DECIZIE nr. 13 din 10 ianuarie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 134 din 13 februarie 2006



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Constantin Doldur - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Iuliana Nedelcu - procuror
    Marieta Safta - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Pecingine în Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
    La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Sonia Geagiu, lipsă fiind partea Jean Pecingine, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Având cuvântul, reprezentanta autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 7 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 866/2005, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, "în referire" la art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Pecingine în dosarul menţionat.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală încalcă principiul constituţional care consacră legalitatea pedepsei, precum şi dreptul la apărare, prin aceea că "cedează" unei persoane "particulare" dreptul de sesizare a instanţei, pentru o faptă penală la care această sesizare nu se poate face decât prin rechizitoriul procurorului. În ceea ce priveşte art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă liberul acces la justiţie, întrucât exclude posibilitatea atacării cu recurs a soluţiei de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, cu reţinerea cauzei spre judecare. Textele de lege criticate contravin - în opinia autorului excepţiei - şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea, prin aceste dispoziţii, a dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la apărare şi la utilizarea căilor de atac nu se încadrează în cazurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, limitativ prevăzute de acest text constituţional.
    Tribunalul Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală, care prevăd: "În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
    Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate."
    Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate sunt cuprinse în art. 21, privind accesul liber la justiţie, în art. 23 alin. (12), privind legalitatea pedepsei, în art. 24, privind dreptul la apărare, în art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi în art. 129, referitoare la folosirea căilor de atac.
    Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
    Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, plângerea reglementată de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiţie.
    Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa învestită cu o asemenea plângere sunt prevăzute de alin. 8 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, după cum urmează: "a) respinge plângerea, prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;
    b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;
    c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."
    Stabilirea de către legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în nici un fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie.
    De asemenea, faptul că, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei căi de atac, care vizează chiar actele procurorului de netrimitere în judecată şi nu încalcă principiul constituţional ce consacră legalitatea pedepsei, prevederile constituţionale invocate în acest sens neavând incidenţă în cauză. Nu se aduce atingere, prin această reglementare, nici dreptului la apărare, partea având deplina libertate de a uza, în faţa instanţei învestite cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, de toate mijloacele procedurale pe care le implică exercitarea acestui drept.
    Întrucât art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală nu reglementează nici o restrângere a exerciţiului vreunui drept ori al vreunei libertăţi, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Pentru cele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Pecingine în Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    ----