Anexa 1
────────
la cod
──────
METODE DE ÎNCERCARE LA FOC
Introducere
1. Aceasta anexa conţine metodele de încercare la foc care trebuie utilizate la verificarea conformitatii produselor cu cerinţele corespunzătoare. Pentru alte metode de încercare la foc trebuie aplicate prevederile paragrafului 8.2 şi ale anexei nr. 3 la cod.
2. Referirea la metodele de încercare din aceasta anexa se va face (de exemplu, în buletinul de încercare şi în certificatul de aprobare de tip) prin menţionarea numărului sau a numerelor părţii, astfel:
Exemplu: Dacă un invelis nedemontabil al puntii a fost încercat în conformitate cu părţile 2 şi 6 din aceasta anexa, se va face referire la "IMO FTPC, părţile 2 şi 6".
3. Unele produse sau componentele lor trebuie să fie încercate prin mai mult de o metoda de încercare. În acest scop unele părţi ale acestei anexe fac referire la alte părţi. Astfel de referiri sunt doar pentru informare, iar instrucţiunile aplicabile trebuie cautate în cerinţele corespunzătoare din Convenţie.
4. Pentru produsele care pot fi instalate fără încercare şi/sau fără aprobare se face referire în anexa nr. 2 la cod.
Partea 1 Încercarea la inflamabilitate
1. Aplicare
1.1. Dacă un material trebuie să fie incombustibil, acest lucru se va determina în conformitate cu aceasta parte.
1.2. Dacă un material trece cu succes încercarea menţionată în secţiunea 2, trebuie considerat material "incombustibil" chiar dacă el este compus dintr-un amestec de substanţe anorganice şi organice.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Incombustibilitatea trebuie verificata în conformitate cu metoda de încercare prevăzută în standardul ISO 1182:1990, cu excepţia faptului ca în locul criteriilor menţionate în anexa A "Criterii de evaluare" la acest standard trebuie respectate următoarele criterii:
1. media cresterilor de temperatura înregistrate de termocuplul cuptorului, calculată conform 8.1.2 din ISO 1182, nu trebuie să depăşească 30°C;
2. media cresterilor de temperatura înregistrate de termocuplul de suprafaţa, calculată conform 8.1.2 din ISO 1182, nu trebuie să depăşească 30°C;
3. durata medie de menţinere a flacarii, calculată conform 8.2.2 din ISO 1182, nu trebuie să depăşească 10 s; şi
4. pierderea medie de greutate, calculată conform 8.3 din ISO 1182, nu trebuie să depăşească 50%.
2.2. Buletinul de încercare trebuie să conţină următoarele informaţii:
1. denumirea laboratorului;
2. denumirea producătorului materialului;
3. data furnizarii materialului şi data incercarii;
4. numele sau simbolul de identificare a materialului;
5. descrierea materialului;
6. densitatea materialului;
7. descrierea epruvetelor;
8. metoda de încercare;
9. rezultatele incercarii, inclusiv toate observaţiile;
10. destinaţia materialului conform criteriilor de încercare la foc menţionate în paragraful 2.1 de mai sus.
Partea a 2-a Încercarea la fum şi toxicitate
1. Aplicare
Dacă un material nu trebuie să producă cantităţi excesive de fum şi substanţe toxice sau nu trebuie să ducă la creşterea pericolelor de toxicitate în cazul în care este expus la temperaturile specificate, acest material trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Generalitati
Încercările la degajarea de fum trebuie efectuate în conformitate cu partea 2 din standardul ISO 5659:1994 şi cu metodele suplimentare de încercare descrise în aceasta parte a codului. Pentru efectuarea încercărilor în conformitate cu acest standard, prevederile şi metodele menţionate în standardul ISO pot fi modificate, dacă este cazul.
2.2. Încercarea epruvetelor
Pregătirea epruvetelor trebuie facuta în conformitate cu metoda descrisă în rezoluţiile A.653(16), A.687(17) şi A.753(18). În cazul cablurilor încercările trebuie efectuate doar la epruvetele de cablu care au o grosime maxima de izolatie.
2.3. Condiţii de încercare
Iradierea epruvetei pe perioada incercarii trebuie să fie menţinută constanta. Trei epruvete trebuie încercate în fiecare dintre următoarele condiţii:
1. iradiere de 25 kW/mp în prezenta flacarii speciale;
2. iradiere de 25 kW/mp în prezenta flacarii speciale; şi
3. iradiere de 50 kW/mp în absenta flacarii speciale.
2.4. Încercări privind durata
Încercarea trebuie efectuată pe o perioadă de cel puţin 10 minute. Dacă valoarea minima de transmitere de lumina nu a fost atinsa în perioada de expunere de 10 minute, încercarea trebuie continuată pe o perioadă suplimentară de 10 minute.
2.5. Rezultatele incercarii
2.5.1. Densitatea optica specifică a fumului (Ds), astfel cum este definită mai jos, trebuie înregistrată la fiecare 5 secunde cel puţin:
Ds = [V/A x L)] x log(10)(I(0)/I),
în care:
V = volumul total al camerei (mc);
A = suprafaţa expusă a epruvetei (mp);
L = lungimea optica (m) a masuratorii fumului;
I(0) = intensitatea luminoasa înaintea incercarii;
I = intensitatea luminoasa pe timpul incercarii (după absorbtia de către fum).
2.5.2. În cazul măsurătorilor de toxicitate esantioanele de fum trebuie luate, în timpul incercarii celei de-a doua sau a treia epruvete în fiecare condiţie de încercare, din centrul geometric al camerei, timp de 3 minute din momentul în care este atinsa densitatea maxima optica specifică de fum. Concentraţia fiecărui gaz toxic va fi determinata ca ppm în volumul camerei.
2.6. Criterii de evaluare
2.6.1. Fumul
Trebuie calculată o medie (Dm) a valorilor maxime de Ds de la 3 epruvete în fiecare condiţie de încercare:
1. pentru materialele folosite ca suprafaţa de pereţi, captuseli sau plafoane Dm nu trebuie să depăşească 200 în orice condiţie de încercare;
2. pentru materialele utilizate ca invelis nedemontabil de punte Dm nu trebuie să depăşească 400 în orice condiţie de încercare;
3. pentru materialele folosite ca invelis de podea Dm nu trebuie să depăşească 500 în orice condiţie de încercare; şi
4. pentru tubulatura din material plastic şi cablurile electrice Dm nu trebuie să depăşească 400 în orice condiţie de încercare.
2.6.2. Toxicitatea
Concentraţia de gaz masurata în fiecare condiţie de încercare nu trebuie să depăşească următoarele valori limita:
| CO | 1450 ppm | HBr | 600 ppm | |
| HCl | 600 ppm | HCN | 140 ppm | |
| HF | 600 ppm | SO2 | 120 ppm | |
| NOx | 350 ppm |
2.7. Buletinul de încercare
Un buletin de încercare trebuie să conţină următoarele informaţii:
1. tipul de material utilizat, şi anume materialul pentru finisarea pe suprafaţa, acoperirea podelei, invelisul nedemontabil de punte, tubulaturi etc.;
2. denumirea comercială a materialului;
3. descrierea materialului;
4. construcţia epruvetei;
5. denumirea şi sediul producătorului materialului;
6. Dm pentru fiecare condiţie de încălzire şi combustibilitate;
7. concentratiile de gaze toxice în ppm, dacă este cazul;
8. concluziile pe baza criteriilor cuprinse în paragraful 2.6;
9. denumirea şi sediul laboratorului de încercare; şi
10. data incercarii.
3. Cerinţe suplimentare
3.1. Partea a 5-a din aceasta anexa se aplică, de asemenea, vopselelor, acoperirilor de podea, decoratiilor şi altor finisaje utilizate pe suprafeţe expuse interioare.
3.2. Partea a 6-a din aceasta anexa se aplică şi invelisului nedemontabil de punte.
Partea a 3-a Încercarea construcţiilor de tip "A", "B" şi "F"
1. Aplicare
Dacă produsele (cum ar fi puntile, uşile, plafoanele, captuselile, ferestrele, clapetele antifoc, trecerile de tubulaturi şi cabluri) trebuie să fie de tip "A", "B" sau "F", ele trebuie să corespundă cerinţelor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Produsele trebuie încercate şi evaluate în conformitate cu metoda de încercare la foc specificată în Rezoluţia A.754(18). Aceasta conţine şi metodele de încercare pentru ferestre, clapete antifoc şi treceri pentru tubulaturi şi conducte.
2.2. Dimensiunile epruvetelor
2.2.1. În sensul acestui cod, prima propozitie a paragrafelor 2.1.1, 2.4.1 şi 2.7.1 din anexa la Rezoluţia A.754(18) se înlocuieşte cu următoarele:
"Dimensiunile totale minimale ale epruvetei de încercare, incluzând detaliile conturului de la partea superioară, cea inferioară şi marginile verticale, sunt: lăţimea - 2.440 mm şi lungimea - 2.500 mm, cu excepţia faptului ca dimensiunile totale minimale: lungimea - 2.440 mm şi suprafaţa expusă - 4,65 mp pot fi utilizate pentru încercare până la data de 31 decembrie 1998. Data de expirare a aprobării este 31 decembrie 2003 pentru aprobările acordate pe baza încercărilor efectuate cu astfel de epruvete de încercare mai mici."
2.2.2. În sensul acestui cod, prima propozitie a paragrafelor 2.2.1, 2.5.1 şi 2.8.1 din anexa la Rezoluţia A.754(18) se înlocuieşte cu următoarele:
"Dimensiunile totale minimale ale epruvetei de încercare, incluzând detaliile conturului de la margini, sunt: lăţimea 2.440 mm şi lungimea - 3.040 mm, cu excepţia faptului ca dimensiunile totale minimale: lungimea - 2.440 mm şi suprafaţa expusă - 4,65 mp, pot fi utilizate pentru încercare până la data de 31 decembrie 1998. Data de expirare a aprobării este 31 decembrie 2003 pentru aprobările acordate pe baza încercărilor efectuate cu astfel de epruvete de încercare mai mici."
2.2.3. Dimensiunile epruvetei trebuie indicate în buletinele de încercare.
2.3. Dacă radiatia termica ce trece prin ferestre trebuie limitată, ansamblul ferestrei poate fi încercat şi evaluat în conformitate cu apendicele nr. 1 la aceasta parte.
2.4. Dacă plafoanele sau captuselile trebuie să fie din construcţii continue de tip "B", ele trebuie să fie încercate şi evaluate în conformitate cu apendicele nr. 2 la aceasta parte.
3. Cerinţe suplimentare
3.1. Etanseitatea construcţiilor de tip "B" trebuie realizată din materiale incombustibile. Nu se cere ca adezivii utilizaţi în construcţia epruvetei să fie incombustibili; totuşi, în sensul acestui cod, ei trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii.
3.2. Pentru evitarea transmiterii vibratiei sau a zgomotului materialele situate pe imbinari de panouri de tip "B" trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii şi să fie încercate la foc cu construcţiile de tip "B" în care sunt utilizate. Totuşi astfel de materiale trebuie să fie incombustibile dacă este necesar ca ele sa susţină o construcţie incombustibila de tip "B" sau sa realizeze etanseitatea cerută.
3.3. Uşile şi inchizatoarele montate deasupra peretelui puntii, care trebuie să respecte atât cerinţele privind protecţia contra incendiului, cat şi pe cele de etanseitate, trebuie să corespundă şi cerinţelor privind protecţia contra incendiului, astfel cum se cere în Convenţie, pentru construcţiile în care sunt montate. Nu este nevoie ca uşile etanse montate sub peretele puntii să fie izolate.
4. Alte referiri
4.1. Incombustibilitatea materialelor utilizate în construcţii de tip "A" şi "B" trebuie să fie verificata în conformitate cu prevederile părţii 1.
4.2. Dacă se permite montarea furnirurilor combustibile în construcţii de tip "A" şi "B", caracteristicile de propagare lenta a flacarii ale unor astfel de furniruri trebuie să fie verificate, dacă se cere, în conformitate cu prevederile părţii a 5-a.
Apendice nr. 1
──────────────────
ÎNCERCAREA LA RADIATIA TERMICA,
efectuată suplimentar faţă de încercările privind rezistenta la foc pentru ferestrele prevăzute în construcţiile de tip "A", "B" şi "F"
1. Scopul
1.1. În acest apendice se specifică o metoda pentru măsurarea fluxului de căldură prin ferestre, măsurătorile fiind o baza pentru determinarea posibilităţii ferestrelor de a limita radiatia de căldură pentru a preveni extinderea incendiului şi pentru a permite căilor de evacuare sa treacă prin apropierea ferestrelor.
1.2. Aceasta metoda este opţională şi poate fi cerută de unele administraţii pentru ferestrele din anumite zone ale unei nave.
2. Metoda de încercare
2.1. Fereastra trebuie incercata în conformitate cu Rezoluţia A.754(18), utilizându-se aparatura suplimentară descrisă mai jos.
2.2. Termenul fereastra include ferestre, hublouri şi orice alte deschideri cu pereţi din sticlă, destinate transmiterii luminii sau vizualizarii şi amplasate în construcţii rezistente la foc. Termenul construcţii rezistente la foc include pereţi şi uşi.
3. Aparatura suplimentară
3.1. Aparatura suplimentară se compune dintr-un indicator de flux maxim de căldură, cu camp limitat de observare, etalonat ţinându-se seama de câmpul limitat de observare şi de maniera de indicare a fluxului caloric incident. Indicatorul de flux trebuie să fie racit cu apa şi să poată măsura fluxul de căldură cuprins între 0-60 kW/mp. Indicatorul de flux trebuie să fie etalonat cel puţin o dată pe an cu un dispozitiv standard.
3.2. Indicatorul de flux trebuie amplasat perpendicular pe centrul ferestrei încercate şi într-o poziţie astfel încât centrul câmpului de observare al indicatorului de flux sa coincida cu centrul ferestrei*) (a se vedea figura). Indicatorul de flux trebuie situat la o distanta mai mare de 0,5 m faţă de fereastra, astfel încât câmpul de observare al indicatorului de flux sa cuprindă perfect partea din cadru. Totuşi indicatorul de flux nu trebuie situat la mai mult de 2,5 m faţă de fereastra. Dimensiunea limitării şi a cadrului ferestrei vazute prin indicatorul de flux, care rămâne în afară ferestrei, nu trebuie să depăşească 10% din lăţimea totală văzută prin indicatorul de flux pe suprafaţa esantionului. Ea trebuie calculată pe baza unghiului câmpului limitat de observare al indicatorului de flux şi a distantei sale la suprafaţa esantionului.
──────────── Notă *) O metoda satisfăcătoare de amplasare, montare şi orientare a indicatorului de flux este următoarea: un suport metalic, construit dintr-un tub montat pe un soclu solid, care permite amplasarea indicatorului de flux la distanta cerută de esantion. Un montaj corespunzător de sustinere pentru indicatorul de flux este construit prin montarea unui aparat de vizare pe o articulatie sferică blocabila şi o imbinare cu mufa. Aceasta imbinare determina flexibilitatea necesară în mişcare pentru orientarea indicatorului de flux. Montajul este instalat pe o tija de sustinere la o înălţime corespunzătoare. În montajul aparatului de vizare se afla o sursa laser care orienteaza aparatul astfel încât punctul luminos să fie în centrul ferestrei. Sursa laser se scoate din montaj şi este înlocuită de către indicatorul de flux.
Figura nr. 1 şi 2 se găseşte la pag. 7 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 29 august 2001
d
── ≥ 0,9
D
α = unghiul de cimp limitat de observare
L = distanta (m)
D = diametrul câmpului de observare (m)
α
D = 2 L (tan ──),
2
3.3. Pentru ferestrele a căror dimensiune mai mare este mai mica decât 1,57 ori dimensiunea mai mica, este nevoie doar de un singur indicator de flux.
3.4. Pentru ferestrele ovale a căror dimensiune mai mare este mai mare decât 1,57 ori dimensiunea ma mica, trebuie prevăzute indicatoare de flux suplimentare. Distanta indicatoarelor de flux faţă de fereastra trebuie să fie reglata astfel încât câmpul indicatorului de flux sa includă cel puţin 50% din fereastra. Totuşi indicatoarele de flux nu trebuie amplasate la mai puţin de 0,5 m şi nici la mai mult de 2,5 m faţă de fereastra.
Figura 2
4. Criterii de clasificare
4.1. Fluxul maxim de căldură [E(w)] trebuie să fie măsurat în primele 15 minute ale incercarii, în primele 30 de minute ale incercarii şi pe întreaga durata a incercarii (şi anume, 60 de minute pentru construcţii de tip "A" şi 30 de minute pentru construcţii de tip "B").
4.2. Fluxurile maxime de căldură [E(w)], măsurate în conformitate cu prevederile paragrafului 4.1, trebuie comparate cu valoarea de referinţa [E(c)] din tabel.
4.3. Dacă E(w) este mai mic decât E(c), fereastra poate fi acceptată pentru montare într-o construcţie de incendiu corespunzătoare normei respective de rezistenta la foc.
Tabelul 1 - Criterii pentru fluxul de căldură
| Norma pentru construcţii rezistente la foc | Perioada de la începerea încercării | Fluxul de căldură E(c) (kW/m2) | |
| A-0 | 60 de minute | 56,5 | |
| A-15 | 15 minute | 2,34 | |
| 60 de minute | 8,0 | ||
| A-30 | 30 de minute | 2,34 | |
| 60 de minute | 6,4 | ||
| A-60 | 60 de minute | 2,34 | |
| B-0 | 30 de minute | 36,9 | |
| B-15 15 minute | 2,34 | ||
| 30 de minute | 4,3 |
Apendice nr. 2
──────────────────
CONSTRUCŢII CONTINUE DE TIP "B"
1. Scopul
1.1. În acest apendice se specifică metoda de încercare a captuselilor şi plafoanelor, care permite să se verifice dacă acestea sunt "captuseli continue de tip «B»" şi "plafoane continue de tip «B»" şi să se evalueze construcţiile în întregime, în scopul determinării ca acestea sunt "construcţii de tip «B»".
1.2. Aceasta metoda este o cerinţa opţională şi poate fi cerută de unele administraţii pentru construcţii de tip "B".
2. Metoda de încercare şi evaluarea
2.1. Captuselile, plafoanele şi construcţiile trebuie să fie evaluate în conformitate cu Rezoluţia A.754(18), astfel cum se prevede în continuare.
2.2. Captuselile trebuie încercate în conformitate cu paragraful 2.8 din anexa la Rezoluţia A.754(18), cu excepţia faptului ca plafonul trebuie montat în cuptor pe orizontala, astfel încât pereţii de tip "B" să fie montati pe o distanta de cel puţin 150 mm pe cuptor şi plafonul să fie parţial fixat de aceşti pereţi prin utilizarea metodei de imbinare, asa cum se intenţionează să se utilizeze în practica. Plafoanele respective şi metoda de imbinare trebuie să fie evaluate conform prevederilor respective pentru plafoane, menţionate în Rezoluţia A.754(18), şi ele vor fi în mod corespunzător clasificate ca "plafoane continue de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)".
2.3. Bordajul interior care a fost evaluat în conformitate cu Rezoluţia A.754(18) ca bordaj interior de tip "B" (B-0 sau B-15, după caz, pe baza incercarii bordajului interior) poate fi considerat ca formând "un bordaj interior continuu de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" în legătură cu un "plafon continuu de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" şi cu metoda de imbinare utilizata la încercare (vezi paragraful 2.2 de mai sus), fără încercarea ulterioară a bordajului interior.
2.4. O construcţie închisă montata într-o punte de tip "A" şi formată prin "captuseli continue de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" şi "plafoane continue de tip «B» (B-0 sau B-15, după caz)" trebuie considerată ca fiind "construcţie continua de tip «B»".
Partea a 4-a Încercarea privind dispozitivele de comanda a uşilor de incendiu
1. Aplicare
Dacă un dispozitiv de comanda a uşilor de incendiu trebuie să poată funcţiona în cazul unui incendiu, el trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
Dispozitivul de comanda a uşilor de incendiu trebuie încercat şi evaluat în conformitate cu metoda de încercare prezentată în apendicele la aceasta parte.
3. Cerinţe suplimentare
Partea 1 a acestei anexe este, de asemenea, aplicabilă materialelor de izolatie utilizate în legătură cu un dispozitiv de comanda a uşilor de incendiu.
Apendice
METODA DE ÎNCERCARE LA FOC
a dispozitivelor de comanda a uşilor de incendiu
1. Generalitati
1.1. Dispozitivele de comanda a uşilor de incendiu, care sunt destinate folosirii la uşile de incendiu ce pot fi acţionate în cazul incendiului, trebuie încercate conform metodei de încercare la foc descrise în acest apendice, independent de sursa lor de energie (pneumatica, hidraulica sau electrica).
1.2. Încercarea la foc trebuie să fie o încercare pe prototip şi trebuie efectuată cu un dispozitiv complet de comanda într-un cuptor dimensionat conform Rezoluţiei A.754(18).
1.3. Construcţia ce urmează să fie incercata trebuie pe cat posibil să fie reprezentativa pentru acele dispozitive ce vor fi folosite la bordul navelor, inclusiv materialele utilizate şi metoda de asamblare.
1.4. Încercarea trebuie efectuată în ceea ce priveşte îndeplinirea funcţiilor dispozitivului de comanda, inclusiv ale mecanismului lui de închidere, şi anume funcţiile normale, dacă se cere, şi funcţiile pentru caz de urgenta, inclusiv funcţiile de comutare, dacă aceasta este un element esenţial de proiectare. Tipul de montare cerut şi funcţionarea trebuie indicate în mod evident într-o descriere detaliată a funcţionarii.
2. Natura prototipului dispozitivului de comanda
2.1. Montarea prototipului dispozitivului de comanda trebuie să corespundă pe deplin manualului de montare al fabricantului.
2.2. Prototipul dispozitivului de comanda trebuie să includă un montaj tipic de usa conectat la mecanismul de închidere. Pentru scopul incercarii trebuie utilizat un model de usa. În cazul uşilor glisante modelul de usa trebuie să funcţioneze într-un cadru original de usa cu suport şi role de ghidare originale. Modelul de usa trebuie să aibă greutatea celei mai mari uşi ce trebuie actionata de acest dispozitiv de comanda.
2.3. În cazul dispozitivelor pneumatice sau hidraulice mecanismul de actionare (cilindrul) trebuie să aibă lungimea maxima permisă de cuptor.
3. Materiale pentru prototipul dispozitivului de comanda
3.1. Specificaţii
Înaintea incercarii solicitantul trebuie să transmită la laborator schemele şi lista cuprinzând materialele utilizate pentru montajul de încercare.
3.2. Măsurători de control
3.2.1. Laboratorul de încercare trebuie să ia epruvete de referinţa de la toate acele materiale ale căror caracteristici sunt importante pentru comportamentul prototipului dispozitivului de comanda (cu excepţia otelului şi a altor materiale echivalente).
3.2.2. Dacă este necesar, trebuie efectuate încercări de incombustibilitate a materialului de izolatie conform prevederilor părţii 1. Adezivii utilizaţi în construcţia epruvetelor nu trebuie să fie neapărat incombustibili, dar trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii.
3.2.3. Trebuie determinata densitatea fiecărui material de izolatie. Densitatea lanii minerale sau a oricărui alt material compresibil analog trebuie stabilită în legătură cu grosimea nominală.
3.2.4. Grosimea fiecărui material de izolatie şi a fiecărei combinatii de materiale trebuie masurata cu ajutorul unui aparat de măsurare corespunzător sau cu ajutorul sublerului.
4. Condiţionarea prototipului dispozitivelor de comanda
4.1. Condiţionarea prototipului dispozitivului de comanda (cu excepţia izolatiei) nu este necesară.
4.2. Dacă materialul de izolatie este utilizat în construcţie, prototipul dispozitivului de comanda nu trebuie încercat până când izolatia nu a atins condiţia de aer uscat. Aceasta condiţie este concepută ca sa reprezinte un echilibru (greutate constanta) într-o atmosfera ambianta cu o umiditate relativă de 50% la o temperatura de 23°C.
Condiţionarea accelerata este permisă cu condiţia ca metoda sa nu altereze proprietăţile materialelor componente. Condiţia de temperatura ridicată trebuie să fie inferioară temperaturilor considerate critice pentru materiale.
5. Montarea prototipului dispozitivului de comanda
5.1. Prototipul dispozitivului de comanda a usii de incendiu şi izolatia, dacă se utilizează pentru protecţia dispozitivului sau a părţilor lui, trebuie să fie montate pe placa peretelui astfel cum se arata în figura 1.
5.2. Structura interna trebuie să fie montata la cuptor conform principiilor aplicabile construcţiilor de tip "A" cuprinse în paragraful 5 din Rezoluţia A.754(18).
5.3. Modelul de usa trebuie amplasat în interiorul cuptorului. Structura interna la care se monteaza dispozitivul şi modelul de usa nu trebuie să aibă deschizatura de acces. Totuşi sunt permise deschizaturi mici pentru mecanismul de actionare a dispozitivului de comanda.
6. Examinarea prototipului dispozitivului de comanda
6.1. Conformitatea
Laboratorul trebuie să verifice conformitatea prototipului dispozitivului de comanda cu schemele şi metoda de asamblare furnizate de solicitant (a se vedea secţiunea 2) şi orice neconformitate trebuie rezolvată înaintea începerii incercarii.
6.2. Funcţionarea prototipului dispozitivului de comanda
Înaintea incercarii laboratorul trebuie să verifice functionalitatea dispozitivului prin deschiderea usii-model pe o distanta de cel puţin 300 mm. Usa-model trebuie apoi închisă.
7. Aparatura de măsurare
Cuptorul şi aparatura de măsurare a cuptorului trebuie să corespundă cerinţelor secţiunii 7 din anexa la Rezoluţia A.754(18).
8. Metoda de încercare
8.1. Începerea incercarii
Pentru asigurarea conformitatii, după cel mult 5 minute înaintea începerii incercarii trebuie verificate temperaturile iniţiale înregistrate la toate termocuplurile şi valorile afişate trebuie înregistrate. Valori de referinţa analoage trebuie să fie obţinute pentru deformare şi condiţia iniţială a prototipului dispozitivului de comanda trebuie să fie notată.
În timpul incercarii temperatura medie iniţială din interior trebuie să fie de 20±10°C şi nu trebuie să depăşească cu mai mult de 5°C temperatura iniţială ambianta.
8.2. Reglarea cuptorului
Reglarea cuptorului trebuie să fie efectuată conform prevederilor paragrafului 8.3 din anexa la Rezoluţia A.754(18).
8.3. Temperaturi, durata incercarii şi modul de desfăşurare a acesteia
8.3.1. Temperatura medie a cuptorului trebuie marita şi stabilizata la 200 ± 50°C pentru o perioadă de 5 minute şi menţinută la 200 ± 50°C până la sfârşitul primelor 60 de minute. Apoi temperatura medie a cuptorului trebuie marita până la 945°C conform curbei standard de temperatura-timp, începând de la nivelul de 200°C.
8.3.2. Funcţia de deschidere şi de închidere a mecanismului de comanda a uşilor de incendiu trebuie să fie activa la fiecare 5 minute de la începutul incercarii, pe o perioadă de 60 de minute.
8.3.3. Dispozitivul automat de comutare cu un alt mod de funcţionare trebuie să izoleze dispozitivul de comanda a uşilor de incendiu de sursa de energie, atunci când temperatura medie a cuptorului este de 300°C, şi trebuie să poată menţine usa închisă cel puţin până la 945°C.
8.4. Măsurători şi observaţii asupra instalaţiei-prototip de comanda
În cazul dispozitivelor pneumatice sau hidraulice trebuie înregistrată presiunea de alimentare care trebuie să fie identică cu presiunea convenită pentru dispozitiv. Datorită unei presiuni mari de alimentare este necesar să se ia măsuri de precautie în momentul efectuării incercarii.
9. Criterii de clasificare
9.1. Pe timpul primelor 60 de minute ale incercarii prototipul dispozitivului de comanda a uşilor de incendiu trebuie să funcţioneze fără defectiune.
9.2. Pe perioada de la sfârşitul primelor 60 de minute până la terminarea incercarii usa trebuie să rămână închisă.
10. Buletinul de încercare
Buletinul de încercare trebuie să includă toate informaţiile importante relevante pentru prototipul dispozitivului de comanda a uşilor de incendiu şi încercarea la foc, inclusiv următoarele:
1. denumirea laboratorului şi data efectuării incercarii;
2. numele solicitantului incercarii;
3. denumirea producătorului prototipului dispozitivului de comanda şi al produselor şi componentelor utilizate în construcţie, împreună cu simbolurile de identificare şi denumirile comerciale;
4. detalii de construcţie a prototipului dispozitivului de comanda, inclusiv descrierea, schemele şi principalele caracteristici ale componentelor. Trebuie specificate toate detaliile cerute în secţiunea 2. Descrierea şi schemele care sunt incluse în buletinul de încercare trebuie să se bazeze pe cat este posibil pe informaţiile obţinute în urma efectuării unei inspecţii a prototipului dispozitivului de comanda. Dacă în buletinul de încercare nu sunt incluse scheme complete şi detaliate, laboratorul trebuie să autentifice schema (schemele) solicitantului privind prototipul dispozitivului de comanda şi cel puţin o copie autentificată trebuie să rămână la laborator; în acest caz referirea la schema (schemele) solicitantului trebuie indicată în buletin împreună cu o menţiune despre metoda de avizare a schemelor;
5. toate proprietăţile materialelor utilizate, care influenţează comportamentul la foc al prototipului dispozitivului de comanda, împreună cu măsurătorile privind grosimea şi densitatea materialelor izolante;
6. o menţiune care să ateste ca încercarea a fost efectuată conform cerinţelor acestui apendice şi, dacă s-a făcut vreo abatere de la metodele prevăzute (inclusiv orice cerinţe speciale ale administraţiei), o menţiune clara a acestor abateri;
7. numele reprezentantului Administraţiei prezent la încercare. În cazul în care încercarea nu este asistată de un reprezentant al Administraţiei, trebuie să se facă o menţiune în buletinul de încercare în acest sens, astfel:
"....(denumirea Administraţiei)...... a fost informată asupra intentiei de efectuare a incercarii descrise în acest buletin de încercare şi nu a considerat necesar sa trimită un reprezentant pentru asistare.";
8. informaţii cu privire la amplasarea manometrelor sau a altor dispozitive, împreună cu datele obţinute în timpul efectuării incercarii;
9. observaţii asupra comportamentului special al prototipului dispozitivului de comanda în timpul incercarii, împreună cu fotografii, dacă este cazul; şi
10. o menţiune care să ateste ca prototipul dispozitivului de comanda a usii de incendiu a trecut încercarea şi corespunde criteriilor de clasificare.
Figura 1 se găseşte la pag. 11 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 514/29.08.2001
Structura interna folosită pentru montarea prototipului dispozitivului de comanda a usii de incendiu. D = model de usa; DCU = unitate de comanda a usii; DT = cadru de usa; WF = sudura; GT = cadru de ghidare; CYL = cilindru de usa; R = role de ghidare; PS = instalatie de tubulatura; PG = manometru; PP = ţevi de presiune; E = sursa de energie; FW = perete de cuptor.
Partea a 5-a Încercarea incombustibilitatii de suprafaţa
1. Aplicare
Dacă un produs trebuie să aibă o suprafaţa cu caracteristici de propagare lenta a flacarii, acel produs trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Materialele de suprafaţa trebuie încercate şi evaluate conform metodei de încercare specificate în Rezoluţia A.653(16). În sensul acestei părţi valoarea caldurii totale degajate [Q(t), specificată în secţiunea 10 din anexa la Rezoluţia A.653(16), pentru acoperirile podelei este înlocuită cu ≤ 2,0 MJ. Încercarea poate fi terminată după 40 de minute.
2.2. În timpul incercarii la foc a invelisurilor nedemontabile de punte şi a materialelor de finisare utilizate pentru suprafeţele pereţilor, captuselilor şi puntii (pentru invelisul nedemontabil de punte vezi partea a 6-a din aceasta anexa) este posibil ca anumite epruvete să prezinte diverse proprietăţi care pot crea dificultăţi în ceea ce priveşte clasificarea materialelor. Apendicele la aceasta parte prevede informaţii cu privire la interpretarea uniforma a unor astfel de rezultate.
3. Cerinţe suplimentare
3.1. Materiale utilizate pentru suprafeţele pereţilor şi ale plafoanelor şi pentru suprafeţe similare expuse În cazul în care exista o cerinţa cu privire la valoarea calorica maxima bruta (de exemplu, 45 MJ/mp) pentru un produs, metoda specificată în standardul ISO 1716:1973 se recomanda pentru determinarea valorii calorice brute.
3.2. Invelisuri nedemontabile de punte şi acoperiri de podea
3.2.1. Un invelis nedemontabil de punte este primul strat din construcţia podelei care se aplică direct deasupra tablelor puntii şi înglobează orice strat de finisare, compus anticorosiv sau produs adeziv care este necesar pentru a asigura protecţia şi aderenta la tablele puntii. Celelalte straturi din construcţia podelei de deasupra tablelor puntii sunt acoperiri de podea.
3.2.2. Dacă o acoperire de podea trebuie să aibă putere lenta de propagare a flacarii, toate straturile trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi. Dacă acoperirea podelei are o construcţie multistrat, administraţia poate cere ca încercările să fie efectuate pentru fiecare strat sau combinatii de câteva straturi ale acoperirilor podelei. Fiecare strat separat sau o combinaţie de straturi (şi anume, încercarea şi aprobarea sunt aplicabile doar acestei combinatii) ale acoperirilor de podea trebuie să corespundă cerinţelor acestei părţi. Dacă un invelis nedemontabil de punte nu trebuie să fie neapărat ignifug şi se afla sub o acoperire de podea, invelisul nedemontabil de punte trebuie să corespundă cerinţelor părţii a 6-a. Dacă invelisul nedemontabil de punte este, de asemenea, o suprafaţa expusă, ea trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi. Primul strat al invelisului nedemontabil de punte sau un strat similar subtire de vopsea pe tablele puntii nu este necesar sa corespundă cerinţelor de mai sus din partea a 6-a.
3.3. Conducte de aerisire combustibile
3.3.1. Dacă conductele de aerisire combustibile trebuie să fie din material care are caracteristici de propagare lenta a flacarii, metoda de încercare a combustibilitatii pe suprafaţa şi criteriile de finisare a captuselilor şi plafoanelor, conform Rezoluţiei A.653(16), trebuie aplicate unor astfel de conducte. În cazul materialelor omogene utilizate pentru conducte încercarea trebuie aplicată la exteriorul suprafeţei conductei, iar în cazul conductelor din materiale compozite se incearca ambele părţi.
3.4. Materiale de izolatie pentru instalaţiile de distribuţie a lichidelor reci
Dacă suprafeţele expuse ale ecranelor anticondensare şi produsele adezive utilizate în legătură cu izolatia instalaţiei de distribuţie a lichidelor reci, precum şi cu izolatia armaturilor tubulaturii trebuie să aibă caracteristici de propagare lenta a flacarii, atunci la astfel de suprafeţe expuse trebuie aplicate metoda de încercare a combustibilitatii pe suprafaţa şi criteriile pentru captuseli şi plafoane, conform Rezoluţiei A.653(16).
3.5. Alte referiri
Partea a 2-a din aceasta anexa se aplică şi materialelor utilizate pentru suprafeţe.
Apendice
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Evaluarea cazului de comportament deosebit al epruvetei
(a se vedea paragraful 2.2 din aceasta parte)
| Comportamentul deosebit | Instrucţiuni privind clasificarea | ||
| 1. | Sclipiri intermitente, flama nu este constantă | Consemnarea propagării maxime întârziate a flamei şi a timpului şi precizarea dacă sclipirile se produc sau nu pe axa epruvetei. Se clasifică pe baza datelor. | |
| 2. | Dezintegrare explozivă, nu se produc sclipiri intermitente şi nici flame | Se consideră că materialul a trecut încercarea. | |
| 3. | Sclipire superficială rapidă, propagare întârziată a unei flame constante | Consemnarea rezultatelor pentru ambele fronturi de flamă, dar clasificarea pe baza celor mai slabe rezultate obţinute pentru fiecare dintre cei 4 parametri de încercare din cadrul celor două moduri de ardere | |
| 4. | Epruveta sau placajul se topeşte şi se scurge în picături, fără flamă | Consemnarea comportamentului şi propagării în avans pe suprafaţa epruvetei | |
| 5. | Dezintegrare explozivă şi producerea flamei pe suprafaţa expusă a epruvetei | Consemnarea exploziilor şi clasificarea pe baza propagării respective a flamei deasupra axei sau sub axă | |
| 6. | Epruveta sau placajul se topeşte şi se scurge în picături, fără flamă | Respingerea materialului fără a se avea în vedere nici un criteriu. Pentru acoperirile de punte sunt acceptate cel mult 10 picături de material topit prin ardere. | |
| 7. | S-a stins flama-pilot (indicatoare) | Consemnarea stingerii, refuzarea datelor şi repetarea încercării | |
| 8. | După efectuarea încercării şi reintroducerea epruvetelor false semnalul de degajare de căldură rămâne la un nivel superior sau inferior nivelului stabilit iniţial | Anularea datelor şi stabilizarea echipamentului, apoi repetarea încercării | |
| 9. | O întârziere foarte scurtă a aprinderii mochetelor sau epruvetelor nerigide | Poate fi determinată de puful mochetei, care se află deasupra suprafeţei suportului, reducând astfel spaţiul dintre epruvetă şi flama indicatoare. Se repetă încercarea utilizându-se inserţii, astfel cum se cere în paragraful 8.1.1 din anexa la Rezoluţia A.653(16). | |
| 10. | Epruveta se descompune şi cade de pe suport | Se consemnează comportamentul, dar se clasifică pe baza celor mai slabe rezultate obţinute, cu şi fără reţinerea epruvetei conform paragrafului 8.3.2 din anexa la Rezoluţia A.653(16). | |
| 11. | Proiectarea importantă a gazelor combustibile de piroliză provenite de la epruvetă, produsele adezive sau de separaţie | Se respinge materialul. | |
| 12. | Flamă mică care rămâne pe marginea epruvetei | Se consemnează comportamentul şi se finalizează încercarea timp de 3 minute după stingerea flamei de pe suprafaţa expusă a epruvetei. | |
Partea a 6-a Încercarea privind invelisul nedemontabil de punte
1. Aplicare
1.1. Dacă invelisurile nedemontabile de punte nu trebuie să fie neapărat dintr-un material ignifug, ele trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
1.2. Pentru a se determina care strat de punte trebuie încercat ca acoperire de podea şi care trebuie încercat ca invelis nedemontabil de puncte a se vedea paragraful 3.2 din partea a 5-a.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Invelisurile nedemontabile de punte trebuie încercate şi evaluate conform metodei de încercare la foc specificate în Rezoluţia A.687(17).
2.2. Încercarea trebuie terminată după 40 de minute.
3. Cerinţe suplimentare
Partea a 2-a din prezenta anexa se aplică, de asemenea, invelisurilor nedemontabile de punte.
Partea a 7-a Încercarea materialelor textile suspendate şi a voalurilor pentru perdele
1. Aplicare
Dacă draperiile, perdelele şi alte materiale textile trebuie să aibă un grad de rezistenta în ceea ce priveşte propagarea flacarii, care nu este inferior celui al lanii cu masa de 0,8 kg/mp, ele trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
Materialele textile suspendate şi voalurile pentru perdele trebuie să fie încercate şi evaluate conform metodei de încercare specificate în Rezoluţia A.471(XII), astfel cum a fost amendata prin Rezoluţia A.563(14).
3. Cerinţe suplimentare
Încercările trebuie efectuate cu utilizarea epruvetelor din produsul final (de exemplu, cu tratament de culoare). În cazurile în care se modifica doar culoarea nu este necesară o încercare noua. Totuşi, dacă produsul de baza sau metoda de tratament se modifica, se impune efectuarea unei noi încercări.
Partea a 8-a Încercarea mobilierului tapitat
1. Aplicare
Dacă mobilierul tapitat trebuie să aibă calităţi de rezistenta la ardere şi propagare a flacarii, el trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
Mobilierul tapitat trebuie încercat şi evaluat conform metodei de încercare la foc specificate în Rezoluţia A.652(16).
3. Cerinţe suplimentare
Încercările trebuie efectuate cu utilizarea epruvetelor din produsul final (de exemplu, cu tratament de culoare). În cazurile în care se modifica doar culoarea nu este necesară o încercare noua. Totuşi, dacă produsul de baza sau metoda de tratament se modifica, se impune efectuarea unei noi încercări.
Partea a 9-a Încercarea cazarmamentului
1. Aplicare
Dacă cazarmamentul trebuie să aibă calităţi de rezistenta la ardere şi propagare a flacarii, el trebuie să corespundă prevederilor acestei părţi.
2. Metoda de încercare la foc
Cazarmamentul trebuie încercat şi evaluat conform metodei de încercare la foc specificate în Rezoluţia A.688(17).
3. Cerinţe suplimentare
Încercările trebuie efectuate cu utilizarea epruvetelor din produsul final (de exemplu, cu tratament de culoare). În cazurile în care se modifica doar culoarea nu este necesară o încercare noua. Totuşi, dacă produsul de baza sau metoda de tratament se modifica, se impune efectuarea unei noi încercări.