REGULAMENTUL din 24 februarie 1994 (*republicat*)Regulamentul Camerei Deputaților *)
EMITENT
  • CAMERA DEPUTAȚILOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 112 din 2 iunie 1995 Notă *) Republicat în temeiul art. III din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 18 din 30 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 2 iunie 1995, dîndu-se articolelor o noua numerotare.
    Regulamentul Camerei Deputaților a fost aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 24 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994.

    Capitolul 1 Organizarea Camerei Deputaților

    Secţiunea 1 Constituirea Camerei Deputaților

    Articolul 1

    Camera Deputaților nou-aleasă se întrunește în ziua și la ora stabilite prin actul de convocare emis de Președintele României, în conformitate cu prevederile Constituției.


    Articolul 2

    Până la alegerea Biroului permanent, lucrările Camerei Deputaților sunt conduse de cel mai în vârsta deputat, în calitate de președinte de vârsta, asistat de 4 secretari, desemnați din rindul celor mai tineri deputați.
    Imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către președintele de vârsta sau de către unul ori mai mulți secretari prevăzuți la alin. 1 atrage, de drept, înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârsta sau, după caz, cu cei mai tineri deputați din rindul celor prezenți.
    În intervalul de timp prevăzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepția celor care privesc validarea mandatelor de deputat.


    Articolul 3

    Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaților alege, în prima sa ședința, o comisie compusa din 30 de deputați care să reflecte configurația politica a Camerei, asa cun aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
    Comisia de validare funcționează pe întreaga durata a mandatului Camerei Deputaților.


    Articolul 4

    Numărul deputaților care vor fi desemnați în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcție de proporția membrilor săi în totalul deputaților.
    Propunerile pentru stabilirea numărului de deputați care revine fiecărui grup parlamentar se fac de către liderii acestor grupuri și se transmit secretarilor.
    Președintele de vârsta prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaților hotărăște asupra lor cu votul majorității deputaților prezenți.
    Propunerile pentru componenta nominală a comisiei se fac de către grupurile parlamentare în limita numărului de locuri aprobat:
    Componenta comisiei este aprobată de Camera cu votul majorității deputaților prezenți.


    Articolul 5

    Comisia de validare își alege un președinte și 2 vicepreședinți, care alcătuiesc biroul comisiei, și se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din cîte 3 membri, cu respectarea pe cît posibil a proportiei prevăzute la art. 4 alin. 1.


    Articolul 6

    Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaților primite de la Biroul Electoral Central, cu excepția celor privind membrii grupelor de lucru.
    Verificarea legalității alegerii deputaților care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.
    Biroul comisiei de validare și grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorității membrilor biroului sau grupelor de lucru.
    După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.
    Comisia de validare se pronunța asupra contestațiilor nesolutionate și asupra acelora a căror soluționare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de soluționare.


    Articolul 7

    Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constata ca alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin frauda electorală.


    Articolul 8

    Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmește un raport în care vor fi precizati deputații pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amînarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amînare.


    Articolul 9

    Raportul este aprobat de comisie cu votul majorității membrilor acesteia; în caz de paritate, votul președintelui este hotărâtor.


    Articolul 10

    Camera Deputaților se întrunește în ședința de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
    Raportul comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaților de către președintele acesteia.


    Articolul 11

    În cazul deputaților pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7, se întocmește, pe circumscripții electorale, o lista cu numele și prenumele acestora, asupra căreia Camera se pronunța printr-un singur vot. În cazul deputaților la care a fost propusă invalidarea mandatului, Camera dezbate și se pronunța prin vot pentru fiecare caz în parte.
    Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorității deputaților prezenți.


    Articolul 12

    Camera Deputaților este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.
    Secțiunea 2 Grupurile parlamentare


    Articolul 13

    Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaților. Ele se pot constitui din cel puțin 10 deputați care au candidat în alegeri pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.
    Deputații unui partid sau ai unei formațiuni politice nu pot constitui decît un singur grup parlamentar.
    Deputații care au candidat pe listele unei coalitii electorale și fac parte din partide sau formațiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.
    Deputații unor partide sau formațiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum și deputații independenți se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
    Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, altele decît minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar.


    Articolul 14

    În prima sa ședința, fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuită din lider și, după caz, unu sau mai mulți loctiitori.


    Articolul 15

    Liderul grupului prezintă Camerei denumirea acestuia, precum și componenta lui numerică și nominală.
    Succesiunea prezentarilor se stabilește de către președintele de vârsta al Camerei, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.


    Articolul 16

    Grupurile parlamentare au la dispoziție, prin grija Biroului permanent, cîte o sala pentru întruniri și alte spații pentru desfășurarea activității, precum și dotările de birou necesare.
    În funcție de mărimea grupurilor parlamentare, acestea au dreptul la un număr de experți după cum urmează: – până la 25 membri - 2 experți;– de la 26 la 50 membri - 3 experți;– peste 50 membri - 5 experți;
    Grupurile parlamentare dispun, de asemenea, de mijloace de transport și de o secretara-dactilografa. Numărul mijloacelor de transport se stabilește în funcție de mărimea grupurilor parlamentare, după cum urmează: – până la 25 membri - 1 mijloc de transport;– de la 26 la 50 membri - 2 mijloace de transport;– de la 51 la 75 membri - 3 mijloace de transport;– de la 76 la 100 membri - 4 mijloace de transport;– peste 100 membri - 5 mijloace de transport.
    Personalul prevăzut la alin. 2 și 3 se încadrează pe baza opțiunii conducerii fiecărui grup parlamentar, iar fondurile necesare se asigura din bugetul Camerei Deputaților.


    Articolul 17

    Președintele Camerei Deputaților, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, repartizează locurile în sala de ședințe pentru fiecare grup parlamentar.


    Articolul 18

    Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obținut mandate în urma alegerilor este interzisă.


    Articolul 19

    Orice modificare intervenita în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunoștința președintelui Camerei Deputaților sub semnatura liderului grupului și, după caz, a deputatului.
    Președintele Camerei informează deputații, în ședința publică, asupra modificărilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare.


    Secţiunea 3 Alegerea președintelui Camerei Deputaților și a celorlalți membri ai Biroului permanent

    Articolul 20

    După constituirea legală a Camerei Deputaților se alege președintele Camerei Deputaților și apoi ceilalți membri ai Biroului permanent al acesteia.
    Președintele Camerei Deputaților este și președintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori.
    Biroul permanent se alcătuiește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.


    Articolul 21

    Președintele Camerei Deputaților este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele și prenumele tuturor candidaților propuși de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.
    Este declarat ales președinte al Camerei Deputaților candidatul care a întrunit votul majorității deputaților.
    Dacă nici un candidat nu a întrunit, după doua tururi, votul majorității deputaților, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat președinte al Camerei Deputaților candidatul care a obținut majoritatea voturilor deputaților prezenți, în condițiile întrunirii cvorumului prevăzut de art. 64 din Constituție.


    Articolul 22

    O dată cu alegerea președintelui Camerei, activitatea președintelui de vârsta încetează.


    Articolul 23

    Alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
    În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaților stabilește numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcții, grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a Camerei.
    Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2 Lista candidaților propuși pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaților și se aproba cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă nu se realizează aceasta majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaților prezenți. Votul este secret și se exprima prin bile.


    Articolul 24

    Vicepreședinții, secretarii și chestorii sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni ordinare.


    Articolul 25

    Oricărui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel puțin o treime din numărul deputaților provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret și se exprima prin bile pentru fiecare caz în parte, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare.


    Articolul 26

    Funcțiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupa la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizata funcția respectiva, în condițiile prevăzute la art. 23.


    Articolul 27

    O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnați în condițiile art. 2 alin. 1 încetează.


    Articolul 28

    Hotărârile prevăzute la art. 1 - 27 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.


    Secţiunea 4 Biroul permanent al Camerei Deputaților

    Articolul 29

    Biroul permanent al Camerei Deputaților are următoarele atribuții:
    a) propune Camerei data începerii și data încheierii sesiunii parlamentare;
    b) solicita președintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
    c) supune aprobării Camerei Deputaților regulamentul acesteia, precum și propunerile de modificare;
    d) prezintă Camerei Deputaților spre aprobare proiectul de buget al acesteia și contul de încheiere a exercițiului bugetar;
    e) pregătește și asigura desfășurarea, în bune condiții, a lucrărilor Camerei Deputaților;
    f) primește și distribuie proiectele de legi, propunerile legislative și rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei Deputaților, dacă plenul Camerei nu stabilește altfel;
    g) întocmește proiectul ordinii de zi a ședințelor Camerei și programul de lucru al acesteia;
    h) organizează relațiile Camerei cu parlamentele altor state și cu organizațiile parlamentare pe baza consultării, în funcție de natura acțiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Roman al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politica externa și a altor comisii permanente, informind Camera Deputaților asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominală a delegatiilor.
    i) supune spre aprobare Camerei Deputaților componenta delegatiilor permanente la organizațiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare și cu respectarea configurației politice a Camerei;
    j) aproba statul de funcții și regulamentul serviciilor Camerei Deputaților; supune aprobării Camerei structura serviciilor acesteia;
    k) conduce și controlează serviciile Camerei Deputaților;
    l) aproba regulamentul privind paza și accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaților;
    m) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziții legale sau însărcinări date de către Camera Deputaților.

    Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în procese-verbale sau stenograme.
    Deputații pot consulta stenogramele sau pot obține o copie a acestora, cu excepția celor declarate confidențiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate.


    Articolul 30

    Biroul permanent se convoacă la cererea președintelui Camerei Deputaților sau la cererea a cel puțin 4 membri ai săi.


    Articolul 31

    Președintele Camerei Deputaților are următoarele atribuții;
    a) convoacă deputații în sesiuni ordinare sau extraordinare;
    b) conduce lucrările Camerei Deputaților, asistat obligatoriu de 2 secretari, și asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum și respectarea regulamentului;
    c) acorda cuvintul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele puse în dezbatere, stabilește ordinea votării, precizează semnificatia votului și anunta rezultatul acestuia;
    d) conduce lucrările ședințelor Biroului permanent;
    e) sesizează Curtea Constituțională în condițiile prevăzute de art. 144 lit. a) și b) din Constituție;
    f) asigura trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de lege adoptate sau respinse de Camera, sau după caz, Președintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege;
    g) reprezintă Camera Deputaților în relațiile interne și externe;
    h) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de prezentul regulament, precum și însărcinările date de către Camera Deputaților.


    Articolul 32

    Vicepreședinții îndeplinesc, prin rotație, atribuțiile președintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum și alte sarcini încredințate de Biroul permanent.


    Articolul 33

    Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvint, pe baza solicitărilor deputaților, în ordinea în care au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele și orice alte comunicări adresate Camerei, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, țin evidenta hotărîrilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor, asista președintele în realizarea atribuțiilor ce-i revin și îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.


    Articolul 34

    Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului, funcționarea și calitatea serviciilor Camerei Deputaților și fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei și contul de încheiere a exercițiului bugetar anual, asigura menținerea ordinii în localul Camerei Deputaților și îndeplinesc alte atribuții, în conformitate cu dispozițiile președintelui acesteia sau ale Biroului permanent.
    În exercitarea atribuțiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din doi experți contabili și sunt subordonați numai plenului Camerei Deputaților.
    La sfârșitul fiecărei sesiuni, chestorii prezintă Camerei Deputaților un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.


    Secţiunea 5 Comisiile Camerei Deputaților 1. Dispoziții comune

    Articolul 35

    Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaților, înființate cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredințate în vederea pregătirii lucrărilor Camerei.


    Articolul 36

    Camera Deputaților își constituie comisii permanente și poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.
    Camera Deputaților constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.
    Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 13 - 40 deputați, stabilit, pentru fiecare în parte, de Camera Deputaților. Numărul membrilor și componenta nominală a comisiilor de ancheta sau speciale se aproba o dată cu constituirea acestora.
    Un deputat face parte obligatoriu dintr-o singura comisie permanenta din cele prevăzute la art. 55, cu excepția membrilor Biroului permanent.


    Articolul 37

    Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaților se face cu respectarea configurației politice a Camerei.
    Pentru fiecare comisie, numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaților independenți se stabilește de Camera Deputaților, la propunerea Biroului permanent.


    Articolul 38

    Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de președintele Camerei Deputaților, de către grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 37 alin. 2.


    Articolul 39

    Membrii comisiilor sunt desemnați prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configurației politice a Camerei.
    În cazul în care nu exista dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. 1, Camera va aproba componenta comisiilor cu votul deschis al majorității deputaților prezenți.


    Articolul 40

    Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune și Camera hotărăște, cu votul majorității membrilor prezenți, asupra candidaturilor susținute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configurația politica a Camerei.


    Articolul 41

    În prima lor ședința, convocată de președintele Camerei, comisiile permanente își aleg birourile, compuse dintr-un președinte, 2 vicepreședinți și 2 secretari.
    Componenta biroului comisiei se stabilește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cît posibil, configurația politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
    Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2.
    Lista candidaților pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia și se aproba cu majoritatea voturilor deputaților prezenți.
    Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăște cu votul majorității deputaților din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei.


    Articolul 42

    Biroul fiecărei comisii:
    a) propune ordinea de zi a ședințelor, supunind-o votului membrilor comisiei;
    b) propune proiectul regulamentului de funcționare a comisiei;
    c) stabilește sarcinile ce revin deputaților din comisie;
    d) adopta hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activității comisiei;
    e) constituie, dacă este necesar, subcomisii, desemnindu-le misiunea, componenta și conducerea.


    Articolul 43

    Președintele comisiei:
    a) conduce ședințele comisiei;
    b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiții, sa ia parte și alte persoane;
    c) asigura reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei și cu celelalte comisii;
    d) îndeplinește alte atribuții cerute de desfășurarea în bune condiții a lucrărilor comisiei;


    Articolul 44

    Vicepreședinții comisiilor îndeplinesc, pe rind în lipsa președintelui, atribuțiile acestuia.


    Articolul 45

    Secretarii comisiilor:
    a) țin evidenta prezentei membrilor comisiei la ședințele acesteia;
    b) asigura redactarea tuturor actelor comisiei;
    c) numara voturile exprimate în ședințele comisiei;
    d) urmăresc întocmirea proceselor-verbale ale ședințelor comisiei;
    e) îndeplinesc orice alte atribuții necesare bunului mers al comisiei, ca urmare a dispozițiilor biroului sau ale președintelui acesteia.


    Articolul 46

    Convocarea ședințelor comisiei se face cu cel puțin 24 de ore înainte, de către președintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreședinte care îl înlocuiește.
    Participarea deputaților la ședințele comisiilor este obligatorie.
    În caz de absenta nejustificată de la lucrările comisiei se aplică prevederile art. 125 alin. 3.


    Articolul 47

    Ședințele comisiilor nu sunt publice.
    În mod excepțional, comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanților presei, precum și condițiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda păstrarea secretului acestor dezbateri.


    Articolul 48

    Miniștrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înștiințat, prin președintele Camerei, de data la care au loc ședințele acestora.


    Articolul 49

    La ședințele comisiilor au dreptul sa participe deputații care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum și, la cererea președintelui comisiei, specialiști ai Consiliului Legislativ.
    Comisiile pot invita sa participe la ședințe persoane interesate, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale și specialiști din partea unor autorități publice sau a altor instituții specializate.
    Persoanele interesate și reprezentanții organizațiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrările comisiei printr-o cerere care se aproba de membrii acesteia.
    Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în ședința comisiei, dar nu pot participa la vot.
    Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a președintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luarilor de cuvint. Deputații și invitații sunt obligați să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar, președintele poate retrage cuvintul. Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacă îi este dat de președinte.


    Articolul 50

    Pentru ca ședințele comisiilor să aibă loc în mod legal, este necesară participarea majorității membrilor care le compun.
    Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.


    Articolul 51

    Președinții comisiilor permanente, în acord cu președintele Camerei, vor urmări ca, pe timpul desfășurării sesiunilor, o zi pe saptamina să fie consacrată exclusiv activității în comisii.


    Articolul 52

    La începerea dezbaterii unei lucrări aflate pe ordinea de zi, comisia desemnează, la propunerea președintelui, unul sau mai mulți raportori dintre membrii săi.
    Aceștia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia.
    Rapoartele și avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorității membrilor comisiei, și părerea contrară motivată a celorlalți deputați din comisie.


    Articolul 53

    Votul în comisie este, de regula, deschis.
    În anumite situații, hotărîte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge și la vot secret.


    Articolul 54

    Cu privire la desfășurarea ședințelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputați.
    La sfârșitul fiecărei ședințe, prin grija comisiei, se redactează un comunicat de presa.
    Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămînal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor și a proiectelor de legi, numele și prenumele celor absenți.
    Comisia, în cazuri justificate, va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.
    2. Comisiile permanente

    Articolul 55

    Comisiile permanente se aleg pe întreaga durata a legislaturii. Denumirea și domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele: 1. Comisia pentru politica economică, reforma și privatizare – restructurarea economiei la nivel macroeconomic și la nivel sectorial; programe de reconstrucție și dezvoltare; prognoza economică; mijloace și instituții specifice ale economiei de piața; problemele prețurilor și concurentei; libera inițiativă; privatizarea; activitatea economică a Fondului Proprietății de Stat și a Fondurilor Proprietății Private, a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul și exportul de capital; – alte probleme privind strategia dezvoltării economice și politica reformei. 2. Comisia pentru buget, finanțe și bănci – bugetul de stat și execuția bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat și execuția acestuia; politica financiară; sistemul de impozite și taxe, asigurări și reasigurari; echilibru monetar, circulația bănească, credite și sisteme de credite, dobinzi, scont; bursa de valori și efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiții realizate din credite bugetare. 3. Comisia pentru industrii și servicii – industria și ramurile ei; transporturi, telecomunicații, comerț (interior și exterior), turism; protecția consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor și a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime și energie pentru economia naționala; dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în industrie și în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie și servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale și servicii; strategii de investiții; calitatea produselor industriale și a serviciilor; standarde și mărci; protecția investițiilor și a marcilor; progresul tehnic și dezvoltarea tehnologică; eficienta și capacitatea concurentiala a produselor și serviciilor pe piața interna și externa. 4. Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara și servicii specifice. – programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultura; libera inițiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăților și regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultura, silvicultura și alimentație; servicii pentru agricultura, îmbunătățiri funciare, industrie alimentara și silvicultura. 5. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale – drepturile omului și cetățeanului; problemele minorităților; libertatea de constiinta; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decît prin presa. 6. Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic. – autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcționarului public; sisteme urbane; rețele urbane și rurale; finanțele publice locale; sisteme ecologice și echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecția florei, faunei și așezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul și eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcții. 7. Comisia pentru munca și protecție socială – raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protecția muncii, sistemul de salarizare, jurisdicția muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicția conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor și al organizațiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizații, ajutor de șomaj, alocație de stat); asistența socială (ajutoare materiale, gratuități); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: batrini, persoane handicapate, minori și altele; problematica ocupării forței de muncă. 8. Comisia pentru sănătate și familie – ocrotirea sănătății populației; asistența sanitară; forme de organizare a rețelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei și copilului, batrinilor și handicapaților; probleme demografice. 9. Comisia pentru învățământ, știința, tineret și sport – învățământul de toate formele și gradele; cercetarea științifică; activitatea sportiva; problemele tineretului; protecția proprietății intelectuale. 10. Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa – instituții de arta și cultura; protecția patrimoniului cultural național; activitatea presei și a celorlalte mijloace de informare în masa. 11. Comisia juridică, de disciplina și imunități – constituționalitatea proiectelor de legi și a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpanitor juridic; probleme legate de interpretarea Regulamentului Camerei Deputaților; probleme de disciplina parlamentară, incompatibilități și imunități. 12. Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranța naționala – probleme privind apărarea, ordinea publică și siguranța naționala. 13. Comisia pentru politica externa – probleme și programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state și ale organismelor parlamentare internaționale; avizarea tratatelor, convențiilor și altor instrumente internaționale la care adera România; audierea persoanelor propuse a fi numite în funcția de ambasador al României în străinătate, în urma căreia da un aviz consultativ. 14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții – examinarea petitiilor primite și cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiții; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei cereri în fața Camerei.


    Articolul 56

    Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sau parlamentar și cu aprobarea Camerei Deputaților.
    În cazul când un grup parlamentar își modifica componenta sau își încetează existenta, Camera Deputaților poate hotărî asupra rămânerii în comisii a reprezentanților grupului inițial.


    Articolul 57

    Comisiile permanente examinează proiecte de legi, propuneri legislative și amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; dezbat și hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în condițiile art. 68 din prezentul regulament.


    Articolul 58

    Biroul permanent trimite, spre examinare și în vederea elaborării rapoartelor, proiecte de legi, propunerile legislative și amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competența căreia intra materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza și alte comisii pentru a-și da avizul cu privire la lucrarea respectiva.


    Articolul 59

    Orice comisie permanenta care se considera competența pentru a-și da avizul asupra unui proiect de lege, propunere legislativă sau amendament trimis de Biroul permanent altei comisii informează pe președintele acestuia ca dorește să-și dea avizul.
    În caz de refuz din partea Biroului permanent, Camera hotărăște prin vot.


    Articolul 60

    Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunțarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către acea comisie.
    În caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 59 alin. 2.
    La fel se va proceda și în caz de conflict de competența între comisii.


    Articolul 61

    Comisia permanenta sesizată în fond va putea stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultindu-se cu acestea și ținând seama de termenul de predare a raportului.
    În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizată în fond își va putea redacta raportul fără a mai aștepta avizul sau avizele respective.


    Articolul 62

    La ședințele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize.


    Articolul 63

    În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii, care au examinat proiectul sau propunerea respectiva, la toate amendamentele primite și la avizul Consiliului Legislativ.
    Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și se înaintează Biroului permanent.
    În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi și propuneri legislative care au același obiect de reglementare se întocmește un singur raport, cu respectarea prevederilor de la alin. 1 și 2.


    Articolul 64

    Biroul permanent, după consultarea președintelui comisiei sesizate în fond, stabilește un termen înăuntrul căruia comisia trebuie să-și depună raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de Camera. Termenele stabilite de Biroul permanent nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
    Raportul va fi imprimat și difuzat deputaților cu cel puțin 8 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Camerei.


    Articolul 65

    Avizarea amendamentelor scrise, depuse de deputați cu cel puțin 6 zile înainte de data dezbaterii în plen, se va face de către comisia sesizată în fond și, numai dacă aceasta considera necesar, și de o alta comisie.
    Pentru amendamentele orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau la alte aspecte mai puțin însemnate, avizarea se va putea face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond, la solicitarea președintelui Camerei.


    Articolul 66

    Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conținutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei măsuri, Camera Deputaților se pronunța prin vot, la propunerea președintelui Camerei sau a unui grup parlamentar.


    Articolul 67

    Comisiile permanente pot tine ședințe comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili, cu acest prilej, în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor. În asemenea situații, comisiile elaborează un raport sau aviz comun.


    Articolul 68

    Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, cu încuviințarea Camerei Deputaților, privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de administrația publică.
    Pentru a obține încuviințarea, comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorității membrilor săi, în care vor fi enunțate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare și termenul până la care raportul comisiei urmează a fi prezentat Camerei Deputaților.
    3. Comisii speciale

    Articolul 69

    Camera Deputaților poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri indicate în hotărârea de înființare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.
    Prin aceeași hotărâre se vor desemna deputații ce compun comisia și biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, și se va stabili termenul până la care raportul sau va fi depus.
    Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au același statut ca și comisiile permanente.
    Membrii comisiilor speciale își păstrează și calitatea de membri ai comisiilor permanente.
    Celelalte probleme legate de organizarea și funcționarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 35 - 54 din prezenta secțiune nu sunt îndestulătoare.
    4. Comisii de ancheta

    Articolul 70

    La cererea unei treimi din membrii săi, Camera Deputaților va putea hotărî înființarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 35 - 54 și art. 69 alin. 2-5 fiind aplicabile.


    Articolul 71

    Comisia de ancheta poate invita orice persoană care poate avea cunoștința despre o faptă sau o împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei.
    La cererea comisiei de ancheta, orice persoană care cunoaște fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deține un mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoștința sau să le înfățișeze. Instituțiile și organizațiile sunt obligate, în condițiile legii, sa răspundă la solicitarile comisiei de ancheta, în termenul stabilit de către aceasta.
    Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoștințele unor experți, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize.
    Dispozițiile legii referitoare la invitarea, prezentarea și ascultarea martorilor, precum și cele privitoare la prezentarea și predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.
    Președintele comisiei atrage atenția persoanei audiate ca are obligația de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce știe și ca nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea legală.
    Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul comisiilor permanente care desfășoară anchete potrivit art. 68.
    5. Comisii de mediere

    Articolul 72

    Dacă una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului vor iniția procedura de mediere.
    În acest scop, Biroul permanent va propune Camerei Deputaților, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputați care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configurației politice a Camerei.
    Deputații aprobați de Camera Deputaților, împreună cu 7 senatori, desemnați de Senat, formează comisia de mediere.


    Articolul 73

    Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.
    Conducerea lucrărilor se realizează prin rotație de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.


    Articolul 74

    Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorității membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi, decide votul președintelui care conduce ședința comisiei în momentul votării.


    Articolul 75

    Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condițiile art. 74, precum și în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.
    În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 73 alin. 1, sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în ședința comuna a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.


    Capitolul 2 Desfășurarea lucrărilor Camerei Deputaților

    Secţiunea 1 Sesiunile și actele Camerei Deputaților

    Articolul 76

    Camera Deputaților își desfășoară activitatea în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.
    Camera Deputaților se întrunește și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului permanent sau a cel puțin o treime din numărul deputaților.
    Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris și va cuprinde ordinea de zi, precum și perioada de desfășurare a sesiunii. Neaprobarea de către Camera a ordinii de zi solicitate împiedica ținerea sesiunii extraordinare.
    Convocarea Camerei Deputaților se face de către președintele acesteia. Președintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. 2 și 3.
    În timpul sesiunilor Camera Deputaților lucrează în ședințe în plen, pe comisii și în grupuri parlamentare.


    Articolul 77

    Camera Deputaților adopta legi, hotărâri și moțiuni. De asemenea, Camera Deputaților poate adopta mesaje, declarații, rezoluții și alte acte politice.


    Secţiunea 2 Ordinea de zi și programul de lucru

    Articolul 78

    Proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaților pentru saptamina următoare se întocmesc de către Biroul permanent și se comunică în scris deputaților în ultima ședința a saptaminii.
    Materialele care se supun Camerei Deputaților, altele decît proiectele de legi sau propunerile legislative, se transmit Biroului permanent, pentru a fi înscrise pe ordinea de zi, cu cel puțin 10 zile înainte de dezbaterea lor în plen, în afară de cazul în care, prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Camerei, se prevede un termen mai scurt.


    Articolul 79

    La ședințele Biroului permanent în care se dezbate proiectul ordinii de zi poate participa, la cerere, și un membru al Guvernului, precum și delegați ai grupurilor parlamentare nereprezentate în birou.


    Articolul 80

    Proiectul ordinii de zi poate cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, proiecte de hotărâri, precum și, după caz, întrebări, interpelări, petiții sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de deputați.
    Proiectele de legi și propunerile legislative avizate de comisii se înscriu în proiectul ordinii de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond.


    Articolul 81

    Biroul permanent înscrie în proiectul ordinii de zi, cu prioritate și, atunci când este cazul, la data solicitată, prezentarea și dezbaterea cererilor adresate Camerei Deputaților de către Președintele României.


    Articolul 82

    Proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru sunt supuse spre aprobare Camerei în ultima zi de lucru, stabilită potrivit art. 126, ce precede perioada pentru care au fost întocmite. Proiectele se aproba cu votul majorității deputaților prezenți.


    Articolul 83

    Modificarea ordinii de zi poate avea loc numai în prima zi a saptaminii, la cererea Guvernului, a Biroului permanent sau a unui grup parlamentar.
    Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi sau a programului de lucru se face printr-o singura luare de cuvint, limitată în timp. În cazul în care exista opoziție, se va da cuvintul unui singur vorbitor, supa care se va trece la vot.
    Modificarea ordinii de zi și a programului se aproba cu votul majorității deputaților prezenți.


    Secţiunea 3 Procedura legislativă

    Articolul 84

    În exercițiul dreptului de inițiativa legislativă, Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputații și cetățenii prevăzuți la art. 73 din Constituție pot prezenta Camerei Deputaților propuneri legislative. Ele trebuie însoțite de o expunere de motive și redactate în forma cerută pentru proiectele de legi. Propunerile legislative formulate de deputați, care implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută, în mod obligatoriu, Guvernului, în condițiile art. 110 din Constituție.
    Proiectele de legi se înaintează Camerei Deputaților însoțite de avizul Consiliului Legislativ.
    În cazul propunerilor legislative inițiate de cetățeni, președintele Camerei, înainte de distribuirea lor la deputați și sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curții Constituționale verificarea îndeplinirii condițiilor constituționale pentru exercitarea inițiativei legislative.


    Articolul 85

    Toate proiectele și propunerile legislative se înregistrează în ordinea prezentării lor și sunt aduse la cunoștința Camerei, în prima ședința, prin anunțarea titlului, a inițiatorului și a comisiilor sesizate pentru examinare în fond și pentru avizare. Ele se imprima și se distribuie deputaților de îndată, fiind trecute pe ordinea de zi în condițiile art. 80 alin. 2


    Articolul 86

    Proiectele și propunerile legislative se trimit, de îndată, de către Biroul permanent spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente.


    Articolul 87

    Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să-și retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea sa pe ordinea de zi.


    Articolul 88

    După examinarea proiectului sau a propunerii legislative, comisia permanenta sesizată în fond întocmește un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate.
    Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea și difuzarea acestuia Guvernului, deputaților și initiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 64 alin. 2.


    Articolul 89

    Proiectele și propunerile legislative avizate potrivit art. 86 - 88 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de aceasta.


    Articolul 90

    Deputații, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente motivate în scris, care se transmit Biroului permanent cu cel puțin 6 zile înainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative în plenul Camerei.
    Amendamentele se supun examinării comisiilor competente, iar concluziile acestora se adauga la raportul întocmit anterior.


    Articolul 91

    Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea, de către initiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum și a raportului comisiei permanente de către președintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.


    Articolul 92

    Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să-și desemneze un singur reprezentant. Președintele Camerei da cuvintul reprezentanților grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.


    Articolul 93

    Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sa ia cuvintul înainte de încheierea dezbaterii generale.


    Articolul 94

    În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.


    Articolul 95

    Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale, președintele cere Camerei să se pronunțe prin vot.


    Articolul 96

    Camera Deputaților trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificările propuse în raportul comisiei sesizate în fond.


    Articolul 97

    La discutarea fiecărui articol deputații pot lua cuvintul pentru a-și exprima punctul de vedere. De asemenea, va putea lua cuvintul și reprezentantul Guvernului sau al inițiatorului.
    Președintele Camerei poate supune, spre aprobare, sistarea discuțiilor la articolul dezbătut.
    În cursul luarilor de cuvint, amendamentele privind probleme de redactare sau alte aspecte mai puțin importante pot fi prezentate și oral.
    Amendamentele trebuie să se refere la conținutul unui singur articol.


    Articolul 98

    Discutarea articolelor începe cu amendamentele.
    În cursul dezbaterilor, deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia.
    În mod excepțional pot fi depuse amendamente noi și în timpul dezbaterilor în plen.


    Articolul 99

    Când dezbaterea amendamentelor releva consecințe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, președintele Camerei Deputaților poate trimite textele în discuție comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultați în cadrul comisiei. Același drept îl au și reprezentanții Guvernului.


    Articolul 100

    Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii și continua cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care exista mai multe amendamente de același fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond.
    Camera se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
    Fiecare articol se supune votului Camerei și se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.


    Articolul 101

    Dispozițiile art. 85 - 100 sunt aplicabile și pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.


    Secţiunea 4 Procedura de urgenta

    Articolul 101

    La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Camera Deputaților poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta.
    Cererea Guvernului și propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobării Camerei în ziua în care au fost înregistrate sau, dacă deputații nu se afla în plen, în prima ședința ce urmează zilei de înregistrare a acestora.
    Ordonanțele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție se supun aprobării Camerei Deputaților în procedura de urgenta.


    Articolul 103

    Deputații, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamentele în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenta. În același interval de timp, avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond.
    Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în cel mult 3 zile de la sesizare.


    Articolul 104

    Camera Deputaților, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate pe ordinea de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă și trece la dezbaterea pe articole.


    Articolul 105

    La discutarea fiecărui articol pot lua cuvintul pentru a-și exprima punctul de vedere, în limita unei perioade de timp stabilite de Camera, reprezentantul Guvernului, initiatorul, autorii amendamentelor depuse la comisia sesizată în fond și cîte un deputat desemnat de fiecare grup parlamentar. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente.


    Articolul 106

    Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedura de urgenta nu poate depăși durata de timp aprobată de Camera, la propunerea președintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond.
    În situația în care timpul prevăzut la alin. 1 s-a epuizat, dezbaterea se încheie și președintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond și fiecare articol, după care se va proceda la votarea finala a proiectului de lege sau a propunerii legislative.


    Secţiunea 5 Procedura de vot

    Articolul 107

    Legile, hotărârile și moțiunile se adoptă de Camera Deputaților, prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaților pot fi legi constituționale, legi organice și legi ordinare.


    Articolul 108

    Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.
    Votul deschis se exprima prin ridicarea miinii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice.
    Votul prin ridicarea miinii sau prin ridicare în picioare are următoarele semnificatii: pentru, contra sau abținere.
    Votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.
    Camera hotărăște, la propunerea președintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afară de cazul în care prin regulament se stabilește o anumită procedura de vot.


    Articolul 109

    Votul prin apel nominal se desfășoară astfel: președintele explica obiectul votării și sensul cuvintelor: "pentru" și "contra"; unul dintre secretari da citire numelui și prenumelui deputaților; fiecare deputat răspunde: "pentru" sau "contra".
    După terminarea apelului se repeta numele și prenumele deputaților care nu au răspuns.


    Articolul 110

    Votul prin bile se desfășoară astfel: în fața președintelui Camerei Deputaților se aseaza o urna alba și una neagra. Deputații vin pe rind la urne, după ce primesc de la secretari cîte doua bile, una alba și una neagra, pe care le introduc în cel doua urne. Bila alba introdusă în urna alba și bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot "pentru", iar bila neagra introdusă în urna alba și bila alba introdusă în urna neagra înseamnă vot "contra".
    Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta membrilor Biroului permanent.


    Articolul 111

    Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "Vot pentru", "Vot împotriva" sau "Abținere". Rezultatul votului electronic se afișează prin dispoziția președintelui Camerei. În cazul în care președintele Camerei, asistat de cei doi secretari, constata existenta unor defectiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu alta procedura de vot.
    Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicției atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 190 alin. 1 lit. e).


    Articolul 112

    În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele și prenumele candidatului, funcția pentru care acesta candidează și, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
    Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu excepția cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o alta procedura de vot.
    Deputatul votează "pentru", lasind neatinse pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei propuse: el votează "contra" stergind numele și prenumele persoanei propuse.
    Buletinele de vot se introduc în urne.
    Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ștampila de control și cele pe care numărul candidaților al căror nume nu a fost sters depășește numărul funcțiilor pentru care se face alegerea.


    Articolul 113

    Legile constituționale se adoptă cu votul unei majorități de cel puțin două treimi din numărul deputaților.
    Legile organice și hotărârile privind Regulamentul Camerei se adoptă cu votul majorității deputaților.
    Legile ordinare și hotărârile luate în procesul legiferarii se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
    În cazurile în care Constituția sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puțin două treimi și președintele constata în prealabil imposibilitatea întrunirii majorității prevăzute, amina votul, stabilind ziua și ora desfășurării acestuia. O noua amînare a votului nu poate depăși 30 de zile.
    În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaților se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
    Înainte de votare președintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Deputații care nu-și exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenți în sala de ședințe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.
    Dacă în sala de ședințe nu se afla majoritatea deputaților, președintele amina votarea până la întrunirea cvorumului legal.


    Articolul 114

    În caz de paritate de voturi, votul se repeta.
    Președintele Camerei își exprima votul după acela al deputaților prezenți.


    Articolul 115

    În cursul votării nu se poate acorda deputaților dreptul de a lua cuvintul.


    Articolul 116

    Proiectele de legi și propunerile legislative respinse de Camera nu pot fi readuse în discuția acesteia în cursul aceleiași sesiuni.


    Articolul 117

    Proiectele de legi și propunerile legislative adoptate de Camera Deputaților se semnează de președintele acesteia și se înaintează Senatului în vederea dezbaterii și adoptării. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.
    Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de Camera Deputaților și respinse de Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputaților, după care se trimit Senatului în vederea unei noi dezbateri. O noua respingere este definitivă.
    În cazul în care Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea aprobată de Senat, acesta, după ce a fost semnat de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis la promulgare, se comunică Guvernului și Curții Supreme de Justiție și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Dacă legea este aprobată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile.
    Data la care legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaților se aduce la cunoștința în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea și comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.
    După împlinirea termenelor prevăzute la alin. 3, legea se trimite, sub semnatura președintelui Camerei Deputaților, Președintelui României în vederea promulgării.


    Articolul 118

    În cazurile de neconstituționalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, Camera Deputaților, dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina și imunități, obiecția de neconstituționalitate.
    Raportul Comisiei juridice, de disciplina și imunități va cuprinde aprecieri cu privire la conținutul deciziei Curții Constituționale și va recomanda Camerei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstituționalitate. În raportul Comisiei juridice, de disciplina și imunități și în timpul dezbaterii obiectiei de neconstituționalitate nu pot fi făcute amendamente.
    În urma dezbaterii, legea declarata în întregime neconstitutionala sau ansamblul prevederilor declarate neconstituționale se supune unui singur vot.
    Obiecția de neconstituționalitate a Curții este înlăturată numai în cazul în care atât Camera Deputaților, cît și Senatul au adoptat legea, în aceeași forma, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
    În cazul în care în una dintre Camere nu se obține majoritatea de două treimi, cerută de art. 145 alin. (1) din Constituție, prevederile declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale se inlatura prin lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelarile tehnico-legislative necesare. Dacă legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite Președintelui spre promulgare.
    În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit art. 144 lit. b), dispozițiile declarate neconstituționale nu se mai aplica. În vederea înlocuirii acestor dispoziții, Camera va reexamina textele declarate neconstituționale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina și imunități.


    Articolul 119

    Reexaminarea legii de către Camera Deputaților, în urma cererii făcute de Președintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii.
    Cererea Președintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinata de comisia permanenta sesizată în fond cu proiectul de lege sau propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecțiile formulate în cererea de reexaminare.
    Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaților după regulile procedurii legislative.


    Articolul 120

    În cazul în care Camera Deputaților adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă, într-o redactare diferita de cea aprobată de Senat, președintele Camerei Deputaților, de acord cu președintele Senatului, va iniția procedura de mediere.
    Procedura de mediere va fi initiata și în situația în care Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o alta redactare sau cu unele texte diferite față de proiectul votat de Camera Deputaților.
    Aceasta activitate se va desfășura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 56 - 57 și 72 - 75 din prezentul regulament.
    Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmindu-se procedura prevăzută de art. 78 - 100 din prezentul regulament.


    Articolul 121

    Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră.
    Dacă deputații și senatorii își insusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conformă art. 117 alin. 3.


    Articolul 122

    În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplică prevederile art. 75 din prezentul regulament.


    Secţiunea 6 Desfășurarea ședințelor Camerei Deputaților

    Articolul 123

    Ședințele Camerei Deputaților sunt publice, în afară cazurilor în care, la cererea președintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăște, cu votul majorității deputaților prezenți, ca anumite ședințe să fie secrete.


    Articolul 124

    La ședințele publice ale Camerei Deputaților pot asista diplomati, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și alți invitați, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, în condițiile stabilite de Biroul permanent. Cetățenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesați, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.
    Membrii Guvernului sau reprezentanții acestora au acces la lucrările Camerei. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie.
    Persoanele care asista la ședința trebuie să păstreze liniștea și să se abțină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala de către forta publică pusă la dispoziția președintelui.
    La cererea unui deputat sau din proprie inițiativă, după consultarea Camerei, președintele atrage atenția mijloacelor de informare în masa asupra informațiilor vadit inexacte (inclusiv omisiuni, deformari etc.), privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere instituției parlamentare.
    Biroul de presa va prezenta zilnic o revista a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare și președinților comisiilor permanente.


    Articolul 125

    Deputații sunt obligați să fie prezenți la lucrările Camerei și să se înscrie pe lista de prezenta, ținuta de unul dintre secretari.
    Deputatul care nu poate lua parte la ședința, din motive independente de voința sa, va trebui sa anunțe din timp Biroul permanent, menționînd cauzele care îl împiedica sa participe.
    Deputatului care nu își poate motiva absenta i se retine din indemnizația lunară, pentru fiecare zi de absenta, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizația lunară, la care se adauga diurna de ședința și diurna de deplasare.


    Articolul 126

    Camera Deputaților își desfășoară activitatea, în plen, în comisii și în grupurile parlamentare pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din saptamina, potrivit programului stabilit de ea, la propunerea Biroului permanent. De regula, a 5-a zi din saptamina este rezervată activității în circumscripțiile electorale în care deputații au fost aleși.
    La propunerea Biroului permanent se vor putea tine ședințe după un alt program.


    Articolul 127

    Ședința Camerei Deputaților este deschisă de președinte sau de vicepreședintele care îl înlocuiește.
    Președintele este asistat obligatoriu de 2 secretari.
    Persoana care conduce lucrările Camerei este obligată sa precizeze dacă este întrunit cvorumul legal și sa anunțe ordinea de zi.


    Articolul 128

    Camera Deputaților lucrează legal în prezenta majorității deputaților.
    În timpul ședințelor, liderii grupurilor parlamentare pot cere președintelui Camerei verificarea întrunirii cvorumului, iar președintele va proceda la verificarea acestuia.
    În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele Camerei suspenda ședința și arata ziua și ora de reluare a lucrărilor.
    Secretarii vor informa ulterior Camera despre cauzele lipsei deputaților care nu și-au anuntat absenta.


    Articolul 129

    Președintele Camerei sau vicepreședintele care îl înlocuiește conduce dezbaterile, asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor și respectarea regulamentului.


    Articolul 130

    Secretarii întocmesc liste cu deputații care se înscriu la cuvint.
    Deputații vor lua cuvintul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviințarea președintelui Camerei.
    Ministrilor prezenți în Camera li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterilor și ori de cîte ori solicita acest lucru.


    Articolul 131

    Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacă este dat de președinte. Persoanele care iau cuvintul în Camera vorbesc de la tribuna acesteia.


    Articolul 132

    La propunerea președintelui, Camera are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcție de obiectul dezbaterilor.
    Deputații și celelalte persoane care iau cuvintul sunt obligate să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvint. În caz contrar, președintele le atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvintul.


    Articolul 133

    Președintele Camerei va da cuvintul oricând unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal care îl privește, limitind timpul acordat în acest scop.
    Prevederile art. 1 se aplică și în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament.


    Articolul 134

    Președintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Camerei.
    Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.


    Articolul 135

    Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cît și din sala de ședințe.
    Se interzice dialogul între vorbitorii aflați la tribuna și persoanele aflate în sala.


    Articolul 136

    Președintele Camerei cheamă la ordine pe deputații care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe ședința când tulburarea persista și poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfășurarea normală a lucrărilor.


    Articolul 137

    Dezbaterile din ședințele Camerei se înregistrează pe banda magnetica și se stenografiaza.
    Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu excepția celor privitoare la ședințele secrete.
    Deputații au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data ședinței.
    Până la apariția Monitorului Oficial al României, deputații au dreptul de a obține o copie a acesteia.


    Secţiunea 7 Procedura privind punerea sub urmărirea penală a membrilor Guvernului

    Articolul 138

    Camera Deputaților are dreptul sa ceara urmărirea penală a membrilor Guvernului.


    Articolul 139

    Dezbaterea cererii se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta ca urmare a unei anchete desfășurate în condițiile art. 68 din prezentul regulament, fie de o comisie specială de ancheta constituită în acest scop. Dacă ministrul are și calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplina și imunități, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei.
    Rapoartele prevăzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.
    Cererea se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților.


    Articolul 140

    În cazul în care Camera Deputaților decide sa ceara urmărirea penală, președintele Camerei va adresa ministerului justiției o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el va înștiința pe Președintele României pentru eventuala suspendare din funcție a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.


    Articolul 141

    Dispozițiile art. 108 - 137 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător.


    Capitolul 3 Moțiuni, întrebări, interpelări, informarea deputaților, petiții 1. Moțiuni

    Articolul 142

    Moțiunea exprima poziția Camerei Deputaților într-o anumită problema de politica interna sau externa.
    Moțiunea poate fi initiata de cel puțin 50 de deputați.
    Președintele Camerei nu va lua în considerare moțiunile care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alin. 1 și 2 și nici pe cele care vizează finalitati specifice motiunii de cenzura.
    Inițierea motiunilor de cenzura are loc în condițiile prevăzute de art. 78 din regulamentul ședințelor comune ale Camerei și Senatului.


    Articolul 143

    Până la încheierea dezbaterii unei moțiuni, un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moțiuni în aceeași problema.
    Moțiunile trebuie să fie motivate și se depun la președintele Camerei, în cursul ședințelor publice.
    După primirea motiunii, președintele Camerei o comunică de îndată Guvernului și o aduce la cunoștința Camerei, după care dispune afișarea ei la sediul Camerei Deputaților.


    Articolul 144

    Președintele Camerei stabilește data dezbaterii motiunii, care nu poate depăși 6 zile de la înregistrarea acesteia, instiintind Guvernul în acest sens.
    Moțiunile privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai însoțite de avizul comisiei pentru politica externa și cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.


    Articolul 145

    Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 123 - 137 ale prezentului regulament și se aproba cu votul majorității deputaților prezenți.


    Articolul 146

    După începerea discutarii motiunii, deputații nu-și pot atrage adeziunea la moțiune, dezbaterea urmînd a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de către președintele Camerei.


    Articolul 147

    La moțiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
    2. Întrebări
    a) Dispoziții comune


    Articolul 148

    Fiecare deputat poate adresa întrebări Guvernului, ministrilor sau altor conducatori ai organelor administrației publice.
    Întrebarea consta într-o simpla cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informație este exactă, dacă Guvernul și celelalte organe ale administrației publice înțeleg sa comunice Camerei informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenția de a lua o hotărâre într-o problemă determinata.


    Articolul 149

    Președintele Camerei are dreptul sa nu admită întrebările care:
    a) privesc probleme de interes personal sau particular;
    b) urmăresc în exclusivitate obținerea unei consultații juridice;
    c) se referă la procese aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau pot afecta soluționarea unor cauze aflate în curs de judecată;
    d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcții publice.

    La întrebările orale și la întrebările scrise, membrii Guvernului nu răspund, dacă cel care a adresat întrebarea nu se afla în sala de ședințe.
    Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârșitul fiecărei sesiuni ordinare.
    b) Întrebări orale


    Articolul 150

    În fiecare zi de luni de la ora 18,30 timp de 30 de minute, deputații pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului competent al Guvernului în domeniul respectiv. Primului-ministru i se pot adresa numai întrebări privind politica generală a Guvernului.
    Întrebările orale se depun la președintele Camerei Deputaților cel mai tirziu până la ora 15,00 a zilei de luni. Președintele Camerei Deputaților îl informează pe ministrul pentru relația cu Parlamentul asupra intrebarilor orale la care membrii Guvernului urmează sa răspundă în cursul ședinței consacrate acestora.


    Articolul 151

    Întrebarea orala este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute. Autorul intrebarii, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări și comentarii, fără a depăși doua minute. Ministrul poate exercita dreptul la replica, în același interval de timp. Nici o alta intervenție pe marginea intrebarii respective nu mai poate avea loc.
    Membrul Guvernului poate amina răspunsul la întrebarea orala pentru saptamina următoare.
    În situația în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea nu este prezent, răspunsul se va da în ședința din saptamina următoare consacrată intrebarilor orale. Președintele Camerei Deputaților îl informează pe primul-ministru asupra raspunsurilor aminate.
    c) Întrebări scrise


    Articolul 152

    Fiecare deputat are dreptul sa adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducatori ai organelor administrației publice întrebări scrise care se depun la președintele Camerei în fiecare zi de luni, la încheierea orei ministeriale.
    Deputații care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputaților.
    Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului de către președintele Camerei Deputaților.


    Articolul 153

    Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile.
    Întrebările la care se solicita un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputaților se înscriu pe ordinea de zi a ședinței în succesiunea primirii raspunsurilor, dar nu mai tirziu de 15 zile de la data înregistrării acestora.
    Răspunsurile la întrebările prevăzute la alin. 2 se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat intrebarilor orale. Un răspuns nu poate depăși 5 minute. Dacă răspunsul la o intrebare da naștere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replica este de cel mult 3 minute.


    Articolul 154

    Dacă timpul afectat raspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a ședinței din lunea următoare.


    Articolul 155

    Nici un deputat nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeași ședința.
    3. Interpelări

    Articolul 156

    Interpelările se fac în scris, aratindu-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.
    Interpelarea consta într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulți deputați, prin care se solicita explicații asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe. Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați sa răspundă la interpelări în cel mult două saptamini. Pentru motive temeinice, Camera poate acorda un nou termen.
    Ele se citesc în ședința publică de luni consacrată intrebarilor și interpelarilor, între orele 19,30 - 20,00, după care se prezintă președintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.


    Articolul 157

    Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special și se afișează la sediul Camerei.
    Dezvoltarea interpelarilor are loc în ședința de luni, după ora ministerială, consacrată intrebarilor și raspunsurilor la întrebări. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăși 5 minute.
    În ședința consacrată dezbaterii interpelarilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelarilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta și o alta interpelare.


    Articolul 158

    În ședința consacrată pentru dezvoltarea interpelării se da cuvintul interpelatorului și apoi primului-ministru sau reprezentantului sau. Aceștia din urma pot, după dezvoltarea interpelării, sa răspundă imediat sau sa ceara o amînare pentru ședința din lunea următoare.


    Articolul 159

    Camera Deputaților poate adopta o moțiune prin care să-și exprime poziția cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.
    4. Informarea Camerei Deputaților și a deputaților

    Articolul 160

    Camera Deputaților și deputații au dreptul să obțină informațiile necesare desfășurării activității lor din partea organelor administrației publice.


    Articolul 161

    Camera Deputaților și comisiile sale pot cere Guvernului și celorlalte organe ale administrației publice informații și documente, în cadrul controlului parlamentar al activității acestora.
    În cazul în care informațiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaților despre aceasta, iar Camera decide în ședința secreta.
    Documentele se restituie după consultare.


    Articolul 162

    Deputatul poate solicita de la organele administrației publice centrale, printr-o cerere adresată președintelui Camerei Deputaților sau președintelui comisiei permanente din care fac parte, orice informații sau documente, în copie certificată, utile pentru desfășurarea activității sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta privește secrete de stat de importanța deosebită. Refuzul se aduce la cunoștința Camerei Deputaților care va decide în ședința secreta.
    5. Petiții

    Articolul 163

    Oricine are dreptul de a se adresa cu petiții Camerei Deputaților.
    Petitiile vor fi prezentate în scris și semnate, precizîndu-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.


    Articolul 164

    Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnindu-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului și obiectul cererii.


    Articolul 165

    Petitiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții și altor comisii permanente, spre dezbatere și soluționare.
    Oricare membru al Camerei poate lua cunoștința de conținutul unei petiții, adresindu-se în acest sens președintelui comisiei sesizate.


    Articolul 166

    Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă o va trimite unei autorități publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, o va prezenta Camerei.
    Petitionarului i se aduce la cunoștința soluția adoptată.


    Articolul 167

    Trimestrial, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții prezintă Biroului permanent și, la începutul fiecărei sesiuni, Camerei un raport asupra petitiilor primite și asupra modului de soluționare a acestora.
    În raport se vor face mențiuni cu privire la soluțiile date de autoritățile publice la petitiile care le-au fost trimise spre soluționare.
    Autoritățile publice care au primit petiții spre soluționare sunt obligate sa transmită comisiei soluțiile adoptate în termen de cel mult o luna de la primirea petiției.


    Capitolul 4 Statutul deputatului

    Secţiunea 1 Imunitate parlamentară

    Articolul 168

    Deputații se bucura de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiția validării.


    Articolul 169

    Deputatul nu poate fi tras la răspundere juridică, sub nici o formă, pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.


    Articolul 170

    Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata penală ori contravențională fără încuviințarea prealabilă a Camerei Deputaților și după ascultarea sa.
    Cererea de reținere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravențională se adresează președintelui Camerei de către ministrul justiției.
    Președintele camerei aduce la cunoștința deputaților cererea, în ședința publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplina și imunități spre examinare, care va stabili dacă exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul majorității membrilor comisiei. Votul este secret.
    Ministrul justiției va inainta comisiei respective toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Camera Deputaților.
    Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de Camera, dezbaterii și aprobării acesteia.
    Camera Deputaților hotărăște, prin vot secret, asupra cererii, cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor.


    Articolul 171

    Numai în caz de infracțiune flagrantă deputatul poate fi reținut și supus percheziției fără încuviințarea prealabilă a Camerei Deputaților. Ministrul justiției va informa, neîntîrziat, pe președintele Camerei, asupra reținerii și a percheziției. Președintele Camerei poate fi informat și pe alta cale.
    În cazul în care Camera Deputaților constata că nu exista termeni pentru reținere, se va dispune imediat revocarea acestei măsuri. În situația în care Camera Deputaților nu este întrunită în ședința, această competență revine Biroului permanent.
    Dispoziția de revocare a reținerii se executa de îndată prin ministrul justiției.


    Articolul 172

    Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu, cu prioritate, pe ordinea de zi.


    Secţiunea 2 Incompatibilități

    Articolul 173

    Calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului, precum și cu alte funcții stabilite prin lege.


    Articolul 174

    Calitatea de deputat este incompatibilă cu funcția de Președinte al României și cu cea de senator.


    Articolul 175

    Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.


    Articolul 176

    Se interzice utilizarea numelui însoțit de calitatea de deputat în orice acțiune publicitara privitoare la o activitate care aduce profit.


    Articolul 177

    Deputatul care se afla într-una din incompatibilitățile prevăzute în art. 173 - 176 va dimensiona din funcțiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data apariției cazului de incompatibilitate.
    După expirarea termenului prevăzut la alin. 1, deputatul care continua să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcția de deputat. Demisia de aduce la cunoștința Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 178

    Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formatiunii politice ori coalitiei acestora, dacă până la data validării mandatului, partidul sau formatiunea politica pentru care a candidat confirma în scris ca aparține acesteia. Asupra legalității alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaților un raport.


    Articolul 179

    În cursul termenului prevăzut la art. 177 deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfășoare în viitor, care se încadrează în incompatibilitățile prevăzute de lege.


    Articolul 180

    Schimbările intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunoștința Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariției acestora.


    Articolul 181

    Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplina și imunități a Camerei Deputaților, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Camera cu votul majorității membrilor săi.
    Dacă deputatul a făcut sa înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al ședinței; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.


    Secţiunea 3 Exercitarea mandatului de deputat

    Articolul 182

    Deputații, reprezentanți ai poporului, își exercită drepturile și își îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleși.


    Articolul 183

    Deputații intră în exercițiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaților, sub condiția validării.


    Articolul 184

    După validarea mandatelor, deputaților li se eliberează legitimatia de membru al Camerei Deputaților, semnată de președintele acesteia.
    Deputații primesc un însemn distinctiv al calității lor de reprezentanți ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.
    Modelul insemnului se stabilește de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecționarea acestuia se suporta din bugetul Camerei Deputaților.


    Articolul 185

    Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.


    Articolul 186

    Deputații pot demisiona prin cerere scrisă, adresată președintelui Camerei. Acesta, în ședința publică, îl întreabă pe deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în Camera pentru a răspunde, cu toate ca a fost înștiințat, președintele declara locul vacant.


    Articolul 187

    Deputații care sunt membrii ai Guvernului vor primi salariul și celelalte drepturi bănești aferente - spor de vechime în munca, diurne de deplasare - de la autoritățile la care își desfășoară activitatea.


    Articolul 188

    Retinerile din indemnizația lunară a deputatului în temeiul art. 46, 125 și 195 se aproba de Biroul permanent pe baza examinării lunare a situației prezentei deputaților la lucrările Camerei.


    Secţiunea 4 Absente și concedii

    Articolul 189

    Nici un deputat nu poate lipsi de la ședințele Camerei sau comisiei din care face parte decît în cazul în care a obținut aprobarea unui concediu.
    Deputații, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfășurarea altor acțiuni parlamentare, situație în care nu sunt considerați absenți.
    Prevederile alin. 2 se aplică și deputaților care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuțiilor funcției pe care o îndeplinesc.
    Prezenta deputaților, membri ai Guvernului, la lucrările în plen ale Camerei Deputaților este obligatorie la deschiderea și încheierea sesiunilor, la dezbaterea și adoptarea proiectelor de legi și a propunerilor legislative din sfera lor de competența, la desfășurarea orei ministeriale consacrate intrebarilor și raspunsurilor la întrebări, la dezbaterea interpelarilor privind politica ministerului de care răspund, la prezentarea rapoartelor și declarațiilor politice ale primului-ministru.


    Secţiunea 5 Sancțiuni

    Articolul 190

    Abaterile de la regulament atrag următoarele sancțiuni:
    a) avertismentul;
    b) chemarea la ordine;
    c) retragerea cuvintului;
    d) eliminarea din sala de ședințe;
    e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile;
    f) excluderea temporară.

    Sancțiunile prevăzute la lit. a), b), c) și d) se aplică de către președintele Camerei, iar cele de la lit. e) și f), de către Camera, la propunerea președintelui.
    Pentru aplicarea sancțiunilor de la lit. e) și f), cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina și imunități care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.


    Articolul 191

    La prima abatere de la regulament, președintele Camerei avertizeaza deputatul în culpa și-l invita să respecte regulamentul.


    Articolul 192

    Deputații care vor nesocoti avertismentul și invitația președintelui și vor continua să se abata de la regulament, precum și cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispozițiile regulamentului vor fi chemați la ordine.
    Chemarea la ordine se înscrie în stenograma ședinței.


    Articolul 193

    Înainte de a chema la ordine un deputat, președintele Camerei îl invita să-și retragă sau sa explice cuvintul care a generat incidente și care ar da loc la aplicarea sancțiunii.
    Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă sau regretata, ori dacă explicațiile date sunt apreciate de președinte ca satisfăcătoare, sancțiunea nu se mai aplica.


    Articolul 194

    În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continua să se abata de la regulament, președintele Camerei îi va retrage cuvintul, iar dacă persista, îl va elimina din sala.


    Articolul 195

    În cazul unor abateri grave, săvârșite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, Camera poate aplica sancțiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea președintelui, excluderea temporară a deputatului în culpa.
    Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplina și imunități, în cel mult 4 zile.


    Articolul 196

    Excluderea temporară poate varia de la o ședința până la maximum 30 de ședințe din aceeași sesiune.
    Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecințe:
    a) suspendarea indemnizației lunare pe timpul excluderii;
    b) suspendarea drepturilor ce țin de calitatea de deputat, cu excepția imunitatii;
    c) interzicerea participării la lucrările Camerei și ale comisiilor;
    d) interzicerea accesului în localul Camerei Deputaților.


    Articolul 197

    Excluderea se executa de către chestor și, în caz de opunere, cu ajutorul forței publice puse la dispoziția președintelui Camerei.


    Articolul 198

    Pentru menținerea ordinii în ședințele comisiilor, președinții acestora au aceleași drepturi ca și președintele Camerei și pot aplica sancțiunile prevăzute la art. 190 alin. 1 lit. a), b) și c).
    În cazul în care un deputat săvârșește abateri deosebit de grave, președintele comisiei va suspenda ședința și va aduce cazul la cunoștința președintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputaților în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de regulament.


    Capitolul 5 Serviciile Camerei Deputaților

    Articolul 199

    Personalul din serviciile Camerei Deputaților este condus de secretarul general al Camerei Deputaților.
    Secretarul general și secretarul general adjunct sunt numiți și eliberați din funcție de către Camera Deputaților, la propunerea președintelui acesteia.
    Secretarul general este ordonator principal de credite.
    În îndeplinirea atribuțiilor sale secretarul general emite ordine.


    Articolul 200

    Camera Deputaților aproba bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat și îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.
    Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.


    Articolul 201

    În cadrul serviciilor Camerei Deputaților funcționează Departamentul tehnic legislativ, format din specialiști în domeniul juridic, angajați sau, după caz, remunerați cu o indemnizație fixa lunară.
    Departamentul tehnic legislativ asigura asistența tehnica necesară pentru redactarea proiectelor și propunerilor legislative, cu respectarea normelor de tehnica legislativă, precum și evidenta legislației.


    Articolul 202

    În cadrul Departamentului tehnic legislativ funcționează Serviciul de documentare și informare legislativă și Serviciul pentru informare legislativă externa.


    Capitolul 6 Dispoziții finale

    Articolul 203

    Proiectele de legi și propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaților și a Senatului al căror mandat a expirat își continua procedura în Camera Deputaților nou-aleasă.


    Articolul 204

    Camera Deputaților adopta hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 78-137 din prezentul regulament.


    Articolul 205

    Dispozițiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare și adoptare a legilor, prevăzută de art. 78 - 137, cu votul majorității deputaților.

    --------------------