DECIZIE nr. 1.300 din 14 octombrie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 26 ianuarie 2011



    Acsinte Gaspar - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Viorel Martin în Dosarul nr. 5.250.1/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
    La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei.
    Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii Timiş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, precum şi ale art. 78^2 alin. (2) şi art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, arată că acestea sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi art. 47 alin. (2) din Constituţie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că autorul excepţiei critică, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 22 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.250.1/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiarbugetare şi ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
    Excepţia a fost ridicată de Viorel Martin cu prilejul soluţionării unui litigiu de asigurări sociale.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că actele normative criticate afectează un drept fundamental, respectiv dreptul la pensie, prin acordarea discreţionară a anumitor sporuri. În acelaşi timp, arată că aceste acte fac trimitere, în ceea ce priveşte acordarea anumitor sporuri cu caracter permanent, la un act normativ abrogat încă din anul 2000, respectiv Legea nr. 46/2002. De asemenea, consideră că punctul la pensie este calculat în mod discreţionar şi discriminatoriu. În sfârşit, arată că dispoziţiile de lege criticate nu sunt accesibile, în sensul arătat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Malone contra Regatului Unit (1984).
    Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile următoarelor acte normative: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2005; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 154/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009; şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009.
    De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 78^2 alin. (2) şi art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora:
    - Art. 78^2 alin. (2): "Prevederile alin. (1) se aplică numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcţie de data naşterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 1671.";
    - Art. 165^1 : "(1) Pensionarii sistemului public ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, precum şi cei care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau deosebite şi ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei în vigoare după această dată beneficiază de o creştere a punctajelor realizate în aceste perioade, după cum urmează:
    a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii speciale, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată;
    b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii deosebite, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un alt stagiu complet de cotizare decât cel prevăzut de legislaţia pensiilor în vigoare la data înscrierii la pensie."
    Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 15 referitor la universalitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la domeniul de reglementare al legii organice şi art. 115 alin. (6) referitor la domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, consideră că se contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, sunt invocate şi considerentele hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, şi Hotărârea din 2 august 1984, pronunţată în Cauza Malone contra Regatului Unit al Marii Britanii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, excepţie făcând dispoziţiile Legii nr. 19/2000, autorul acesteia nu specifică dispoziţiile actelor normative invocate pe care le consideră a fi încălcate, ci formulează o critică generală a acestora. Având în vedere însă dispoziţiile Legii nr. 19/2000 amintite, precum şi contextul speţei în care a fost ridicată excepţia, Curtea apreciază că problemele de neconstituţionalitate vizate privesc, în mod concret, recalcularea pensiilor persoanelor care au desfăşurat munca în grupele I şi II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare.
    Referitor la critica privind dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, care reglementează cadrul general în care se desfăşoară recalcularea pensiilor, Curtea observă că a mai analizat acest act normativ, în ansamblul său, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 88 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 15 martie 2007. Având în vedere că în prezenta cauză nu sunt invocate elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, Curtea constată că soluţia de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    În ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Curtea observă că acestea introduc, respectiv modifică, în cuprinsul Legii nr. 19/2000, dispoziţiile art. 78^2 şi art. 165^1 , reglementând şi aspecte legate de aplicarea acestor prevederi.
    Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, având în vedere inechităţile care rezultau din reglementarea existentă până la acea dată în ceea ce priveşte persoanele care au desfăşurat activitatea în fostele grupe I sau II de muncă, a introdus art. 78^1 în Legea nr. 19/2000, prin care s-a prevăzut acordarea unor sporuri la calculul pensiei pentru această categorie de persoane. De asemenea, a fost reglementată acordarea acestor sporuri şi persoanelor ale căror pensii fuseseră deja recalculate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, fiind prevăzută totodată şi eşalonarea plăţii acestor sporuri, precum şi alte aspecte privind aplicarea.
    Ulterior, având în vedere intervenţia unei legislaţii paralele, dar cu un conţinut diferit, care reglementa acelaşi domeniu ca şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, respectiv a Legii nr. 218//2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, al cărei scop a fost intervenţia rapidă pentru a se evita problemele de aplicare a legii. Acest act normativ a dat un nou conţinut dispoziţiilor art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, în vigoare şi în prezent. De asemenea, a modificat art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi a dat o nouă redactare dispoziţiilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, care fusese introdus prin Legea nr. 218/2008, aceasta din urmă modificare urmând a intra însă în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, potrivit art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008.
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 - alături de alte reglementări care nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, motiv pentru care nu vor fi supuse controlului de constituţionalitate prorogă, prin art. V, intrarea în vigoare a modificărilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, la data de 1 ianuarie 2011.
    Prin urmare, în prezent art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 este în vigoare în forma reglementată de Legea nr. 218/2008.
    Autorul excepţiei critică aceste acte normative, arătând că acestea au acordat, în mod discreţionar şi discriminatoriu, sporuri permanente, care afectează dreptul la pensie. Nu arată însă sub ce aspect legea este inechitabilă şi nici care sunt categoriile de pensionari între care se creează discriminări.
    În atari condiţii, Curtea nu poate constata decât că textele de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie. Ipotezele diferite vizează persoane aflate în situaţii diferite, fapt ce nu contravine principiului egalităţii în drepturi, care nu are semnificaţia uniformităţii, astfel că situaţii diferite justifică şi chiar impun un tratament juridic diferit.
    În acelaşi timp, Curtea observă că textele de lege criticate au urmărit chiar îndepărtarea unor inechităţi ce rezultau din reglementările anterioare, care nu ţineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităţi.
    Aşadar, critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16, 44 şi 47 din Constituţie este neîntemeiată. De asemenea, întrucât nu a fost afectat vreun drept fundamental, critica raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie este lipsită de temei.
    În continuare, Curtea reţine că trimiterile din legislaţia actuală la reglementările anterioare nu au semnificaţia retroactivităţii legii, aşa cum pare să rezulte din critica de neconstituţionalitate, ci sunt necesare pentru a se identifica ipotezele din vechea lege care urmează a fi reglementate prin noile prevederi legale în vigoare.
    În ceea ce priveşte critica referitoare la imprevizibilitatea normei legale, Curtea constată că, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 a unificat reglementarea art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, problemele generate de paralelismul legislativ au încetat să mai existe, astfel că nu se mai poate susţine că textele de lege criticate generează efecte care nu pot fi prevăzute sau anticipate.
    În sfârşit, Curtea reţine că Legea nr. 19/2000 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la legile organice, fapt pentru care critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. p) este lipsită de temei.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiarbugetare şi ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Viorel Martin în Dosarul nr. 5.250.1/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.
    PREŞEDINTE,
    ACSINTE GASPAR
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -------