DECIZIA nr. 685 din 12 decembrie 2023referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 24 aprilie 2024

    Marian Enache

    - președinte

    Mihaela Ciochină

    - judecător

    Cristian Deliorga

    - judecător

    Dimitrie-Bogdan Licu

    - judecător

    Laura-Iuliana Scântei

    - judecător

    Gheorghe Stan

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Elena-Simina Tănăsescu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Ioana Marilena Chiorean

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 4.825/118/2016 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 553D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 595 din 26 septembrie 2017.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.825/118/2016, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu într-o cauză privind obligarea sa la plata de daune, în cadrul căreia a formulat o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar în soluționarea acestei cereri instanța a pus în discuție depășirea valorii ajutorului public judiciar prevăzute de textul criticat.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece încalcă dreptul la un proces echitabil și îngrădesc accesul liber la justiție al persoanelor care sunt lipsite de posibilități materiale, situația sa fiind una diferită, extrem de împovărătoare, aceasta fiind determinată de multitudinea de acțiuni îndreptate împotriva sa de către Consiliul Județean Constanța având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale pentru diverse acte administrative adoptate în perioada în care a condus această instituție publică. Restrângerea ajutorului public judiciar prin stabilirea unei anumite limite constituie o piedică în calea judecării căii de atac a apelului. Consideră că este nesocotit art. 21 din Constituție, deoarece accesul la instanță este iluzoriu dacă este restrâns prin instituirea unor limite imposibil de depășit, cum ar fi taxele excesive. Aceasta cu atât mai mult cu cât taxele judiciare de timbru nu sunt determinate de acțiuni declanșate de autorul excepției, ci de Consiliul Județean Constanța.6. De asemenea, arată că este nesocotit și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece dispozițiile criticate limitează în mod sever dreptul de acces liber al unei persoane la un magistrat independent, fiind negat astfel dreptul de acces la instanță pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în fond.7. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, arată că este evident că se pot institui limitări ale dreptului de acces la justiție prin lege, chiar ale accesului la instanță, însă măsurile de restricție trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și să fie temeinic justificate, fără a se aduce atingere înseși substanței dreptului. Astfel fiind, textul de lege care limitează ajutorul judiciar la un anumit cuantum anual lasă loc interpretării că judecătorul învestit cu cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu ar putea depăși acest plafon, ceea ce face ca persoana lipsită de mijloace de subzistență să fie împiedicată să se adreseze justiției. Așadar, se impune ca cel care suportă restricția să nu aibă o sarcină disproporționată și excesivă. Or, lipsirea de acces la o instanță pentru soluționarea apelului este o restrângere a exercițiului unor drepturi realizată în mod neconstituțional, fiind nesocotite dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.8. În final, este invocată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la restrângerea dreptului la un proces echitabil. Se susține că o restrângere atât de drastică a dreptului la un proces echitabil, prin negarea dreptului de acces la o instanță independentă, este contrară dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituție.9. Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, Curtea a reținut că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susținere din partea statului și ar solicita aceasta.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții având următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăși, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii de bază minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.“14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat consacră acordarea ajutorului public judiciar în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-d) și instituie o limită maximă a valorii ajutorului public judiciar acordat în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), pe parcursul unui an calendaristic, și anume suma maximă echivalentă cu 10 salarii de bază minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare. Așadar, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 595 din 26 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2018, dispozițiile art. 7 teza a doua se referă la acele forme de ajutor public judiciar care presupun avansarea sumelor din bugetul statului, respectiv plata onorariului avocatului, plata expertului, a traducătorului sau a interpretului și plata executorului judecătoresc, și nu fac referire și la ajutorul public sub formă de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare, inclusiv a celor datorate în faza executării silite, prevăzută la art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008.16. Cu titlu general, referitor la constituționalitatea dispozițiilor privind acordarea ajutorului public judiciar, prin Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în materie civilă este un sprijin acordat de stat pentru persoanele fizice care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor române sau al altor autorități cu atribuții jurisdicționale române, ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiție. Prin urmare, legiuitorul și-a propus să reglementeze instituția ajutorului public judiciar în materie civilă ca o formă de asistență acordată de stat în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil și garantării accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii.17. În ceea ce privește instituirea de către legiuitor a acestei limite maxime, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, Curtea a reținut că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute de art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și ar solicita ajutorul, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție. În același sens sunt și Decizia nr. 69 din 18 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 4 aprilie 2016, sau Decizia nr. 595 din 26 septembrie 2017, precitată.18. De asemenea, Curtea a reținut că aspectele referitoare la instituirea unor limite de acordare a ajutorului public judiciar țin de opțiunea legiuitorului, care stabilește atât sfera persoanelor îndreptățite să solicite sprijinul statului, cât și criteriile în funcție de care se acordă ajutorul public judiciar în materie civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015, paragraful 17, sau Decizia nr. 100 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 15). În acest context, Curtea a amintit că, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă, însă, un drept necondiționat de a obține un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă și nici dreptul la o procedură gratuită în această materie (a se vedea Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragrafele 15-17).19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.20. Prin urmare, criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 21 din Constituție și la cele ale art. 6 din Convenție sunt neîntemeiate, întrucât prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.21. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.22. Cât privește situația particulară a autorului excepției de neconstituționalitate - care susține că este parte în foarte multe cauze îndreptate împotriva sa având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale, în alte două dosare fiindu-i acordate scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, astfel încât plafonul prevăzut de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 a fost epuizat, în prezent fiind în situația de a nu mai putea plăti taxa judiciară de timbru -, Curtea reține că aceste aspecte nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci probleme de aplicare a legii care intră în competența instanțelor judecătorești. De altfel, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 595 din 26 septembrie 2017, precitată, în privința taxei judiciare de timbru, judecătorul are posibilitatea de a aprecia asupra acesteia, fără a fi limitat la plafonul stabilit prin art. 7 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 4.825/118/2016 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean

    -------