DECIZIE nr. 17 din 27 ianuarie 2000
privind constituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 31 ianuarie 2000



    Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor a sesizat Curtea Constituţională, la data de 20 decembrie 1999, cu privire la neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor.
    Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 251B/1999 al Curţii Constituţionale.
    În sesizare se arata ca prin hotărârea criticata s-a decis "componenta nominală a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, fără a se lua în considerare configuraţia Camerei Deputaţilor, astfel cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare". În consecinţa, se arata în continuare, grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a fost exclus din aceasta configuratie, cu toate ca atât Constituţia României, cat şi Regulamentul Camerei Deputaţilor instituie principiul egalităţii între Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale şi celelalte grupuri parlamentare, deci un acces egal atât la conducerea Camerei Deputaţilor, în speta la conducerea Biroului permanent, cat şi la conducerea comisiilor permanente. În legătură cu alcătuirea comisiilor parlamentare, dar nu şi la alcătuirea Biroului permanent, arata autorul sesizării, s-a respectat principiul constituţional.
    Se mai arata ca aceasta situaţie a apărut în anul 1999, întrucât anterior, respectiv în legislatura 1992-1996, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a avut un reprezentant în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, care ocupa funcţia de chestor. Se considera ca situaţia creata constituie o grava încălcare a dreptului de reprezentare al minorităţilor naţionale şi ca astfel se nesocotesc prevederile art. 4 alin. (2), ale art. 59 alin. (2) şi ale art. 61 alin. (5) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 13, 20 şi 23 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor, cu precizarea datei când vor avea loc dezbaterile. În baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis la data de 23 decembrie 1999 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere. În acest punct de vedere se considera ca sesizarea este inadmisibila, întrucât, "În conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. b) din Constituţia României, Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului şi nicidecum asupra unei hotărâri de aplicare a prevederilor acestor regulamente". Din examinarea acestui text constituţional şi a dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, se arata în continuare, rezultă ca soluţionarea unei asemenea sesizări nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
    În temeiul prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicată, judecătorul-raportor a solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor sa trimită hotărârea sau, dacă este cazul, hotărârile Camerei Deputaţilor ori deciziile Biroului sau permanent, prin care s-a stabilit repartizarea pe grupuri parlamentare a funcţiilor din cadrul acestui Birou, împreună cu stenogramele şedinţelor în care au fost adoptate acele hotărâri sau decizii. Răspunzând acestei solicitări, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în copie, Hotărârea nr. 25 din 1 septembrie 1999, precum şi stenogramele şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi ale şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din ziua de 1 septembrie 1999.
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
    examinând sesizarea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, comunicat de preşedintele acesteia, stenogramele şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi ale şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din 1 septembrie 1999, raportul judecătorului-raportor, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
    Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 2 septembrie 1999.
    Prin sesizare Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale considera ca fiind contrar normelor constituţionale modul în care a fost alcătuit prin aceasta hotărâre Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, întrucât componenta nominală a acestuia a fost decisa fără a se tine seama de configuraţia politica a Camerei Deputaţilor, astfel cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare. În opinia autorului sesizării, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a fost exclus din configuraţia politica a acestei Camere, deşi atât dispoziţiile Constituţiei, cat şi cele ale Regulamentului Camerei Deputaţilor consfinţesc principiul egalităţii dintre acest grup parlamentar şi celelalte grupuri parlamentare, principiu care le conferă un acces egal la participarea în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Autorul sesizării de neconstituţionalitate considera, de asemenea, ca prin acest mod de alcătuire a Biroului permanent au fost incalcate dispoziţiile art. 4 alin. (2), cele ale art. 59 alin. (2) şi cele ale art. 61 alin. (5) din Constituţie, precum şi prevederile art. 13, 20 şi 23 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.
    Textele constituţionale invocate au următorul cuprins:
    - Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială."
    - Art. 59 alin. (2): "Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singura organizaţie."
    - Art. 61 alin. (5): "Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere."
    Dispoziţiile din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994 şi republicat, în temeiul art. II din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 4 din 11 martie 1996, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, dispoziţii regulamentare despre care, de asemenea, se afirma în sesizare ca au fost incalcate prin hotărârea criticata, au următorul cuprins:
    - Art. 13: "Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice.
    Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.
    Deputaţii care au candidat pe listele unei coalitii electorale şi fac parte din partide sau formaţiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.
    Deputaţii unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
    Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar."
    - Art. 20: "După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se alege preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.
    Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.
    Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare."
    - Art. 23: "Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
    În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei.
    Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aproba cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacă nu se realizează aceasta majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprima prin bile."
    Examinând referirile la textele constituţionale invocate prin sesizarea formulată de Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, Curtea Constituţională observa, mai întâi, ca principiul egalităţii cetăţenilor, consacrat în art. 4 alin. (2) din Constituţie, constituie o garanţie constituţională care se referă exclusiv la cetăţeni, iar nu şi la structuri organizatorice, astfel cum, în speta, este Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, organ de lucru în cadrul structurii interne a Camerei. Asa fiind, Curtea constata ca referirea la art. 4 alin. (2) din Constituţie nu este relevanta.
    În al doilea rând, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Constituţie, care reglementează dreptul organizaţiilor minorităţilor naţionale la câte un loc de deputat, obţinut în condiţiile legii electorale, chiar dacă nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, Curtea constata ca aceasta dispoziţie constituţională priveşte constituirea Camerei Deputaţilor, iar nu alcătuirea Biroului permanent al acesteia. Prin urmare, nici referirea la art. 59 alin. (2) din legea fundamentală nu este relevanta.
    În al treilea rând, în legătură cu invocarea prevederilor art. 61 alin. (5) din Constituţie, Curtea retine ca prin criticile formulate în sesizare este pusă în discuţie respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor cu ocazia alcătuirii Biroului permanent al acesteia la începutul sesiunii de toamna din anul 1999.
    Sub acest aspect, Curtea Constituţională, examinând jurisprudenta sa anterioară, constata ca, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii Regulamentului Camerei Deputaţilor, în urma sesizării preşedintelui acestei Camere. Prin aceasta decizie Curtea a procedat, între altele, la controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din regulament, text care, la acea data, avea următorul cuprins: "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcţii, unor grupuri parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei." Acest text a fost declarat neconstitutional, în parte, considerându-se ca prin "folosirea cuvantului unor se creează impresia şi posibilitatea excluderii altor grupuri parlamentare, venind astfel în conflict cu dispoziţiile art. 61 alin. (5) din Constituţie, care impun respectarea configuraţiei politice a Camerei, fără rezerve". Prin aceeaşi decizie a mai fost examinata şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. 3 din regulament, text care, la acea data, avea următorul cuprins: "Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cat posibil, configuraţia politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare." Şi acest text a fost declarat neconstitutional, în parte, întrucât sintagma "pe cat posibil" constituia o adaugare la textul imperativ al art. 61 alin. (5) din Constituţie. Ca urmare a acestor soluţii ale autorităţii de jurisdicţie constituţională, Camera Deputaţilor, în conformitate cu exigenţele impuse prin art. 145 alin. (1) din Constituţie şi prin art. 22 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, a reexaminat regulamentul, operand modificările corespunzătoare prin Hotărârea nr. 4 din 11 martie 1996. În consecinţa, în cuprinsul Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, textele art. 20 alin. 2 şi ale art. 23 alin. 3 au fost puse în acord cu art. 61 alin. (5) din legea fundamentală, fiind excluse cuvântul "unor" şi, respectiv, sintagma "pe cat posibil".
    Rezultă ca, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, locurile pe funcţii în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor revin tuturor grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei. Din aceasta configuratie politica fac parte şi deputaţii organizaţi în Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, întrucât aceştia dobândesc mandatul în urma desfăşurării operaţiunilor electorale, fiind aleşi, ca şi ceilalţi deputaţi, în condiţiile generale ale art. 3 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.
    Sub acest aspect, este relevant ca, potrivit dispoziţiilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 27/1996, "Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care participa la alegeri, sunt obligate să respecte, în mod corespunzător şi, dacă este cazul, prevederile art. 2-4, 7, 16, 34-43 şi 47". Întrucât textele legale la care se face astfel trimitere cuprind reglementări referitoare la partidele politice, aceasta demonstreaza existenta unei accentuate asimilari, cu partidele politice, a "organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care participa la alegeri". Aceeaşi asimilare se reflecta şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, potrivit cărora "Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participa la alegeri sunt echivalate juridic, în ce priveşte operaţiunile electorale, cu partidele politice". În plus, este, de asemenea, relevant ca reprezentarea minorităţilor naţionale în Camera Deputaţilor nu se realizează automat şi necondiţionat, întrucât, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, "Organizaţiile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale, legal constituite, care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator, au dreptul, împreună, potrivit art. 59 alin. (2) din Constituţie, la un mandat de deputat, dacă au obţinut, pe întreaga ţara, un număr de voturi egal cu cel puţin 5% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţara pentru alegerea unui deputat". Asadar, dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Constituţie nu au semnificatia creării unor locuri pentru "deputaţi de drept", ci instituie garanţia reprezentării în Parlament, în condiţiile legii electorale, a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, pentru ca acestea să poată promova interesele membrilor lor, în baza programului politic propriu, la nivelul "organului reprezentativ suprem al poporului român" [art. 58 alin. (1) din Constituţie].
    Întrucât Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994 privind constituţionalitatea Regulamentului Camerei Deputaţilor, în sensul că toate grupurile parlamentare regulamentar constituite sunt egale în drepturi, rezultă ca totalitatea acestor grupuri parlamentare constituie, în sensul prevederilor art. 61 alin. (5) din Constituţie, "configuraţia politica" a fiecărei Camere a Parlamentului şi ca, prin urmare, toate grupurile au dreptul la reprezentare, în funcţie de ponderea lor, în cadrul Biroului permanent şi în cel al comisiilor parlamentare, ca structuri organizatorice de lucru ale Parlamentului.
    Regulamentul în vigoare al Camerei Deputaţilor, modificat în concordanta cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 17 mai 1994, prin prevederile cuprinse în art. 20 şi 23, referitoare la alcătuirea Biroului permanent, precum şi, de altminteri, prin prevederile art. 37, referitoare la alcătuirea comisiilor parlamentare, satisface pe deplin exigenţele art. 61 alin. (5) din Constituţie, dispoziţii constituţionale care sunt relevante pentru, între altele, adoptarea hotărârilor Camerei Deputaţilor referitoare la alcătuirea Biroului permanent al acesteia.
    De altfel, Curtea Constituţională observa ca în prezenta cauza nici nu a fost criticata, ca fiind neconstitutionala, vreo dispoziţie a Regulamentului Camerei Deputaţilor.
    În aceste condiţii, Curtea, retinand ca sesizarea înaintată de Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor s-a făcut în baza art. 144 lit. b) din Constituţie, constata ca, potrivit acestor prevederi ale legii fundamentale, Curtea Constituţională "se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori".
    Din categoria "regulamentelor Parlamentului", la care se referă art. 144 lit. b) din Constituţie, face parte şi Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin conţinutul sau şi prin procedura de adoptare, acest regulament se încadrează, ca act juridic, în categoria "hotărârilor" Camerelor Parlamentului, în sensul art. 64 din Constituţie, potrivit căruia "Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni [...]". El este un act juridic normativ, conţinând reguli juridice cu caracter de generalitate referitoare la organizarea interna şi la funcţionarea Camerei Deputaţilor.
    Pe de altă parte, sesizarea examinata în prezenta cauza are ca obiect Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 1 septembrie 1999, care se referă exclusiv la alegerea nominală, pentru o anumită sesiune, a vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor. De aceea, aceasta hotărâre nu este un act juridic normativ, ci constituie un act juridic individual de aplicare a Regulamentului Camerei Deputaţilor şi, în consecinţa, nu intră în conţinutul ipotezei avute în vedere prin prevederile art. 144 lit. b) din legea fundamentală.
    În plus, potrivit art. 2 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziţii legale care se întemeiază pe prevederile art. 144 lit. b) din Constituţie, Curtea Constituţională nu are competenţa sa exercite controlul de constituţionalitate asupra modului de interpretare sau asupra modului de aplicare a regulamentelor Parlamentului. Camera Deputaţilor este unica autoritate publică ce deţine competenţa ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevăzut în art. 61 alin. (1) din Constituţie, text conform căruia "Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. [...]", sa interpreteze, ea însăşi, conţinutul normativ al regulamentului propriu şi sa decidă asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare data, desigur, normele constituţionale aplicabile. În acest sens, de altfel, este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, exprimată prin: Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993; Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994; Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995; Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995. Considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    În consecinţa, urmează să se constate ca soluţionarea sesizării Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, sesizare ce face obiectul prezentei decizii, nu este de competenţa Curţii Contitutionale.
    Faţa de cele arătate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A. b), ale art. 21 şi 22 din Legea nr. 47/1992, republicată,
    CURTEA
    În numele legii
    DECIDE:
    Constata ca soluţionarea sesizării Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor privind neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 25 din 1 septembrie 1999 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
    Prezenta decizie se comunică Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, precum şi Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Definitivă şi obligatorie.
    Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2000.
    Deliberarea a avut loc la data de 27 ianuarie 2000 şi la ea au participat: Lucian Mihai, preşedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecători.
    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    LUCIAN MIHAI
    Magistrat-asistent şef,
    Claudia Miu
    ----------