DECIZIA nr. 335 din 10 mai 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 924 din 1 noiembrie 2018

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Marian Enache

    - judecător

    Petre Lăzăroiu

    - judecător

    Mircea Ștefan Minea

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Ionița Cochințu

    - magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, excepție ridicată de Societatea Auto Cobălcescu - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.098/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.082D/2016.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2018, în prezența apărătorului ales al autoarei excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Ștefan Deaconu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, a reprezentantului Consiliului Concurenței, doamna inspector de concurență Oana Gomboș, cu delegație depusă la dosar, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17 aprilie 2018, apoi pentru data de 10 mai 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Sentința civilă nr. 2.534 din 9 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.098/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) și art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței.4. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Auto Cobălcescu - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită, în principal, anularea Deciziei Consiliului Concurenței prin care aceasta a fost sancționată cu amendă pentru încălcarea unor prevederi cuprinse în Legea concurenței nr. 21/1996 și, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii stabilite prin decizia contestată.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, sunt neconstituționale, deoarece au fost modificate printr-o ordonanță, adoptată în temeiul unei legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) și (5), art. 76 alin. (1) și art. 115 alin. (1) din Constituție. În acest sens, se menționează că Legea nr. 21/1996 este o lege organică, iar legile de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe sunt legi ordinare.6. De asemenea, se arată că dispozițiile art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996 sunt neconstituționale, întrucât lasă posibilitatea Consiliului Concurenței ca, prin instrucțiuni, să stabilească celelalte elemente în funcție de care se face individualizarea sancțiunilor, precum și gradarea pe tranșe a acestora. Or, individualizarea sancțiunilor și stabilirea criteriilor de individualizare a acestora în materie de concurență trebuie realizată prin însăși legea concurenței și nu lăsat organului constatator al contravențiilor posibilitatea de a crea propriile criterii de individualizare, astfel că acest aspect contravine cerințelor de calitate a legii așa cum au fost acestea interpretate de instanța de contencios constituțional, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituție.7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 este întemeiată, deoarece modificarea unei legi organice printr-o ordonanță simplă este contrară art. 115 alin. (1) din Constituție. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996, consideră că este neîntemeiată, deoarece nu se încalcă dispozițiile constituționale invocate în susținerea acesteia. Prevederile criticate, prin care se individualizează sancțiunile și se stabilesc criteriile de individualizare, au un caracter clar, precis și previzibil, acesta fiind îndeplinit și prin adoptarea unui ordin de către autoritatea de reglementare prin care se aprobă norme, cu respectarea condițiilor de publicitate, dar și în condițiile în care emiterea ordinului respectiv are legitimitate, legea concurenței conferindu-i această competență. 8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: – Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014: „(1) Consiliul Concurenței își desfășoară activitatea, deliberează și ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenței se întrunește valabil în prezența majorității membrilor săi și adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți. Comisia se întrunește valabil în prezența celor 3 membri, hotărârile fiind adoptate cu majoritatea voturilor membrilor“. Ulterior, aceste dispoziții au fost modificate, iar Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, în prezent având următoarea redactare: „Consiliul Concurenței își desfășoară activitatea, deliberează și ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenței se întrunește valabil în prezența majorității membrilor în funcție, dar nu mai puțin de 3 dintre aceștia, și adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți. Comisia adoptă hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor. Plenul adoptă hotărâri asupra chestiunilor de natură economico-administrativă, la solicitarea președintelui“.– Art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996: „Prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței se stabilesc și celelalte elemente în funcție de care se face individualizarea sancțiunilor, precum și gradarea pe tranșe a acestora.“ Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, în prezent prevederile criticate se regăsesc la art. 57 alin. (1) teza a doua, care au următorul cuprins: „Prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței se stabilesc și celelalte elemente în funcție de care se face individualizarea sancțiunilor, precum și gradarea pe tranșe a acestora.“– Art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014: „Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 19, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: [...]“12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) cu privire la statul de drept și la exigențele de calitate a legii, art. 76 alin. (1) privind categoriile de legi și art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței au mai format obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, sens în care sunt: Decizia nr. 289 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din data de 11 iulie 2017, Decizia nr. 152 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2017 și Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2017.14. Cu acele prilejuri, referitor la Consiliul Concurenței, Curtea a observat că Legea fundamentală nu nominalizează explicit, nu cuprinde reglementări exprese referitoare la această autoritate administrativă autonomă și nici nu impune reglementarea organizării sau funcționării sale prin norme de natura legii organice, ale cărei domenii, stabilite prin art. 73 alin. (3) din Constituție, sunt de strictă interpretare și aplicare. În același timp, Curtea a reținut că dispozițiile art. 117 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora autoritățile administrative autonome se pot înființa prin lege organică, sunt de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 16 din 10 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007), fără a putea fi extinse și cu privire la organizarea și funcționarea unor asemenea autorități. Exigența constituțională privind reglementarea prin lege organică vizează, așadar, doar înființarea Consiliului Concurenței, ca autoritate administrativă autonomă, iar această exigență a fost respectată, având în vedere că Legea concurenței nr. 21/1996 a fost adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice [majoritate prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituție, devenit art. 76 alin. (1) din Constituția republicată în anul 2003]. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din capitolul IV intitulat „Consiliul Concurenței“ din Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, „Se înființează Consiliul Concurenței, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi“.15. Referitor la condițiile de cvorum și pentru luarea deciziilor de către Plenul Consiliului Concurenței, la care se referă dispozițiile de lege criticate, Curtea a constatat că acestea reprezintă aspecte privind funcționarea Consiliului Concurenței, fără a reglementa cu privire la statutul acestei autorități. 16. Prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, Curtea a reținut că reglementarea statutului Consiliului Concurenței se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în fața sa, vizate de obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare. Curtea a precizat că statutul Consiliului Concurenței de autoritate administrativă autonomă și reglementarea acestuia prin lege organică rezultă din art. 117 alin. (3) din Constituție privind înființarea prin lege organică a autorităților administrative autonome, nereferindu-se, așadar, la organizarea și funcționarea sa.17. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut distincția între noțiuni precum „organizare“, „funcționare“, „statut“. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, la paragraful 228, Curtea a constatat că propunerea vizează completarea categoriei legilor organice cu privire la legile care reglementează domeniul organizării, funcționării sau statutului unor autorități publice. Cu privire la aceste aspecte, a se vedea și Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 7 martie 2018, paragraful 31 și următoarele.18. Ca atare, Curtea a reținut că, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, se pornește de la o premisă greșită, aceea că reglementările referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței țin de domeniul legii organice, premisă care, așa cum s-a arătat mai sus, nu își găsește temei în niciuna dintre dispozițiile Constituției. Pe cale de consecință, în condițiile în care Constituția nu cuprinde dispoziții referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Concurenței - autoritate administrativă autonomă, ci doar în legătură cu înființarea sa prin lege organică, Curtea nu a reținut criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate.19. De asemenea, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice, în consecință, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenența sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea și Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, și Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).20. Totodată, cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă aduse Ordonanței Guvernului nr. 12/2014, Curtea a reținut că aceasta a fost adoptată în temeiul art. 1 pct. 1.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanța pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, și a altor acte în domeniul protecției concurenței. De asemenea, examinând formula de atestare a legalității adoptării, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenței nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, și norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete caracter organic, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituție legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009 și Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017). De aceea, Curtea a reiterat că, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. Curtea a mai reținut că procedurile în fața Consiliului Concurenței sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014), să le modifice prin intermediul Ordonanței Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a reținut critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituție.21. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996, autoarea excepției de neconstituționalitate raportează critica la art. 1 alin. (5) din Constituție, motivat de faptul că individualizarea sancțiunilor și stabilirea criteriilor de individualizare a acestora în materie de concurență trebuie realizată prin însăși legea concurenței și nu lăsat organului constatator al contravențiilor posibilitatea de a crea propriile criterii de individualizare, astfel că acest aspect contravine cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.22. Față de critica formulată, Curtea reține că, în virtutea art. 57 alin. (1) teza întâi, individualizarea sancțiunilor prevăzute la art. 53, 54, 55 și 56 se face ținând seama de gravitatea și durata faptei. Astfel, potrivit art. 53 din Legea nr. 21/1996, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi ori asociații de întreprinderi: a) furnizarea de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare într-o cerere, o confirmare, o notificare sau o completare la aceasta, potrivit prevederilor art. 13; b) furnizarea de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) lit. a); c) furnizarea de informații inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) sau cu ocazia procedurilor desfășurate în temeiul art. 37; d) furnizarea de informații, documente, înregistrări și evidențe într-o formă incompletă în timpul inspecțiilor desfășurate potrivit prevederilor art. 38; e) refuzul de a se supune unei inspecții desfășurate potrivit prevederilor art. 38 din aceeași lege.23. Totodată, în virtutea art. 54 din Legea nr. 21/1996, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei faptele autorităților și instituțiilor administrației publice centrale și locale constând în: a) furnizarea cu intenție ori din neglijență de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) lit. b); b) furnizarea cu intenție ori din neglijență de informații inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 34 alin. (2). Dacă, cu intenție sau din neglijență, nefurnizarea informațiilor solicitate persistă după termenul stabilit de către Consiliul Concurenței, acesta va putea aplica conducătorului instituției ori autorității administrației publice centrale sau locale o amendă cominatorie de până la 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.24. De asemenea, potrivit art. 55 alin. (1)-(4) din Legea nr. 21/1996, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi sau asociații de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 și 6 din prezenta lege, precum și a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; b) nenotificarea unei concentrări economice, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) și (2), înainte de punerea în aplicare a acesteia, cu excepția cazului în care sunt incidente prevederile art. 13 alin. (7) sau s-a acordat o derogare conform art. 13 alin. (8); c) realizarea unei operațiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (6)-(8); d) punerea în practică a unei operațiuni de concentrare economică, declarată incompatibilă printr-o decizie a Consiliului Concurenței, potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. a); e) neîndeplinirea unei obligații, a unei condiții sau a unei măsuri impuse printr-o decizie luată potrivit prevederilor prezentei legi. Dacă încălcarea săvârșită de o asociație de întreprinderi privește activitățile membrilor săi, amenda nu poate depăși 10% din suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui membru activ pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociație. În ceea ce privește contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a), constând în încălcarea prevederilor art. 5 din această lege, precum și a prevederilor art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul Concurenței va stabili, prin instrucțiuni, condițiile și criteriile de aplicare a unei politici de clemență, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară. Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), în privința contravențiilor prevăzute la lit. b)-e) din același alineat care sunt săvârșite în domeniul concentrărilor economice de o persoană nerezidentă, cifra de afaceri la care se aplică amenda se înlocuiește cu suma următoarelor venituri: a) cifra de afaceri realizată de către fiecare dintre întreprinderile înregistrate în România, controlate de contravenient; b) veniturile obținute din România de către fiecare dintre întreprinderile nerezidente controlate de contravenient; c) veniturile proprii, obținute din România de către contravenient și înregistrate în situațiile financiare individuale ale acestuia.25. Prin excepție de la prevederile art. 53 și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, în cazul în care, în anul financiar anterior sancționării, întreprinderea nu a înregistrat cifră de afaceri sau aceasta nu poate fi determinată, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care întreprinderea sau asociația de întreprinderi a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancțiunii. În ipoteza în care nici în anul anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancțiunii întreprinderea nu a realizat cifră de afaceri, va fi luată în calcul ultima cifră de afaceri înregistrată de întreprindere [art. 56 alin. (1) din Legea nr. 21/1996].26. De asemenea, prin excepție de la prevederile art. 53 și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și ale art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul întreprinderii sau asociației de întreprinderi nou-înființate, care nu a înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancționării, aceasta va fi sancționată cu: a) amendă de la 10.000 lei la 1.000.000 lei, în cazul contravențiilor prevăzute la art. 53; b) amendă de la 15.000 lei la 2.500.000 lei, în cazul contravențiilor prevăzute la art. 55 alin. (1) [art. 56 alin. (2) din Legea nr. 21/1996].27. Astfel, în virtutea art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea concurenței nr. 21/1996, prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței se stabilesc și celelalte elemente în funcție de care se face individualizarea sancțiunilor, precum și gradarea pe tranșe a acestora, însă, prin teza întâi a alin. (1) se stabilesc criteriile în funcție de care se individualizează sancțiunile pentru faptele care constituie contravenție, prevăzute la art. 53, 54, 55 și 56, respectiv aceasta se face ținând seama de gravitatea și durata faptei [art. 57 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 21/1996]. 28. Totodată, în cazul contravențiilor prevăzute la art. 55 alin. (1), dacă întreprinderea recunoaște, în mod expres, înainte de audieri, săvârșirea faptei anticoncurențiale și, acolo unde este cazul, propune remedii care duc la înlăturarea cauzelor încălcării, Consiliul Concurenței poate aplica o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 10% și 30% din nivelul de bază determinat conform instrucțiunilor adoptate potrivit prevederilor alin. (1). În cazul acordării reducerii pentru recunoașterea faptei, nivelul amenzii va fi diminuat inclusiv când acesta este stabilit la minimul prevăzut de lege, fără ca amenda aplicată să fie mai mică de 0,2% din cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancționării. Reducerea cuantumului amenzii în baza alin. (2) este posibilă doar pe baza unei solicitări exprese formulate de întreprinderea interesată. Solicitarea va conține recunoașterea clară și neechivocă a răspunderii pentru încălcare, precum și o declarație privind cuantumul maxim al amenzii pe care întreprinderea este dispusă să o plătească. În decizia Consiliului Concurenței se vor menționa cuantumul amenzii determinat anterior aplicării dispozițiilor alin. (2), precum și cuantumul amenzii rezultat în urma reducerii acordate pentru recunoaștere, iar în situația în care Consiliul Concurenței nu acceptă termenii solicitării adresate de întreprindere, nu se va acorda o reducere a amenzii și recunoașterea formulată nu va fi utilizată ca element probatoriu. În situația în care, înainte de comunicarea raportului de investigație, întreprinderea transmite o propunere privind formularea unei recunoașteri în condițiile alin. (3), Consiliul Concurenței va putea aplica o procedură simplificată, conform instrucțiunilor adoptate de autoritate. Exercitarea de către întreprindere a acțiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenței, în privința aspectelor care fac obiectul recunoașterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurenței, instanța va soluționa acțiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaștere și va stabili amenda în consecință [art. 57 alin. (2)-(5) din Legea nr. 21/1996]. 29. În cazurile implicând părți care beneficiază de aplicarea politicii de clemență, dar nu sunt absolvite de răspunderea pecuniară, reducerea cuantumului amenzii ca urmare a recunoașterii va fi adăugată reducerii aplicate în urma procedurii de clemență, fără ca însumate să depășească 60% din nivelul determinat conform instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor [art. 57 alin. (6) din Legea nr. 21/1996]. 30. Consiliul Concurenței stabilește prin instrucțiuni procedura specifică privind cadrul pentru acordarea unui tratament favorabil întreprinderilor care recunosc săvârșirea unei fapte anticoncurențiale [art. 57 alin. (7) din Legea nr. 21/1996].31. Ca atare, legiuitorul prevede anumite criterii pe baza cărora se stabilesc sancțiunile, lăsând posibilitatea Consiliului Concurenței, în aplicarea legii, să adopte anumite norme. În aplicarea Legii nr. 21/1996 au fost adoptate Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, aprobate prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 694/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016. De altfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenței adoptă regulamente și instrucțiuni, emite ordine, ia decizii și formulează avize, face recomandări și elaborează rapoarte în aplicarea prevederilor prezentei legi. Scopul acestor instrucțiuni, emise în aplicarea art. 57 alin. (1) și (7) din Legea concurenței nr. 21/1996, este de a stabili modalitățile de individualizare a sancțiunilor în cazul săvârșirii unei contravenții prevăzute la art. 55 din lege, ținându-se seama de gravitatea și durata faptei, precum și de alte elemente stabilite de aceste instrucțiuni și procedura de acordare a unui tratament favorabil întreprinderilor care recunosc săvârșirea unei fapte anticoncurențiale. Metodologia de determinare a cuantumului amenzii se întemeiază pe stabilirea unui nivel de bază care se poate majora în cazul existenței circumstanțelor agravante sau care se poate reduce în cazul existenței circumstanțelor atenuante. Aceste instrucțiuni prezintă modul general în care se realizează individualizarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței. Principiul care guvernează aplicarea sancțiunilor este acela al aplicării sancțiunilor într-o modalitate și într-un cuantum care să asigure efectul disuasiv/preventiv al acestora. Totodată, Curtea observă că Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, adoptate prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 694/2016, sunt publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016, astfel că sunt îndeplinite cerințele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale cu privire la conținutul art. 1 alin. (5) din Constituție, respectiv claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate.32. De asemenea, Curtea, din analiza cadrului legislativ cu privire la concurență, astfel cum este reglementat în diferite acte normative în ierarhia cadrului legal în unele state membre ale Uniunii Europene, spre exemplu, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Franța, Grecia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, a observat că individualizarea sancțiunilor, precum și gradarea pe tranșe a acestora este reglementată atât la nivel de lege - ca act al autorității legiuitoare, cât și, spre exemplu, prin liniile directoare ale Oficiului pentru protecția concurenței privind metodologia de determinare a cuantumului amenzilor impuse în conformitate, prin hotărâre a Guvernului cu privire la procedura de stabilire a cuantumului amenzilor, prin metodologie pentru stabilirea amenzilor în conformitate cu Legea privind protecția concurenței, metodologia de determinare a cuantumului amenzii elaborată de Autoritatea pentru concurență etc. 33. Distinct de cele prezentate, Curtea reține faptul că, în ceea ce privește menționarea prin notele scrise depuse la Curtea Constituțională sau prin susținerile în fața instanței de contencios constituțional, respectiv criticarea unor noi prevederi legale sau adăugarea altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate sau criticarea unor prevederi legale, altele față de cele arătate și motivate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, este inadmisibilă.34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, și cu unanimitate de voturi, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenței nr. 21/1996,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Auto Cobălcescu - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.098/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 19 alin. (1) și art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și ale art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu

    -----