DECIZIE Nr. 96 din 24 octombrie 1995
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 24 noiembrie 1995



    Ioan Muraru - preşedinte
    Mihai Constantinescu - judecător
    Ioan Deleanu - judecător
    Lucian Stingu - judecător
    Victor Dan Zlatescu - judecător
    Raul Petrescu - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
    Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Hanganu Constantin împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 47 din 3 mai 1995.
    Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 octombrie 1995, în prezenta părţilor şi a Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 24 octombrie 1995.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:
    În Dosarul nr. 4.136/1994 al Tribunalului Bacau, Hanganu Constantin a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993. În susţinerea excepţiei se arata ca ratiunea adoptării Legii nr. 59/1993 a fost aceea de a asigura concordanta prevederilor Constituţiei, între care şi cele privind garantarea dreptului de proprietate, cu normele de drept procesual civil. Se considera ca prevederilor art. 1-4 din legea de modificare nu răspund însă exigenţelor legii fundamentale şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că, prin stabilirea judecătoriilor ca instanţe de fond în litigiile legate de dreptul de proprietate, părţile nu dispun de acces direct al Curtea Suprema de Justiţie.
    Prin Decizia nr. 47 din 3 mai 1995 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Codul de procedură civilă, aratindu-se, în esenta, ca prin aceste dispoziţii nu este îngrădit liberul acces al justiţiei prevăzut la art. 21 din Constituţie, iar existenta şi caracterul efectiv al unor cai de atac sunt reglementate de Legea nr. 59/1993, Constituţia neavînd dispoziţii care să oblige la exercitarea recursului la Curtea Suprema de Justiţie ca ultima cale de atac.
    Împotriva acestei decizii, Hanganu Constantin a declarat recurs, pentru următoarele motive: încălcarea art. 85 şi a următoarelor din Codul de procedură civilă, întrucît excepţia invocată a fost respinsă, prin decizia recurată, va vadit nefondata, fără citarea sa; încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituţie şi a art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neconstituţionalitatea respingerii excepţiei pe motiv ca reprezintă o excepţie prin omisiune, constind din nereglementarea aspectelor semnalate.
    Deoarece soluţionarea excepţiei s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursului s-au solicitat, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
    În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este vadit nefondata, astfel cum s-a reţinut prin decizia recurată, întrucît prevederile constituţionale şi cele adoptate în baza acestora nu presupun ca, în toate cazurile, soluţionarea litigiului, în mod necesar, trebuie să se încheie numai prin controlul jurisdicţional exercitat, la cererea părţilor, de către Curtea Suprema de Justiţie.
    Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile orale ale părţilor şi ale Ministerului Public susţinute în şedinţa din 17 octombrie 1995, intimpinarea intimaţilor, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine următoarele:
    Motivul de recurs, prin care se susţine ca au fost incalcate prevederile art. 85 şi următoarele din Codul de procedură civilă, întrucît excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată fără citarea sa, este neîntemeiat şi urmează a fi respins.
    Art. 85 din Codul de procedură civilă prevede că "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decît după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Legea nr. 47/1992 prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepţia este vadit nefondata, soluţia se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părţilor. Legiuitorul a prevăzut însă şi garanţii pentru părţi: o atare soluţie poate fi pronunţată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluţionează cu citarea părţilor şi a Ministerului Public. Rezultă ca dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la dreptul comun, ele înscriindu-se în ipoteza ca "legea dispune altfel". De asemenea, critica recurentului contravine principiului potrivit căruia norma specială deroga de la cea generală.
    Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca au fost incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", şi ale art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora, "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional", urmează de asemenea a fi respins. Dispoziţiile citate nu impun ca soluţionarea litigiilor legate de dreptul de proprietate să se facă, în cadrul ierarhic instanţelor judecătoreşti, doar de anumite instanţe, cu excluderea altora. De altfel, aceasta sustinere nu numai că nu se întemeiază pe o dispoziţie constituţională, ci este chiar contrară dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, care prevede că exercitarea căilor de atac se face "în condiţiile legii".
    Cel de-al treilea motiv de recurs, potrivit căruia Curtea ar fi competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate prin omisiune, este neîntemeiată şi urmează, de asemenea, a fi respins. Art. 144 din Constituţie şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevăd în mod expres şi limitativ atribuţiile Curţii, care se poate pronunţa numai asupra constituţionalităţii unei dispoziţii legale în vigoare. Curtea nu se poate substitui Parlamentului - unica autoritate legiuitoare a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie - pentru a modifica un text de lege, devenind astfel legislator pozitiv.
    În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din deciziile: nr. 1 din 12 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993; nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993; nr. 54 din 29 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 2 octombrie 1995 şi nr. 64 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 29 iunie 1995.
    Curtea, din oficiu, în condiţiile art. 304'1 din Codul de procedură civilă, a examinat decizia atacată şi nu a constatat existenta unor motive pentru casarea Deciziei nr. 47 din 3 mai 1995, atacată cu prezentul recurs.
    Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul declarat de Hanganu Constantin, domiciliat în municipiul Piatra Neamt, str. Privighetorii nr. 11, judeţul Neamt, împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 47 din 3 mai 1995.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţa din 24 octombrie 1995.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN MURARU
    Magistrat-asistent,
    Gabriela Dragomirescu
    ---------------