DECIZIE 670 30/04/2009

DECIZIE nr. 670 din 30 aprilie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3), art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 24 iunie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nesan Prod" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al Judecătoriei ClujNapoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 423D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 451D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vital Systems" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul nr. 515D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea în Dosarul nr. 864/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul nr. 702D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Cati R. Martişca în Dosarul nr. 867/212/2008 al Tribunalului Constanţa Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 401D/2009, nr. 423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 şi nr. 702D/2009 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 şi nr. 702D/2009 la Dosarul nr. 401D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 11.774/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Nesan Prod" S.R.L. din Cluj-Napoca cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 938/191/2008, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureş cu prilejul soluţionării unei cauze în contencios administrativ având ca obiect o cerere de anulare a unui proces-verbal de contravenţie.
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Vital Systems" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.457 din 10 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 1.299/303/2008.
Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 864/212/2008, şi Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 867/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Excepţia a fost ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea şi Cati R. Martişca cu prilejul soluţionării recursurilor în contencios administrativ formulate împotriva Sentinţei civile nr. 6.537 din 11 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 864/212/2008, respectiv împotriva Sentinţei civile nr. 6.538 din 11 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 867/212/2008.
În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au o redactare "ambiguă", care lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât nu menţionează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, agenţii economici, pentru a nu fi sancţionaţi, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancţionează, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, şi prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare "ambiguă şi subversivă, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu precizează care sunt excepţiile de la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege criticat". Astfel se încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure libertatea comerţului (...) ". De asemenea, art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 este neconstituţional, întrucât reclamă agentului economic să justifice faptul că sumele de la punctul de lucru au fost dobândite în mod licit, în condiţiile în care raţiunea art. 44 alin. (8) din Constituţie este tocmai aceea de a scuti proprietarul de o astfel de probă, ce este de multe ori anevoioasă. Ca urmare, nu se respectă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie. În plus, autorii excepţiei consideră că aplicarea amenzilor prevăzute de textele de lege criticate are ca efect distrugerea agentului economic şi preluarea de către stat a patrimoniului acestuia, ceea ce echivalează cu o expropriere. De asemenea, amenzile aplicate au un cuantum nejustificat în raport cu pericolul social al faptelor contravenţionale. În ceea ce priveşte art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, arată că acesta contravine art. 45 din Constituţie, deoarece, prin suspendarea activităţii, se interzice accesul liber la activitatea economică şi exercitarea acesteia.
Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Blaj, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât autorii excepţiei critică redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei, iar în urma republicării textul de lege criticat nu mai conţine aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. În ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, consideră că aceste texte de lege sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate a art. 1 se referă doar la conţinutul alin. (1) şi (3), astfel că doar aceste alineate vor fi supuse controlului de constituţionalitate.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (3): "(1) Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.[...]
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de către acesta, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.";
- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:[...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;";
- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 45 referitoare la libertatea economică. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin care se instituie prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că autorii excepţiei au în vedere conţinutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei criticate. Astfel, se susţine că aceste dispoziţii de lege nu conţin precizări cu privire la "cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenţii economici care efectuează livrări de bunuri direct către populaţie", ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Într-adevăr, în urma republicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale art. 1 prevedeau că "Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populaţie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale", respectiv "În cazul în care agenţii economici efectuează atât activităţi de vânzare cu amănuntul, cât şi cu ridicata, aceştia au obligaţia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepţiile prevăzute de lege". Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei excepţii de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3), astfel cum au fost modificate prin legea amintită şi preluate în ultima republicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conţin aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. Întrucât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, rezultă că susţinerile de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţii care nu se mai regăsesc în conţinutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanţa de contencios constituţional, critica de neconstituţionalitate fiind, în acest caz, fără obiect.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reţinut că stabilirea unei contravenţii şi a unor sancţiuni reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În situaţia textului de lege criticat, reglementarea contravenţiei este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile legale.
În ceea ce priveşte art. 56 din Constituţie, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite şi taxe.
De asemenea, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 57 din Constituţie, Curtea, având în vedere conţinutul reglementărilor criticate, apreciază că prevederile acestui text constituţional nu au incidenţă în cauză.
Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 44 alin. (2) şi art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea au în vedere sancţiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi care se aplică agenţilor economici în cazul nerespectării obligaţiilor instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.
Referitor la aceste critici, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a arătat însă că sancţiunea confiscării este justificată de încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că sancţiunea suspendării activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile instituite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligaţiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi f) din Constituţie şi nu aduce atingere libertăţii comerţului sau valorificării factorilor de producţie.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovăţie, prin Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, şi Decizia nr. 530 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a arătat că textele de lege criticate nu instituie o răspundere obiectivă, "întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată, căreia persoana sancţionată contravenţional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil".
Întrucât în speţă nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea şi Cati R. Martişca în dosarele nr. 864/212/2008 şi nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nesan Prod" - S.R.L. din ClujNapoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de Societatea Comercială "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj, de Societatea Comercială "Vital Systems" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Magdalena Irina Gh. Mirea şi Cati R. Martişca în dosarele nr. 864/212/2008 şi nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------