REGULAMENT 07/09/2000

REGULAMENT din 7 septembrie 2000de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicina legală

EMITENT

GUVERNUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 19 septembrie 2000 Notă
*) Aprobat prin HOTĂRÂREA nr. 774 din 7 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 19 septembrie 2000.

Capitolul I Dispoziții generale

Articolul 1

Activitatea de medicina legală se desfășoară în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicina legală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, ale prezentului regulament și ale Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul ministrului justiției și al ministrului sănătății nr. 1.134/C/255/2000.

Articolul 2
(1) Activitatea de medicina legală se realizează de medici legisti, încadrați în instituțiile de medicina legală.(2) La efectuarea expertizelor, examinarilor, constatărilor sau a altor lucrări medico-legale pot participa, dacă este necesar, și alți specialiști cu studii superioare, cum sunt: medici specialiști, farmacisti, toxicologi, chimisti, biologi, psihiatri, psihologi și alte persoane atestate ca experți, în cadrul și pe durata funcționarii lor în instituțiile de medicina legală.

Articolul 3

Activitatea de medicina legală se desfășoară cu respectarea principiului independentei și al imparțialității medicilor legisti.

Capitolul II Organizarea instituțiilor de medicina legală

Articolul 4
(1) Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București este unitate cu personalitate juridică, subordonata Ministerului Sănătății. Conducerea institutului se asigura de un director general, numit prin ordin al ministrului sănătății. Pe lângă directorul general funcționează un consiliu consultativ din care fac parte directorul medical, directorul economic, consilierul juridic, precum și conducătorii laboratoarelor.(2) În cadrul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București se organizează laboratoare, servicii și birouri. Structura organizatorică se aproba prin ordin al ministrului sănătății.

Articolul 5
(1) Pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București funcționează Comisia superioară medico-legală, cu sediul în acest institut.(2) În cadrul institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicina legală, precum și în cadrul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București funcționează comisii de avizare și control al actelor medico-legale.

Articolul 6

La sediul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București își desfășoară activitatea Consiliul superior de medicina legală.

Articolul 7
(1) Filialele Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București din centrele medicale universitare se reorganizează ca institute de medicina legală, unități cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății.(2) Institutele de medicina legală sunt conduse de un director, numit prin ordin al ministrului sănătății, pe bază de concurs, conform legii. Pe lângă director funcționează un consiliu consultativ, din care fac parte șefii de laboratoare, de servicii sau de birouri.(3) În cadrul institutelor de medicina legală se organizează laboratoare, servicii și birouri. Structura organizatorică se aproba prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Consiliului superior de medicina legală.(4) În cadrul institutelor de medicina legală funcționează comisii de avizare și control al actelor medico-legale.(5) Institutele de medicina legală colaborează cu catedrele de medicina legală din unitățile de învățământ superior, în vederea asigurării mijloacelor materiale și umane necesare în procesul de învățământ superior medical și juridic.

Articolul 8
(1) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București și directorii institutelor de medicina legală au următoarele atribuții principale:
a) reprezintă institutele de medicina legală în fața autorităților publice și a celorlalte persoane juridice și fizice;
b) organizează, îndrumă și controlează buna desfășurare a activității de asistența medico-legală, conform competentei sale teritoriale;
c) dispune formarea de comisii de expertiza, potrivit legii;
d) supraveghează și controlează din punct de vedere științific și metodologic expertizele și constatările medico-legale.(2) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București și directorii institutelor de medicina legală pot participa, în limitele competentei institutului de medicina legală, la lucrările comisiei care efectuează o noua expertiza.

Articolul 9

Competența teritorială a institutelor de medicina legală este următoarea:
a) Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București deservește municipiul București și județele Arges, Brașov, Buzau, Calarasi, Constanta, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Tulcea, Valcea, Ilfov și Teleorman;
b) Institutul de Medicina Legală din Cluj-Napoca, județul Cluj, deservește județele Alba, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare, Salaj și Sibiu;
c) Institutul de Medicina Legală din Iași, județul Iași, deservește județele Bacau, Botosani, Brăila, Galați, Iași, Neamt, Suceava, Vaslui și Vrancea;
d) Institutul de Medicina Legală din Timișoara, județul Timiș, deservește județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș și Bihor;
e) Institutul de Medicina Legală din Targu Mures, județul Mures, deservește județele Covasna, Harghita și Mures;
f) Institutul de Medicina Legală din Craiova, județul Dolj, deservește județele Dolj, Gorj, Mehedinti și Olt.

Articolul 10
(1) Serviciile de medicina legală se înființează în fiecare județ, având sediul în localitatea reședința de județ, și sunt conduse de un medic legist șef, numit de directorul direcției județene de sănătate publică, în condițiile legii.(2) Serviciile de medicina legală județene sunt unități fără personalitate juridică în subordinea direcțiilor județene de sănătate publică, iar din punct de vedere științific și metodologic sunt coordonate de institutul de medicina legală în a cărui competența teritorială intra potrivit art. 9.(3) În funcție de volumul de activitate, în structura serviciilor de medicina legală județene se pot înființa, prin hotărâre a direcției județene de sănătate publică, cu avizul institutului de medicina legală competent, laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie, biocriminalistica sau psihiatrie medico-legală.(4) Serviciile de medicina legală județene pot avea în structura lor cabinete de medicina legală cu sediul în orașe sau municipii care nu sunt reședința de județ.

Articolul 11
(1) Medicul legist șef are următoarele atribuții principale:
a) organizează, îndrumă și controlează buna desfășurare a activității serviciului de medicina legală sau a cabinetului de medicina legală;
b) dispune formarea comisiilor de expertiza largite cu cadre de specialitate în cazul expertizelor medico-legale psihiatrice, al celor privind acordarea asistenței medicale necorespunzătoare, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, precum și în orice alte cazuri justificate;
c) supraveghează și controlează din punct de vedere științific și metodologic expertizele și constatările medicolegale efectuate de medicii legisti din serviciul de medicina legală respectiv;
d) dispune trimiterea lucrărilor de medicina legală pe care, din punct de vedere tehnic, nu le poate efectua, institutului de medicina legală competent;
e) supraveghează expertizele medico-legale în cazurile privind infracțiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și participa, în mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor în cazul sesizarilor privind acordarea asistenței medicale necorespunzătoare;
f) reprezintă serviciul de medicina legală în relațiile acestuia cu autoritățile publice și cu celelalte persoane juridice și fizice.(2) În caz de imposibilitate a exercitării atribuțiilor medicul legist șef poate delega exercitarea atribuțiilor ce îi revin unui alt medic legist din cadrul serviciului de medicina legală sau de la cabinetul de medicina legală pe care îl conduce.(3) Medicul legist șef, în limitele competentei serviciului de medicina legală, poate participa la lucrările comisiei care efectuează o noua expertiza.

Articolul 12
(1) Medicul șef de laborator de specialitate are următoarele atribuții principale:
a) organizează, îndrumă și controlează buna desfășurare a activității laboratorului de care răspunde;
b) repartizează expertizele în funcție de complexitatea și dificultatea acestora, corespunzător nivelului de competența al medicilor din subordine;
c) supraveghează și controlează din punct de vedere științific și metodologic expertizele și constatările medicolegale efectuate de medicii legisti din subordine;
d) supraveghează expertizele medico-legale în cazurile privind infracțiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și participa, în mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor privind sesizările de acordare a asistenței medicale necorespunzătoare;
e) participa la lucrările comisiei care efectuează o noua expertiza.(2) În caz de imposibilitate a exercitării atribuțiilor medicul șef de laborator de specialitate poate delega exercitarea atribuțiilor ce îi revin unui alt medic legist din laboratorul pe care îl conduce.

Capitolul III Activitatea instituțiilor sanitare de medicina legală și a altor structuri cu atribuții în domeniul medicinei legale
A. Cabinetele de medicina legală

Articolul 13
(1) Pentru efectuarea expertizelor și constatărilor medico-legale în localitățile în care funcționează cabinete de medicina legală organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează acestora. În celelalte cazuri de expertiza sau de constatare organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează serviciului de medicina legală județean, cu respectarea competentei teritoriale și a ierarhiei competentei profesionale.(2) Pentru efectuarea unei noi expertize organele judiciare se adresează, după caz, serviciului de medicina legală județean sau institutului de medicina legală competent, potrivit prezentului regulament.
B. Serviciile de medicina legală

Articolul 14
(1) Serviciile de medicina legală județene, în conformitate cu competența lor teritorială, sunt abilitate să efectueze expertize, examinari, constatări sau alte lucrări medico-legale și complementare, la solicitarea organelor judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.(2) Serviciile de medicina legală județene efectuează examinarile complementare conform dotării tehnice de care dispun.
C. Institutele de medicina legală

Articolul 15

Institutele de medicina legală sunt abilitate să efectueze lucrări medico-legale, după cum urmează:
a) autopsii, în situațiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic, expertiza antropologica pe elemente de cadavru sau de schelet;
b) constatări și expertize medico-legale, în cazurile care depășesc nivelul de competența al serviciilor de medicina legală județene sau când acestea își declina competența, din motive temeinice, în efectuarea acestora;
c) o noua expertiza medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiza, astfel: expertize medico-legale traumatologice în cazuri de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, expertize medico-legale psihiatrice în materie penală și civilă, expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenței medicale, expertiza medicolegala pentru evaluarea infirmității sau a incapacității de muncă determinate de afecțiuni traumatice, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deținerii și folosirii armelor și munițiilor, expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacității de conducere auto;
d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza petelor de sânge, de sperma și a firului de par;
e) expertiza criminalistica traseologica, cum ar fi factorii suplimentari ai impuscarii;
f) expertiza filiației: expertiza perioadei de conceptie, a potentei și a capacității de procreare, expertiza comparativa antropometrica în diagnosticul filiației, expertiza filiației prin metode serologice, HLA sau ADN;
g) expertize toxicologice.

Articolul 16
(1) Lucrările constând în cercetarea la fața locului și ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care exista pericolul dispariției unor mijloace de proba sau al schimbării unor situații de fapt se efectuează în regim de permanenta.(2) În institutele de medicina legală permanenta se asigura prin ore de garda, iar la serviciile de medicina legală, prin chemări de la domiciliu ale medicilor.

Articolul 17
(1) În caz de necompetentă teritorială instituția de medicina legală își poate declina competența în favoarea celei competente.(2) În caz de necompetentă științifică instituția de medicina legală își declina competența în favoarea instituției ierarhic superioare.(3) Când doua sau mai multe instituții se recunosc competente ori își declina competența, conflictul pozitiv sau negativ de competența se soluționează de instituția de medicina legală ierarhic superioară comuna. Când conflictul de competența se ivește între o instituție de medicina legală și Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București, soluționarea conflictului revine Consiliului superior de medicina legală.

Articolul 18

Instituțiile de medicina legală pot sa refuze efectuarea unei expertize, examinari, constatări sau a altei lucrări medico-legale în cazul în care nu se asigura informațiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului necesar în vederea efectuării acesteia, examinarea nemijlocită a persoanei ori dacă nu sunt asigurate condițiile tehnice pentru efectuarea acesteia.
D. Comisiile de avizare și control al actelor medico-legale

Articolul 19
(1) Comisiile de avizare și control al actelor medico-legale, care funcționează în cadrul institutelor de medicina legală, verifica, evalueaza, analizează și avizează din punct de vedere științific conținutul și concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicina legală județene, conform competentei teritoriale.(2) Avizarea se solicita de organele de urmărire penală și de instanțele de judecată, în condițiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești.

Articolul 20

Organele judiciare care solicită avizul comisiei de avizare și control al actelor medico-legale sunt obligate sa pună la dispoziție acesteia toate documentele medicale și medico-legale existente în dosarul cauzei, însoțite de o adresa de inaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum și întrebările la care se asteapta un răspuns prin avizul comisiei de avizare și control.

Articolul 21
(1) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare și control se pronunța asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare și control recomanda fie refacerea parțială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.

Articolul 22
(1) După obținerea avizului comisiei de avizare și control se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unitățile medico-legale ierarhic inferioare acesteia numai în cazul în care comisia de avizare și control a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de ancheta, inexistente la data expertizelor anterioare.(2) Avizele comisiei de avizare și control se trimit solicitanților în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, și se comunică instituțiilor de medicina legală care s-au pronunțat în cauza respectiva.
E. Comisia superioară medico-legală

Articolul 23

Comisia superioară medico-legală funcționează pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București, reprezentând autoritatea științifică suprema în domeniul medicinei legale, care verifica, evalueaza, analizează și avizează din punct de vedere științific, la cererea organelor judiciare, conținutul și concluziile diverselor acte medico-legale.

Articolul 24
(1) Componenta nominală a Comisiei superioare medico-legale, precum și lista cuprinzând specialiștii care pot fi cooptati la lucrările acesteia se aproba prin ordin al ministrului sănătății.(2) Ședințele Comisiei superioare medico-legale se pot desfășura dacă se întrunește majoritatea membrilor.

Articolul 25

Organele judiciare care solicită avizul Comisiei superioare medico-legale sunt obligate sa îi pună la dispoziție toate actele medicale și medico-legale din dosar, însoțite de o adresa de inaintare care să cuprindă un scurt istoric al faptei, precum și întrebările, formulate clar, la care trebuie să răspundă în aviz.

Articolul 26
(1) Comisia superioară medico-legală se poate pronunța, verificand și avizand din punct de vedere științific, și în situațiile în care au fost efectuate noi expertize sau au fost date avize de către comisiile de avizare și control al actelor medico-legale competente teritorial.(2) Comisia superioară medico-legală nu efectuează examinari pe persoane, iar dacă membrii comisiei considera necesară examinarea persoanei, recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmând ca ulterior concluziile acesteia să fie supuse avizării Comisiei superioare medico-legale.

Articolul 27
(1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală constata existenta unor concluzii contradictorii între prima expertiza și cea ulterioară sau ale altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, în totalitate sau parțial, concluziile uneia dintre ele, putând formula anumite precizări sau completări.(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomanda refacerea totală sau parțială a lucrărilor, formuland propuneri în acest sens sau concluzii proprii.(3) În cazul în care se constata deficiente în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii unor acte medicolegale, Comisia superioară medico-legală poate dispune refacerea parțială sau totală a acestora.

Articolul 28
(1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unități medico-legale ierarhic subordonate acesteia decât dacă au apărut date noi medicale sau de ancheta. În acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competența Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București.(2) Avizul Comisiei superioare medico-legale se trimite solicitantului în termen de cel mult 40 de zile de la data cererii și numai după achitarea contravalorii prestației medico-legale. Avizul se comunică și instituțiilor de medicina legală care s-au pronunțat în cauza respectiva.
F. Consiliul superior de medicina legală

Articolul 29

Consiliul superior de medicina legală își exercită atributia de coordonare științifică și metodologică a activității de medicina legală prin:
a) acreditarea noilor metode de cercetare științifică, care urmează să fie aplicate în practica, elaborand în acest scop protocoale de verificare experimentala și standardizare;
b) elaborarea și adoptarea normelor metodologice ale expertizelor medico-legale, pe care le reactualizează periodic în funcție de progresul tehnico-științific; c) convocarea anuală de reuniuni cu medicii legisti pentru a analiza expertizele controversate și a prelucra modificările normelor metodologice elaborate.
G. Comisiile mixte

Articolul 30
(1) În vederea asigurării bunei desfășurări a activității de medicina legală, prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului justiției se constituie comisii mixte, formate din medici și personal de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, care să verifice modul de efectuare a lucrărilor medico-legale.(2) Comisiile mixte se constituie ori de câte ori exista indicii cu privire la săvârșirea unor abateri grave în efectuarea lucrărilor medico-legale și ministrul justiției ori ministrul sănătății solicita efectuarea unor verificări de către acestea.

Articolul 31
(1) Comisiile mixte verifica dacă lucrările medico-legale au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în domeniu. Fiecare verificare este finalizată într-un raport scris.(2) În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, comisiile mixte apreciază ca au fost incalcate unele dispoziții legale, acestea sesizează, după caz, organele judiciare sau structurile competente ale Colegiului Medicilor din România.

Capitolul IV Experții medico-legali

Articolul 32
(1) Constatările medico-legale se efectuează de medici legisti, iar expertizele se efectuează de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnați de conducerea institutelor de medicina legală și a serviciilor de medicina legală județene.(2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de experții oficiali pot participa experți numiți de organele judiciare, la cererea părților, dintre cei înscriși pe lista întocmită de institutele de medicina legală, cu avizul Consiliului superior de medicina legală.

Articolul 33
(1) Experții numiți de organele judiciare la cererea părților pot asista la lucrări și la examinarea persoanei, pot solicita investigații complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experții oficiali.(2) Obiecțiile și contribuția experților numiți de organele judiciare la cererea părților se consemnează în raportul medico-legal.(3) În cazul în care experții numiți de organele judiciare la cererea părților asista experții oficiali, prezenta acestora se consemnează în partea introductivă a raportului medicolegal.(4) Experții numiți de instanța la cererea părților au acces numai la datele medicale și medico-legale din dosarul de urmărire penală, respectiv al instanței. Accesul la datele din arhivele instituțiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al conducătorului instituției medicolegale.

Articolul 34
(1) Poate fi expert medico-legal persoana care îndeplinește următoarele condiții:
a) este cetățean român și cunoaște limba română;
b) are capacitate de exercițiu deplina;
c) este licențiat al unei instituții de învățământ universitar medical, în condițiile legii;
d) a absolvit cursuri postuniversitare de specializare în medicina legală;
e) practica în mod curent aceasta specialitate;
f) nu a suferit o condamnare definitivă pentru o infracțiune săvârșită în împrejurări legate de exercitarea profesiei;
g) este atestat în calitatea de expert medico-legal de către Consiliul superior de medicina legală.(2) Criteriile de atestare în calitatea de expert medicolegal, precum și condițiile de suspendare sau de retragere a calității de expert medico-legal se elaborează de Consiliul superior de medicina legală și se aproba prin ordin al ministrului sănătății.(3) Calitatea de expert medico-legal se evalueaza anual de Consiliul superior de medicina legală, acesta putând suspenda sau retrage aceasta calitate, după caz.(4) Neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) de către pesoana care are calitatea de expert medico-legal determina retragerea acestei calități. Începerea urmăririi penale împotriva expertului medico-legal pentru o infracțiune săvârșită în împrejurări legate de exercitarea profesiei atrage suspendarea.

Articolul 35
(1) Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertiza sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale în același caz.(2) În cazul în care medicul legist este împiedicat, din motive justificate, să efectueze lucrarea solicitată, el comunică în scris acest lucru, arătând motivele, de îndată, instituției de medicina legală competente, în vederea desemnării unei alte persoane de specialitate.(3) Medicii rezidenți în specialitatea medicina legală nu pot semna acte medico-legale.

Articolul 36

Nu poate fi numit de organele judiciare la cererea părților sa participe la efectuarea expertizei:
a) expertul care a fost desemnat oficial să efectueze expertiza în cauza;
b) expertul care a fost martor în aceeași cauza;
c) expertul care a declarat ca se abține, aflându-se într-un caz de incompatibilitate, ori care a fost recuzat.

Articolul 37
(1) În cazul în care, în decursul efectuării expertizei sau al constatării medico-legale, medicul legist constata și alte aspecte cu implicații medico-legale deosebite de cele ce formează obiectul lucrării, el solicita organelor judiciare modificarea sau completarea obiectului acesteia.(2) De asemenea, în cazul în care, în decursul examinarilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate, medicul legist ia cunoștința de elemente medicolegale care constituie indiciile unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, el consemnează aceste fapte în actele medico-legale și le aduce la cunoștința organelor judiciare competente.

Articolul 38
(1) În cazul în care medicul legist considera necesară consultarea documentelor medicale, respectiv medico-legale, aflate la dosar sau a altor documente necesare pentru efectuarea lucrării medico-legale, el poate solicita organelor judiciare competente acest lucru.(2) În cazul în care pentru efectuarea expertizei solicitate se impune examinarea persoanei sau efectuarea unor investigații medicale de specialitate, medicul legist poate solicita organelor judiciare competente sa dispună efectuarea acestor examinari.

Articolul 39
(1) Medicul legist este obligat sa păstreze secretul profesional și de serviciu în privinta lucrărilor medico-legale efectuate. El poate folosi materialul documentar privind lucrările medico-legale, în vederea redactarii unor comunicări și lucrări științifice, numai după soluționarea definitivă a cauzei, în condițiile legii.(2) Comunicarea rezultatelor expertizei și/sau lucrării medico-legale unor persoane, instituții sau organizații interesate se poate face în cursul procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.(3) Instituțiile de medicina legală au obligația sa pună la dispoziție organelor competente ale Colegiului Medicilor din România actele medico-legale necesare în vederea judecării litigiilor și abaterilor deontologice și disciplinare ale medicilor legisti.

Capitolul V Relațiile instituțiilor de medicina legală cu alte unități sanitare

Articolul 40

Unitățile sanitare, la cerere, sprijină efectuarea expertizelor, a constatărilor sau a altor lucrări medicolegale, prin consulturi de specialitate și investigații paraclinice. Aceste activități pot fi asigurate și de unități medico-sanitare private, pe bază de contract, în condițiile legii.

Articolul 41
(1) Consulturile solicitate de instituțiile medico-legale se efectuează, în mod obligatoriu, de un medic specialist sau primar.(2) Rezultatele se consemnează într-un document medical.

Articolul 42
(1) Unitățile sanitare sunt obligate sa pună la dispoziție instituțiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultații, copii integrale lizibile de pe fișele de observatie clinica cuprinzând evoluția clinica, tratamentul, rezultatele investigatiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unitățile medicale au obligația sa pună la dispoziție instituțiilor medico-legale, la cererea acestora, și documentul original al oricărei investigații efectuate, ținând evidenta stricta a acestora și păstrând o copie în locul originalului.(2) Documentele se arhiveaza de către instituțiile de medicina legală fără termen limita de păstrare a acestora.(3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie să fie lizibile, sa poarte mențiunea "conform cu originalul", semnatura și parafa medicului responsabil.

Articolul 43

Conducătorul unității sanitare are obligația sa instruiască personalul din subordine ca, în cauzele care implica și o cercetare medico-legală, leziunile traumatice să fie descrise după regulile semiologiei medico-legale, în mod detaliat, în documentele spitalicești, cum ar fi: registre de consultații, foi de observații și altele.

Articolul 44
(1) În cazuri urgente, când constatarea medico-legală nu poate fi amânată deoarece exista pericolul dispariției probelor, unitățile sanitare sunt obligate sa colaboreze la soluționarea acestora.(2) Paza și conservarea probelor se asigura de organele de cercetare penală, conform legii.

Capitolul VI Plata lucrărilor medico-legale

Articolul 45

Achitarea contravalorii expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, potrivit tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului justiției, se poate efectua:
a) în numerar, la casieria instituțiilor de medicina legală;
b) prin ordin de plată sau prin varsamant direct în contul instituției de medicina legală.

Articolul 46

În cazurile în care pentru efectuarea lucrării medico-legale solicitate sunt necesare investigații suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate în cadrul instituțiilor de medicina legală, după efectuarea acestora se comunică prin borderou costul final al lucrării, în conformitate cu tarifele oficiale, iar lucrarea nu se eliberează decât după efectuarea plății.

Articolul 47
(1) În cazurile în care pentru efectuarea lucrării medico-legale solicitate sunt necesare investigații suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate în cadrul altor unități sanitare decât instituțiile medico-legale, solicitantul este informat cu privire la faptul ca investigațiile suplimentare se efectuează contra cost, iar după efectuarea acestora i se comunică prin borderou costul final al expertizei, cu decont defalcat.(2) Decontarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) poate fi facuta individual sau pe baza unor borderouri lunare cuprinzând suma tuturor cheltuielilor efectuate la cererea organelor judiciare de către unitățile sanitare și transmise spre decontare institutelor sau serviciilor de medicina legală. Decontarea acestor cheltuieli se face imediat, fără a depăși circuitul bancar de 3 zile sau, dacă unitățile respective se afla în alta localitate, de 6 zile.

Articolul 48

Plata lucrărilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor fizice se face la casieriile instituțiilor de medicina legală.

Articolul 49
(1) Prestațiile medico-legale solicitate de cetățeni străini aparținând statelor cu care România a încheiat acorduri de reciprocitate în domeniu se efectuează în conformitate cu prevederile acestor acorduri.(2) În cazul în care cetățenii străini nu provin din tari cu care România a încheiat acorduri de reciprocitate, prestațiile medico-legale se efectuează contra cost, în baza tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului justiției.

Articolul 50

Serviciile de medicina legală județene din subordinea direcțiilor județene de sănătate publică defalcheaza costurile lucrărilor medico-legale după cum urmează:
a) contravaloarea constatărilor și expertizelor care nu necesita colaborarea institutului de medicina legală competent sau a Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București se vărsa integral în contul acestora;
b) contravaloarea investigatiilor complementare, clinice sau paraclinice, a avizelor comisiilor de avizare și control, precum și a oricăror alte lucrări medico-legale efectuate, parțial sau total, în cadrul altor instituții de medicina legală se vărsa în contul unităților prestatoare de către unitatea care eliberează lucrarea și încasează contravaloarea totală.
-----------