CONVENŢIE nr. 131 din 24 iunie 1970
privind fixarea salariilor minime, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, 1970*
EMITENT
  • ORGANIZAŢIA INTERNATIONALA A MUNCII
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 2 august 1975



    ---------
    * Traducere.
    Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita aici la 3 iunie 1970 în cea de-a cincizeci şi patra sesiune a sa,
    luînd nota de termenii Convenţiei asupra metodelor de fixare a salariilor minime, 1928, şi ai Convenţiei asupra egalităţii de remunerare, 1951, care au fost ratificate pe scara larga, precum şi de Convenţia asupra metodelor de fixare a salariilor minime (agricultura), 1951,
    considerind ca aceste convenţii au adus o pretioasa contribuţie la protejarea grupurilor de salariaţi defavorizati,
    considerind ca în prezent este de dorit a se adoptă un nou instrument care să completeze aceste convenţii şi să asigure salariaţilor o protecţie împotriva salariilor excesiv de scăzute şi care, deşi este de aplicare generală, tine seama în special de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare,
    după ce a hotărît sa adopte diferite propuneri relative la mecanismele de fixare a salariului minim şi problemelor conexe, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, problema care constituie cel de-al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    după ce a hotărît ca aceste propuneri sa capete forma unei convenţii internaţionale,
    adopta, la 24 iunie 1970, următoarea convenţie care se va numi Convenţie asupra fixării salariilor minime, 1970:

    Articolul 1

    1. Orice stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifica prezenta convenţie se angajează sa stabilească un sistem de salarii minime care să protejeze toate grupurile de salariaţi ale căror condiţii de muncă sînt de asemenea natura încît acestor salariaţi trebuie să li se asigure o protecţie corespunzătoare.
    2. Autoritatea competenţa din fiecare ţara, de acord cu organizaţiile reprezentative ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă acestea exista, sau după deplina consultare a acestora, va stabili grupurile de salariaţi care trebuie protejati.
    3. Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie este obligat ca, în primul sau raport asupra aplicării convenţiei pe care urmează a-l prezenta în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, să facă cunoscut grupurile de salariaţi care nu vor fi protejati în virtutea prezentului articol, indicind motivele. În rapoartele ulterioare se va arata situaţia legislaţiei şi practicii proprii privitoare la grupurile neprotejate, precizîndu-se în ce măsura s-a dat urmare sau ce urmare se propune a se da convenţiei privitoare la aceste grupuri.


    Articolul 2

    1. Salariile minime vor avea putere de lege şi nu vor putea fi scăzute; neaplicarea lor va duce la aplicarea de sancţiuni corespunzătoare, penale sau de alta natura, persoanei sau persoanelor responsabile.
    2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 de mai sus, libertatea de negociere colectivă va trebui să fie pe deplin respectata.


    Articolul 3

    Elementele care se iau în considerare pentru a determina nivelul salariilor minime vor cuprinde, pe măsura posibilităţilor şi tinindu-se seama de practica şi condiţiile naţionale, următoarele:
    a) nevoile lucrătorilor şi ale familiei lor faţă de nivelul general al salariilor în ţara, costul vieţii, prestaţiile de securitate socială şi nivelele de trai ale altor grupuri sociale;
    b) factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi interesul care exista pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de muncă.


    Articolul 4

    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie trebuie să instituie şi sa menţină metode adaptate condiţiilor şi nevoilor tarii, permitind fixarea şi corectarea din timp în timp a salariilor minime care se plătesc grupurilor de salariaţi protejati în virtutea articolului 1 de mai sus.
    2. Se vor lua măsuri pentru consultarea deplina a organizaţiilor reprezentative ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, sau, în absenta unor astfel de organizaţii, a reprezentanţilor celor care angajează şi a lucrătorilor interesaţi, asupra stabilirii şi aplicării metodelor arătate mai sus sau asupra modificărilor ce ar urma să fie aduse acestora.
    3. În anumite cazuri, tinindu-se seama de natura metodelor existente de fixare a salariilor minime, se vor lua totodată măsuri care să permită ca la aplicarea directa a respectivelor metode sa participe:
    a) reprezentanţii organizaţiilor interesate ale celor care angajează şi ale lucrătorilor sau, în absenta unor astfel de organizaţii, reprezentanţii interesaţi ai celor care angajează şi ai lucrătorilor, aceasta participare trebuind să se efectueze pe bază de egalitate;
    b) persoane cărora le este recunoscută competenţa de a reprezenta interesele generale ale tarii şi care vor fi numite după consultarea deplina a organizaţiilor reprezentative interesate ale celor care angajează şi ale lucrătorilor, acolo unde aceste organizaţii exista şi unde o astfel de consultare este conformă cu legislaţia sau practica naţionala.


    Articolul 5

    Pentru a asigura aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor relative la salariile minime, se vor lua măsuri corespunzătoare, cum ar fi un sistem adecvat de inspecţie completat prin orice alte măsuri necesare.


    Articolul 6

    Prezenta convenţie nu trebuie considerată ca fiind o convenţie de revizuire a vreuneia dintre convenţiile existente.


    Articolul 7

    Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.


    Articolul 8

    1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general.
    2. Ea va intra în vigoare la 12 luni după înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări.
    3. Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat membru la 12 luni după data înregistrării ratificării sale.


    Articolul 9

    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării în vigoare iniţiale a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea sa.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, într-un interval de un an după expirarea perioadei de 10 ani menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunta prevăzută de prezentul articol, va fi ţinut pentru o noua perioada de 10 ani şi, drept urmare, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.


    Articolul 10

    1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări şi denuntari comunicate de statele membre ale organizaţiei.
    2. Notificînd statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.


    Articolul 11

    Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete asupra tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare pe care le va inregistra potrivit articolelor precedente.


    Articolul 12

    De fiecare data cînd va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.


    Articolul 13

    1. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie de revizuire totală sau parţială a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va atrage de plin drept, fără a se mai tine seama de art. 9 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;
    b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta de a mai fi deschisă ratificării de către statele membre.
    2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi conţinutul sau pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.


    Articolul 14

    Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au egala valoare.
    ---------