DECIZIE nr. 755 din 24 iunie 2008referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 16 iulie 2008
    Ioan Vida - președinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Ion Tiucă - procuror
    Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, excepție ridicată, din oficiu, de către instanță în Dosarul nr. 220/258/2008 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.
    La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Președintele Curții constată că dosarul este în stare de judecată și dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că inițiativa legiuitorului de a reglementa un termen de prescripție al dreptului la acțiunea în tăgăduirea paternității și pentru mamă și copil este justificată de înlăturarea unei situații de inegalitate între titularii acestui drept. Consideră, însă, că reglementarea este retroactivă, în sensul că aceasta se aplică și copiilor născuți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 13 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 220/258/2008, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei. Excepția a fost ridicată de instanță, din oficiu, într-o cauză privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta Ottilia Albert în contradictoriu cu pârâtul Sandor Balog, având ca obiect acțiunea în tăgăduirea paternității.
    În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța arată că, potrivit art. 55 alin. 1 din Codul familiei, modificat prin Legea nr. 288/2007, termenul de prescripție extinctivă pentru formularea acțiunii în tăgăduirea paternității este de 3 ani și curge de la nașterea copilului în cazul formulării acțiunii de către mamă sau copil, iar pentru soțul mamei, de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului. Astfel, prin adoptarea Legii nr. 288/2007, legiuitorul a urmărit ca pentru acțiunea în tăgăduirea paternității să se deroge de la caracterul imprescriptibil ce guvernează domeniul prescripției extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale (în ceea ce o privește pe mamă și pe copil). Instanța de judecată reține că, potrivit dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. II din Legea nr. 288/2007, termenul de 3 ani stabilit de art. 55, modificat, se va aplica și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a legii, chiar dacă cererea este în curs de judecată, contrar principiului neretroactivității legii. Astfel, pentru copiii născuți înainte de intrarea în vigoare a legii, termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii lor, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 288/2007 și, pe cale de consecință, "un termen aplicabil unei instituții de drept civil, respectiv prescripția extinctivă, are punctul de plecare anterior intrării în vigoare a legii care îl instituie". Instanța precizează în plus că, prin Decizia nr. 349/2001, Curtea Constituțională a statuat că art. 54 alin. 2 (actualul art. 55) din Codul familiei este neconstituțional, în sensul că pot dobândi calitate procesuală activă în cadrul acțiunii în tăgăduirea paternității atât mama, cât și copilul. Ca urmare a deciziei Curții, termenul pentru formularea acțiunii în tăgăduirea paternității pentru soțul mamei a rămas de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului, pentru mamă și copil neexistând niciun termen, în condițiile în care dreptul la acțiune având ca obiect drepturile personale nepatrimoniale este imprescriptibil.
    Instanța susține că legea ulterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare, deoarece aceasta ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2). Menționează că ceea ce critică ca fiind neconstituțională nu este reglementarea de către legiuitor a termenului special de prescripție de 3 ani, aceasta înlăturând o situație de inegalitate între subiecții activi ai dreptului la acțiune (soțul mamei, pe de o parte, și mama și copilul, pe de altă parte), ci instituirea, prin dispozițiile tranzitorii ale art. II din Legea nr. 288/2007, a unui termen de prescripție ce curge și pentru trecut, în cazul copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Arată că stabilirea termenelor de prescripție extinctivă este atributul legiuitorului, însă, în activitatea de legiferare, acesta nu poate reglementa norme care să se aplice retroactiv, principiul neretroactivității fiind consacrat în mod expres de Constituție.
    Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    Avocatul Poporului consideră că prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 sunt neconstituționale. În acest sens, arată că acestea contravin dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii, deoarece dispun nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, extinzându-se, ca sferă de aplicare, și asupra situațiilor juridice anterioare intrării în vigoare, respectiv asupra acțiunilor în tăgăduirea și stabilirea paternității copiilor născuți sub imperiul legii vechi, chiar dacă cererea este în curs de judecată. Arată că singura excepție de la principiul neretroactivității legii este prevăzută în mod expres de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală în situația legii penale sau contravenționale mai favorabile. Consideră că prevederea constituțională instituie o regulă imperativă de la care nu se poate deroga în materie civilă, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau de legi procesuale. Astfel, chiar și în ipoteza în care legiuitorul ar dori, în mod justificat, să înlăture sau să atenueze unele situații nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloace adecvate care să nu vină în contradicție cu acest principiu constituțional.
    Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
    Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
    Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, având următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi privind acțiunea în tăgăduirea paternității, precum și acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată."
    Textul constituțional invocat în motivarea excepției de neconstituționalitate este cel al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
    Examinând excepția, Curtea observă că prin Decizia nr. 349/2001 s-a admis excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei (în prezent art. 55), prin care copilul și mama au dobândit, alături de soțul mamei copilului, calitate procesuală activă în cadrul acțiunii în tăgăduirea paternității.
    De asemenea, Curtea reține că Legea nr. 288/2007 a modificat art. 55 din Codul familiei și a prevăzut același termen special de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunii în tăgăduirea paternității, care curge pentru mamă și copil de la data nașterii copilului, iar pentru soțul mamei, de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului. Totodată, Legea nr. 288/2007 prevede în art. II, criticat pentru neconstitu ționalitate, că dispozițiile acesteia privind acțiunea în tăgăduirea paternității sunt aplicabile "și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată".
    Curtea observă că motivele de neconstituționalitate invocate au în vedere situația dreptului la acțiune în tăgăduirea paternității al copilului și al mamei, anterior imprescriptibil, căruia, potrivit prevederilor criticate, urmează să i se aplice legea nouă (care stabilește termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii copilului), în ipoteza copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2007.
    Analizând motivele de neconstituționalitate formulate, din această perspectivă, Curtea constată că prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), neretroactivitatea fiind un principiu constituțional, prevăzut în mod expres, legiuitorul neputând adopta norme juridice cu aplicare retroactivă în materie civilă, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau de legi procesuale.
    Curtea constată că legiuitorul în mod justificat a înlăturat o situație de inegalitate, în privința termenului de prescripție, între titularii dreptului la acțiune în tăgăduirea paternității, și anume soțul mamei, pe de o parte, și mamă și copil, pe de altă parte, indiferent că termenul curge de la date diferite. Neconstituționalitatea reglementării rezultă, însă, din faptul că legea nouă se aplică și copiilor născuți înainte de intrarea ei în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de soluționare.
    Curtea reține că, potrivit art. 55 din Codul familiei, începutul prescripției de 3 ani a dreptului la acțiune în tăgăduirea paternității, pentru mamă și copil, este momentul obiectiv al nașterii copilului. Or, aplicarea termenului special de prescripție de 3 ani și copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2007 este retroactivă, în condițiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei și constată că sintagma "Dispozițiile prezentei legi privind acțiunea în tăgăduirea paternității, [...], sunt aplicabile și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată" este neconstituțională, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 220/258/2008.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
    Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
    prof.univ.dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Ionescu

    ----------