LEGE nr. 3 din 30 iunie 1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială

EMITENT

MAREA ADUNARE NAȚIONALA

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 82 din 6 august 1977
În Republica Socialistă România, munca constituie un drept fundamental și o îndatorire de onoare a tuturor membrilor societății.
Toți cetățenii apți de muncă sînt datori sa presteze o activitate utila, în raport de pregătirea și aptitudinile lor, de cerințele economiei naționale.
Oamenii muncii, fauritorii tuturor bunurilor materiale și spirituale ale societății, beneficiază pe deplin de roadele muncii lor, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii.
Pe baza aportului adus la dezvoltarea societății, statul socialist garantează fiecărui cetățean, indiferent de sex sau naționalitate, dreptul la pensie. Totodată, persoanelor incapabile de muncă și lipsite de mijloace de existenta, statul le acorda sprijin material în cadrul asistenței sociale.
Pensia stabilită în raport de cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii depuse asigura tuturor cetățenilor care au împlinit vîrsta prevăzută de lege, ori și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă datorită unor accidente sau boli, condiții corespunzătoare de viața, potrivit nivelului de dezvoltare a economiei naționale.
Aplicarea principiilor eticii și echității socialiste face necesar ca pensia să fie stabilită în concordanta cu contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea generală a societății noastre socialiste și totodată să se realizeze un raport echitabil între veniturile provenite din retributie și cele din pensie, care să asigure în continuare stimularea celor ce lucrează efectiv în diferite sectoare ale producției materiale și ale activității social-culturale.
În vederea perfecționării legislației în acest domeniu,
Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul I Dispoziții generale

Articolul 1
(1) În R. S. R. au dreptul la pensie toți cetățenii care au depus o munca utila societății în sectoarele producției materiale și social-culturale.(2) Pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii și se diferentiaza în funcție de vechimea în munca, retributia avută și grupa de muncă.(3) În raport de condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 2
(1) Dreptul la pensie se acordă la împlinirea virstei stabilite de lege în raport de natura muncii prestate și de numărul de ani efectiv lucrati în activitatea economică și socială.(2) Beneficiază, de asemenea, de dreptul la pensie persoanele încadrate în munca, care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Cuantumul pensiei se stabilește în raport de cauzele și gradul de invaliditate, precum și de vechimea în munca.

Articolul 3
(1) Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor tarii care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.

Articolul 4

Unitățile socialiste sînt obligate să asigure pentru întregul personal muncitor evidenta corecta a vechimii în munca, a retributiei aferente și a celorlalte elemente necesare, potrivit legii, la stabilirea pensiei.

Articolul 5
(1) O persoana poate primi o singura pensie integrală de asigurări sociale.
În cazul în care a lucrat și în alte sectoare cu sisteme proprii de pensionare, primește atît pensia de asigurări sociale, cît și pensia ce i se cuvine din acele sectoare, în raport cu munca depusa și vechimea stabilită, potrivit legii.(2) Suma rezultată din pensiile cumulate nu va putea depăși nivelul pensiei de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit persoanei respective în cazul în care întreaga activitate ar fi fost prestată într-o unitate de stat.

Articolul 6

Abrogat.
(la 08-01-1991, Articolul 6 din Capitolul I a fost abrogat de Articolul 4 din LEGEA nr. 2 din 7 ianuarie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 08 ianuarie 1991 )

Articolul 7

Pensia nu este impozabilă și nu poate fi cedata nici total nici parțial. Dreptul la pensie este imprescriptibil.

Capitolul II Pensia pentru munca depusa și limita de vîrstă

Articolul 8
(1) Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vîrsta, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.(2) Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sînt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.(3) Persoanele care doresc sa continue activitatea și după împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor virste, ca unitatea să le mențină în munca pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aproba cererea, persoana interesată se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menținerea în munca, în aceeași unitate, ori într-o alta unitate subordonata, sau înscrierea la pensie.

Articolul 9
(1) Vechimea în munca ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusa este timpul cît o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.(2) Absentele nemotivate și concediile fără plata se insumeaza anual și se scad din vechimea în munca.(3) Conducerea unității este obligată sa afiseze numele persoanelor și numărul zilelor ce se scad din vechimea în munca pentru absente nemotivate și concedii fără plata.(4) Dovada vechimii în munca, în vederea pensionării, se face prin carnetul de muncă, întocmit conform legii.
(la 05-10-1983, Articolul 9 din Capitolul II a fost modificat de DECRETUL nr. 339 din 10 septembrie 1983, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 74 din 05 octombrie 1983 )

Articolul 10

Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor:– sporul de vechime în munca;  ... – sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;  ... – indemnizația de zbor;  ... – sporul pentru condiții grele de muncă;  ... – sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;  ... – sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;  ... – alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii. ... 
(la 01-04-1992, Articolul 10 din Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 )

Articolul 11
(1) Pensia integrală pentru munca depusa și limita de vîrsta se determina în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de retribuții și grupe de muncă, stabilite potrivit legii, astfel:

	Grupa I de muncă		Grupa II de muncă		Grupa III de muncă
Retribuția tarifară -lei	Pensia în procente din retribuția tarifară	Cuantumul minim al pensiei -lei-	Pensia în procente din retribuția tarifară	Cuantumul minim al pensiei -lei-	Pensia în procente din retribuția tarifară	Cuantumul minim al pensiei -lei-
pînă la 1200	85	-	80	-	75	-
1 201 - 1600	80	1020	75	960	70	900
1 601 - 2000	75	1280	70	1200	65	1120
2 001 - 2500	70	1500	65	1400	62	1300
2 501 - 3000	65	1750	62	1625	60	1550
3 001 - 3500	62	1950	60	1860	58	1800
3 501 - 4000	60	2170	58	2100	56	2030
peste 4000	58	2400	56	2320	54	2240

(2) Procentele corespunzătoare grupelor I și II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puțin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puțin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporțional cu timpul efectiv lucrat în grupele I și II.

Articolul 12

Persoanele care au vechime totală în munca mai mare de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, beneficiază, pentru fiecare an în plus, din primii cinci ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste cinci ani, de un spor de 0,5% din retributia tarifara folosită la calcularea pensiei.

Articolul 13
(1) Persoanelor care nu au vechime integrală în munca dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional cu numărul anilor de vechime.(2) Persoanelor care au o vechime în munca de 10-15 ani li se acordă o pensie de 350 lei lunar pentru o vechime de 10 ani, iar pentru fiecare an în plus, pînă la 14 ani inclusiv, se adauga cîte 25 lei.

Articolul 14
(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; ... 
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă. ... (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; ... 
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile. ... (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sînt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atît bărbații cît și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.(4) Pentru persoanele cu vechime integrală în munca care au lucrat mai puțin de 20 ani în grupa I ori mai puțin de 25 ani în grupa a II-a, virstele de pensionare arătate la alin. 2 și 3 se reduc cu cîte:
a) 6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa I; ... 
b) 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa a II-a. ... 
(la 01-03-1990, Alineatul (4) din Articolul 14 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 ) (5) Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.
(la 01-03-1990, Articolul 14 din Capitolul II a fost completat de Punctul 2, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 15
(1) Persoanele care au dreptul să fie pensionate cu reducerea virstei, pot cere sa lucreze în continuare, în același loc de muncă sau în altele mai ușoare, pînă la împlinirea virstei de:
a) 55 ani pentru grupa I și 60 ani pentru grupa II, bărbații; ... 
b) 52 ani pentru grupa I și 55 ani pentru grupa II, femeile. ... (2) Aceste persoane își păstrează dreptul la pensie potrivit grupei de muncă din care provin, iar perioada lucrata în continuare se considera vechime în grupele I sau II de muncă.

Articolul 16

Persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul sa li ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și șase luni pentru grupa I sau un an și trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.

Articolul 17
(1) Personalului navigant din aviația civilă care are o vechime în munca de cel puțin 25 ani bărbații și 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava și funcția îndeplinită.(2) Pe aceasta baza personalul navigant are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea virstei de 50 ani.(3) Personalul navigant care nu are vechimea în munca prevăzută la alin. (1) are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.

Articolul 18
(1) Femeile cu o vechime în munca de 25 ani, care au născut cel puțin 3 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea implinirii virstei de pensionare, după cum urmează:
a) cu un an pentru 3 copii; ... 
b) cu doi ani pentru 4 copii; ... 
c) cu trei ani pentru mai mulți copii. ... (2) Vîrsta de pensionare se reduce cu ani întregi, și nu poate fi mai mica de 50 ani.

Articolul 19
(1) Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, precum și cercetatorii științifici principali I și II care au o vechime în munca de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, se pensionează la împlinirea virstei de 65 ani bărbații și 60 ani femeile. Aceștia pot fi mentinuti în activitate la cererea lor și cu acordul unității, pe o perioadă de cel mult 5 ani.(2) Persoanele menționate la alin. (1) vor fi pensionate, la cererea lor, la vîrsta de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.

Articolul 20
(1) La stabilirea vechimii în munca se ia în considerare și timpul în care persoana:
a) a fost deținută în lagare sau inchisori, pentru activitate revolutionara, antifascista sau democratica. Fiecare an de deținere se considera ca vechime în munca de un an și șase luni; ... 
b) a fost îndepărtată din serviciu pentru activitate politica revolutionara, antifascista sau democratica, înainte de 23 August 1944, ori ca urmare a persecutiilor rasiale sau naționale, în perioada ianuarie 1938 - decembrie 1945; ... 
c) a desfășurat o activitate revolutionara antifascista, recunoscută de către organele în drept, ca vechime în munca. ... 
d) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost elev al unei școli militare sau al unei instituții de învățămînt superior militare, a fost concentrata, mobilizata sau în prizonierat; de acest drept beneficiază și cei pensionați după 1 iulie 1977. Drepturile cuvenite se vor acorda de la data intrării în vigoare a legii, la cerere, începînd cu luna următoare depunerii acesteia.
(la 01-04-1992, Litera d) din Alineatul (1) , Articolul 20 , Capitolul II a fost modificată de Punctul 2, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 )  ... (2) Constituie vechime în munca și timpul în care o persoană încadrată în munca și-a întrerupt activitatea deoarece a fost suspendată din funcție ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.
(la 16-12-1991, Alineatul (2) din Articolul 20 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 ) (3) Se considera vechime în munca și perioada în care o persoană încadrată în munca urmează cursuri de pregătire profesională sau politica.(4) De asemenea, se considera vechime în munca perioadele pentru care s-a cotizat la fostele asigurări sociale, ori la casele de pensii preluate de stat.(5) Pentru persoanele care au fost încadrate sa lucreze, potrivit legii, cu program redus, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu timpul lucrat.(6) Perioada în care o femeie a fost încadrată, cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în vîrsta de pînă la 6 ani, se socotește ca timp integral.

Articolul 21
(1) Media retributiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
a) retributiei tarifare de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna; ... 
b) retributiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord; ... 
c) retributiei tarifare de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală; ... 
d) retributiei la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice. ... (2) În cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țara, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.

Capitolul III Pensia pentru pierderea capacității de muncă din accident de muncă sau boala profesională

Articolul 22

Unitățile au obligația să asigure persoanelor încadrate în munca condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității și sa ia măsurile de protecția muncii prevăzute de lege, în vederea inlaturarii oricăror cauze care pot conduce la diminuarea sau pierderea capacității de muncă a acestora.

Articolul 23
(1) Persoanele care datorită unor accidente de muncă, unor boli profesionale sau tuberculozei și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă primesc pensie, indiferent de vechimea în munca, pe timpul cît durează invaliditatea. Se asimilează cu accidentul de muncă și cel survenit în timpul deplasarii la și de la locul de muncă în perioada și pe traseul normal necesar deplasarii.(2) Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor boli obișnuite au dreptul la pensie numai dacă dovedesc vechimea în munca minima arătată la art. 38^1.(3) Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești, precum și elevii, ucenicii și studenții, în timpul efectuării practicii profesionale, beneficiază de aceleași drepturi în raport de cauza invaliditatii.
(la 01-03-1990, Articolul 23 din Capitolul III a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 24
(1) Pierderea capacității de muncă se stabilește prin decizie, de către comisiile de pensii județene sau a municipiului București, la propunerea comisiilor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, organizate potrivit legii.(2) Persoanele în cauza pot fi încadrate într-unul din următoarele grade de invaliditate:
a) gradul I, dacă acestea au nevoie de îngrijire și supraveghere din partea altei persoane; ... 
b) gradul II, celelalte persoane care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă; ... 
c) gradul III, persoanele care și-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă. ... (3) Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II III de invaliditate se aproba prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 25
(1) Pensia de invaliditate de gradul I se stabilește în raport cu vechimea în munca, în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de salariu și grupe de muncă, astfel:
(la 01-03-1990, Partea introductivă a Alineatului (1) din Articolul 25 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 4, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Retribuția tarifară - lei -	Pensia în procente din retribuția tarifară pentru 5 ani vechime	Cuantumul minim al pensiei - lei -	Pensia în procente din retribuția tarifară pentru 15 ani vechime	Cuantumul minim al pensiei - lei -	Pensia în procente din retribuția tarifară pentru 30 ani vechime	Cuantumul minim al pensiei - lei -
PENTRU GRUPA I DE MUNCĂ
pînă la 1200	60	-	70	-	85	-
1201 - 1600	55	720	65	840	80	1020
1601 - 2000	50	880	60	1040	75	1280
2001 - 2500	45	1000	55	1200	70	1500
2501 - 3000	40	1125	50	1375	65	1750
3001 - 3500	37	1200	47	1500	62	1950
3501 - 4000	35	1295	45	1645	60	2170
peste 4000	33	1400	43	1800	58	2400
PENTRU GRUPA II DE MUNCĂ
pînă la 1200	55	-	65	-	80	-
1201 - 1600	50	660	60	780	75	960
1601 - 2000	45	800	55	960	70	1200
2001 - 2500	40	900	50	1100	65	1400
2501 - 3000	37	1000	47	1250	62	1625
3001 - 3500	35	1110	45	1410	60	1860
3501 - 4000	33	1225	43	1575	58	2100
peste 4000	31	1320	41	1720	56	2320
PENTRU GRUPA III DE MUNCĂ
pînă la 1200	50	650	60	-	75	-
1201 - 1600	45	660	55	720	70	900
1601 - 2000	40	700	50	880	65	1120
2001 - 2500	37	725	47	1000	62	1300
2501 - 3000	35	800	45	1175	60	1550
3001 - 3500	33	900	43	1350	58	1800
3501 - 4000	31	980	41	1505	56	2030
peste 4000	29	1040	39	1640	54	2240

(2) Pentru vechimile în munca cuprinse între 5 și 30 de ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.(3) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de 60% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.
(la 01-03-1990, Alineatul (3) din Articolul 25 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 ) (4) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.(5) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați atît pensia, cît și salariul realizat din munca efectiv prestată, pînă la nivelul salariului tarifar de încadrare avut la data invalidării, actualizat potrivit majorărilor legale. Pentru pensionării de invaliditate de gradul III care se încadrează la unități din sectoare pentru care nu este stabilit prin lege salariu tarifar de încadrare, pensia și veniturile din munca, astfel realizate, nu pot depăși salariul tarifar de încadrare avut la data invalidării, actualizat potrivit majorărilor legale.
(la 01-03-1990, Alineatul (5) din Articolul 25 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 26

Retributia tarifara pe baza căreia se calculează pensia pentru pierderea capacității de muncă este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate sau retributia medie a ultimilor ani atunci cînd vechimea în munca este de pînă la 5 ani.

Articolul 27
(1) Persoanele încadrate în munca, cu o vechime mai mica de cinci ani care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă prin accidente de muncă, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, au dreptul la o pensie de 650 lei pentru gradul I și 520 lei pentru gradul II de invaliditate.(2) De aceleași drepturi beneficiază și studenții, elevii, ucenicii și persoanele accidentate în timpul îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești care în perioada anterioară nu erau încadrați într-o activitate retribuită.

Articolul 28

Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire, de 300 lei lunar.

Articolul 29
(1) Persoanele care au suferit accidente de muncă, au contractat boli profesionale sau care din motive de sănătate nu mai pot lucra în condițiile de la locurile de muncă avute anterior vor fi încadrate la locuri de muncă mai ușoare corespunzătoare capacității lor de muncă. Obligația de a asigura încadrarea în astfel de locuri de muncă revine unității socialiste în care sînt încadrate.(2) Muncitorii și maistrii prevăzuți la alin. (1), cuprinși în grupele I și II de muncă și care au o vechime minima de 10 ani în aceste grupe vor fi încadrați în locurile de muncă la care să li se asigure o retributie de cel puțin 75% pentru grupa I și 70% pentru grupa II, din retributia în vigoare corespunzătoare funcției avute anterior. Pentru o vechime de peste 15 ani, procentul este de 80% pentru grupa I și 75% pentru grupa II de muncă. Dacă nu este posibil să se asigure aceasta retributie, diferența pînă la 70%, 75% sau 80% se acordă din fondurile asigurărilor sociale incluzindu-se în retributia tarifara.

Articolul 30

Abrogat.
(la 16-12-1991, Articolul 30 din Capitolul III a fost abrogat de Punctul 2, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 31
(1) Pensionării încadrați în gradul I, II sau III de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale, la intervale de 6-12 luni, la termenele stabilite de comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă. Neprezentarea la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începînd cu luna următoare.(2) Sînt supuse revizuirii medicale și persoanele încadrate în munca care primesc diferența de retributie de la asigurările sociale de stat, potrivit art. 29 alin. (2).(3) Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionării de invaliditate care:
a) prezintă invaliditati ireversibile; ... 
b) au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și au o vechime în munca de cel puțin 30 de ani și de 50 de ani, femeile, și au o vechime în munca de cel puțin 25 de ani. ... 
(la 08-04-1997, Alineatul (3) din Articolul 31 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul UNIC din LEGEA nr. 49 din 4 aprilie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 08 aprilie 1997 ) (4) Pensionării de invaliditate, care nu îndeplinesc condițiile de vechime în munca prevăzute la alin. (3) lit. b), pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau s-a agravat, dar numai până la împlinirea virstei de 60 de ani, bărbații, și de 55 de ani, femeile. Pensionării de invaliditate, ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale, pot cere revizuirea medicală și după împlinirea acestor vârste.
(la 08-04-1997, Alineatul (4) din Articolul 31 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul UNIC din LEGEA nr. 49 din 4 aprilie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 08 aprilie 1997 ) (5) Invalizii și accidentatii de război, încadrați în gradul II de invaliditate, se trec, din oficiu, în gradul I de invaliditate, iar cei din gradul III de invaliditate se trec, din oficiu, în gradul II de invaliditate.
(la 22-10-1996, Articolul 31 din Capitolul III a fost completat de Articolul UNIC din LEGEA nr. 120 din 16 octombrie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 22 octombrie 1996 )

Articolul 32

În cazul schimbării gradului de invaliditate, pensia corespunzătoare noului grad se stabilește pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior.

Articolul 33

Dispozițiile prezentei legi, care privesc modul de stabilire a vechimii în munca și a retributiei tarifare, în raport de care se calculează pensia pentru munca depusa și limita de vîrsta, se aplică, în mod corespunzător și la calcularea pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din cauza de accident de muncă sau boala profesională.

Articolul 34

La împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile, pensionării pentru pierderea capacității de muncă sînt trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusa și limita de vîrsta; în aceste cazuri își pot menține drepturile aferente gradului I și II de invaliditate.

Capitolul IV Pensia pentru pierderea capacității de muncă în afară procesului de muncă

Articolul 35

Salariații care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă din cauza unor accidente produse în afară procesului de muncă beneficiază de pensie de invaliditate.
(la 01-03-1990, Articolul 35 din Capitolul IV a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 36
(1) Pensia se stabilește în procente din salariul tarifar, diferențiate pe transe de salarii și ani de vechime în munca. Pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate se stabilește după cum urmează:

Salariul tarifar - lei -	Pensia în procente din salariul tarif. pina la 15 ani vechime	Cuantumul minim al pensiei - lei -	Pensia în procente din salariul tarif. ptr. 30 ani vechime	Cuantumul minim al pensiei - lei-
pînă la 1200 1201 - 1600 1601 - 2000 2001 - 2500 2501 - 3000 3001 - 3500 3501 - 4000 peste 4000	40 35 33 31 30 29 28 27	- 480 560 650 775 900 1015 1120	70 65 60 57 55 53 51 49	- 840 1040 1200 1425 1650 1855 2040

(la 01-03-1990, Alineatul (1) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 ) (2) Pentru vechimile de pînă la 30 ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.
(la 01-03-1990, Alineatul (2) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 ) (3) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.(4) Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire de 300 lei lunar.(5) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de 60% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.
(la 01-03-1990, Alineatul (5) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 ) (6) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați drepturile prevăzute la art. 25 alin. 5.
(la 01-03-1990, Alineatul (6) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 37
(1) Persoanelor care îndeplinesc obligații militare și care au devenit invalide de gradul I sau II ca urmare a unor boli - altele decît cele profesionale - li se acordă pensie fără a se cere condiția de vechime în munca.(2) Pensia celor care la data convocării în vederea îndeplinirii obligațiilor militare erau încadrați cu contract de muncă, se stabilește în condițiile prevăzute de art. 36. Celor care nu îndeplinesc condiția de vechime în munca necesară pentru obținerea pensiei, precum și celor care nu erau încadrați în munca, li se acordă o pensie fixa de 455 lei pentru gradul I de invaliditate și 390 lei pentru gradul II de invaliditate.

Articolul 38

Dispozițiile referitoare la vechimea în munca și retributia tarifara de calcul, precum și la încadrarea în grade de invaliditate și revizuire medicală, se aplică și pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din alte cauze decît accidente de muncă sau boli profesionale.

Articolul 38^1
(1) Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite, precum și cei accidentati în afară procesului de muncă, au dreptul la pensie de invaliditate numai dacă au vechimea în munca, în raport cu vîrsta, arătată în tabelul următor:

Vîrsta la data ivirii invaliditatii	Vechimea minima în munca (ani)
	bărbați	femei	angajați după absolvirea studiilor superioare
pînă la 20 ani de la 20 ani la 22 ani de la 22 ani la 25 ani de la 25 ani la 30 ani de la 30 ani la 35 ani de la 35 ani la 40 ani de la 40 ani la 45 ani de la 45 ani la 50 ani de la 50 ani la 55 ani de la 55 ani la 60 ani peste 60 ani	1 2 3 6 9 12 14 16 18 20 22	1 1 2 4 6 9 11 13 15 16 17	- - 1 3 4 7 9 11 13 15 17

(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază și persoanele care au, în raport cu vîrsta, cel puțin jumătate din vechimea în munca prevăzută în tabelul de la alin. 1, caz în care cuantumul pensiei se stabilește, proporțional cu vechimea în munca dovedită, din pensia ce s-ar fi cuvenit pentru vechimea integrală.
(la 16-12-1991, Articolul 38^1 din Capitolul IV a fost completat de Punctul 3, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 ) (3) Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele care la data ivirii invaliditatii nu erau încadrate în munca, dar au vechimea în munca prevăzută la alin. (1) și (2).
(la 16-12-1991, Articolul 38^1 din Capitolul IV a fost completat de Punctul 3, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )
(la 01-03-1990, Capitolul IV a fost completat de Punctul 12, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Capitolul V Pensia de urmaș

Articolul 39
(1) Pensia de urmaș se acordă copiilor și sotiei, în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condițiilor pentru obținerea unei pensii.(3) Pensia de urmaș se acordă și în cazul în care autorul, la data decesului, nu era salariat sau pensionar, dar avea vechimea minima prevăzută de lege pentru obținerea unei pensii.
(la 16-12-1991, Articolul 39 din Capitolul V a fost completat de Punctul 4, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 40

Copiii au drept la pensie de urmaș:
a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă își continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși însă vîrsta de 25 ani și, respectiv, de 26 ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de școlarizare mai mare de 5 ani;  ... 
b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate, de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a), pe toată durata invalidității. ... 
(la 16-12-1991, Articolul 40 din Capitolul V a fost modificat de Punctul 5, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 41
(1) Sotia are dreptul la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, la împlinirea virstei de 55 ani, dacă a avut cel puțin 15 ani de căsătorie. Dacă durata căsătoriei a fost mai mica, dar de cel puțin 10 ani, pensia se acordă proporțional cu anii de căsătorie.(2) De asemenea, se acordă pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, sotiei care a împlinit vîrsta de 50 ani și care a născut, pînă la data decesului soțului, mai mult de 4 copii, iar durata căsătoriei a fost de cel puțin 10 ani.(3) Sotia are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vîrsta și de durata căsătoriei pe timpul cît este invalida de gradul I sau II; de asemenea, beneficiază de aceasta pensie dacă nu este încadrată în munca la data decesului soțului și are în îngrijire unul sau mai mulți copii în vîrsta de pînă la 6 ani.

Articolul 42

Sotia care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat, poate opta pentru oricare din aceste pensii.

Articolul 43

Sotia primește pensie de urmaș numai pînă la încadrarea sa în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la data decesului soțului, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 41.

Articolul 44
(1) Cuantumul pensiei de urmaș se stabileste luindu-se ca baza de calcul:
a) pensia susținătorului decedat, dacă acesta era pensionar; ... 
b) pensia la care ar fi avut dreptul sustinatorul, în condițiile legii, pentru munca depusa și limita de vîrsta sau pentru invaliditate. ... (2) Pensia de urmaș se stabilește în procente din pensia titularului, astfel 50 la suta pentru un singur urmaș, 75 la suta pentru doi și 100 la suta pentru mai mulți urmași, cu drept la aceasta pensie.

Articolul 45

În cazul copiilor orfani de ambii părinți cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul:
a) pînă la trei copii, pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte; ... 
b) pentru patru copii, pensia cea mai avantajoasă a unui părinte la care se adauga jumătate din pensia celuilalt părinte; ... 
c) pentru cinci și mai mulți copii, pensiile cumulate ale ambilor părinți. ... 

Articolul 46
(1) Plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul urmaș este încadrat în munca sau realizează venituri dintr-o activitate permanenta ca liber profesionist sau mic meserias cu atelier propriu. Plata pensiei se suspenda și atunci cînd sotia urmasa s-a căsătorit.(2) Dacă numărul beneficiarilor pensiei de urmaș se modifica, pensia se recalculează potrivit art. 44 alin. (2); recalcularea pensiei se face și pentru beneficiarii pensiei de urmaș al căror număr s-a modificat anterior apariției Decretului-lege nr. 70/1990.
(la 16-12-1991, Alineatul (2) din Articolul 46 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 6, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Capitolul VI Stabilirea și plata pensiilor

Articolul 47
(1) Pentru a se asigura respectarea stricta a prevederilor legii privind întocmirea actelor de pensionare, a ținerii unei evidente corecte a tuturor datelor și celorlalte elemente necesare pe baza cărora se stabilesc drepturile la pensie și alte drepturi de asigurări sociale pe lîngă organele de conducere colectivă ale unităților socialiste se constituie comisii de pensii și asigurări sociale.(2) Comisiile de pensii și asigurări sociale sînt alcătuite din 3-7 membri și sînt conduse de către un reprezentant al organelor de conducere colectivă. Din comisie fac parte reprezentanți ai compartimentelor de personal și retribuire, ai organizației de sindicat, ai comisiilor de femei și alți reprezentanți ai oamenilor muncii, precum și medicul de specialitate.(3) Componenta comisiei se stabilește de către organele de conducere colectivă împreună cu comitetul sindicatului din unitățile socialiste.

Articolul 48
(1) În vederea stabilirii pensiei, unitatea în care lucrează persoana în cauza întocmește dosarul de pensie care trebuie să cuprindă carnetul de muncă cu înregistrările la zi, precum și orice alte documente necesare. Dosarul de pensionare se verifica de către comisia de pensii și asigurări sociale, care are obligația sa semnaleze conducerii unității orice nereguli constatate. Unitatea poarta întreaga răspundere pentru exactitatea datelor pe care le conține dosarul de pensie și fișa de pensionare.(2) În cazul cînd, din motive temeinice, unele persoane nu au carnete de muncă, dovada activității depuse se poate face și cu acte care, potrivit normelor legale privind completarea carnetului de muncă, sînt valabile pentru confirmarea vechimii în munca.(3) În cazul în care, din însumarea perioadelor de vechime rezultă fracțiuni mai mari de 6 luni, acestea se intregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează.(4) Timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă exista reglementări în aceasta privinta în convențiile încheiate de Republica Socialistă România cu statele respective.

Articolul 49
(1) Unitățile sînt obligate sa înainteze dosarul de pensie direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale, cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care urmează să aibă loc pensionarea pentru munca depusa și limita de vîrsta.(2) La pensionarea de invaliditate, dosarul se depune în cel mult 30 de zile de la primirea hotărîrii de încadrare într-unul din gradele de invaliditate, iar pentru urmaș, în cel mult 30 de zile de la data decesului susținătorului.(3) Dosarul de pensionare pentru invaliditate întocmit de către comisia de pensii și asigurări sociale din unitate trebuie să conțină în mod obligatoriu concluziile expertizei medicale, confirmate de medicul de întreprindere și spitalul din localitate.

Articolul 50
(1) În cel mult 30 de zile de la primirea dosarului de pensionare direcția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale este obligată sa verifice dacă dosarul conține toate datele necesare pentru stabilirea pensiei și sa propună comisiei județene de pensii emiterea deciziei de pensionare.(2) În cazul pensionării pentru accident de muncă sau boala, dosarul se va depune în același termen la comisia judeteana de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

Articolul 51
(1) Pentru salariați, pensiile se plătesc de la data desfacerii contractului de muncă sau, după caz, a încetării plății indemnizației de asigurări sociale.(2) Pentru cei care la data solicitării nu erau încadrați în munca, pensiile se plătesc din prima zi a lunii următoare înregistrării cererii cu toate actele necesare stabilirii dreptului.(3) Unitatea nu poate dispune încetarea contractului de muncă pentru motivul pensionării decît după primirea deciziei de pensie.
(la 01-03-1990, Articolul 51 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 52

Stabilirea pensiei sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de oficiul de pensii din cadrul direcției de muncă și protecție socială, care va cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au condus la admiterea sau respingerea cererii de pensionare. Decizia se comunică, în scris, unității respective și petitionarului.
(la 16-12-1991, Articolul 52 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 7, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 52^1

Împotriva deciziei emise în condițiile art. 52, persoana interesată poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații ce funcționează pe lîngă direcția judeteana de muncă și protecție socială sau pe lîngă Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București, care are următoarea componenta:– directorul direcției județene de muncă și protecție socială, respectiv al Direcției generale de muncă și protecție socială a municipiului București, în calitate de președinte;  ... – un delegat al direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv al Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București, ca membru;  ... – un pensionar cu pregătire juridică, desemnat de organizația pensionarilor, ca membru. ... 
(la 16-12-1991, Capitolul VI a fost completat de Punctul 8, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 53
(1) Expertiza medicală, în vederea pensionării, se face de către comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă de pe lîngă cabinetele și oficiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă ce funcționează în cadrul policlinicilor teritoriale, în următoarea componenta:– șeful cabinetului sau oficiului de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, în calitate de președinte;  ... – un medic din specialitatea afectiunii principal invalidante a bolnavului, ca membru;  ... – un medic de medicina muncii sau un medic de întreprindere, de preferinta din unitatea unde bolnavul a prestat ultima activitate profesională, ca membru.  ... (2) Comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, ce funcționează în cadrul cabinetelor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, emit decizii de încadrare sau de respingere a încadrării într-un grad de invaliditate. (3) Deciziile emise de comisiile prevăzute la alin. (2) pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă ce funcționează pe lîngă oficiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București.
(la 16-12-1991, Articolul 53 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 9, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 54

Abrogat.
(la 16-12-1991, Articolul 54 din Capitolul VI a fost abrogat de Punctul 10, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 55
(1) Deciziile oficiilor de pensii și cele ale comisiilor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă necontestate în termen sînt definitive.(2) Deciziile comisiilor județene de contestații date în materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
(la 16-12-1991, Articolul 55 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 11, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 56

Modul de organizare și funcționare, atribuțiile și răspunderile Comisiei Centrale de Pensii, ale comisiilor județene de pensii, ale comisiilor de expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă, precum și ale comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 57
(1) Pensia, pensia suplimentară și celelalte drepturi aferente se plătesc titularului sau mandatarului desemnat de acesta, prin procura specială, pentru încasarea drepturilor de pensie sau, la cererea titularului, se depun în contul sau personal deschis la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la o alta instituție bancară cu care Ministerul Muncii și Protecției Sociale are încheiată, în acest sens, o convenție.(2) Pentru pensionării care își stabilesc domiciliul sau reședința pe teritoriul altei tari, plata pensiei, a pensiei suplimentare și a celorlalte drepturi aferente se face în condițiile alin. (1).
(la 30-05-1997, Articolul 57 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 1, Articolul UNIC din LEGEA nr. 86 din 28 mai 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 30 mai 1997 )

Articolul 58
(1) Pensia de urmaș acordată, potrivit legii, copiilor, nu poate fi folosită decît în scopul îngrijirii și educării lor, indiferent de calitatea persoanei care o încasează. Persoanele care au în îngrijire copii care beneficiază de pensie de urmaș, au obligația să justifice utilizarea sumelor încasate numai în scopul menționat.(2) Pensia de urmaș a copiilor care au fost încredințați unor instituții de ocrotire se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni, pe numele lor, după ce s-au achitat sumele datorate, potrivit legii, pentru întreținerea în acele instituții.

Articolul 59
(1) Plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente încetează cu luna următoare aceleia în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-au fost acordate.(2) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat reprezentind pensia pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate pînă la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților celui decedat ori persoanei care dovedește ca l-a îngrijit pînă la data decesului.
(la 16-12-1991, Alineatul (2) din Articolul 59 , Capitolul VI a fost modificat de Punctul 13, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 60
(1) Plata pensiei, a pensiei suplimentare și a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul executa o pedeapsă privativă de libertate.(2) Pe timpul cât un pensionar de invaliditate de gradul I este internat în unități de asistența socială, se suspenda plata sumei acordate pentru îngrijire.(3) Suspendarea plății sumei acordate pentru îngrijire se face începând cu luna următoare celei în care pensionarul a fost internat într-o unitate de asistența socială.
(la 30-05-1997, Articolul 60 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 2, Articolul UNIC din LEGEA nr. 86 din 28 mai 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 30 mai 1997 )

Articolul 61
(1) În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. a), dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata și cel în cauza a fost achitat se vor plati sumele pe durata suspendării, fără a depăși pensia pe 12 luni.(2) După executarea pedepsei, sau în caz de grațiere ori de amnistie, plata pensiei se reia începînd cu luna următoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat.

Articolul 62
(1) Pensionării reincadrati temporar au obligația ca, în termen de 15 zile de la încadrare, sa comunice organului de pensii unitatea și data de la care lucrează și cuantumul retributiei. Aceeași obligație revine și unității în care sînt încadrați pensionării.(2) Instanțele au obligația ca, în termen de 15 zile de la data condamnării pensionarului, sa comunice aceasta situație, în scris, organului de pensii respectiv.

Articolul 62^1
(1) Pensionării pentru limita de vîrsta care și-au continuat activitatea pot cere recalcularea pensiei de asigurări sociale prin adăugarea timpului lucrat după pensionare. Recalcularea se face avîndu-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea inițială a pensiei.(2) Pensionării care au lucrat după stabilirea pensiei pentru limita de vîrsta o perioadă de cel puțin 5 ani pot cere recalcularea pensiei folosind ca baza de calcul, potrivit prevederilor art. 10 și 21, fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie salariile realizate în ultimii 5 ani de activitate.(3) Recalcularea se poate face o singură dată, la încetarea activității.(4) De recalcularea pensiei pentru limita de vîrsta, în condițiile prevăzute în alineatele 1, 2 și 3, beneficiază și cei pensionați potrivit unor reglementări anterioare, cărora li s-au mai recalculat pensiile în conformitate cu acele reglementări.(5) Pensionării de invaliditate de gradul III care rămîn sau se reangajeaza după pensionare au dreptul sa li se recalculeze pensia ori de cîte ori au realizat o vechime în munca de cel puțin 5 ani. Baza de calcul a pensiei astfel recalculate este cea avută în vedere la stabilirea inițială a pensiei sau - dacă este mai avantajoasă - media salariului și a sporului pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate realizată în ultimii 5 ani de activitate.(6) Recalcularea pensiei poate fi cerută și de către urmași.
(la 01-03-1990, Capitolul VI a fost completat de Punctul 16, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 62^2

Pensiile de invaliditate de gradul III stabilite după intrarea în vigoare a Legii nr. 3/1977, existente la data de 28 februarie 1990, vor fi calculate în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3.
(la 01-03-1990, Capitolul VI a fost completat de Punctul 16, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

Articolul 63
(1) Persoanele care au lucrat în sectorul de stat, precum și în alte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioadele lucrate insumeaza o vechime în munca de cel puțin 10 ani.(2) Cuantumul pensiei pentru asigurări sociale de stat se stabilește corespunzător perioadei lucrate în sectorul de stat, iar pentru perioadele lucrate în celelalte sectoare pensia se calculează, distinct, în raport cu vechimea în munca din aceste sectoare.
(la 16-12-1991, Articolul 63 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 14, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Capitolul VII Pensia suplimentară

Articolul 64
(1) Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de baza, la care se adauga:– sporul de vechime în munca;  ... – sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;  ... – indemnizația de zbor;  ... – sporul pentru condiții grele de muncă;  ... – sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;  ... – sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;  ... – alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii. ... 
(la 01-04-1992, Alineatul (1) din Articolul 64 , Capitolul VII a fost modificat de Punctul 3, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 ) (2) Contribuția pentru pensia suplimentară se retine de persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat și se virează de acestea într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni, pentru care se acordă dobinda.
(la 01-04-1992, Alineatul (2) din Articolul 64 , Capitolul VII a fost modificat de Punctul 4, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 ) (3) Fondurile pentru pensia suplimentară constituite din contribuția plătită de persoanele cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de stat se gestionează de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, autorizat sa ia măsuri pentru protejarea și valorificarea sumelor temporar disponibile, pastrindu-se în conturi în bănci sau la C.E.C.
(la 01-04-1992, Articolul 64 din Capitolul VII a fost completat de Punctul 5, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 )
(la 01-07-1986, Articolul 64 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din DECRETUL nr. 232 din 30 iunie 1986, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 40 din 30 iunie 1986 )

Articolul 65
(1) Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.(2) Pensia suplimentară se stabilește în procente din retributia folosită, potrivit legii, la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție, astfel:

Timpul cît s-a contribuit	% din retribuție
5-10 ani inclusiv 10-15 ani inclusiv 15-20 ani inclusiv 20-25 ani inclusiv peste 25 ani	7 10 13 15 16

(3) Persoanelor care au contribuit la fondul pentru pensia suplimentară pînă la data de 30 iunie 1986, în procentele din salariu atunci în vigoare, precum și o perioadă mai mica de 5 ani după această dată, în cota de 3% prevăzută de Decretul nr. 232/1986, li se adauga, la pensia suplimentară stabilită în procente de calcul în vigoare pînă la data de 1 iulie 1986, o diferența proporțională cu timpul cotizat cu 3%. Pensiile suplimentare stabilite cu începere de la 1 iulie 1986 pot fi recalculate, la cerere, potrivit dispozițiilor prezentei legi, de la data punerii în plata a deciziilor de stabilire a pensiei.
(la 16-12-1991, Articolul 65 din Capitolul VII a fost completat de Punctul 15, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )
(la 01-07-1986, Articolul 65 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din DECRETUL nr. 232 din 30 iunie 1986, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 40 din 30 iunie 1986 )

Articolul 66

Abrogat.
(la 01-07-1986, Articolul 66 din Capitolul VII a fost abrogat de Punctul 3, Articolul I din DECRETUL nr. 232 din 30 iunie 1986, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 40 din 30 iunie 1986 )

Articolul 67

Persoanelor care au plătit contribuția pentru pensia suplimentară pe o perioadă de pînă la 5 ani, li se restituie, la data pensionării, suma cu care au contribuit, la care se adauga o dobinda de 3% .

Articolul 68

Pensia suplimentară se acordă urmașilor în procentele prevăzute de lege pentru pensia de urmaș de asigurări sociale.
(la 16-12-1991, Articolul 68 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 16, Articolul III din LEGEA nr. 73 din 14 decembrie 1991, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 16 decembrie 1991 )

Articolul 69

În cazul în care o persoană a plătit contribuția pentru pensia suplimentară la mai multe sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, se iau în considerare toți anii de contribuție. În acest caz, sectorul care plătește pensia de asigurări sociale plătește și pensia suplimentară.

Articolul 70

Prevederile din prezenta lege referitoare la stabilirea și plata pensiilor, precum și la recalcularea dreptului de pensie sau suspendarea plății acesteia, se aplică în mod corespunzător și pensiilor suplimentare.

Capitolul VIII Asistența socială și alte drepturi de asigurări sociale

Articolul 71
(1) Persoanele încadrate în munca au dreptul în caz de imbolnavire, în mod gratuit, la asistența medicală în spitale și ambulatorii, întreținere și medicamente pe timpul internării, în condițiile legii.(2) Pe perioada în care persoanele încadrate în munca nu-și pot îndeplini obligațiile de muncă, datorită imbolnavirii care necesita îngrijiri medicale, beneficiază de concedii medicale și indemnizații.
(la 01-04-1992, Alineatul (2) din Articolul 71 , Capitolul VIII a fost modificat de Punctul 6, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 ) (2^1) Indemnizațiile pentru plata concediilor medicale în caz de boala, prevenirea imbolnavirilor, întărirea și refacerea sănătății se suporta astfel:– pentru primele 10 zile lucrătoare, de către persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat;  ... – începînd cu a 11-a zi lucrătoare, din bugetul asigurărilor sociale de stat.  ... 
(la 01-04-1992, Articolul 71 din Capitolul VIII a fost completat de Punctul 7, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 ) (2^2) Indemnizațiile pentru concediile medicale acordate pentru boli profesionale și accidente de muncă, cu excepția accidentelor survenite în timpul deplasarii la și de la locul de muncă, se suporta din prima zi de incapacitate temporară de muncă și pînă la data încetării acesteia sau pensionării, indiferent de vechimea în munca, din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea.
(la 01-04-1992, Articolul 71 din Capitolul VIII a fost completat de Punctul 7, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 ) (2^3) În cazul cînd persoana juridică sau fizica ce folosește personal salariat își încetează activitatea, drepturile de asigurări sociale care au început să curgă anterior acestor situații se plătesc din fondurile de asigurări sociale de stat.
(la 01-04-1992, Articolul 71 din Capitolul VIII a fost completat de Punctul 7, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 ) (3) Oamenii muncii beneficiază de trimitere la tratament sau odihna în stațiunile balneoclimaterice.

Articolul 72

Pentru concediile medicale ce se acordă în caz de sarcina și lehuzie și îngrijirea copilului bolnav pînă la vîrsta de 3 ani, precum și pentru concediile ce se acordă pentru creșterea copilului pînă la împlinirea virstei de un an a acestuia, indemnizațiile bănești se acordă integral, pe toată durata acestora, din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(la 01-04-1992, Articolul 72 din Capitolul VIII a fost modificat de Punctul 8, Articolul III din LEGEA nr. 49 din 25 mai 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 26 mai 1992 )

Articolul 73

Persoanele încadrate în munca care au suferit accidente sau au contractat boli care le-au produs vătămări grave organismului, beneficiază de indemnizații pentru procurarea de proteze sau alte materiale sanitare.

Articolul 74

În caz de deces al persoanei încadrate în munca sau al unui membru de familie se acordă ajutor de deces.

Articolul 75

Condițiile în care se acordă indemnizațiile din fondurile de asigurări sociale de stat și cuantumul acestora se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 76

Persoanele incapabile de muncă, datorită virstei sau a bolilor cronice, invalizii, deficientii de toate categoriile, lipsiți de mijloace proprii de existenta și care nu au sustinatori legali, beneficiază în condițiile prevăzute de lege de ajutor social sau de îngrijire în instituțiile de ocrotire și asistența socială, precum și de alte forme de asistența socială.

Articolul 77
(1) Pensionării și alte persoane în vîrsta sau bolnave care au posibilități materiale dar au nevoie de îngrijire din partea altor persoane, beneficiază, de asemenea, de sprijin din partea statului prin instituțiile de ocrotire și asistența socială.(2) Cheltuielile de întreținere în instituțiile de ocrotire și asistența socială se acoperă, în condițiile stabilite prin lege, din pensie sau din contribuția soțului (sotiei), copiilor sau părinților, potrivit cu posibilitățile lor de plată.(3) Instituțiile de ocrotire și asistența socială vor crea condițiile necesare ca persoanele interesate să poată desfășura o activitate utila, potrivit capacității lor de muncă.

Articolul 78

În cazul minorilor cu deficiente fizice sau intelectuale, statul organizează unități speciale de ocrotire și învățămînt, asigurind condițiile necesare pentru pregătirea lor profesională și educarea acestora.

Articolul 79

Pensionării și membrii lor de familie au dreptul pe timpul internării în spital, la asistența medicală și medicamente, în mod gratuit.

Articolul 80

Pensionării, precum și membrii lor de familie au dreptul la asistența medicală și medicamente, în condițiile legii, pentru tratamentul ambulatoriu.

Articolul 81

Pensionării beneficiază, în condițiile legii, de tratament în stațiunile balneoclimaterice.

Articolul 82

În caz de deces al pensionarului sau al unui membru de familie se acordă în aceleași condiții ca și pentru personalul muncitor, ajutor de deces.

Capitolul IX Dispoziții finale și tranzitorii

Articolul 83

Cererile în fața orcaror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie, precum și toate actele de procedura în legătură cu acest drept, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.

Articolul 84
(1) Sumele plătite fără temei, cu titlu de pensie sau alte drepturi aferente, se recuperează, potrivit legii, de la cei care le-au primit. Sumele rămase nerecuperate de pe urma pensionarilor decedati nu se mai urmăresc.(2) Recuperarea de la pensionari a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensie, care constituie titlu executoriu.

Articolul 85

Persoanele care, prin nerespectarea dispozițiilor legale determina plata unor pensii necuvenite, sînt obligate la restituirea acestora, potrivit legii.

Articolul 86

La stabilirea pensiilor de asigurări sociale și a pensiei suplimentare, fracțiunile de leu se intregesc la un leu în favoarea pensionarului.

Articolul 87

Pensiile și ajutoarele sociale stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.

Articolul 88
(1) Pensionării de invaliditate de orice grad care, potrivit dispozițiilor legale, sînt revizuibili medical, existenți la data prezentei legi, vor fi reexaminati de către comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, la tratamentele stabilite, potrivit legii.(2) Persoanele care în urma revizuirii medicale urmează să fie reincadrate în munca își mențin dreptul la pensie pînă la încadrarea în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. Pensionării de invaliditate de orice grad, care la intrarea în vigoare a prezentei legi beneficiau de pensie cît și de retributie, își mențin acest drept cît timp continua să fie încadrați în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. În această perioadă unitățile socialiste sînt obligate să le asigure locuri de muncă corespunzător capacității de muncă stabilite potrivit legii. Pensionării pentru limita de vîrsta care sînt încadrați în munca la data intrării în vigoare a prezentei legi și cumulează pensia cu retributia în condițiile și termenele prevăzute de lege, își mențin în continuare acest drept, cît timp sînt încadrați în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977.

Articolul 89

Nevazatorii primesc pensie integrală pentru munca depusa, dacă au o vechime de cel puțin 15 ani bărbații și 10 ani femeile, la împlinirea virstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile. Acești pensionari primesc pensia în întregime și pe timpul cît sînt încadrați în munca.

Articolul 90

Cererile de pensii aflate în curs de rezolvare la organele de pensii vor fi soluționate potrivit prevederilor prezentei legi.

Articolul 91

Pe baza principiilor din prezenta lege, celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii își vor elabora reglementări proprii.

Articolul 92

Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 iulie 1977. Pe aceeași dată se abroga: Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară și H.C.M. nr. 252/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, cu toate modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi.
-------