CONVENŢIE din 12 septembrie 1997
privind compensatiile suplimentare pentru daune nucleare*)
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 18 ianuarie 1999



    ---------- Notă *) Traducere.
    Părţile contractante,
    recunoscand importanţa masurilor prevăzute în Convenţia de la Viena privind raspunderea civila pentru daune nucleare şi în Convenţia de la Paris privind raspunderea civila în domeniul energiei nucleare, precum şi în legislatiile naţionale privind compensarea pentru daune nucleare, consecventa cu principiile acestor conventii,
    dorind sa stabileasca un regim al raspunderii în întreaga lume pentru a suplimenta şi a intari aceste măsuri, în scopul cresterii sumei acordate drept compensatie pentru daune nucleare,
    recunoscand, în plus, ca un asemenea regim al raspunderii în întreaga lume incurajeaza cooperarea regionala şi globală pentru promovarea unui înalt nivel al securitatii nucleare, în acord cu principiile de parteneriat international şi de solidaritate,
    au cazut de acord asupra celor ce urmeaza:

    Capitolul 1 Prevederi generale


    Articolul 1

    Definitii
    În sensul acestei conventii:
    a) Convenţia de la Viena înseamnă Convenţia de la Viena privind raspunderea civila pentru daune nucleare din data de 21 mai 1963 şi orice amendament care a urmat şi care este în vigoare pentru o parte contractantă la aceasta convenţie;
    b) Convenţia de la Paris înseamnă Convenţia de la Paris privind raspunderea civila în domeniul energiei nucleare din data de 29 iulie 1960 şi orice amendament ulterior care este în vigoare pentru o parte contractantă la aceasta convenţie;
    c) drepturi speciale de tragere, numite în continuare DST, înseamnă unităţi de contabilitate definite de Fondul Monetar International şi folosite de acesta pentru propriile operaţiuni şi tranzactii;
    d) reactor nuclear înseamnă orice structura conţinând combustibil nuclear, dispus astfel încât să se poată produce o reactie în lant de fisiune nucleara fără alta sursa de neutroni;
    e) statul pe teritoriul caruia se afla instalatia, în ceea ce priveste o instalatie nucleara, înseamnă partea contractantă pe al carei teritoriu este situata acea instalatie sau, dacă aceasta nu este situata pe teritoriul nici unui stat, partea contractantă care opereaza sau sub a carei autoritate este operata instalatia nucleara;
    f) dauna nucleara înseamnă:
    (i) decesul sau orice dauna personala;
    (îi) orice pierdere de bunuri sau orice dauna privind bunurile;
    şi fiecare dintre urmatoarele categorii, în limita stabilita de legea instanţei competente;
    (iii) orice pierdere economica care rezultă dintr-o pierdere sau dintr-o dauna la care s-a facut referire la pct. (i) sau (îi), neinclusa până acum în aceste alineate, suferita de o persoană indreptatita sa ceara reparatie cu privire la acea pierdere sau distrugere;
    (iv) costurile masurilor de refacere a mediului înconjurător degradat, dacă astfel de măsuri sunt sau vor fi luate, cu excepţia cazului în care degradarea este nesemnificativa, şi nu sunt incluse la pct. (îi);
    (v) orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un interes economic în orice folosire a mediului înconjurător, suferita ca rezultat al unei degradari semnificative a mediului, neinclusa la pct. (îi);
    (vi) costurile masurilor preventive şi orice pierdere sau dauna cauzata de astfel de măsuri;
    (vii) orice alta dauna economica, alta decat cea cauzata de degradarea mediului, dacă este admisa de legislatia privind raspunderea civila a instanţei competente,
    în cazul pct. (i)-(v) şi (vii) de mai sus, în măsura în care pierderea sau dauna ia nastere ca rezultat al radiatiei ionizante, emisa de orice sursa de radiatie care se afla intr-o instalatie nucleara sau emisa de combustibilul nuclear, de produsii radioactivi sau de deseurile radioactive dintr-o instalatie nucleara ori de materialul nuclear venit dinspre, provenind din sau trimis spre o instalatie nucleara, dacă pierderea sau dauna este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material ori ale unei combinatii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice, explozive sau cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material;
    g) măsuri de restaurare înseamnă orice măsuri rezonabile care au fost aprobate de autorităţile competente ale statului pe teritoriul caruia aceste măsuri au fost luate şi care au ca obiectiv refacerea sau reabilitarea componentelor mediului, distruse sau afectate, ori introducerea, acolo unde este rezonabil, a echivalentului acestor componente în mediu. Legea statului pe teritoriul caruia a fost suferita dauna va stabili cine este abilitat sa ia astfel de măsuri;
    h) măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după ce un incident nuclear s-a produs, pentru a preveni sau a reduce la minimum dauna la care s-a facut referire la lit. f) pct. (i)-(v) sau (vii), care fac obiectul aprobării din partea autorităţii competente, ceruta conform legii statului în care s-au luat aceste măsuri;
    i) accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeasi origine, care cauzeaza o dauna nucleara sau, în ceea ce priveste masurile preventive, creeaza o grava şi iminenta amenintare de a cauza daune de aceasta natura;
    j) capacitate nucleara instalata înseamnă, pentru fiecare parte contractantă, numărul total al unităţilor stabilit prin formula data la art. IV alin. 2, iar putere termica înseamnă puterea maxima termica autorizata de autoritatea competentă naţionala;
    k) legea instanţei competente înseamnă legea instanţei care are competenţa jurisdictionala în temeiul prezentei conventii, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul legislativ;
    l) măsuri rezonabile înseamnă orice măsuri care sunt considerate de către legea instanţei competente ca fiind corespunzătoare şi proportionale cu privire la toate circumstantele, ca de exemplu:
    (i) natura şi amploarea daunei suferite sau, în cazul masurilor preventive, natura şi amploarea riscului acelei daune;
    (îi) probabilitatea, la momentul în care sunt luate, ca aceste măsuri să fie efective; şi
    (iii) expertiza stiintifica şi tehnica relevanta.


    Articolul 2

    Scopul şi aplicarea
    1. Scopul acestei conventii este sa suplimenteze sistemul compensatiilor prevăzute conform legislaţiei naţionale, care:
    a) implementeaza unul dintre instrumentele la care se face referire la art. I lit. a) şi b); sau
    b) este în acord cu prevederile anexei la prezenta convenţie.
    2. Sistemul acestei conventii se va aplica daunelor nucleare pentru care un operator al unei instalaţii nucleare, utilizata în scopuri pasnice, situata pe teritoriul unei părţi contractante, este răspunzător fie conform prevederilor uneia dintre cele doua conventii la care se face referire la art. I, fie conform legislaţiei naţionale menţionate la alin. 1 lit. b) din prezentul articol.
    3. Anexa la care se face referire la alin. 1 lit. b) va constitui parte integrantă a acestei conventii.


    Capitolul 2 Compensatia


    Articolul 3

    Angajamente
    1. Compensatia, în ceea ce priveste daunele nucleare, pe accident nuclear, va fi asigurata după cum urmeaza:
    a) (i) statul pe teritoriul caruia se afla instalatia va asigura disponibilitatea sumei de 300 milioane DST sau a unei sume mai mari, care va fi notificata depozitarului oricand inaintea accidentului nuclear, ori a unei sume temporare, conform pct. (îi);
    (îi) o parte contractantă poate stabili, pentru un interval de maximum 10 ani de la data deschiderii spre semnare a acestei conventii, o sumă temporara de cel puţin 150 milioane DST, în cazul unui accident nuclear care se produce în această perioadă;
    b) în afară de suma disponibilizata conform lit. a), părţile contractante vor disponibiliza şi fonduri publice, conform formulei specificate la art. IV.
    2. a) Reparatia unei daune nucleare, conform alin. 1 lit. a), va fi repartizata echitabil, fără discriminare din punct de vedere al naţionalitatii, al domiciliului sau al rezidentei, fiind înţeles faptul ca legea statului pe teritoriul caruia se afla instalatia poate exclude daunele nucleare suferite intrun stat necontractant, sub rezerva obligaţiilor asumate de acel stat în baza altor conventii privind raspunderea în caz de daune nucleare;
    b) reparatia unei daune nucleare în acord cu prevederile alin. 1 lit. b) este repartizata în mod echitabil, fără discriminare din punct de vedere al naţionalitatii, al domiciliului sau al rezidentei, sub rezerva prevederilor art. V şi XI alin. 1 lit. b).
    3. Dacă dauna nucleara care trebuie compensata nu necesita întreaga suma prevăzută la alin. 1 lit. b), contribuţiile vor fi reduse proportional.
    4. Dobanzile şi costurile hotarate de o instanţa în actiunile intentate pentru compensarea daunelor nucleare sunt platibile în plus faţă de sumele acordate conform alin. 1 lit. a) şi b) şi vor fi proportionate în functie de contribuţiile facute, conform alin. 1 lit. a) şi, respectiv lit. b), de către operatorul răspunzător, de partea contractantă pe al carei teritoriu este situata instalatia nucleara a acelui operator şi de către părţile contractante, împreună.


    Articolul 4

    Calcularea contribuţiilor
    1. Formula pentru calcularea contribuţiilor, în acord cu care părţile contractante vor disponibiliza fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), va fi determinata astfel:
    a) (i) suma corespunzătoare produsului capacităţii nucleare instalate a acelei părţi contractante, multiplicata cu 300 DST pe unitate de capacitate instalata; şi
    (îi) suma obtinuta pe baza raportului dintre rata de evaluare fixata de Organizaţia Natiunilor Unite pentru acea parte contractantă în anul precedent celui în care accidentul nuclear s-a produs şi totalul unor astfel de rate, stabilite pentru toate părţile contractante conform pct. (i);
    b) sub rezerva prevederilor lit. c), contribuţia fiecarei părţi contractante va fi constituita din totalul sumelor la care se face referire la lit. a) pct. (i) şi (îi), cu rezerva ca statele care au cea mai scazuta rata de evaluare calculată de Organizaţia Natiunilor Unite şi care nu poseda reactoare nucleare să fie exceptate de a face contribuţii;
    c) contribuţia maxima care poate fi solicitata pentru un accident nuclear oricarei părţi contractante, alta decat statul pe teritoriul caruia se afla instalatia, conform lit. b) de mai sus, nu va depăşi procentajul sau specificat din totalul contribuţiilor tuturor părţilor contractante, determinate în acord cu lit. b). Pentru o parte contractantă data, procentajul sau specificat corespunde ratei sale de evaluare, calculată de Organizaţia Natiunilor Unite, exprimata ca procentaj şi majorata cu 8% . Dacă, în momentul producerii unui accident nuclear, puterea instalata totala a părţilor contractante la prezenta convenţie este egala sau mai mare de 625.000 unităţi, acest procentaj va fi majorat cu 1% . Va fi majorat suplimentar cu 1% pentru fiecare crestere de putere de 75.000 de unităţi peste puterea de 625.000 de unităţi.
    2. Formula se aplică pentru fiecare reactor nuclear situat pe teritoriul unei părţi contractante, o unitate pentru fiecare MW de putere termica. Formula va fi calculată pe baza puterii termice a reactoarelor nucleare înregistrate, la data accidentului nuclear, în lista stabilita şi ţinuta la zi conform prevederilor art. VIII.
    3. În scopul calcularii contribuţiilor, un reactor nuclear va fi luat în considerare de la data la care elementele combustibile au fost pentru prima oara incarcate în reactorul nuclear. Un reactor nuclear va fi exclus din calcul în cazul în care toate elementele combustibile au fost retrase definitiv din miezul reactorului şi au fost depozitate în siguranţa, în conformitate cu procedurile aprobate.


    Articolul 5

    Domeniul geografic de actiune a prezentei conventii
    1. Fondurile prevăzute la art. III alin. 1 lit. b) sunt aplicabile daunelor nucleare care sunt suferite:
    a) pe teritoriul unei părţi contractante; sau
    b) în zonele maritime situate dincolo de apele maritime teritoriale ale unei părţi contractante sau deasupra unor astfel de zone:
    (i) la bordul sau de către o nava aflata sub pavilionul unei părţi contractante, la bordul sau de către o aeronava inmatriculata pe teritoriul unei părţi contractante, pe teritoriul sau de către o insula artificiala, de o instalatie sau de o structura aflata sub jurisdictia unei părţi contractante; sau
    (îi) de către orice cetatean al unei părţi contractante, excluzand o dauna suferita în sau deasupra apelor maritime teritoriale ale unui stat care nu este parte la prezenta convenţie; sau
    c) în sau deasupra unei zone economice exclusive a unei părţi contractante sau pe platforma continentala a unei părţi contractante, în ceea ce priveste exploatarea sau explorarea resurselor naturale ale acelei zone economice exclusive sau ale acelui platou continental, cu condiţia ca instantele părţilor contractante să aibă jurisdictie, conform art. XIII.
    2. În momentul semnarii sau aderarii la prezenta convenţie sau în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, oricare stat semnatar sau oricare stat care adera poate declara, în scopul aplicarii prevederilor alin. 1 lit. b) pct. (îi), ca asimileaza, în sensul legislaţiei sale, cu propriii săi cetăţeni, persoanele fizice sau anumite categorii dintre acestea, care au rezidenta obisnuita pe teritoriul sau.
    3. În sensul prezentului articol, expresia un cetatean al unei părţi contractante va include o parte contractantă sau orice subdiviziune constitutiva a acesteia ori o asociaţie de persoane sau orice entitate publică ori privată, cu sau fără personalitate juridica, stabilita pe teritoriul unei părţi contractante.


    Capitolul 3 Organizarea finantarii suplimentare


    Articolul 6

    Notificarea unei daune nucleare
    Fără a aduce prejudicii obligaţiilor pe care părţile contractante le pot avea în virtutea altor acorduri internationale, partea contractantă a carei instanţa este competenţa notifica celorlalte părţi contractante un accident nuclear imediat ce rezultă ca dauna cauzata de un astfel de accident depăşeşte sau risca să depăşească cantitatea disponibila, conform art. III alin. 1 lit. a) şi, în consecinţa, contribuţiile prevăzute la art. III alin. 1. lit. b) pot fi solicitate. Părţile contractante vor dispune fără intarziere toate masurile necesare pentru a stabili proceduri referitoare la relatiile lor în ceea ce priveste acest subiect.


    Articolul 7

    Solicitarea fondurilor
    1. Urmand notificarea la care se face referire la art. VI şi sub rezerva prevederilor art. X alin. 3 partea contractantă ale carei instante sunt competente va solicita celorlalte părţi contractante sa aloce fondurile publice, conform art. III alin. 1 lit. b), în măsura şi în momentul în care aceste fonduri sunt efectiv necesare, şi va avea competenţa exclusiva în atribuirea acestor fonduri.
    2. Independent de reglementarile deja existente sau viitoare privind mijloacele de plată sau transferurile, părţile contractante vor autoriza transferul şi plata oricarei contribuţii prevăzute în aplicarea prevederilor art. III alin. 1 lit. b), fără nici o restrictie.


    Articolul 8

    Lista cuprinzand instalatiile nucleare
    1. În momentul când depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare stat contractant va comunică depozitarului o lista completa cuprinzand toate instalatiile nucleare la care se face referire la art. IV alin. 3. Lista va contine informaţiile necesare, în scopul calcularii contribuţiilor.
    2. Fiecare parte contractantă va comunică prompt depozitarului toate modificările care sunt efectuate în lista. În cazul în care astfel de modificari includ adaugarea unei instalaţii nucleare, comunicarea trebuie facuta cu cel puţin 3 luni înainte de data când este de asteptat ca materialul nuclear să fie introdus în instalatie.
    3. Dacă o parte contractantă este de parere ca informaţiile sau o modificare facuta în lista comunicata de către un stat contractant, conform alin. 1 şi 2, nu sunt conforme cu dispozitiile prezentului articol, acea parte contractantă poate ridica obiectii în aceasta privinta, adresandu-le depozitarului în termen de 3 luni de la data la care a primit o notificare conform alin. 5. Depozitarul va comunică imediat aceste obiectii statului la ale cărui informaţii au fost ridicate obiectii. Orice diferend nesolutionat va fi rezolvat în acord cu procedura de reglementare a diferendelor, enuntata la art. XVI.
    4. Depozitarul va pastra, va aduce la zi şi va comunică, anual, tuturor statelor contractante lista cuprinzand instalatiile nucleare, stabilita conform prezentului articol. Aceasta lista cuprinde toate informaţiile şi modificările la care se face referire în prezentul articol, fiind înţeles faptul ca obiectiile prezentate în termenii prezentului articol au un efect retroactiv începând cu data la care aceste obiectii au fost ridicate, dacă au fost admise.
    5. Depozitarul va notifica cat mai curand posibil fiecarei părţi contractante comunicarile şi obiectiile care au fost primite conform prezentului articol.


    Articolul 9

    Drepturi de recurs
    1. Fiecare parte contractantă va adopta o legislatie care să permită atât părţii contractante pe al carei teritoriu este situata instalatia nucleara a operatorului responsabil, cat şi altor părţi contractante care au varsat contribuţiile prevăzute la art. III alin. 1 lit. b) sa beneficieze de dreptul de recurs al operatorului, în măsura în care acesta are un astfel de drept în virtutea prevederilor vreuneia dintre conventiile la care se face referire la art. I sau în virtutea legislaţiei naţionale menţionate la art. II alin. 1 lit. b) şi în măsura în care contribuţiile au fost varsate de oricare dintre părţile contractante.
    2. Legislatia unei părţi contractante pe al carei teritoriu este situata instalatia nucleara a operatorului responsabil poate prevedea ca recuperarea fondurilor publice disponibilizate conform prezentei conventii să se faca de la acel operator responsabil, dacă daunele sunt rezultate din vina sa.
    3. Partea contractantă ale carei instante sunt competente poate exercita drepturile de recurs prevăzute la alin. 1 şi 2 în numele altor părţi contractante care au varsat contribuţiile.


    Articolul 10

    Atribuiri, proceduri
    1. Regimul atribuirilor şi cel al repartizarilor fondurilor prevăzute la art. III alin. 1 vor fi cele ale părţii contractante ale carei instante sunt competente.
    2. Fiecare parte contractantă va lua masurile necesare pentru ca persoanele care au suferit daune să poată invoca drepturile la reparatie fără a fi nevoie de proceduri separate privind originea fondurilor destinate pentru aceasta compensatie şi pentru ca părţile contractante să poată interveni în procedura contra operatorului responsabil.
    3. Nici o parte contractantă nu va disponibiliza fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), dacă cererile pentru reparatie pot fi satisfacute din alte fonduri decat cele la care se face referire la art. III alin. 1.


    Articolul 11

    Alocarea fondurilor
    Fondurile furnizate conform art. III alin. 1 lit. b) vor fi repartizate astfel:
    1. a) 50% din fonduri vor fi alocate pentru a compensa cererile de reparatii pentru daune nucleare suferite în statul pe al cărui teritoriu se afla instalatia sau în afara acestuia;
    b) 50% din fonduri vor fi alocate pentru a compensa cererile de reparatii pentru daune nucleare suferite în afara statului pe al cărui teritoriu se afla instalatia, în măsura în care aceste cereri rămân necompensate conform lit. a);
    c) dacă suma prevăzută conform art. III alin. 1 lit. a) este mai mica de 300 milioane DST:
    (i) suma prevăzută la alin. 1 lit. a) va fi redusa cu un procent egal cu cel prin care suma prevăzută conform art. III alin. 1 lit. a) este mai mica de 300 milioane DST;
    (îi) suma prevăzută la alin. 1 lit. b) va fi majorata cu suma reducerii calculate conform pct. (i).
    2. Dacă o parte contractantă, conform art. III alin. 1 lit. a), a alocat fără discriminare o sumă de cel puţin 600 milioane DST, care a fost specificata depozitarului inaintea producerii accidentului nuclear, toate fondurile la care se face referire la art. III alin. 1 lit. a) şi b) vor fi, în pofida prevederilor alin. 1, alocate fără discriminare pentru repararea daunelor nucleare suferite pe teritoriul statului unde se afla instalatia sau în afara teritoriului acestuia.


    Capitolul 4 Exercitarea optiunilor


    Articolul 12

    1. Cu excepţia cazurilor în care prezenta convenţie dispune altfel, fiecare parte contractantă îşi poate exercita competenţa cu care a fost investita în virtutea Convenţiei de la Viena sau Convenţiei de la Paris şi toate dispozitiile deja luate pot fi invocate împotriva altor părţi contractante, în vederea alocarii fondurilor publice la care se face referire la art. III alin. 1. lit. b).
    2. Prezenta convenţie nu va împiedica o parte contractantă sa ia măsuri în afara cadrului Convenţiei de la Viena, Convenţiei de la Paris sau prezentei conventii, sub rezerva ca masurile dispuse nu vor antrena obligaţii suplimentare pentru alte părţi contractante şi ca daunele suferite de o parte contractantă care nu are nici o instalatie nucleara pe teritoriul sau nu vor fi excluse de la aceste reparatii suplimentare pe motiv de lipsa de reciprocitate.
    3. a) Prezenta convenţie nu împiedica părţile contractante sa incheie acorduri regionale sau altfel de acorduri, în scopul aplicarii obligaţiilor lor conform prevederilor art. III alin. 1 lit. a), sau sa aloce fonduri suplimentare pentru repararea daunelor nucleare, sub rezerva ca aceasta nu va antrena obligaţii suplimentare, în virtutea prevederilor prezentei conventii, pentru alte părţi contractante.
    b) toate părţile contractante care îşi propun sa incheie un astfel de acord vor notifica tuturor celorlalte părţi contractante intentiile lor. Acordurile incheiate vor fi notificate depozitarului.


    Capitolul 5 Competenţa jurisdictionala şi dreptul aplicabil


    Articolul 13

    Competenţa jurisdictionala
    1. În afara dispoziţiilor contrare ale prezentului articol, instantele părţii contractante pe al carei teritoriu a survenit accidentul nuclear sunt singurele competente pentru solutionarea acţiunilor privitoare la daune nucleare rezultate dintr-un accident nuclear.
    2. În cazul în care un accident nuclear survine în spatiul unei zone economice exclusive a unei părţi contractante sau, în cazul în care o astfel de zona nu a fost determinata, într-un spatiu care nu depăşeşte limitele unei zone economice exclusive, dacă acea parte contractantă a stabilit o astfel de zona, instantele acelei părţi contractante sunt singurele competente, în temeiul prevederilor prezentei conventii, pentru solutionarea acţiunilor privitoare la daunele nucleare rezultate din acest accident nuclear. Prevederile frazei precedente sunt aplicabile şi în cazul în care partea contractantă a notificat acest spatiu depozitarului, inaintea producerii accidentului nuclear. Nici o prevedere din prezentul paragraf nu este interpretata ca autorizand exercitarea competentei jurisdictionale, de o maniera care este contrara dreptului international al marii, incluzând Convenţia Natiunilor Unite privind dreptul marii. Totodata, dacă exercitarea acestei competente jurisdictionale este incompatibila cu oblibaţiile acestei părţi contractante, în temeiul art. XI al Convenţiei de la Viena sau al art. 13 al Convenţiei de la Paris, în raport cu un stat care nu este parte la prezenta convenţie, competenţa jurisdictionala este determinata în conformitate cu aceste dispozitii.
    3. În cazul în care un accident nuclear nu survine pe teritoriul unei părţi contractante sau într-un spatiu notificat conform alin. 2 ori dacă locul unde accidentul nuclear s-a produs nu poate fi determinat cu certitudine, instantele statului pe teritoriul caruia se afla instalatia sunt singurele care au competenţa sa solutioneze actiunile privitoare la dauna nucleara care rezultă din accidentul nuclear.
    4. În cazul în care instantele mai multor părţi contractante sunt competente pentru a solutiona actiunile privitoare la o dauna nucleara, acele părţi contractante stabilesc de comun acord instantele competente.
    5. Orice hotărâre definitivă pronunţată de o instanţa a uneia dintre părţile contractante având competenţa jurisdictionala, care nu este susceptibila formelor ordinare de revizie, trebuie să fie recunoscută, cu condiţia ca:
    a) hotărârea definitivă sa nu fi fost obtinuta prin dol;
    b) partea împotriva careia hotărârea a fost pronunţată sa fi avut posibilitatea să-şi prezinte cauza în condiţii echitabile;
    c) hotărârea definitivă sa nu contravina ordinii publice existente în acea parte contractantă sau sa nu fie conforma cu normele fundamentale ale justiţiei.
    6. Orice hotărâre definitivă, care este recunoscută în temeiul alin. 5 şi a carei aplicare este ceruta în forma impusa de către legislatia naţionala a părţii contractante unde ea trebuie să între în vigoare, este executorie ca şi cum ar fi vorba de o hotărâre definitivă a unei instante a acestei părţi contractante. Nici o cauza asupra careia s-a emis o hotărâre judecătorească definitivă nu poate face obiectul unui nou examen de fond.
    7. Tranzactiile efectuate în baza condiţiilor fixate de legislatia naţionala cu privire la repararea daunelor, efectuate din fondurile publice la care se face referire la art. III alin. 1 lit. b), sunt recunoscute de celelalte părţi contractante.


    Articolul 14

    Dreptul aplicabil
    1. Fie Convenţia de la Viena, fie Convenţia de la Paris, fie anexa la prezenta convenţie se aplică, după caz, în cazul unui accident nuclear, excluzandu-le pe celelalte.
    2. Sub rezerva, după caz, a dispoziţiilor prezentei conventii, ale Convenţiei de la Viena sau ale Convenţiei de la Paris dreptul aplicabil este dreptul instanţei competente.


    Articolul 15

    Dreptul international public
    Prezenta convenţie nu afectează drepturile şi oblibaţiile unei părţi contractante în virtutea regulilor generale ale dreptului international public.


    Capitolul 6 Solutionarea diferendelor


    Articolul 16

    1. În caz de diferend între părţile contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei conventii, părţile în diferend se consulta în vederea solutionarii acestuia prin negocieri sau prin orice mijloc amiabil de solutionare a diferendelor, agreate de ele.
    2. Dacă un diferend de natura celui mentionat la alin. 1 nu poate fi solutionat în termen de 6 luni de la cererea de consultare prevăzută la alin. 1, el este supus arbitrajului sau returnat Curtii Internationale de Justiţie pentru decizie, la cererea oricareia dintre părţile în diferend. Dacă, în cele 6 luni care urmeaza datei cererii de arbitraj, părţile în diferend nu reusesc să se puna de acord asupra organizarii arbitrajului, o parte contractantă poate cere presedintelui Curtii Internationale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite sa desemneze unul sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile părţilor în diferend, prevaleaza cererea adresata secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite.
    3. În cazul în care un stat ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie, el poate să declare că nu se considera legat de vreuna dintre procedurile de solutionare a diferendelor prevăzute la alin. 2. Celelalte părţi contractante nu sunt legate printr-o procedură de solutionare a diferendelor, prevăzută la alin. 2, cu privire la una dintre părţile contractante pentru care o astfel de declaratie este în vigoare.
    4. O parte contractantă care a facut o declaratie conform alin. 3 poate să o retraga în orice moment prin notificare adresata depozitarului.


    Capitolul 7 Clauze finale


    Articolul 17

    Semnarea
    Prezenta convenţie este deschisa spre semnare tuturor statelor la sediul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica de la Viena, de la data de 29 septembrie 1997 până la intrarea sa în vigoare.


    Articolul 18

    Ratificarea, acceptarea, aprobarea
    1. Prezenta convenţie este supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării de către statele semnatare. Un instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare este acceptat numai din partea unui stat care este parte fie a Convenţiei de la Viena, fie a Convenţiei de la Paris sau din partea unui stat care declara ca legislatia naţionala este conforma cu dispozitiile anexei la prezenta convenţie, cu condiţia ca, în cazul în care un stat care are pe teritoriul sau o instalatie nucleara conform definitiei din Convenţia privind securitatea nucleara din 17 iunie 1994, acel stat să fie stat parte la aceasta convenţie.
    2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare sunt depuse pe lângă directorul general al Agentiei Internationale pentru Energia Atomica, care indeplineste şi functia de depozitar al prezentei conventii.
    3. O parte contractantă furnizeaza depozitarului, intr-una dintre limbile oficiale ale Organizaţiei Natiunilor Unite, un exemplar din prevederile legislaţiei sale naţionale la care se face referire la art. II alin. 1, din amendamentele acestora, precum şi orice indicatie data în temeiul art. III alin. 1 lit. a) sau al art. XI alin. 2 ori un cuantum tranzitoriu stabilit în baza prevederilor art. III alin. 1 lit. a) pct. (îi). Depozitarul transmite copii de pe aceste prevederi tuturor celorlalte părţi contractante.


    Articolul 19

    Aderarea
    1. După intrarea sa în vigoare orice stat care nu a semnat prezenta convenţie poate să adere la aceasta. Un instrument de aderare nu este acceptat decat din partea unui stat care este parte fie la Convenţia de la Viena, fie la Convenţia de la Paris sau a unui stat care declara ca legislatia sa naţionala este conforma cu prevederile anexei la prezenta convenţie, cu condiţia ca în cazul în care un stat pe al cărui teritoriu se afla o instalatie nucleara, asa cum a fost definita în Convenţia privind securitatea nucleara din 17 iunie 1994, este un stat contractant la aceasta convenţie.
    2. Instrumentele de aderare sunt depuse pe lângă directorul general al Agentiei Internationale pentru Energia Atomica.
    3. O parte contractantă furnizeaza depozitarului, intr-una dintre limbile oficiale ale Organizaţiei Natiunilor Unite, o copie de pe prevederile legislaţiei sale naţionale, stipulate la art. II alin. 1, de pe amendamentele acestora, precum şi orice specificatie data în temeiul art. III alin. 1 lit. a) sau al art. XI alin. 2 ori un cuantum tranzitoriu stabilit conform art. III alin. 1 lit. a) pct. (îi). Depozitarul transmite copii de pe aceste prevederi tuturor celorlalte părţi contractante.


    Articolul 20

    Intrarea în vigoare
    1. Prezenta convenţie intră în vigoare la 90 de zile de la data la care cel puţin 5 state având minimum 400.000 de unităţi de putere nucleara instalata au depus un instrument la care se face referire la art. XVIII.
    2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie ulterior intrarii sale în vigoare, ea va intra în vigoare la 90 de zile după ce acel stat depune instrumentul corespunzător.


    Articolul 21

    Denuntarea
    1. Orice parte contractantă poate denunta prezenta convenţie prin notificare scrisa adresata depozitarului.
    2. Denuntarea intră în vigoare la un an de la data la care depozitarul primeste notificarea.


    Articolul 22

    Încetarea
    1. Orice parte contractantă care inceteaza sa mai fie parte la Convenţia de la Viena sau la Convenţia de la Paris informeaza depozitarul despre acest fapt şi despre data încetării. La această dată, aceasta parte contractantă inceteaza sa mai fie parte la prezenta convenţie, numai dacă legislatia sa naţionala este conforma cu dispozitiile anexei la prezenta convenţie şi dacă a informat depozitarul şi i-a furnizat acestuia un exemplar din prevederile legislaţiei sale naţionale intr-una dintre limbile oficiale ale Organizaţiei Natiunilor Unite. Depozitarul transmite o astfel de copie tuturor celorlalte părţi contractante.
    2. Orice parte contractantă a carei legislatie naţionala inceteaza de a mai fi conforma cu prevederile anexei la prezenta convenţie şi care nu este parte nici la Convenţia de la Viena, nici la Convenţia de la Paris informeaza depozitarul despre acest fapt şi despre data încetării. La această dată, aceasta parte contractantă inceteaza sa mai fie parte la prezenta convenţie.
    3. Orice parte contractantă care are pe teritoriul sau o instalatie nucleara, asa cum a fost definita de Convenţia privind securitatea nucleara, care inceteaza sa mai fie parte la aceasta convenţie, informeaza depozitarul despre acest fapt şi despre data încetării. La această dată, aceasta parte contractantă, contrar prevederilor alin. 1 şi 2, inceteaza sa mai fie parte la prezenta convenţie.


    Articolul 23

    Menţinerea drepturilor şi obligaţiilor anterioare
    Contrar unei denuntari în baza art. XXI sau unei incetari în baza art. XXII, prevederile prezentei conventii continua să se aplice oricarei daune nucleare cauzate de un accident nuclear survenit înainte de denuntare sau de incetare.


    Articolul 24

    Revizuire şi amendamente
    1. Depozitarul, după ce a consultat părţile contractante, poate convoca o conferinta având drept scop revizia sau amendarea prezentei conventii.
    2. Depozitarul convoaca părţile contractante la o conferinta având drept scop revizia sau amendarea prezentei conventii, la cererea a cel puţin unei treimi din numărul părţilor contractante.


    Articolul 25

    Amendarea printr-o procedură simplificata
    1. O reuniune a părţilor contractante este convocata de către depozitar pentru modificarea cuantumurilor de compensare care sunt prevăzute la art. III alin. 1 lit. a) şi b) sau a categoriilor de instalaţii, incluzând contribuţiile platite pentru ele, care sunt menţionate la art. IV alin. 3, dacă o treime din numărul părţilor contractante face cunoscut faptul ca doreste aceasta.
    2. Decizia de a adopta un amendament propus este luata prin vot. Un amendament este adoptat dacă nu exista nici un vot împotriva.
    3. Orice amendament adoptat conform alin. 2 este notificat de către depozitar tuturor părţilor contractante. Amendamentul este considerat ca fiind acceptat dacă, în termen de 36 de luni după ce a fost notificat, toate părţile contractante, la momentul adoptarii amendamentului, au comunicat acceptarea lor depozitarului. Amendamentul intră în vigoare pentru toate părţile contractante în termen de 12 luni după acceptarea sa.
    4. Dacă, în termen de 36 de luni de la data notificarii spre acceptare, un amendament nu a fost acceptat conform alin. 3 de mai sus, amendamentul este considerat ca fiind respins.
    5. În cazul în care un amendament a fost adoptat conform alin. 2, dar perioada de 36 de luni prevăzută pentru acceptarea sa nu a expirat, un stat care devine parte la prezenta convenţie, în cursul acestei perioade, este legat prin acest amendament, dacă acest amendament intră în vigoare. Un stat care devine parte la prezenta convenţie după această perioadă este legat prin orice amendament care a fost acceptat conform alin. 3. În cazul la care se face referire în prezentul alineat, o parte contractantă este legata printr-un amendament la data la care acest amendament intră în vigoare sau la data la care prezenta convenţie intră în vigoare, dacă cea din urma data este ulterioară celei dintai.


    Articolul 26

    Functiile depozitarului
    În plus faţă de functiile prevăzute la alte articole ale prezentei conventii, depozitarul notifica, fără intarziere, părţilor contractante, tuturor celorlalte state, precum şi secretarului general al Organizaţiei de Cooperare şi de Dezvoltare Economica:
    a) fiecare semnare a prezentei conventii;
    b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare privitor la prezenta convenţie;
    c) intrarea în vigoare a prezentei conventii;
    d) declaratiile primite conform art. XVI;
    e) orice denuntare primita conform art. XXI sau toate notificarile primite conform art. XXII;
    f) toate notificarile în temeiul art. XIII alin. 2;
    g) alte notificari pertinente ce privesc prezenta convenţie.


    Articolul 27

    Texte autentice
    Textul original al prezentei conventii, ale cărui versiuni în limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depus pe lângă directorul general al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, care va transmite copii conforme tuturor statelor.
    Drept pentru care, plenipotentiarii subsemnati, deplin împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.
    Incheiata la Viena la 12 septembrie 1997.


    Anexa 1
    O parte contractantă care nu este parte la nici una dintre conventiile la care se face referire la art. I lit. a) sau b) al prezentei conventii va lua masurile corespunzătoare pentru ca legislatia sa naţionala să fie conforma cu prevederile prezentei anexe, atâta timp cat aceste prevederi nu sunt aplicabile direct în acea parte contractantă. O parte contractantă care nu are instalaţii nucleare pe teritoriul sau nu este necesar să aibă o legislatie care să-i permita acesteia să îşi onoreze oblibaţiile în temeiul prevederilor prezentei conventii.

    Articolul 1

    Definitii
    1. În plus faţă de definiţiile cuprinse la art. I al prezentei conventii, definiţiile care urmeaza se aplică prezentei anexe:
    a) combustibil nuclear înseamnă orice material care permite producerea de energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara;
    b) instalatie nucleara înseamnă:
    (i) orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport aerian sau maritim spre a fi folosit ca o sursa de putere, dacă este pentru propulsie, sau în orice alt scop;
    (îi) orice uzina care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare şi orice uzina de prelucrare a materialelor nucleare, inclusiv orice uzina de tratare a combustibilului nuclear iradiat;
    (iii) orice instalatie în care sunt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitarilor în vederea transportului de materiale nucleare;
    Statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate stabili ca mai multe instalaţii nucleare ale unui operator, care se afla pe acelasi amplasament, să fie considerate ca o singura instalatie nucleara;
    c) material nuclear înseamnă:
    (i) orice combustibil nuclear, altul decat uraniul natural sau saracit, capabil sa produca energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara în afara unui reactor nuclear sau în combinaţie cu alte materiale;
    (îi) orice produs sau deseu radioactiv;
    d) operator, în ceea ce priveste o instalatie nucleara, înseamnă persoana desemnata sau recunoscută de statul pe teritoriul caruia se afla instalatia ca operator al acesteia;
    e) produs sau deseu radioactiv înseamnă orice material radioactiv obţinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv în urma expunerii la radiatiile emise în cursul acestui proces, cu excepţia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare şi sunt susceptibili a fi utilizati în scopuri stiintifice, medicale, agricole, comerciale sau industriale.
    2. Dacă riscurile implicate sunt suficient de limitate, statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate exclude orice instalatie nucleara sau orice cantitate mica de material nuclear de la aplicarea prezentei conventii, cu condiţia ca:
    a) legat de instalatiile nucleare, criteriile pentru excludere să fie stabilite de Consiliul Guvernatorilor al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica şi orice excludere operata de statul pe teritoriul caruia se afla instalatia nucleara sa satisfaca aceste criterii;
    b) legat de cantitatile mici de material nuclear, limitele maxime pentru excluderea unei astfel de cantitati să fie stabilite de Consiliul Guvernatorilor al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica şi orice excludere operata de statul unde se afla instalatia nucleara trebuie să respecte aceste limite. Criteriile pentru excluderea de instalaţii nucleare şi limitele maxime pentru excluderea de mici cantitati de material nuclear vor fi revizuite periodic de către Consiliul Guvernatorilor al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica.


    Articolul 2

    Conformitatea legislaţiei
    1. Legislatia naţionala a unei părţi contractante este obligatoriu să fie în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 5 şi 7, dacă aceasta continea la data de 1 ianuarie 1995 şi continua sa conţină dispozitii care:
    a) prevad o responsabilitate obiectiva în caz de accident nuclear, al cărui rezultat este o dauna nucleara importanţa în afara amplasamentului instalatiei nucleare în care a survenit accidentul nuclear;
    b) cer indemnizatii de la orice persoană, alta decat operatorul răspunzător pentru dauna nucleara, în măsura în care aceasta persoana este juridic obligata sa plateasca o reparatie; şi
    c) garanteaza disponibilitatea a cel puţin 1 miliard DST, în ceea ce priveste o centrala nucleara civila, şi a cel puţin 300 milioane DST, în ceea ce priveste alte instalaţii nucleare civile, pentru o astfel de indemnizatie.
    2. Dacă, în conformitate cu alin. 1, legislatia naţionala a unei părţi contractante este obligatoriu să fie în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 5 şi 7, atunci aceasta parte:
    a) poate aplica o definiţie a daunei nucleare, care acopera pierderile sau daunele enumerate la art. I lit. f) al prezentei conventii şi orice alte pierderi sau daune rezultate din proprietăţi radioactive, din combinatii de astfel de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice, explozive sau cu alte proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear ori ale deseurilor radioactive care se gasesc intr-o instalatie nucleara sau ale materialelor nucleare care sosesc dinspre, provin din sau sunt expediate spre o instalatie nucleara, sau ale altor radiatii ionizante provenind din orice sursa de radiatii care se găseşte intr-o instalatie nucleara, cu condiţia ca aceasta aplicatie sa nu aiba incidenţa asupra angajamentului luat de aceasta parte contractantă în conformitate cu art. 3 al prezentei conventii;
    b) poate aplica definitia instalatiei nucleare data la alin. 3 al prezentului articol, excluzand definitia care figurează la art. 1 alin. 1 lit. b) din prezenta anexa.
    3. Pentru domeniul de aplicare a alin. 2 lit. b) al prezentului articol, instalatie nucleara înseamnă:
    a) orice reactor nuclear civil, cu excepţia celor care sunt utilizate de către mijloace de transport maritime ori aeriene ca sursa de energie pentru propulsie sau în orice alt scop;
    b) orice instalatie civila de tratare, reprocesare sau stocare:
    (i) fie de combustibil nuclear iradiat;
    (îi) fie de produse sau deseuri radioactive, care:
    (1) fie rezultă din reprocesarea combustibilului nuclear iradiat şi conţin cantitati semnificative de produsi de fisiune;
    (2) fie conţin elemente al caror numar atomic este mai mare de 92, în concentratii superioare de 10 nanocurie pe gram;
    c) orice alta instalatie civila de tratare, reprocesare sau stocare, cu condiţia ca partea contractantă sa nu considere ca nivelul mic de risc legat de o asemenea instalatie justifica excluderea unei asemenea instalaţii din prezenta definiţie.
    4. În cazul în care legislatia naţionala a unei părţi contractante, care este în conformitate cu prevederile alin. 1 al prezentului articol, nu se aplică pentru un accident nuclear survenit în afara teritoriului acestei părţi contractante, dar pentru care instantele acestei părţi contractante au competenţa jurisdictionala în conformitate cu art. XIII al convenţiei, art. 3-11 din anexa se aplică şi prevaleaza asupra oricarei prevederi incompatibile a legislaţiei naţionale aplicabile.


    Articolul 3

    Responsabilitatile operatorului
    1. Operatorul unei instalaţii nucleare este răspunzător pentru orice dauna nucleara care s-a dovedit ca a fost cauzata în urma unui accident nuclear:
    a) survenit în aceasta instalatie nucleara;
    b) implicand material nuclear provenind sau produs în aceasta instalatie nucleara şi care a avut loc:
    (i) înainte ca raspunderea cu privire la accidentele nucleare cauzate de acest material sa fi fost asumata, în termenii unui contract scris, de către operatorul unei instalaţii nuclear;
    (îi) în absenta unor prevederi exprese ale unui asemenea contract, înainte ca operatorul unei alte instalaţii nucleare să îşi fi asumat raspunderea pentru acest material nuclear;
    (iii) înainte ca persoana special autorizata sa opereze acest reactor sa fi luat în primire materialul nuclear, dacă acest material este destinat unui reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursa de energie, fie pentru propulsie, fie pentru orice alt scop;
    (iv) înainte ca materialul sa fi fost descarcat din mijlocul de transport prin intermediul caruia ajunsese pe teritoriul unui stat necontractant, dacă acest material a fost trimis unei persoane care se găseşte pe teritoriul acelui stat necontractant;
    c) implicand material nuclear care a fost trimis către acea instalatie şi care a avut loc:
    (i) după ce raspunderea cu privire la accidentele nucleare cauzate de acest material i-a fost transferata, în termenii unui contract scris, de către operatorul unei alte instalaţii nucleare;
    (îi) în absenta unor prevederi exprese ale unui contract scris, după ce operatorul a preluat raspunderea asupra materialului nuclear;
    (iii) după ce operatorul a preluat raspunderea asupra acestui material nuclear provenind de la o persoană care opereaza un reactor nuclear utilizat de către un mijloc de transport ca sursa de energie sau în orice alt scop;
    (iv) numai după ce materialul a fost incarcat pe mijlocul de transport cu care trebuia sa părăsească teritoriul unui stat necontractant, dacă acest material a fost trimis, cu consimtamantul scris al operatorului, de către o persoană aflata pe teritoriul acelui stat necontractant.
    Este înţeles faptul ca, dacă o dauna nucleara este cauzata de un accident nuclear survenit intr-o instalatie nucleara, implicand materiale nucleare care sunt stocate în vederea transportarii, prevederile lit. a) nu se aplică dacă un alt operator sau dacă o altă persoană este singura responsabila în conformitate cu prevederile lit. b) sau c).
    2. Statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate dispune în legislatia sa ca, în condiţii care pot fi specificate, un transportator de materiale nucleare sau o persoană care manipuleaza deseuri radioactive poate, la cererea sa şi cu consimtamantul operatorului interesat, să fie desemnata sau recunoscută ca operator în locul celuilalt, în ceea ce priveste respectivele materiale nucleare sau deseuri radioactive. Intr-un asemenea caz, transportatorul sau persoana în cauza va fi considerata, în conformitate cu prevederile prezentei conventii, ca operator al unei instalaţii nucleare situate pe teritoriul acelui stat.
    3. Operatorul este, în mod obiectiv, răspunzător pentru orice dauna nucleara.
    4. În cazul în care o dauna nucleara şi o dauna nenucleara sunt cauzate de un accident nuclear sau ca urmare a unui accident nuclear şi a mai multor alte evenimente, aceasta dauna, în măsura în care nu poate fi separata cu certitudine de dauna nucleara, este considerata ca şi o dauna nucleara cauzata de acel accident nuclear. Totodata, în cazul în care o dauna este cauzata atât ca urmare a unui accident nuclear la care se face referire în prevederile prezentei anexe, cat şi printr-o emisie de radiatii ionizante necuprinse în prevederile anexei amintite, nici o prevedere a prezentei anexe nu limiteaza şi nici nu afectează în vreun fel raspunderea, faţă de persoanele care au suferit daune nucleare, pe cale de recurs sau de contribuţie, a oricarei persoane care ar putea fi facuta răspunzătoare în legătură cu emisia de radiatii ionizante.
    5. a) Nici un operator nu este răspunzător pentru o dauna nucleara cauzata de un accident nuclear rezultat direct dintr-un conflict armat, ostilitate, razboi civil sau insurectie;
    b) operatorul nu este răspunzător pentru daunele nucleare cauzate de un accident nuclear rezultat direct al unui cataclism natural cu caracter excepţional, cu excepţia cazului în care în dreptul statului pe teritoriul caruia se afla instalatia este stipulat altfel.
    6. Legislatia naţionala poate exonera operatorul, în totalitate sau în parte, de oblibaţiile de a plati repararea prejudiciului unei persoane care a suferit o dauna nucleara, dacă operatorul dovedeste ca dauna nucleara rezultă, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijenta grava a acestei persoane sau dacă aceasta persoana a actionat sau a omis sa actioneze în scopul de a provoca daune în mod intentionat.
    7. Operatorul nu este răspunzător pentru o dauna nucleara cauzata:
    a) instalatiei nucleare insesi sau oricarei alte instalaţii nucleare, incluzând şi o instalatie nucleara în construcţie pe amplasament;
    b) bunurilor care se gasesc pe amplasamentul acestei instalaţii şi care sunt sau trebuie să fie utilizate în raport cu aceasta;
    c) mijloacelor de transport pe care materialul nuclear în cauza se gasea în momentul accidentului nuclear, cu excepţia cazului în care dreptul naţional dispune altfel. Dacă legislatia naţionala dispune ca operatorul este răspunzător pentru o asemenea dauna, repararea acesteia nu trebuie să aibă ca efect reducerea raspunderii operatorului în ceea ce priveste o alta dauna la un cuantum inferior sumei de 150 milioane DST sau la oricare cuantum superior, stabilit prin legislatia unei părţi contractante.
    8. Nici o prevedere a prezentei conventii nu va afecta raspunderea operatorului, în afara prezentei conventii, pentru o dauna nucleara pentru care, în temeiul alin. 7 lit. c), el nu este răspunzător în conformitate cu prezenta convenţie.
    9. Dreptul la repararea unei daune nucleare nu poate fi exercitat decat împotriva operatorului răspunzător; totodata legislatia naţionala poate permite un drept de actiune directa împotriva oricăror alti furnizori de fonduri alocate conform prevederilor dreptului naţional, vizand asigurarea reparatiilor prin utilizarea fondurilor provenind de la alte surse decat operatorul.
    10. Operatorul nu este răspunzător pentru daunele cauzate de un accident nuclear care nu face obiectul domeniului de aplicare a legislaţiei naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei conventii.


    Articolul 4

    Cuantumurile raspunderilor
    1. Sub rezerva prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a) pct. (îi), statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate limita raspunderea operatorului, pentru fiecare accident nuclear, la:
    a) un cuantum care nu este inferior sumei de 300 milioane DST; sau
    b) un cuantum care nu este inferior sumei de 150 milioane DST, sub rezerva ca de la această sumă şi până la suma de 300 milioane DST sunt alocate fonduri publice de către acest stat pentru reparatiile daunelor nucleare.
    2. Contrar prevederilor alin. 1, statul pe teritoriul caruia se afla instalatia, ţinând seama de natura instalatiei nucleare sau de substantele nucleare în cauza, ca şi de consecintele probabile pe care un accident nuclear le poate provoca, poate stabili un cuantum mai scăzut privind raspunderea operatorului, sub rezerva ca, în nici un caz, un cuantum astfel stabilit sa nu fie inferior sumei de 5 milioane DST şi ca statul pe teritoriul caruia se afla instalatia nucleara sa ia masurile necesare pentru a asigura ca fondurile publice să fie alocate până la un cuantum stabilit în conformitate cu alin. 1. 3. Cuantumurile stabilite de statul pe teritoriul caruia se afla instalatia nucleara a operatorului responsabil, în conformitate cu alin. 1 şi 2 şi cu prevederile oricarei legislatii a unei părţi contractante, în temeiul art. III alin. 7 lit. c), se aplică acolo unde survine accidentul nuclear.


    Articolul 5

    Garantia financiară
    1. a) Operatorul trebuie să menţină o asigurare sau orice alta garantie financiară care să acopere raspunderea sa pentru dauna nucleara; cuantumul, natura şi condiţiile de asigurare sau de garantie sunt stabilite de statul pe teritoriul caruia se afla instalatia. Statul pe teritoriul caruia se afla instalatia asigura plata despăgubirilor pentru dauna nucleara recunoscută ca fiind în sarcina operatorului prin furnizarea sumelor necesare, în măsura în care asigurarea sau garantia financiară nu va fi suficienta, fără ca aceasta plata să poată totusi depăşi limita eventual stabilita în temeiul art. 4. În cazul în care raspunderea operatorului este nelimitata, statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate stabili o limita în ceea ce priveste garantia financiară a operatorului răspunzător, cu condiţia ca aceasta limita sa nu fie inferioara sumei de 300 milioane DST. Statul pe teritoriul caruia se afla instalatia asigura plata despăgubirilor pentru dauna nucleara recunoscută ca fiind în sarcina operatorului, în măsura în care garantia financiară nu va fi suficienta, fără ca aceasta plata să poată totusi depăşi cuantumul garantiei financiare ce a fost furnizata în temeiul prezentului alineat;
    b) contrar dispoziţiilor lit. a), statul pe teritoriul caruia se afla instalatia, ţinând seama de natura instalatiei nucleare sau de substantele nucleare în cauza, precum şi de consecintele probabile ale unui accident pe care acestea le-ar putea provoca, poate stabili un cuantum mai scăzut al garantiei financiare a operatorului, sub rezerva ca, în nici un caz, un cuantum astfel fixat sa nu fie inferior sumei de 5 milioane DST şi ca statul pe teritoriul caruia se afla instalatia să asigure plata despăgubirilor pentru daune nucleare recunoscute ca fiind în sarcina operatorului, furnizand sumele necesare în măsura în care asigurarea sau garantia financiară nu va fi suficienta şi până la limita fixata conform lit. a).
    2. Nici o prevedere a alin. 1 nu obliga o parte contractantă sau subdiviziunile sale sa menţină o asigurare sau orice alta garantie financiară care să acopere raspunderea sa ca operator.
    3. Fondurile provenind dintr-o asigurare sau din orice alta garantie financiară ori furnizate de către statul pe teritoriul caruia se afla instalatia sunt exclusiv rezervate reparatiilor, în urma aplicarii prevederilor prezentei anexe, conform alin. 1 sau art. IV alin. 1 lit. b).
    4. Asiguratorul sau oricare alt garant financiar nu poate suspenda asigurarea sau garantia financiară prevăzută la alin. 1 sau sa o anuleze fără un preaviz de cel puţin două luni, transmis în scris autorităţii publice competente şi nici, în cazul în care o astfel de asigurare sau orice alta garantie financiară priveste un transport de material nuclear, nu o poate suspenda sau anula pe timpul acestui transport.


    Articolul 6

    Transport
    1. În ceea ce priveste un accident nuclear survenit în timpul transportului, cuantumul maxim al raspunderii operatorului este guvernat de legislatia naţionala a statului pe teritoriul caruia se afla instalatia.
    2. O parte contractantă poate condiţiona transportul de materiale nucleare prin traversarea teritoriului sau de cresterea cuantumului responsabilitatii operatorului până la un nivel care să nu depăşească cuantumul maxim al raspunderii operatorului unei instalaţii nucleare situate pe teritoriul sau.
    3. Dispozitiile alin. 2 nu se aplică:
    a) transportului pe mare, în cazul în care, în temeiul dreptului international, exista un drept de refugiu în porturile unei părţi contractante sau un drept de trecere inofensiva la traversarea teritoriului sau;
    b) transportului aerian, în cazul în care exista un acord sau, în temeiul dreptului international, exista un drept de survolare ori de aterizare pe teritoriul unei părţi contractante.


    Articolul 7

    Raspunderea mai multor operatori
    1. În cazul în care o dauna nucleara angajează raspunderea mai multor operatori, ei sunt raspunzatori, în mod solidar şi cumulativ, în măsura în care este imposibil să se determine cu certitudine care este partea din dauna atribuibila fiecaruia. Statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate pe accident la diferenţa, dacă este cazul, dintre cuantumurile astfel stabilite şi cuantumul stabilit conform art. 4 alin. 1.
    2. În cazul în care un accident nuclear survine, în cursul transportului materialelor nucleare, în unul şi în acelasi mijloc de transport sau în cazul depozitarii, în cursul transportului, în una şi în aceeasi instalatie nucleara şi cauzeaza o dauna nucleara care angajează raspunderea mai multor operatori, raspunderea totala nu poate fi superioara cuantumului cel mai ridicat aplicabil cu privire la oricare dintre ele, conform art. IV.
    3. În nici unul dintre cazurile menţionate la alin. 1 şi 2 raspunderea unui operator nu poate fi superioara cuantumului aplicabil lui conform art. 4.
    4. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 1-3, în cazul în care mai multe instalaţii nucleare aparţinând unuia şi aceluiasi operator sunt implicate într-un accident nuclear, acest operator este răspunzător pentru fiecare instalatie nucleara în cauza, până la un cuantum aplicabil lui conform art. 4. Statul pe teritoriul caruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate conform prevederilor alin. 1.


    Articolul 8

    Repararea în temeiul dreptului naţional
    1. Pentru scopul prezentei conventii, cuantumul reparatiilor este determinat fără a se tine seama de dobanzile sau de cheltuielile acordate în cadrul unei proceduri pentru repararea daunei nucleare.
    2. Repararea daunei suferite în afara statului pe teritoriul caruia se afla instalatia este facuta sub o formă liber transferabila între părţile contractante.
    3. Dacă în regimul de asigurare de sănătate, de asigurare sociala sau de siguranţă sociala, de asigurare a accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale sunt prevăzute indemnizatii pentru daunele nucleare, drepturile la reparatie ale beneficiarilor acestui regim, precum şi drepturile de regie prevăzute de acest regim sunt determinate de legislatia naţionala a părţii contractante sau de reglementarile organizaţiei interguvernamentale care a stabilit astfel de regimuri.


    Articolul 9

    Perioada de stingere
    1. Dreptul de reparare, în temeiul prezentei conventii, este stins dacă o actiune nu este intentata într-o perioadă de 10 ani de la data producerii accidentului nuclear. Totusi, dacă, conform dreptului statului pe teritoriul caruia se afla instalatia, raspunderea operatorului este acoperita de o asigurare sau de orice alta garantie financiară ori din fondurile publice pe o perioadă mai mare de 10 ani, dreptul instanţei competente poate prevedea ca dreptul la reparare contra operatorului sa nu se stinga până la expirarea perioadei în care raspunderea operatorului este astfel acoperita conform legislaţiei statului pe teritoriul caruia se afla instalatia.
    2. În cazul în care o dauna nucleara este cauzata de un accident nuclear implicand material nuclear care, în momentul accidentului nuclear, a fost furat, pierdut, aruncat sau abandonat, perioada la care se face referire la alin. 1 este calculată începând cu data producerii acestui accident nuclear, dar această perioadă nu poate, în nici un caz, sub rezerva dreptului la care se face referire la alin. 1, să fie mai mare de 20 de ani de la data furtului, pierderii, aruncarii sau abandonarii.
    3. Dreptul instanţei competente poate stabili o perioadă de stingere sau de prescriptie, care nu va fi mai mica de 3 ani de la data la care victima daunei nucleare a avut sau ar trebui să aibă cunoştinţa despre aceasta dauna şi despre identitatea operatorului care este răspunzător pentru ea, fără ca perioada indicată la alin. 1 şi 2 să poată fi depasita.
    4. În cazul în care legislatia naţionala prevede o perioadă de stingere sau de prescriptie mai mare de 10 ani de la data producerii accidentului nuclear, aceasta trebuie să conţină prevederi privind tratarea echitabila şi perioadele rezonabile de rezolvare a cererilor de reparare a cazurilor de deces sau de dauna personala, prezentate într-un interval de 10 ani de la producerea accidentului nuclear.


    Articolul 10

    Dreptul de regres
    Legislatia naţionala poate prevedea ca operatorul are drept de regres:
    a) numai dacă un astfel de drept a fost prevăzut în mod expres printr-un contract scris; sau
    b) numai dacă accidentul nuclear rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune facuta cu intentia de a cauza o dauna, împotriva unei persoane fizice care a actionat sau a omis sa actioneze cu o astfel de intentie.


    Articolul 11

    Dreptul aplicabil
    Sub rezerva prevederilor prezentei conventii, natura, forma, marimea şi repartizarea echitabila a reparatiei daunei nucleare cauzate de un accident nuclear sunt guvernate de dreptul instanţei competente.
    --------------