DECIZIE nr. 171 din 8 februarie 2011
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 242 din 7 aprilie 2011



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Vlăduţi în Dosarul nr. 278/54/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, întrucât textul legal criticat retroactivează şi încalcă drepturile anterior câştigate prin emiterea deciziei de pensionare, contrar art. 44 şi 47 din Constituţie.
    Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 278/54/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Vlăduţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei hotărâri pronunţate ca urmare a formulării unei contestaţii în anulare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate retroactivează, întrucât prevăd impozitarea sumei din pensie ce depăşeşte 1.000 lei şi cu privire la pensiile stabilite potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, pensii, care, potrivit art. 7 din aceeaşi lege, nu sunt impozabile.
    Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile Legii nr. 3/1977 nu mai sunt în vigoare, astfel încât, sub aspectul neimpozitării pensiilor, art. 7 din această lege nu mai este aplicabil.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu cuprind nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, aplicându-se pentru viitor. Totodată, se mai arată că, prin modul de formulare a criticii de neconstituţionalitate, sunt vizate chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum şi ale art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea constată că este contestată constituţionalitatea art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 şi art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006. Totodată, Curtea observă că prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, au fost abrogate dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, însă soluţia legislativă de principiu a fost preluată în art. 257 alin. (2^2) din aceeaşi lege. În aceste condiţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 şi art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006, care au următorul cuprins:
    - Art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003: "Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: [...]
    e) venituri din pensii, definite conform art. 68;";
    - Art. 68 din Legea nr. 571/2003: "Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.";
    - Art. 69 din Legea nr. 571/2003: "Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică.";
    - Art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003: "(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol. [...]
    (4) Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru venituri din pensii.";
    - Art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006: "(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)".
    Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legilor.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. Potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate cere "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".
    În cazul de faţă, Curtea observă că autorul excepţiei a formulat prezenta cerere de revizuire împotriva unei decizii civile prin care a fost respinsă contestaţia în anulare. Or, împotriva unei atari decizii nu se poate formula o cerere de revizuire. Mai mult, cererea de revizuire formulată de autorul excepţiei nu vizează situaţiile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.
    În aceste condiţii, Curtea reţine că, indiferent de soluţia pronunţată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilă. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e), art. 68, art. 69, art. 70 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ion Vlăduţi în Dosarul nr. 278/54/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent-şef,
    Benke Karoly
    --------