CONVENTIE 24/06/1995

CONVENŢIA UNIDROIT din 24 iunie 1995
privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal*)

EMITENT

ACT INTERNAŢIONAL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 176 din 30 iulie 1997

-------- Notă *) Traducere.
Statele părţi la prezenta convenţie,
reunite la Roma, la invitaţia Guvernului Republicii Italiene, între 7 şi 24 iunie 1995, în cadrul unei Conferinte diplomatice pentru adoptarea proiectului Convenţiei UNIDROIT privind restituirea internationala a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal,
convinse de importanţa fundamentala a protejarii patrimoniului cultural şi a schimburilor culturale pentru promovarea înţelegerii între popoare şi a raspandirii culturii pentru bunastarea omenirii şi progresul civilizatiei,
profund preocupate de traficul ilegal de bunuri culturale şi de daunele ireparabile cauzate în mod frecvent de acesta atât bunurilor respective, cat şi patrimoniului cultural al comunitatilor naţionale, tribale, autohtone sau al altor comunitati şi patrimoniului comun al tuturor popoarelor, indeosebi prin jefuirea siturilor arheologice şi pierderea unor informaţii arheologice, istorice şi stiintifice de neinlocuit ce rezultă din aceasta,
hotarate să contribuie eficient la lupta împotriva traficului ilegal de bunuri culturale prin stabilirea unui corpus minimal de reguli juridice comune, în scopul restituirii şi inapoierii bunurilor culturale între statele contractante şi al facilitarii pastrarii şi ocrotirii patrimoniului cultural în interesul tuturor,
subliniind ca prezenta convenţie are drept obiectiv de a facilita restituirea şi inapoierea bunurilor culturale şi ca instituirea în anumite state a unor mecanisme, precum compensarea, necesare pentru asigurarea restituirii şi inapoierii, nu implica adoptarea unor astfel de măsuri de către alte state,
afirmand ca adoptarea prevederilor prezentei conventii pentru viitor nu constituie în nici un fel o aprobare sau o legitimare a oricărui trafic ilegal produs inaintea intrarii sale în vigoare,
constiente de faptul ca prezenta convenţie nu va aduce, prin ea insasi, o solutie problemelor puse de traficul ilegal, dar ca ea amorseaza un proces vizand intarirea cooperarii culturale internationale şi menţinerea locului cuvenit comerţului ilicit şi acordurilor interstatale în cadrul schimburilor culturale,
confirmand ca aplicarea prezentei conventii ar trebui să fie însoţită de alte măsuri eficiente pentru protejarea bunurilor culturale, cum ar fi elaborarea şi folosirea de registre, protejarea materiala a siturilor arheologice şi cooperarea tehnica,
recunoscand actiunile intreprinse de diferite organisme pentru a proteja bunurile culturale, în special de Convenţia UNESCO din 1970 referitoare la traficul ilegal şi elaborarea unui cod de conduita în sectorul privat,
au adoptat urmatoarele dispozitii:

Capitolul 1 Domeniul de aplicare şi definiţie

Articolul 1

Prezenta convenţie se aplică cererilor cu caracter international pentru:
a) restituirea bunurilor culturale furate;
b) inapoierea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul unui stat contractant cu incalcarea legislaţiei sale care reglementeaza exportul bunurilor culturale, în scopul protejarii patrimoniului sau cultural (denumite în continuare bunuri culturale exportate ilegal).

Articolul 2

Prin bunuri culturale, în sensul prezentei conventii, se înţelege bunurile care, cu titlu religios sau laic, prezinta importanţa pentru arheologie, preistorie, istorie, literatura, arta sau stiinta şi care apartin uneia dintre categoriile enumerate în anexa la prezenta convenţie.

Capitolul 2 Restituirea bunurilor culturale furate

Articolul 3

(1) Posesorul unui bun cultural furat trebuie să îl restituie.
(2) În sensul prezentei conventii, un bun cultural provenit din sapaturi ilicite sau provenit din sapaturi licite, dar retinut ilicit este considerat ca fiind furat, dacă aceasta calificare este conforma cu legislatia statului în care au avut loc acele sapaturi.
(3) Orice cerere de restituire trebuie să fie facuta în termen de 3 ani de la data la care solicitantul a cunoscut locul unde se afla bunul cultural şi identitatea posesorului şi, în toate cazurile, într-un termen de 50 de ani de la data furtului.
(4) Totodata, o actiune de restituire a unui bun cultural care face parte integrantă dintr-un monument sau dintr-un sit arheologic identificat sau care face parte dintr-o colectie publică nu este supusă nici unui termen de prescriptie în afară de termenul de 3 ani din momentul în care solicitantul a aflat locul în care se găseşte bunul cultural şi identitatea posesorului.
(5) Prin derogare de la dispozitiile paragrafului precedent, orice stat contractant poate declara ca o actiune se prescrie într-un termen de 75 de ani sau într-un termen mai mare, prevăzut de legislatia sa. O actiune, intentata într-un alt stat contractant, de restituire a unui bun cultural deplasat dintr-un monument, dintr-un sit arheologic sau dintr-o colectie publică, situat într-un stat contractant care face o astfel de declaratie, se prescrie, de asemenea, în acelasi termen.
(6) Declaratia mentionata la paragraful precedent trebuie facuta în momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobării sau aderarii.
(7) Prin colectie publică, în sensul prezentei conventii, se înţelege orice ansamblu de bunuri culturale inventariate sau identificate în alt mod şi aparţinând:
a) unui stat contractant;
b) unei colectivitati regionale sau locale dintr-un stat contractant;
c) unei institutii religioase situate într-un stat contractant;
sau
d) unei institutii înfiinţate, în principal, în scopuri culturale, pedagogice sau stiintifice într-un stat contractant şi recunoscută în acel stat ca fiind de interes public.
(8) Pe lângă aceasta, actiunea de restituire a unui bun cultural religios sau care prezinta o importanţa colectiva, care aparţine şi este folosit de o comunitate autohtona sau tribala dintr-un stat contractant pentru folosinţă traditionala sau rituala a acelei comunitati, este supusă termenului de prescriptie aplicabil colectiilor publice.

Articolul 4

(1) Posesorul unui bun cultural furat, pe care trebuie să îl restituie, are dreptul la plata, în momentul restituirii, a unei compensatii echitabile, cu condiţia sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla, în mod rezonabil, ca bunul era furat şi să poată dovedi ca a actionat cu diligenta cuvenita la achizitionarea lui.
(2) Fără a aduce atingere dreptului posesorului la compensatia prevăzută la paragraful precedent, este necesar să se faca eforturi rezonabile pentru ca persoana care a transferat bunul cultural posesorului sau orice altă persoană care l-a transferat anterior sa plateasca compensatia atunci când aceasta este în conformitate cu legislatia statului în care este facuta cererea.
(3) Plata compensatiei posesorului de către solicitant, atunci când aceasta este ceruta, nu aduce atingere dreptului solicitantului de a cere unei alte persoane rambursarea ei.
(4) Pentru a stabili dacă posesorul a actionat cu diligenta cuvenita, se va ţine seama de toate imprejurarile achizitiei, în special de calitatea părţilor, de preţul platit, de consultarea de către posesor a oricărui registru accesibil în mod rezonabil, referitor la bunuri culturale furate şi orice alta informatie sau documentatie relevanta, pe care ar fi putut sa o obtina pe cai rezonabile, şi de consultarea unor organisme la care ar fi putut avea acces sau de orice alt demers pe care o persoană rezonabila l-ar fi intreprins în asemenea împrejurări.
(5) Posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decat acela al persoanei de la care a dobândit bunul cultural prin mostenire sau în alt mod, cu titlu gratuit.

Capitolul 3 Inapoierea bunurilor culturale exportate ilegal

Articolul 5

(1) Un stat contractant poate cere tribunalului sau oricarei alte autorităţi competente a unui alt stat contractant sa ordone inapoierea unui bun cultural exportat ilegal de pe teritoriul statului solicitant.
(2) Un bun cultural exportat temporar de pe teritoriul statului solicitant în scopuri cum ar fi: expozitii, cercetare sau restaurare, în baza unei autorizaţii eliberate potrivit legislaţiei sale, care reglementeaza exportul de bunuri culturale în vederea protejarii patrimoniului sau cultural, şi care nu a fost inapoiat conform condiţiilor acelei autorizaţii, este considerat ca fiind exportat ilegal.
(3) Tribunalul sau oricare alta autoritate competentă a statului solicitat trebuie să ordone inapoierea bunului cultural, dacă statul solicitant stabileste ca scoaterea bunului de pe teritoriul sau afectează semnificativ cel puţin unul dintre urmatoarele interese:
a) conservarea materiala a bunului sau a contextului sau;
b) integritatea unui bun complex;
c) conservarea informatiei referitoare la acel bun, cum ar fi, de exemplu, cea de natura stiintifica sau istorica;
d) folosirea traditionala sau rituala a acelui bun de către o comunitate autohtona sau tribala;
sau stabileste ca bunul este pentru statul solicitant de o importanţa culturala semnificativa.
(4) Orice cerere introdusa în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să conţină sau să fie însoţită de orice informatie de fapt sau de drept, care să permită tribunalului sau autorităţii competente a statului solicitat sa stabileasca dacă sunt intrunite condiţiile de la paragrafele (1)-(3).
(5) Orice cerere de inapoiere trebuie să fie introdusa într-un termen de 3 ani de la data la care statul solicitant a cunoscut locul unde se afla bunul cultural şi identitatea posesorului şi, în toate cazurile, în termen de 50 de ani de la data exportului sau de la data la care ar fi trebuit să fie inapoiat în baza autorizatiei menţionate la paragraful 2 al prezentului articol.

Articolul 6

(1) Posesorul unui bun cultural, pe care l-a dobândit după ce acel bun a fost exportat ilegal, are dreptul, în momentul inapoierii, la plata de către statul solicitant a unei compensatii echitabile, cu condiţia ca posesorul sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla în mod rezonabil, în momentul dobândirii, ca bunul fusese exportat ilegal.
(2) Pentru a stabili dacă posesorul a stiut sau ar fi trebuit sa stie, în mod rezonabil, ca bunul cultural a fost exportat ilegal, se va ţine seama de imprejurarile dobândirii, inclusiv de lipsa certificatului de export necesar conform legislaţiei statului solicitant.
(3) În locul compensatiei şi de comun acord cu statul solicitant, posesorul care trebuie să inapoieze bunul cultural pe teritoriul acelui stat poate hotari:
a) sa ramana proprietar al bunului; sau
b) sa transfere proprietatea, cu titlu oneros sau gratuit, unei persoane, la alegerea sa, rezidenta în statul solicitant şi care să prezinte garantiile necesare.
(4) Cheltuielile decurgând din inapoierea bunului cultural conform prezentului articol revin statului solicitant, fără a prejudicia dreptul acestuia de a i se rambursa cheltuielile de către orice altă persoană.
(5) Posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decat acela al persoanei de la care a dobândit bunul cultural prin mostenire sau în alt mod, cu titlu gratuit.

Articolul 7

(1) Prevederile acestui capitol nu se aplică atunci când:
a) exportul bunului cultural nu mai este ilegal în momentul în care se cere inapoierea lui;
sau
b) bunul a fost exportat în timpul vietii persoanei care l-a creat sau pe parcursul unei perioade de 50 de ani după decesul acelei persoane.
(2) Prin derogare de la prevederile lit. b) a paragrafului precedent, dispozitiile acestui capitol se aplică atunci când bunul cultural a fost creat de un membru sau de membri ai unei comunitati autohtone sau tribale pentru folosinţă traditionala sau rituala a acelei comunitati şi bunul trebuie inapoiat acelei comunitati.

Capitolul 4 Dispozitii generale

Articolul 8

(1) O cerere intemeiata pe prevederile cap. II şi III poate fi introdusa la tribunalele sau la alte autorităţi competente ale statului contractant în care se afla bunul cultural, ca şi la tribunalele sau la alte autorităţi care au competenţa, în conformitate cu reglementarile în vigoare în statele contractante.
(2) Părţile pot conveni sa supuna litigiul lor fie unui tribunal sau altei autorităţi competente, fie arbitrajului.
(3) Masurile provizorii sau de conservare, prevăzute de legislatia statului contractant în care se afla bunul, pot fi aplicate chiar dacă cererea pe fond de restituire sau de inapoiere a bunului a fost facuta la tribunalele sau la orice alte autorităţi competente ale altui stat contractant.

Articolul 9

(1) Prezenta convenţie nu împiedica un stat contractant să aplice orice reglementare mai favorabila, în materie de restituire sau de inapoiere a unor bunuri culturale furate sau exportate ilegal, decat cele prevăzute de prezenta convenţie.
(2) Prezentul articol nu trebuie interpretat ca dand nastere vreunei obligaţii de a recunoaste sau de a investi cu putere executorie o hotărâre a unui tribunal sau a oricarei alte autorităţi competente a unui stat contractant care se indeparteaza de la prevederile prezentei conventii.

Articolul 10

(1) Prevederile cap. II se aplică numai unui bun cultural care a fost furat după intrarea în vigoare a prezentei conventii faţă de statul în care a fost facuta cererea, sub rezerva ca:
a) bunul sa fi fost furat de pe teritoriul unui stat contractant după intrarea în vigoare a prezentei conventii faţă de acel stat;
sau
b) bunul să se afle într-un stat contractant după intrarea în vigoare a prezentei conventii faţă de acel stat.
(2) Prevederile cap. III nu se aplică decat unui bun cultural exportat ilegal după intrarea în vigoare a convenţiei faţă de statul solicitant, precum şi faţă de statul în care s-a facut cererea.
(3) Prezenta convenţie nu legitimeaza în nici un fel o tranzactie ilicita, de orice natura, care a avut loc inaintea intrarii în vigoare a prezentei conventii sau în raport cu care aplicarea acesteia este exclusa de paragrafele (1) sau (2) ale prezentului articol şi nici nu limiteaza dreptul vreunui stat sau al vreunei persoane de a intenta, în afara cadrului prezentei conventii, o actiune de restituire sau de inapoiere a unui bun cultural furat sau exportat ilegal inaintea intrarii în vigoare a prezentei conventii.

Capitolul 5 Dispozitii finale

Articolul 11

(1) Prezenta convenţie este deschisa spre semnare la sedinta de inchidere a Conferintei diplomatice pentru adoptarea proiectului Convenţiei UNIDROIT privind restituirea internationala a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal şi va rămâne deschisa spre semnare, de către toate statele, la Roma, până la 30 iunie 1996.
(2) Prezenta convenţie este supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării de către statele care au semnat-o.
(3) Prezenta convenţie este deschisa aderarii tuturor statelor care nu sunt semnatare, începând de la data la care va fi deschisa spre semnare.
(4) Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea sunt supuse depunerii, în acest scop, a unui instrument în forma legala la depozitar.

Articolul 12

(1) Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
(2) Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie, după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenţia intră în vigoare faţă de acest stat în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 13

(1) Prezenta convenţie nu face derogare de la instrumentele internationale prin care un stat contractant este legat din punct de vedere juridic şi care conţin prevederi referitoare la materiile reglementate de prezenta convenţie, numai dacă statele legate prin astfel de instrumente nu fac o declaratie contrara.
(2) Orice stat contractant poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state contractante în vederea facilitarii aplicarii prezentei conventii în relatiile lor reciproce. Statele care vor incheia astfel de acorduri vor transmite o copie depozitarului.
(3) În relatiile lor reciproce, statele contractante membre ale unor organizaţii de integrare economica sau ale unor organisme regionale pot declara ca aplica normele interne ale acestor organizaţii sau organisme şi că nu aplica în relatiile cu aceste state prevederile prezentei conventii, al caror domeniu de aplicare coincide cu cel al normelor respective.

Articolul 14

(1) Orice stat contractant, care cuprinde doua sau mai multe unităţi teritoriale, indiferent dacă acestea poseda sau nu sisteme de drept diferite, aplicabile în materiile reglementate de prezenta convenţie, va putea declara, la semnarea sau la depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca prezenta convenţie se va aplica în toate unitatile sale teritoriale sau numai intr-una sau în mai multe dintre ele şi va putea sa inlocuiasca în orice moment aceasta declaratie cu o noua declaratie.
(2) Aceste declaratii vor fi notificate depozitarului şi vor menţiona expres unitatile teritoriale la care se aplică convenţia.
(3) Dacă, în virtutea declaraţiei facute în baza prezentului articol, prezenta convenţie se aplică uneia sau mai multor unităţi teritoriale ale unui stat contractant şi nu tuturor, referirea la:
a) teritoriul unui stat contractant, mentionat la art. 1, înseamnă teritoriul unei unităţi teritoriale a acelui stat;
b) tribunalul sau alta autoritate competentă a statului contractant sau a statului solicitat înseamnă tribunalul sau alta autoritate competentă a unei autorităţi teritoriale a acelui stat;
c) statul contractant în care se afla bunul cultural mentionat la paragraful (1) al art. 8 înseamnă unitatea teritoriala a acelui stat în care se afla bunul;
d) legea statului contractant în care se afla bunul mentionat la paragraful (3) al art. 8 înseamnă legea unităţii teritoriale a acelui stat în care se afla bunul; şi
e) un stat contractant mentionat la art. 9 înseamnă o unitate teritoriala a acelui stat.
(4) Dacă un stat contractant nu face nici o declaratie în baza paragrafului 1 al prezentului articol, prezenta convenţie se aplică la tot teritoriul acelui stat.

Articolul 15

(1) Declaratiile facute în baza prezentei conventii, la semnare, sunt supuse confirmarii la ratificare, acceptare sau aprobare.
(2) Declaratiile şi confirmarea declaratiilor vor fi facute în scris şi vor fi notificate oficial depozitarului.
(3) Declaratiile vor deveni efective o dată cu intrarea în vigoare a prezentei conventii faţă de statul declarant. Totodata, declaratiile a caror notificare oficiala va fi primita de depozitar după această dată vor deveni efective în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii lor la depozitar.
(4) Orice stat, care face o declaratie în baza prezentei conventii, o poate retrage în orice moment printr-o notificare oficiala, adresata în scris depozitarului. Aceasta retragere va deveni efectiva în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii notificarii.

Articolul 16

(1) Orice stat contractant va trebui sa declare, în momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobării sau aderarii, ca cererile de inapoiere sau de restituire a bunurilor culturale, facute de către un stat în baza art. 8, îi pot fi supuse, potrivit uneia sau mai multor proceduri, după cum urmeaza:
a) direct la tribunale sau la alte autorităţi competente ale statului declarant;
b) prin intermediul uneia sau mai multor autorităţi desemnate de acel stat sa primeasca astfel de cereri şi să le transmita tribunalelor sau altor autorităţi competente ale acelui stat;
c) pe cai diplomatice sau consulare.
(2) Orice stat contractant poate, de asemenea, desemna tribunalele sau alte autorităţi competente care să ordone restituirea sau inapoierea bunurilor culturale în baza prevederilor cap. II şi III.
(3) Declaratiile facute în baza paragrafelor (1) şi (2) ale prezentului articol pot fi modificate în orice moment printr-o noua declaratie.
(4) Prevederile paragrafelor (1)-(3) ale prezentului articol nu afectează prevederile acordurilor bilaterale sau multilaterale de asistenţa juridica în materie civila şi comerciala, care pot exista între statele contractante.

Articolul 17

Orice stat contractant remite depozitarului, într-un termen de 6 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, o informare scrisa intr-una dintre limbile oficiale ale convenţiei, cu privire la legislatia care reglementeaza exportul de bunuri culturale. Aceasta informare va fi actualizata periodic, dacă este cazul.

Articolul 18

Nici o rezervă nu este admisa, în afara acelora care sunt expres autorizate prin prezenta convenţie.

Articolul 19

(1) Prezenta convenţie poate fi denuntata de oricare dintre statele părţi în orice moment, după data la care ea intră în vigoare faţă de acel stat, prin depunerea la depozitar a unui instrument în acest scop.
(2) Denuntarea devine efectiva în prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii instrumentului de denuntare la depozitar. Atunci când în instrumentul de denuntare se specifică un termen mai lung pentru intrarea în vigoare a denuntarii, aceasta devine efectiva la expirarea termenului respectiv, după depunerea instrumentului de denuntare la depozitar.
(3) Derogand de la aceasta denuntare, prezenta convenţie se va aplica, în orice caz, oricarei cereri de restituire sau de inapoiere a unui bun cultural, facuta înainte de data la care aceasta denuntare devine efectiva.

Articolul 20

Preşedintele Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) poate convoca, periodic sau la cererea a cinci state contractante, un comitet special în vederea examinarii funcţionarii practice a prezentei conventii.

Articolul 21

(1) Prezenta convenţie va fi depusa pe lângă Guvernul Republicii Italiene.
(2) Guvernul Republicii Italiene:
a) informeaza toate statele care au semnat prezenta convenţie sau care au aderat la ea şi pe preşedintele Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) cu privire la:
(i) orice noua semnare sau orice depunere de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare şi data la care aceasta semnare sau depunere a avut loc;
(îi) orice declaratie facuta în baza prevederilor prezentei conventii;
(iii) retragerea oricarei declaratii;
(iv) data intrarii în vigoare a prezentei conventii;
(v) acordurile menţionate la art. 13;
(vi) depunerea oricărui instrument de denuntare a prezentei conventii, precum şi data la care aceasta depunere a avut loc şi data la care denuntarea devine efectiva;
b) transmite copii autentificate de pe prezenta convenţie tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la ea şi presedintelui Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT);
c) indeplineste orice alta functie care revine în mod obisnuit depozitarilor.
Drept pentru care, subsemnatii împuterniciţi, legal autorizati, au semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Roma la 24 (douazeci şi patru) iunie 1995 (o mie noua sute nouazeci şi cinci), într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, ambele texte având aceeasi valabilitate.

Anexa
a) Colectii şi specimene rare de zoologie, de botanica, de mineralogie şi de anatomie; obiecte ce prezinta un interes paleontologic;
b) bunurile privind istoria, inclusiv istoria stiintei şi a tehnicii, istoria militara şi sociala, precum şi viaţa conducătorilor, ganditorilor, savantilor şi artistilor naţionali şi evenimentele de importanţa naţionala;
c) produsul sapaturilor arheologice (regulamentare şi clandestine) sau al descoperirilor arheologice;
d) elementele provenind din dezmembrarea unor monumente artistice sau istorice şi a siturilor arheologice;
e) antichitati cu o vechime de peste 100 de ani, cum ar fi: inscriptii, monede şi sigilii gravate;
f) bunuri de interes etnologic;
g) bunuri de interes artistic, cum ar fi:
(i) tablouri, picturi şi desene facute în intregime manual, pe orice suport şi din orice material (cu excepţia desenelor industriale şi a articolelor facute manual);
(îi) lucrari originale ale artei statuare şi sculpturii, din orice material;
(iii) gravuri, stampe şi litografii originale;
(iv) asamblari şi montaje artistice originale, din orice material;
h) manuscrise rare şi incunabule, cărţi, documente şi publicatii vechi de interes special (istoric, artistic, ştiinţific, literar etc.), separate sau în colectii;
i) timbre postale, timbre fiscale şi similare, separate sau în colectii;
j) arhive, inclusiv arhivele fonografice, fotografice şi cinematografice;
k) obiecte de mobila mai vechi de 100 de ani şi instrumente muzicale vechi.
----------------