DECIZIE nr. 514 din 5 iulie 2016
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 885 din 4 noiembrie 2016



        Valer Dorneanu - preşedinte
        Petre Lăzăroiu - judecător
        Mircea Ştefan Minea - judecător
        Daniel Marius Morar - judecător
        Mona-Maria Pivniceru - judecător
        Puskas Valentin Zoltan - judecător
        Simona-Maya Teodoroiu - judecător
        Tudorel Toader - judecător
        Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Costa Utilaje" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 559/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.464D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepţiei este nemulţumită de prevederile criticate şi solicită modificarea acestora. De asemenea, mai arată că prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 21 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 559/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Costa Utilaje" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (1) şi art. 129. Astfel, arată că principiul accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţie implică, printre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se menţioneze cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale, având în vedere că, în speţa de faţă, chiar dacă este vorba de o "contestaţie", aceasta are caracterul unei căi de atac îndreptate împotriva unui act administrativ ce aduce vătămare operatorului economic. Menţionează că în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, prin care s-a statuat că "o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate, să îşi corecteze conduita", iar "cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă" (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).
    7. Or, în cazul de faţă, deoarece textul a cărui neconstituţionalitate se invocă nu este clar în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţa de judecată sunt obligate să stabilească acest aspect în lipsa unei reglementări legale, ceea ce conduce la încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie. În acest context, având în vedere diferitele formule de calcul cu privire la momentul în care începe să curgă termenul de formulare a căii de atac (dacă actul administrativ este comunicat într-o zi de vineri, termen pe zile calendaristice, dacă se face sau nu referire la 365 de zile, dacă momentul în care începe să curgă termenul de formulare a căii de atac este o zi de sărbătoare legală etc.), susţine că şi lipsa din textul criticat a menţiunii cu privire la faptul că termenul se calculează pe ore, prin derogare de la dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, duce la situaţia în care justiţiabilul se află în faţa unui text normativ lipsit de precizie şi claritate.
    8. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu impietează asupra exercitării accesului liber la justiţie. Aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Aşadar, legiuitorul poate institui modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, astfel cum reiese din analiza criticilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta, în realitate, solicită, pe de o parte, interpretarea normelor legale şi, pe de altă parte, modificarea acestor norme, întrucât "nu este clar în ceea ce priveşte momentul la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac" în materie. Faţă de acestea, menţionează că instanţa constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa că nu poate analiza critici de neconstituţionalitate ce urmăresc, în realitate, modificări legislative ale textelor legale în vigoare şi care conţin propuneri de lege ferenda, deoarece controlul de constituţionalitate semnifică verificarea conformităţii dispoziţiilor legale criticate cu normele şi principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidenţierea unui raport de contrarietate dintre acestea, şi nu modificarea sau completarea textelor legale atacate în funcţie de aprecierea subiectivă a autorului excepţiei. De asemenea, interpretarea şi aplicarea normelor legale sunt apanajul exclusiv al instanţelor de judecată, precum şi al instituţiilor chemate să aplice legea. De altfel, în măsura în care aceste norme ar fi de natură să creeze divergenţe de interpretare şi aplicare la nivelul instanţelor judecătoreşti, inclusiv prin coroborarea cu sistemul legislativ în vigoare, se poate face aplicarea dispoziţiilor privind asigurarea unei practici judiciare unitare cuprinse în titlul III art. 514 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...]
    z) zile - zilele calendaristice, în afara cazului în care se prevede expres că sunt zile lucrătoare. Termenul exprimat în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului; ziua în cursul căreia a avut loc un eveniment sau s-a realizat un act al autorităţii contractante nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi de sărbătoare legală, o duminică sau o sâmbătă, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare."
    14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) - cap. VIII - Dispoziţii tranzitorii şi finale - din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere prevederile art. 236 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora "Procedurilor de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data iniţierii procedurii de atribuire. (...) Contractele de achiziţie publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora" şi cele ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, potrivit cărora "Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, astfel cum reiese din notele scrise ale autoarei excepţiei, sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1) cu privire la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în notele scrise, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi prevederile art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii din Constituţie.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate fac parte din cap. I - Dispoziţii generale, secţiunea a 2-a - Definiţii, care prevăd care este semnificaţia unor termeni şi expresii utilizate în materia achiziţiilor publice, astfel cum aceasta este reglementată la nivel legal prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.
    17. Din examinarea prevederilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea reţine că acestea stabilesc faptul că termenul de "zile", de regulă, se referă la "zile calendaristice", iar, prin excepţie, se referă la "zile lucrătoare", în măsura în care legea prevede o astfel de reglementare. Termenul exprimat în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. Ziua în cursul căreia a avut loc un eveniment sau s-a realizat un act al autorităţii contractante nu este luată în calculul termenului.
    18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei este nemulţumită, în primul rând, de textul a cărui neconstituţionalitate o invocă, deoarece nu este clar în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac.
    19. Curtea observă că prevederile criticate nu pot fi interpretate şi aplicate în mod particular şi singular, ci sunt aplicate în procedura achiziţiilor publice în coroborare cu alte prevederi legale, astfel cum este şi în speţa de faţă în care s-a reţinut că litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 271 alin. (1) şi art. 256^2 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în funcţie de valoarea estimată a contractului de achiziţie publică ce face obiectul contestaţiei.
    20. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că accesul liber la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.
    21. În ceea ce priveşte termenele procedurale, Curtea Constituţională a reţinut că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006). De asemenea, instanţa de contencios constituţional a statuat în numeroase cauze că principiul accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Legea fundamentală implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale.
    22. Or, în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate în prezenta cauză, din coroborarea tuturor prevederilor legale aplicabile în materia achiziţiilor publice reiese că modalitatea în care se calculează termenul în care poate fi depusă contestaţia împotriva rezultatului procedurii este clară şi nu este de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la calitatea legii.
    23. Curtea constată că nu poate reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 şi art. 129 din Constituţie, deoarece legiuitorul a prevăzut, prin dispoziţiile legale în materie, posibilitatea contestării actelor autorităţii contractante în procedura achiziţiilor publice atât direct la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau pe calea dreptului comun, cât şi în calea de atac, prin plângere formulată împotriva deciziei emise de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor la instanţa de judecată - cap. IX - Soluţionarea contestaţiilor, secţiunea 8 - Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, şi a stabilit termenele în care se pot introduce contestaţiile sau plângerile împotriva actelor autorităţii contractante. Astfel, potrivit art. 255, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012).
    24. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate în raport cu art. 1 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (5) şi art. 126 din Constituţie, "ca urmare a faptului că textul nu este clar în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţa de judecată sunt obligate să stabilească acest aspect în lipsa unei reglementări legale", Curtea constată că această critică nu este întemeiată. Prevederile criticate sunt tocmai o expresie a respectării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
    25. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în raport cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    26. Distinct de acestea, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin criticile aduse textului legal ce face obiectul controlului de constituţionalitate, tinde şi la modificarea şi completarea acestora. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate".
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Costa Utilaje" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 559/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 3 lit. z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

    PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

    prof. univ. dr. VALER DORNEANU

    Magistrat-asistent,

    Ioniţa Cochinţu

    -----