DECIZIA nr. 458 din 15 octombrie 2024referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 4 februarie 2025
    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Petru-Ioan Becheru în Dosarul nr. 21.290/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 62D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. De asemenea, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 767 din 28 noiembrie 2017.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Decizia nr. 1.635 din 4 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.290/215/2020, Tribunalul Dolj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Petru-Ioan Becheru într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului împotriva încheierii judecătoriei de validare a alegerii unui primar.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015 sunt neconstituționale, deoarece permit ca o persoană care nu este aleasă de majoritatea cetățenilor să câștige alegerile pentru funcția de primar. Faptul că legiuitorul constituțional a lăsat modalitatea de alegere a primarului la nivelul legislației infraconstituționale nu înseamnă că legiuitorul infraconstituțional poate adopta orice soluție în mod discreționar. Instituția primarului este unul dintre acele organe prin care poporul exercită suveranitatea, conform art. 2 din Constituție, iar reprezentativitatea nu poate fi asigurată prin cea mai redusă majoritate posibilă, cea relativă. Se ajunge ca un candidat la această funcție care nu obține majoritatea simplă să înfrângă voința majorității, din moment ce majoritatea nu l-a votat. Cu alte cuvinte, sistemul de alegere a primarului într-un singur tur de scrutin cu votul majorității relative a cetățenilor este lipsit de reprezentativitate. Se deschide calea câștigării alegerilor de către un candidat care nu reprezintă interesele comune ale majorității alegătorilor care au votat.6. De asemenea, se susține că dispozițiile art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 încalcă art. 16 din Constituție, deoarece judecătorii care și-au exprimat votul la alegerile locale nu pot fi imparțiali în soluționarea sesizărilor de validare a alegerilor aleșilor locali sau în soluționarea căilor de atac împotriva hotărârilor de validare.7. Tribunalul Dolj - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 390 din 6 iunie 2017 și Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2017) și reține că reglementarea criticată, referitoare la numărul tururilor de scrutin prevăzute pentru alegerea primarilor, nu afectează în niciun fel libera exprimare în alegerea reprezentanților autorităților administrației publice locale și nici dreptul de a fi ales, iar câștigarea mandatului cu o majoritate mică raportat la numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente nu constituie un motiv de natură să nu asigure reprezentativitatea primarului, din moment ce toți cetățenii își pot exprima dreptul de vot, iar cel mai bine clasat candidat în aceste condiții va câștiga competiția electorală.8. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată cu privire la art. 149 alin. (5) din Codul administrativ, instanța reține că modalitatea în care este reglementată procedura de validare oferă suficiente garanții care să excludă orice dubiu cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorului învestit, iar pentru ipoteza existenței unor situații concrete în care se semnalează o suspiciune de parțialitate, în Codul de procedură civilă sunt reglementate remedii prompte și efective (precum recuzarea și strămutarea), apte să înlăture și simpla suspiciune rezonabilă.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, și ale art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, având următorul cuprins:– Art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/2015: (2) Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.(3) În caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa doar candidații care se află în această situație.;– Art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019:
    Apelul se soluționează de tribunal în termen de 5 zile de la sesizare, hotărârea fiind definitivă. Hotărârea se comunică de îndată prefectului, secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, primarului declarat ales și se aduce la cunoștință publică.
    13. În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 2 privind suveranitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 36 alin. (1) privind dreptul de vot și art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la cadrul procesual în prezenta cauză, că excepția a fost ridicată în cadrul judecării apelului formulat împotriva hotărârii de validare a primarului, ca urmare a desfășurării alegerilor locale la data de 27 septembrie 2020. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este admisibilă, textul legal având legătură cu soluționarea cauzei; în schimb, art. 101 alin. (3) din lege nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, în dosar, nu s-a adus în discuție vreo situație de balotaj, motiv pentru care această excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (în sensul celor de mai sus, a se vedea și Decizia nr. 390 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 8 august 2017, paragraful 31, și Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 21).15. În continuare, Curtea reține că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 (a se vedea Decizia nr. 390 din 6 iunie 2017 și Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2017, precitate). Curtea a statuat că este incontestabil faptul că persoanele care conduc unitățile administrativ-teritoriale, alese prin alegeri libere, periodice și corecte, în acord cu cerințele art. 2 alin. (1) din Constituție, sunt exponenții suveranității poporului, exercitată la nivel național sau local. Nici art. 2 din Legea fundamentală, nici art. 16 alin. (3) și art. 37 din aceasta nu impun, însă, sub aspectul modalității de desfășurare a alegerilor, niciun fel de sistem electoral. Esențiale pentru exercitarea suveranității naționale și respectarea valorilor și principiilor statului de drept democratic sunt, sub acest aspect, organizarea și desfășurarea unor alegeri libere, periodice și corecte. Legiuitorul constituant nu a impus în corpul Legii fundamentale un anumit sistem electoral, acesta fiind, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a), atributul exclusiv al legiuitorului organic. Astfel, prin lege organică, Parlamentul - organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție - își exprimă opțiunea pentru un anumit sistem electoral și îl reglementează.16. Curtea a reținut că, în principiu, opțiunea pentru un anume tip de scrutin aparține legiuitorului, soluție care rezultă și din dispozițiile art. 62 din Constituție, care obligă la alegerea prin vot a Parlamentului, lăsând legiuitorului posibilitatea de a stabili, prin lege, tipul sistemului electoral, precum și modalitățile concrete de organizare și desfășurare a scrutinului.17. De asemenea, Curtea a observat că în același sens sunt și dispozițiile art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu, prin Hotărârile din 2 martie 1987 și 22 mai 2012, pronunțate în cauzele Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, și, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 și 84, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul garantat prin art. 3 - Dreptul la alegeri libere, cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este un drept absolut, iar statele dispun de o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența acestora și să le golească de conținut. Dispozițiile menționate stabilesc obligația statelor contractante de a derula alegeri „libere“, „la intervale rezonabile“, „prin scrutin secret“, „în condiții care să asigure libera exprimare a voinței poporului“, fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot, cum ar fi votul proporțional sau cel majoritar, cu unul sau două tururi de scrutin (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 54, sau Hotărârea din 15 martie 2012, pronunțată în Cauza Sitaropoulos și Giakoumopoulos împotriva Greciei, paragraful 68).18. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, de asemenea, că există numeroase moduri de a organiza și de a face să funcționeze sistemele electorale, după cum se constată existența unei multitudini de diferențe între statele contractante în această materie, datorate evoluției lor istorice, diversității culturale și de gândire politică, astfel că fiecare stat va „încorpora“ aceste elemente în propria viziune despre democrație [Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit (nr. 2), paragraful 61]. Pentru a răspunde scopurilor art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenție, orice sistem electoral urmează a fi apreciat în funcție de evoluția politică a unui stat, încât detalii inacceptabile în cadrul unui sistem determinat pot să apară ca justificate în altul, cerința esențială rămânând aceea ca sistemul adoptat să îndeplinească, în esență, condițiile asigurării liberei exprimări a voinței poporului în alegerea corpului legislativ (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre condițiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menține integritatea și eficiența unei proceduri electorale ce urmărește să determine voința poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Yumak și Sadak împotriva Turciei, paragraful 109). Această alegere, dictată de considerente de ordin istoric și politic care îi sunt proprii, ține, în principiu, de domeniul de competență exclusivă a statului (Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 34).19. Reglementarea criticată, referitoare la numărul tururilor de scrutin prevăzute pentru alegerea primarilor, nu pune însă în niciun fel în discuție libera exprimare a voinței poporului în alegerea reprezentanților autorităților administrației publice locale și nici dreptul de a fi ales. De altfel, și art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenție protejează dreptul persoanei de a candida la alegeri în condiții echitabile și democratice, indiferent că persoana a câștigat sau a pierdut alegerile (Hotărârea din 20 decembrie 2016, pronunțată în Cauza Uspaskich împotriva Lituaniei, paragraful 88).20. În acest sens, Curtea a constatat că problema legitimității și reprezentativității autorităților alese constituie un efect al exprimării libertății de voință a electoratului, iar textul de lege criticat nu reglementează condiții cu privire la dreptul de a candida sau limitări în privința acestuia, neputându-se, astfel, reține încălcarea art. 2 alin. (1) din Constituție referitor la suveranitate. Aspectele de fapt relevate, respectiv câștigarea mandatului cu o majoritate mică raportat la numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, nu pot fi apreciate ca fiind motive de natură să nu asigure reprezentativitatea primarului, din moment ce toți cetățenii își pot exprima dreptul de vot, iar cel mai bine clasat candidat în aceste condiții va câștiga competiția electorală.21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a precizat că nu poate cenzura opțiunea legiuitorului pentru un sistem sau altul de vot, care au funcționat deopotrivă ulterior intrării în vigoare a Constituției, fără a releva, în sine, încălcarea vreunui drept constituțional. Astfel cum Curtea a mai reținut în jurisprudența sa, excedează competenței sale cenzurarea opțiunii legiuitorului în favoarea unei soluții legislative sau a alteia, ambele deopotrivă constituționale (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, paragraful 27).22. De asemenea, Curtea a reținut că art. 36 alin. (1) din Constituție nu este incident în cauză, textul legal nereglementând dreptul la vot al cetățenilor, ci opțiunea pentru un sistem de scrutin sau altul.23. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor antereferite își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.24. În continuare, analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Prin dispozițiile legale criticate sunt stabilite reguli de competență și de procedură privind soluționarea căii de atac împotriva încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a alegerii primarului. Astfel, competența de soluționare a apelului împotriva încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a alegerii primarului aparține tribunalului, iar soluționarea apelului se realizează în termen de 5 zile, de la sesizare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care se comunică de îndată prefectului, secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, primarului declarat ales și se aduce la cunoștință publică.25. Consacrând în materia validării alegerii primarului efectuarea controlului judiciar, soluția legislativă criticată dă expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și ale art. 129 din Constituție, în conformitate cu care „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii“.26. Totodată, în lumina principiilor imparțialității și independenței, ce caracterizează în mod esențial justiția și judecătorii, opțiunea legiuitorului pentru reglementarea unor atribuții specifice ale instanței judecătorești în cadrul procesului electoral este de natură să asigure realizarea unor alegeri corecte, element esențial al suveranității și al statului democratic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Constituție.27. Cu privire la imparțialitatea judecătorului, în jurisprudența sa (cu titlu exemplificativ reținându-se Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragrafele 19, 20, 25 și 26, și, în același sens, a se vedea Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragrafele 17-24, Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 19, Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 51 și 52, sau Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018, paragraful 18 și următoarele), Curtea Constituțională a statuat că imparțialitatea magistratului - garanție a dreptului la un proces echitabil - poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde să determine convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reținut că imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea din 24 mai 1989, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47, sau Hotărârea din 15 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, paragraful 121). Analizând art. 124 alin. (2) din Constituție, Curtea a constatat că judecătorii se bucură de prezumția constituțională de imparțialitate, aceasta fiind atașată statutului lor profesional. Această prezumție poate fi însă răsturnată, în mod individual, cu privire la fiecare judecător în parte, în condițiile în care se demonstrează lipsa imparțialității subiective sau obiective a judecătorului.28. În consecință, Curtea constată că, prin conținutul lor normativ, prevederile art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu încalcă sub niciun aspect dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.29. De altfel, Curtea observă că acceptarea susținerilor autorului excepției în sensul că judecătorii care și-au exprimat votul la alegerile locale nu pot fi imparțiali în soluționarea căii de atac împotriva încheierii de validare ar echivala tocmai cu încălcarea dreptului de vot, consacrat de art. 36 din Constituție, ceea ce ar fi neconstituțional.30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru-Ioan Becheru în Dosarul nr. 21.290/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și ale art. 149 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,

    Simina Popescu-Marin

    ----