DECIZIE nr. 513 din 20 iunie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 11 iulie 2006



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Şerban Viorel Stănoiu - judecător
    Mihaela Cîrstea - procuror
    Benke Karoly - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Lina Nistor în Dosarul nr. 7.058/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că este de competenţa legiuitorului stabilirea condiţiilor de acces în profesia de avocat. Totodată, apreciază că textul legal criticat nu instituie un criteriu de vârstă în ceea ce priveşte primirea în profesie. În consecinţă, consideră că dispoziţiile art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.058/2005, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Lina Nistor într-un litigiu având ca obiect anularea unei decizii emise de Baroul Galaţi prin care a fost respinsă cererea sa de primire în profesia de avocat pentru nerespectarea prevederilor art. 16^1 din Legea nr. 51/1995.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53. Se arată că prevederile legale criticate reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, pe criteriul vârstei, ceea ce este o discriminare de natură a încălca art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, autorul excepţiei apreciază că art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 limitează accesul la profesia liberală a avocaturii, fără a avea la bază nici un motiv special, ceea ce încalcă art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.
    Autorul excepţiei invocă în susţinerea acesteia şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 2 mai 1995, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei incompatibilităţi între exercitarea profesiei de avocat şi calitatea de pensionar pentru limită de vârstă încalcă art. 16 din Constituţie, fiind o discriminare în defavoarea pensionarului pentru limită de vârstă.
    Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât criteriul de vârstă prevăzut de lege este discriminatoriu şi încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, arată că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege nu încalcă art. 16 din Constituţie, iar cu privire la impunerea unei condiţii de vârstă pentru exercitarea unei profesii, apreciază că această condiţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu se regăseşte printre criteriile de discriminare prin care se încalcă egalitatea între cetăţeni. Totodată, arată că dispoziţiile criticate nu încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât libertatea în alegerea profesiei şi a meseriei poate fi limitată de unele criterii justificate constituţional, ce sunt determinate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.
    Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului consideră că instituirea unor condiţii pentru primirea în profesia de avocat reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, nu îngrădeşte dreptul la muncă şi nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă. Mai arată că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, text introdus prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.
    Textul legal criticat are următorul cuprins: "Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte".
    Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
    Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că prin instituirea unui criteriu de vârstă până la care poate fi introdusă cererea de primire în profesia de avocat se încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie.
    Curtea constată, astfel cum a stabilit în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv.
    Curtea reţine că dispoziţiile art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 instituie o condiţie suplimentară pentru primirea în profesia de avocat, profesie liberală, a persoanelor care au atins o anumită vârstă şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primite în profesia de avocat, şi anume de a solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care fac parte. Curtea constată că această condiţie suplimentară are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de vârstă, criteriu care, în cazul de faţă, nu poate constitui o justificare obiectivă şi raţională cu privire la diferenţa de tratament juridic la care este supusă o anumită categorie de persoane. În acest context, aplicarea unui astfel de criteriu încalcă principiul egalităţii consacrat de textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, chiar dacă art. 4 alin. (2) din Constituţie nu include în mod expres vârsta în cadrul principiilor de nediscriminare. De altfel, enumerarea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Constituţie are un caracter enunţiativ şi nicidecum unul limitativ, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie raportate la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute să fie asigurată fără nici o discriminare ce ar putea rezultă din "orice altă situaţie" pe lângă criteriile de nediscriminare expres enumerate.
    Curtea constată că, deşi instituirea unor condiţii pentru primirea în profesia de avocat reprezintă opţiunea legiuitorului, astfel de condiţii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina o anumită categorie de persoane - a persoanelor deja pensionate pentru limită de vârstă sau a celor care au mai puţin de 5 ani până la împlinirea vârstei de pensionare - în raport cu celelalte categorii de persoane, fără a exista vreo justificare raţională şi obiectivă.
    De altfel, în sensul celor de mai sus, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, prin Hotărârea din 22 noiembrie 2005, pronunţată în cauza W. Mangold contra R. Helm, referitor la stabilirea unui criteriu de vârstă în materia încheierii contractelor de muncă, a statuat că "o [...] legislaţie, care reţine vârsta muncitorului ca unic criteriu de aplicare a unui contract de muncă cu durată determinată, fără să se fi demonstrat că fixarea unui prag de vârstă [...] este în mod obiectiv necesară pentru atingerea unui obiectiv de inserţie profesională [...], trebuie să fie considerată ca depăşind cadrul potrivit şi necesar pentru a atinge obiectivul urmărit".
    Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie nu este întemeiată, întrucât dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. În consecinţă, neexistând nici o încălcare a dreptului constituţional la muncă, art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorului excepţiei, nu are incidenţă în cauză.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lina Nistor în Dosarul nr. 7.058/2005 al Curţii de Apel Bacău Secţia comercială şi de contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art. 16^1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt neconstituţionale.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2006.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Benke Karoly
    ----