LEGE nr. 217 din 22 mai 2003 (*actualizată*)
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
(actualizată până la data de 26 noiembrie 2009*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ----------
    *) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 26 noiembrie 2009 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003; LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009.
    Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
    **) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform literei n) a art. 68, Cap. IX din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009, la data intrarii în vigoare a hotărârilor Guvernului privind înfiinţarea, organizarea şi functionarea noilor entităţi rezultate din reorganizarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 se abroga:
    "n) art. 8-11, art. 11^1 şi art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003, cu modificările şi completările ulterioare;"
    Prin HOTĂRÂREA nr. 1.385 din 18 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 26 noiembrie 2009 s-a dispus înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului prin preluarea atribuţiilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, ale Centrului Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie, ale Centrului de Informare şi Consultanţă pentru Familie şi ale Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morala şi materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes naţional.
    (1^1) Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
    ---------------
    Alin. (1^1) al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
    (2) Statul acţionează pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, potrivit dispoziţiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 şi altele asemenea din Codul penal, ale Legii nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţa socială şi alte prevederi legale în aceeaşi materie, precum şi prevederilor prezentei legi.


    Articolul 2

    (1) În sensul prezentei legi, violenta în familie reprezintă orice acţiune fizica sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinta fizica, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
    (2) Constituie, de asemenea, violenta în familie împiedicarea femeii de a-şi exercită drepturile şi libertăţile fundamentale.


    Articolul 3

    În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
    a) soţul;
    b) ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal.


    Articolul 4

    De efectele prezentei legi beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.


    Articolul 5

    Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin structurile lor teritoriale, vor desemna personalul specializat sa instrumenteze cu celeritate cazurile de violenta în familie.


    Articolul 6

    (1) Autorităţile prevăzute la art. 5 vor asigura pregătirea şi perfecţionarea continua a persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz şi pentru instrumentarea cazurilor de violenta în familie.
    (2) Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere a infractorilor va pregati personal specializat - asistenţi sociali şi psihologi -, capabil sa desfăşoare programe de terapie şi consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicării acestor programe se vor prezenta instanţelor, în condiţiile legii.


    Articolul 7

    (1) Comunităţile locale, prin reprezentanţi legali, precum şi autorităţile administraţiei publice locale asigura condiţii pentru consolidarea familiei, pentru prevenirea conflictelor şi a violentelor în familie.
    (2) În cazul declanşării unor violenţe în familie, comunităţile locale, prin reprezentanţii legali, precum şi autorităţile administraţiei publice vor acorda sprijinul logistic, informaţional şi material Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, respectiv compartimentelor aflate în coordonarea sa.
    ---------------
    Alin. (2) al art. 7 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
    (3) Primării şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în acţiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (2).
    (4) Organizaţiile neguvernamentale, precum şi oricare alte persoane juridice implicate în acţiuni caritabile, care fac dovada că desfăşoară programe de asistenţa pentru victimele violenţei în familie, vor putea beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii.


    Capitolul II Agenţia Naţionala pentru Protecţia Familiei


    Articolul 8

    Abrogat.
    --------------
    Art. 8 a fost abrogat de lit. n) a art. 68 din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009.


    Articolul 9

    Abrogat.
    --------------
    Art. 9 a fost abrogat de lit. n) a art. 68 din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009.


    Articolul 10

    Abrogat.
    --------------
    Art. 10 a fost abrogat de lit. n) a art. 68 din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009.


    Articolul 11

    Abrogat.
    --------------
    Art. 11 a fost abrogat de lit. n) a art. 68 din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009.


    Articolul 11^1

    Abrogat.
    --------------
    Art. 11^1 a fost abrogat de lit. n) a art. 68 din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009.


    Capitolul III Asistenţii familiali


    Articolul 12

    (1) Asistenţii familiali sunt asistenţi sociali autorizaţi de agenţie pentru asigurarea asistenţei specifice relaţiilor familiale.
    (2) Instruirea asistenţilor familiali şi coordonarea activităţii lor se realizează de către agenţie.
    (3) Agenţia stabileşte criterii de pregătire şi etică profesională, precum şi de moralitate pentru ocuparea funcţiei de asistent familial.
    ------------
    Alin. (3) al art. 12 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
    (4) Asistenţii familiali îşi desfăşoară activitatea în următoarele instituţii:
    a) agenţie;
    b) compartimente specializate din cadrul direcţiilor teritoriale pentru dialog, familie şi solidaritate socială;
    c) servicii publice de asistenţă socială;
    d) adăposturi;
    e) alte unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
    ------------
    Alin. (4) al art. 12 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Articolul 13

    (1) În activitatea lor asistenţii familiali au următoarele atribuţii:
    a) identifica şi ţin evidenta familiilor în care apar conflicte ce pot cauza violenţe;
    b) urmăresc desfăşurarea activităţii de prevenire a violenţei în familie;
    c) identifica soluţii neviolente prin legătura cu persoanele în cauza;
    d) solicita sprijinul unor persoane fizice sau juridice pentru rezolvarea situaţiilor care generează violenta în familie;
    e) monitorizează respectarea drepturilor persoanelor nevoite sa recurgă la serviciile adaposturilor.
    (2) În cazul în care constata acte de violenta în familie împotriva minorilor, asistenţii familiali sunt obligaţi sa acorde de îndată asistenţa necesară şi sa sesizeze Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, respectiv serviciul public specializat de la nivel local.


    Articolul 14

    Asistenţii familiali instrumenteaza cazul împreună cu persoana desemnată de Ministerul de Interne, în condiţiile prevăzute la art. 5.


    Articolul 15

    (1) Agenţia va stabili procedura de conlucrare a persoanelor desemnate şi a asistenţilor familiali în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie.
    (2) Procedura de conlucrare se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, ministrului administraţiei şi internelor, precum şi al ministrului sănătăţii.
    ---------------
    Art. 15 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Capitolul IV Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei în familie


    Articolul 16

    (1) Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenta în familie vor avea următoarele atribuţii principale:
    a) monitorizarea cazurilor de violenta în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidente separate; asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
    b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor specifice întâlnesc situaţii de violenta în familie;
    c) identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;
    d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    e) îndrumarea părţilor aflate în conflict în vederea medierii;
    f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
    g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul familial.
    (2) În cazul comiterii actelor de violenţă în familie, organele de poliţie intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorităţi sau din oficiu.
    ---------------
    Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
    (3) Lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la nivel local, în legătură cu situaţia victimei.


    Articolul 17

    Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu Ministerul de Interne elaborează şi difuzează materiale documentare privind cauzele şi consecinţele violenţei în familie.


    Articolul 18

    Ministerul Educaţiei şi Cercetării realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei în familie.


    Capitolul V Medierea în cazurile de violenta în familie


    Articolul 19

    Cazurile de violenta în familie pot fi supuse medierii la cererea părţilor. Persoanele cu atribuţii în instrumentarea unui caz de violenta în familie vor îndruma părţile în acest sens.


    Articolul 20

    (1) Prevenirea situaţiilor conflictuale şi medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatori autorizaţi.
    (2) Medierea nu împiedica desfăşurarea procesului penal sau aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.


    Articolul 21

    (1) Consiliul de familie este asociaţia fără personalitate juridică şi fără scop patrimonial, formată din membrii familiei care au capacitate deplina de exerciţiu, conform legii.
    (2) Nu pot exercita calitatea de membru al consiliului de familie cei care, potrivit legii, sunt în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate ori care, pentru a participa la lucrările consiliului de familie, ar trebui sa încalce interdicţia de a părăsi localitatea.
    (3) În consiliul de familie participa şi tutorii, pentru membrul de familie pe care îl reprezintă.


    Articolul 22

    Întrunirea consiliului de familie se poate face la propunerea unuia dintre membrii acestuia sau a asistentului familial.


    Capitolul VI
    Unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
    ---------------
    Cap. VI este reprodus în forma prevazută de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.

    Secţiunea 1 Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie

    ---------------
    Secţiunea 1 din Capitolul VI a fost introdusă de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.

    Articolul 23

    (1) Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continuare adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în familie, nevoite să recurgă la acest serviciu de asistenţă socială.
    (2) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau cu aprobarea scrisă a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.
    (3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.
    (4) Adăposturile pot fi publice, private sau în parteneriat public-privat şi se înfiinţează numai cu avizul agenţiei.
    (5) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea adăposturilor publice se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
    (6) Finanţarea adăposturilor publice se asigură din bugetele locale.
    (7) Adăposturile publice trebuie să asigure gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenţă psihologică şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare.
    (8) Adăposturile private şi cele în parteneriat public-privat pot fi înfiinţate numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii.
    (9) În cazul adăposturilor prevăzute la alin. (8), utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.
    (10) În cazul acordării de subvenţii adăposturilor private sau în parteneriat public-privat, instituţia care a acordat subvenţia poate participa la administrarea unităţii în cauză sau monitorizează oportunitatea folosirii fondurilor alocate.
    ---------------
    Art. 23 este reprodus în forma prevazută de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Articolul 24

    (1) Corpurile gardienilor publici înfiinţate pe lângă consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură paza adăposturilor publice din zona de competenţă.
    (2) La primirea în adăpost se aduc la cunoştinţă victimei mijloacele juridice prin care să îşi protejeze bunurile rămase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecătoresc a încetării acordului tacit pentru înstrăinarea şi grevarea bunurilor comune sau asigurarea de dovadă, prin expertiză judiciară. Consultanţa juridică este gratuită, iar primarul, la sesizarea asistentului familial, în cazurile sociale grave, aprobă suportarea din bugetul local a cheltuielilor cu întocmirea actelor juridice.
    (3) Prevederile alin. (2) se aplică şi pentru obţinerea certificatelor medico-legale.
    (4) Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Convenţia se încheie de către consiliile locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, sau, după caz, de către consiliile judeţene, cu acordul Ministerului Sănătăţii şi al proprietarului adăpostului. Convenţia este o condiţie fără de care nu se poate acorda avizul de funcţionare a adăpostului, prevăzut la art. 23 alin. (4).
    (5) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin unităţile de poliţie, va sprijini corpurile gardienilor publici pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile prevăzute de lege.
    ---------------
    Art. 24 este reprodus în forma prevazută de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Secţiunea a 2-a Alte unităţi de asistenţă socială specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

    ---------------
    Secţiunea a 2-a din Capitolul 6 a fost introdusă de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.

    Articolul 25

    (1) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie sunt unităţi de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică care asigură găzduirea, îngrijirea, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora.
    (2) Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică care asigură în regim rezidenţial sau semirezidenţial reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, măsuri educative, precum şi consiliere şi mediere familială.
    (3) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele de asistenţă destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile sanitare cu care s-au încheiat convenţii în condiţiile art. 24 alin. (4).
    ---------------
    Art. 25 este reprodus în forma prevazută de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Articolul 25^1

    Asistarea sau, după caz, internarea victimelor ori a agresorilor în centrele prevăzute la art. 25 se face numai cu acordul acestora. Pentru minori acordul este dat de părintele neagresor sau, după caz, de reprezentantul legal.
    ---------------
    Art. 25^1 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Articolul 25^2

    Unităţile prevăzute la art. 25 pot fi publice, private, în parteneriat public-privat şi se înfiinţează numai cu avizul agenţiei.
    ---------------
    Art. 25^2 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Articolul 25^3

    Prevederile art. 23 alin. (5), (6), (8), (9) şi (10) se aplică în mod corespunzător şi unităţilor de asistenţă socială prevăzute la art. 25.
    ---------------
    Art. 25^3 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Articolul 25^4

    Agenţia va elabora instrucţiuni de organizare şi funcţionare a unităţilor de asistenţă socială prevăzute la art. 23 şi 25, care se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, al ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor.
    ---------------
    Art. 25^4 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.


    Capitolul VII Măsuri de protejare a victimelor violenţei în familie


    Articolul 26

    (1) În cursul urmăririi penale sau al judecaţii instanţa de judecată, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a săvârşit un act de violenta cauzator de suferinţe fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, una dintre măsurile prevăzute la art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi măsura interzicerii de a reveni în locuinţa familiei.
    (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) încetează la dispariţia stării de pericol care a determinat luarea acestora.


    Articolul 27

    (1) Măsurile prevăzute la art. 26 se dispun de instanţa de judecată prin încheiere motivată.
    (2) Câte un exemplar al încheierii se înmânează părţilor, iar în cazul lipsei unei părţi, încheierea se afişează la usa locuinţei.
    (3) Încheierea instanţei poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul nu este suspensiv de executare.


    Articolul 28

    Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute la art. 26 poate cere oricând, în cursul procesului penal, instanţei competente sa judece fondul cauzei revocarea măsurii când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.


    Capitolul VIII Sancţiuni


    Articolul 29

    (1) Constituie contravenţii, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă între 10.000.000 lei şi 50.000.000 lei următoarele fapte:
    a) refuzul primirii în adapost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului familial, îngrijire medicală gratuita celui aflat în suferinta vizibila, pentru înlăturarea consecinţelor violentelor;
    b) abrogată;
    --------------
    Lit. b) a alin. (1) al art. 29 a fost abrogată de lit. n) a art. 68 din LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 9 noiembrie 2009.
    c) schimbarea destinaţiei adapostului.
    (2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 5.000.000 lei şi 10.000.000 lei refuzul părăsirii adapostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiţiile care au determinat internarea au dispărut.
    (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 5.000.000 lei şi 10.000.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adapostului în care se afla sau crede ca se afla victima.
    (4) Contravenţiile se constata şi sancţiunile se aplică, conform legii, de către asistenţii familiali, primar sau împuterniciţii acestuia.
    (5) Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.


    Articolul 30

    Agenţia poate aplica, atunci când constata încălcarea de către asistenţii familiali a obligaţiilor ce le revin sau nerespectarea normelor de organizare şi funcţionare a adaposturilor, următoarele sancţiuni:
    a) avertisment;
    b) suspendarea autorizării asistentului familial sau a funcţionarii adapostului pe termen de 1-3 luni;
    c) anularea autorizării asistentului familial sau închiderea adapostului.


    Capitolul IX Dispoziţii finale


    Articolul 31

    (1) Abrogat.
    ---------------
    Alin. (1) al art. 31 a fost abrogat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004.
    (2) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ---------------
    NOTĂ C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:
    Art. II din ORDONANŢA nr. 95 din 24 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 8 ianuarie 2004 prevede:
    " În termen de 2 ani de la aprobarea prezentei ordonante prin lege de către Parlament, autorităţile cu responsabilităţii în aplicarea acesteia vor asigura personalul specializat necesar."
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 24 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    ALEXANDRU ATHANASIU
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    VALER DORNEANU
    Bucureşti, 22 mai 2003.
    Nr. 217.
    ------------