DECIZIA nr. 555 din 14 septembrie 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 611 din 22 iunie 2022
    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Viorel Rînghilescu în Dosarul nr. 42.440/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.839D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 1.231A din 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 42.440/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Viorel Rînghilescu într-o cauză având ca obiect „partide politice - dizolvare partid politic“.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că activitatea unui partid politic este o misiune publică, interesul privind această activitate, precum și respectarea legii de către partidele politice devenite în urma rezultatului alegerilor libere autorități publice, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 14/2003, fiind un interes național, deoarece promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic și contribuie la formarea opiniei publice. Susține că prin modul de emitere a Legii nr. 14/2003 se formează în mod artificial bariere privind exercitarea dreptului la libera asociere politică, acesta fiind manipulat în scopul și în sensul ca partidele politice să nu poată funcționa conform prevederilor legale, în baza liberului arbitru, ca urmare a voinței unor cetățeni liberi de a se asocia liber în partide politice în conformitate cu normele juridice de drept, dar și cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. În esență, susține că principalele cauze ale încălcării grave a valorilor democrației constau în: modul în care sunt emise legile, ce încalcă sau limitează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, garantate ca fiind drepturi universale; modalitatea în care legiuitorul a înțeles să aplice filtre artificiale de limitare a accesului la justiție, prin impunerea unor părți neinteresate, și anume Ministerul Public, de a participa și a emite concluzii sau de a putea face alte acțiuni, dublată de omiterea cu intenție a oricăror altor părți interesate la apărarea unui drept, potrivit Legii nr. 14/2003; nerespectarea dreptului la proprietatea privată prin emiterea unor prevederi legale interpretabile și care pot aduce atingere, prin aplicarea lor cu rea-credință, altor drepturi prevăzute de tratatele internaționale și de Constituție; aplicarea cu rea-credință sau din motive politice a prevederilor art. 54 din Legea partidelor politice.6. În acest context, autorul excepției susține „că prezența impusă a procurorilor este o rămășiță a «dreptului legal» de tristă amintire din perioadele de dictatură, unde cetățenii erau intimidați pentru a nu îndrăzni să-și ceară drepturile, iar în instanțe actul de judecată se transforma într-un teatru ieftin, menit să mimeze oarecare legalitate acolo unde de fapt ea nu exista. Aceste metode provoacă probleme de interpretare a legii, probleme de interpretare a drepturilor cetățenilor interesați de a putea interveni sau cere un drept, în cazul în care prin activitatea lor partidele politice încalcă drepturile fundamentale ale solicitanților, instanțele confundând obligativitatea reprezentanților Ministerului Public de a participa și de a cere, cu lipsa drepturilor oricăror alte entități interesate, fie ele persoane fizice sau juridice, indiferent dacă se depun acte privind dovada interesului arătat sau dovada încălcării prevederilor legale.“ Susține că petenții ale căror interese legitime și legale au fost încălcate și doresc îndreptarea pe cale legală a unor decizii care afectează în mod direct persoana lor juridică sau civilă, sau chiar mersul legal al lucrurilor, sunt pe nedrept înlăturați de la posibilitatea de a se apăra sau de a-și apăra interesele legitime și legale în fața instanței. Astfel, deși legea permite oricărui cetățean să poată interveni sau să-și poată apăra interesele legitime și legale în fața instanței, acestora li se resping acțiunile pe motiv că doar procurorii au acest drept, iar cetățenii nu, iar magistrații apără interesele partidelor aflate în exercițiul legislativ, indiferent ce prevederi ale legii încalcă, discriminând fără opreliști oricare părți aflate în acțiuni legitime, prin invocarea lipsei de interes.7. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Arată, în acest sens, că dispozițiile criticate instituie calitate procesuală activă în formularea unei cereri de dizolvare a unui partid politic, neavând nicio interferență cu normele constituționale cuprinse în art. 8, 11, 30, 38, 44, 57 și 154, care nu au nicio legătură cu dizolvarea unui partid politic și legitimarea procesuală activă într-o asemenea cerere. În ceea ce privește art. 21 din Constituție, instanța apreciază că acesta reglementează accesul liber la justiție, însă doar pentru apărarea intereselor, drepturilor și libertăților legitime personale, iar dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, ci implică, prin însăși natura lui, o reglementare a statului. Împrejurarea că legiuitorul a acordat legitimare procesuală activă exclusiv procurorului în cazul unei cereri de dizolvare a partidelor politice nu reprezintă o restrângere sau o limitare a dreptului de acces la instanță, de vreme ce nu se poate invoca un drept sau un interes personal care să tindă a fi apărat de către un particular prin formularea unei asemenea cereri. Aceeași este situația și în ceea ce privește drepturile reglementate de art. 51 și 52 din Constituție, drepturi care nu sunt absolute, fiind circumstanțiate, de asemenea, necesității apărării unui drept sau interes personal. În plus, în cauză nu sunt incidente aceste drepturi , ci dreptul de acces la instanță, întrucât art. 51 reglementează dreptul de petiționare a unei autorități publice, altul decât cel de sesizare a unei instanțe de judecată cu o cerere de chemare în judecată, iar art. 52 vizează actele administrative emise de o autoritate publică, cum, de altfel, nu este cazul într-o cerere de dizolvare a unui partid politic, în care nu intervine niciun act administrativ. Apreciază, de asemenea, că prin reglementarea calității procesuale exclusive a Ministerului Public în formularea unei cereri de dizolvare a unui partid politic nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât, pe de o parte, această prevedere este cuprinsă într-o lege, iar, pe de altă parte, este justificată și proporțională cu necesitatea protecției dreptului consacrat de art. 8 din Constituție, garanție, în ultimă instanță, a democrației constituționale. Apreciază, totodată, că nu se poate reține nici contrarietatea cu art. 124 și 129 din Constituție, întrucât instituirea unei asemenea condiții este făcută prin lege, fără să aducă atingere imparțialității justiției și funcției acesteia în cadrul sistemului de drept.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, potrivit cărora „Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului București de către Ministerul Public și se soluționează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).“ 12. Curtea învederează, de asemenea, că potrivit prevederilor art. 26 alin. (2)-(5) din Legea nr. 14/2013, la care face trimitere art. 45 alin. (2), criticat în cauză,(2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul București se va pronunța asupra acesteia.(3) Împotriva hotărârii Tribunalului București partea interesată poate face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii.(4) Curtea de Apel București se pronunță prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului.(5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 8 - Pluralismul și partidele politice, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 51 - Dreptul de petiționare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 - Înfăptuirea justiției, art. 129 - Folosirea căilor de atac, precum și celor ale art. 154 - Conflictul temporal de legi.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, atât în redactarea anterioară cuprinsă în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, în acest sens fiind Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, și Decizia nr. 214 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 2 iulie 2014, cât și în redactarea actuală cuprinsă în art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, republicată în 2015, exemplu fiind Decizia nr. 447 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2020, și Decizia nr. 871 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2021, decizii prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate. 15. Prin jurisprudența amintită, Curtea a reținut că Ministerul Public poate solicita Tribunalului București dizolvarea unui partid politic, în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, sau poate solicita constatarea încetării existenței acestuia, invocând art. 46 alin. (2) din același act normativ. Instanța competentă judecă oricare dintre aceste cereri după o procedură comună, respectiv se pronunță în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii, împotriva acestei hotărâri partea interesată putând face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Instanța de apel se pronunță prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului, iar în cazul cererii de dizolvare, hotărârea definitivă de admitere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. 16. Analizând dispozițiile Legii nr. 14/2003, Curtea a observat că un partid politic poate fi dizolvat pe cale judecătorească numai cu îndeplinirea anumitor condiții strict prevăzute de art. 45 alin. (1), și anume dacă: a) se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) și ale art. 40 alin. (2) și (4) din Legea fundamentală de către Curtea Constituțională, precum și ale art. 3 alin. (3) și (4) din prezenta lege; b) scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) partidul urmărește alt scop decât cel care rezultă din statutul și programul politic ale acestuia; e) ca urmare a inactivității constatate de Tribunalul București conform art. 46 alin. (1); f) ca urmare a aplicării art. 26 (referitor la radierea partidului politic).17. La rândul său, inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situații enumerate la art. 46 alin. (1) din lege: a) nu a ținut nicio adunare generală timp de 5 ani; b) nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale succesive, cu excepția celei prezidențiale, în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare. Constatarea inactivității unui partid politic în condițiile de mai sus echivalează cu constatarea încetării existenței acestuia și reprezintă una dintre cauzele pentru care Ministerul Public poate formula cerere de dizolvare a partidului politic.18. În esență, Curtea reține că nemulțumirea autorului excepției rezidă în faptul că reglementarea criticată nu permite oricărui cetățean să poată formula și înregistra în nume propriu cereri de dizolvare sau de constatare a încetării existenței unui partid politic, ci numai prin intermediul Ministerului Public, aspect considerat de natură să încalce accesul liber la justiție al cetățenilor interesați. În acest context, prin deciziile precitate, Curtea a reținut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Constituție și normelor Legii nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public, reprezentând asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Legea fundamentală. Art. 8 alin. (2) din Constituție consacră rolul partidelor politice de a contribui la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, iar în concretizarea acestui rol fundamental, legea antemenționată prevede expres că, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutine, potrivit legii. Misiunea legală și constituțională a partidului politic urmărește, așadar, realizarea unui interes public general al cetățenilor.19. Pe de altă parte, rolul Ministerului Public este, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituție, de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. În ceea ce privește raportul dintre activitatea partidelor politice - de la înființare și până la radiere - și Ministerul Public, Curtea a constatat că acesta, în aplicarea normelor constituționale ale art. 131 alin. (1), exercită un rol activ atât în procedura de înregistrare a unui partid politic, cât și, prin simetrie, în cea de dizolvare.20. Astfel, în ceea ce privește procedura înregistrării, prevăzută de art. 18-24 din Legea nr. 14/2003, Ministerul Public poate formula apel împotriva deciziei Tribunalului București referitoare la cererea de înregistrare a unui partid politic, același drept de acțiune avându-l și conducătorul organului executiv al partidului politic și membrii fondatori, precum și persoanele fizice sau juridice interesate care depun cerere de intervenție în interes propriu. Așadar, la procedura înregistrării au acces mai multe subiecte de drept, nu doar Ministerul Public, printre care și persoanele interesate care fac cerere de intervenție în proces.21. Cu referire la procedura de dizolvare a partidelor politice, cererea poate fi inițiată, într-adevăr, doar de Ministerul Public, în condițiile art. 45 alin. (2) și ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, iar aceasta se soluționează de Tribunalul București potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5). Or, art. 26 alin. (3) prevede că „Împotriva hotărârii Tribunalului București partea interesată poate face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii“, ceea ce denotă, practic, voința legiuitorului de a asigura un mijloc procesual pentru exercitarea liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, așadar, o cale de atac promovată împotriva hotărârii instanței judecătorești competente. Faptul că legea nu prevede posibilitatea oricărei persoane interesate să solicite direct și ab initio dizolvarea unui partid politic sau constatarea încetării existenței acestuia nu poate reprezenta o negare a dreptului cetățeanului la justiție, deoarece, așa cum s-a arătat, această prerogativă intră în sfera de competență a Ministerului Public - reprezentant în justiție, prin Constituție, al drepturilor și libertăților cetățenilor.22. Această soluție juridică asigură, totodată, echilibrul dintre interesul individual de a supune instanței de judecată competente o solicitare de dizolvare a unui partid politic și necesitatea asigurării pluralismului politic într-o societate democratică. Astfel, partea interesată are posibilitatea de a contesta, prin formularea apelului, hotărârea Tribunalului București cu privire la cererea Ministerului Public de dizolvare a unui partid politic, fără ca această instanță - unica competentă în această materie - să fie încărcată cu solicitări individuale, care, în contextul pluralismului politic și al spiritului competitiv, de multe ori ar putea avea caracter șicanatoriu, fiind, deci, lipsite de un interes legitim.23. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Rînghilescu în Dosarul nr. 42.440/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora

    -----