CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*)
(actualizat până la data de 16 noiembrie 2012*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ----------
    *) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 16 noiembrie 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către:
    DECRETUL nr. 1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecăţii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943; DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; DECRETUL nr. 81 din 15 martie 1985 abrogat de LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992.
    LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009; LEGEA nr. 177 din 28 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 4 octombrie 2010; LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010; DECIZIA nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011; LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012; LEGEA nr. 206 din 9 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 13 noiembrie 2012.
    Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
    **) CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 a fost republicat de LEGEA nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948.
    ***) ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ****) Conform art. II din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006, toate sumele de bani exprimate în lei vechi (ROL) din cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă se convertesc de drept în lei noi (RON).
    NOTA:
    ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 prevede:
    "Art. 3. Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:
    - "ajutor de primar" cu "viceprimar";
    - "casa de depuneri" cu "Casa de Economii şi Consemnaţiuni";*)
    - "datornic" cu "debitor";
    - "despărţenie" cu "divorţ";
    - "execuţiune", "execuţie" cu "executare";
    - "faptele de căpetenie" cu "faptele esenţiale";
    - "interogatorul" cu "interogatoriul";
    - "mişcător" cu "mobil";
    - "mort" cu "defunct";
    - "nemişcător" cu "imobil";
    - "nevârstnic" cu "minor";
    - "notarul comunei" cu "secretarul primăriei"**);
    - "pecete" cu "sigiliu";
    - "pensie alimentara" cu "pensie de întreţinere";
    - "sorocite" cu "fixate";
    - "tălmaci" cu "interpret";
    - "vârstnic" cu "major".
    Termenii "consiliu judiciar" şi "jurământul" - ca mijloc de probă - se elimină din tot cuprinsul Codului de procedură civilă.
    În vederea republicării, Ministerul Justiţiei este autorizat să înlocuiască sau să elimine, după caz, şi alţi termeni sau expresii, pentru actualizarea redactării textelor în conformitate cu terminologia consacrată de dispoziţiile legale în vigoare şi pentru corelarea cu normele privind ortografia limbii române.
    Art. 4. Prescripţiile care au început să curgă înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru a căror împlinire ar trebui să treacă mai mult de 3 ani, se vor împlini după trecerea unui termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."
    -----------
    *) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede următoarele:
    86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea următorul cuprins:
    "- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau orice altă instituţie bancara»;".
    **) Liniuţa a 12-a de la alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 a fost abrogată de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 3 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 a prevăzut înlocuirea următorilor termeni din Codul de procedură civilă:
    " - "Republica Socialista România", cu "România";
    - "Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";
    - "Curtea de Casaţie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Supremă de Justiţie";
    - "curte", cu "curte de apel";
    - "tribunal regional", cu "tribunal";
    - "Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";
    - "tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecătorie";
    - "carte de judecată", cu sentinţă";
    - "portărel", "agent de executare", "agent de urmărire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemnează funcţionarul cu atribuţii de executare silită, cu "executorul judecătoresc";
    - "agent poliţienesc" şi "comisar de politie", cu "subofiţer" şi "ofiţer de politie", după caz;
    - "camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";
    - "sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judeţean", după caz."

    Cartea I Competenta instanţelor judecătoreşti


    Titlul I Competenţa după materie

    ------------
    Titlul I a fost modificat iniţial prin LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.

    Articolul 1

    Judecătoriile judecă:
    1. în prima instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe;
    1^1. în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;
    2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.
    3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
    -----------
    Pct. 2 al art. 1 a fost modificat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.
    Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Pct. 1^1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 2

    Tribunalul judecă:
    1. în prima instanţă:
    a) abrogată;
    b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeala judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, peţitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;
    c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;
    d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel;
    e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială;
    f) procesele şi cererile în materie de expropriere;
    g) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;
    h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale;
    i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine;
    2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prima instanţă;
    3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
    4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
    ------------
    Lit. a) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. a) pct. 1 al art. 2 avea următorul conţinut: "a) procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv;"
    Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. b) 1 al art. 2 avea următorul conţinut: "b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;"
    Lit. b^1) de la pct. 1 al art. 2 a fost introdusă prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Pct. 3 al art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 3 al art. 2 avea următorul conţinut: "3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în ultima instanţă;"
    Literele a) şi b) ale pct. 1 al art. 2 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Litera f) a pct. 1 al art. 2 a fost modificată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Literele g) şi h) ale pct. 1 al art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost reintroduse şi modificate de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 a fost modificată prin art. 1 pct. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    Punctul 2 al articolului 2 a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    --------------
    Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Litera a) a pct. 1 al art. 2 a fost abrogată de pct. 1 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.


    Articolul 3

    Curţile de apel judecă:
    1. în prima instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
    2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în prima instanţă;
    3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
    4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
    ------------
    Pct. 1 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 1 al art. 3 avea următorul conţinut: "1. în prima instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti;"
    Pct. 3 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 3 al art. 3 avea următorul conţinut: "3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;"
    Art. 3 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Pct. 2^1 al art. 3 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Punctele 2 şi 2^1 ale articolului 2 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    --------------
    Art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    --------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 4

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
    1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
    2. recursurile în interesul legii;
    3. abrogat;
    4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.
    -------------
    Pct. 3 al art. 4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 4^1

    Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legatură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în fond, în lipsa unei convenţii arbitrale.


    Titlul II Competenta teritoriala


    Articolul 5

    Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamatului.


    Articolul 6

    Când pârâtul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri, pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc.


    Articolul 7

    (1) Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
    (2) Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţa, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
    (3) Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridică se face la instanţa domiciliului persoanei căreia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat preşedenţia sau direcţia asociaţiei ori societăţii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricăruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaţilor.


    Articolul 8

    (1) Cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale, se pot face la instanţele din capitala tarii sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
    (2) Când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează persoanele arătate la alin. 1 se introduc la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului, iar în Capitala, la judecătoria sectorului 4.
    ---------------
    Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 .


    Articolul 9

    Cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei; în caz când printre pârâţi sunt şi obligaţi accesorii, cererea se face la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.


    Articolul 10

    În afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe:
    1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;
    2. în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil, în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară, instanţa locului unde se află imobilul;
    3. în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;
    4. abrogat;
    5. în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;
    6. în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obişnuită deosebita de aceea a soţului, instanţa reşedinţei femeii;*)
    7. în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;
    8. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
    -------------
    *) Textul considerat abrogat implicit ca urmare a consacrării principiului constituţional al egalităţii sexelor prin art. 4 alin. (2) din Constituţie.
    Pct. 4 al art. 10 a fost abrogat de pct. 2 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.


    Articolul 11

    (1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se afla:
    1. domiciliul asiguratului;
    2. bunurile asigurate;
    3. locul unde s-a produs accidentul.
    (2) Alegerea competenţei prin convenţie este nulă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.
    (3) Dispoziţiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.


    Articolul 12

    Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.


    Articolul 13

    (1) Cererile privitoare la bunuri nemişcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătoarele.
    (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.


    Articolul 14

    În materie de moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:
    1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
    2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
    3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar.


    Articolul 15

    Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.


    Articolul 16

    Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului.*)
    ----------
    *) Art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 16 avea următorul conţinut: "Art. 16. Cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în circumscripţia căreia comerciantul îşi are principala aşezare comercială."


    Titlul III Dispoziţii speciale


    Articolul 17

    Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.


    Articolul 18

    În cererile pentru constatarea existentei sau neexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii.


    Articolul 18^1

    Instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.*)
    ------------
    *) Art. 18^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 19

    Părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faza instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii au competenţa teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.


    Titlul IV Conflictele de competenţă


    Articolul 20

    Există conflict de competenţă:
    1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină;
    2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină*).
    --------------
    Pct. 2 al art. 20 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii."


    Articolul 21

    Instanţa, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, va suspenda din oficiu altă procedură şi va înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului.


    Articolul 22

    (1) Conflictul ivit între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal se judecă de acel tribunal.
    (2) Dacă cele două judecătorii nu ţin de acelaşi tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o judecătorie şi un tribunal, sau între două tribunale, competenţa este Curtea de Apel respectivă.
    (3) Dacă cele două instanţe în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi de Apel, precum şi conflictul între două Curţi de Apel, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    (4) Există conflict de competenţă, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională. În acest caz, conflictul de competenţă se rezolvă de instanţă judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict, dispoziţiile art. 21 fiind aplicabile.
    (5) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă.
    -------------
    Alin. (4) al art. 22 a fost introdus de pct. 4 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Alin. (5) al art. 22 a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 22^1

    Abrogat.*)
    ------------
    Art. 22^1 a fost abrogat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.
    *) Art. 22^1 a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, art. V, alin. (2)."


    Articolul 23

    Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina.


    Titlul V Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor


    Articolul 24

    (1) Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
    (2) De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricina.


    Articolul 25

    Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe seful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.


    Articolul 26

    Abţinerea se propune de judecător şi se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.


    Articolul 27

    Judecătorul poate fi recuzat:
    1. când el, soţul sau, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
    2. când el este soţ, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
    3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este ruda sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
    4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
    5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
    6. dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;*)
    7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
    8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
    9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.
    -------------
    Pct. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 5 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Pct. 6 al art. 27 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 27 avea următorul conţinut: "6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;"


    Articolul 28

    (1) Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.
    (2) Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
    (2^1) Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.
    (3) Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.
    ------------
    *) În actuala reglementare instituţia consiliului judiciar nu mai există.
    ------------
    Alin. (2) şi (3) ale art. 28 au fost introduse de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (2^1) al art. 28 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 29

    (1) Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.
    (2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
    (3) Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.


    Articolul 30

    (1) Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.
    (2) În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.
    (3) Abrogat.
    (4) Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate.
    -------------
    Alin. (3) al art. 30 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (2) al art. 30 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 30 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (4) al art. 30 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 31

    (1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
    (2) Nu se admite interogatoriul sau jurământul*) ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
    (3) În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.
    -----------
    *) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desfiinţat prin Decretul nr. 208/1950.
    -----------
    Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 32

    (1) Încheierea asupra recuzării se citeşte în şedinţa publică.
    (2) Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.*)
    (3) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.
    -------------
    *) Alin. (2) al art. 32 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 32 avea următorul conţinut: "(2) Dacă recuzarea s-a primit, judecătorul se retrage şi nu poate să stea faţă la chibzuirea asupra pricinii."


    Articolul 33

    (1) Instanţa superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad, în cazul când găseşte că cererea de recuzare este întemeiată.
    (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare.


    Articolul 34

    (1) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.
    (2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.
    (3) Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.


    Articolul 35

    Abrogat.*)
    --------------
    *) Art. 35 a fost abrogat prin art. 1 pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 35 avea următorul conţinut: "Art. 35. Când cererea de recuzare a fost făcută cu rea-credinţă, instanţa va condamna pe cel care a făcut-o la o amendă de la 3.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate."


    Articolul 36

    Dispoziţiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistraţilor asistenţi şi grefierilor.


    Titlul VI Strămutarea pricinilor


    Articolul 37

    (1) Când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad.
    (2) Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorita împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.
    ------------
    Art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 38

    (1) Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuiala legitimă sau pe siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinii.
    (2) Strămutarea pentru siguranţă publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    -----------
    Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 39

    (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioară.
    (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    ------------
    Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 40

    (1) Cererea de strămutare se judecă în camera de consiliu.
    (2) Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi să ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgenţă această măsură instanţei respective.
    (3) În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad.
    (4) Hotărârea asupra strămutării se da fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţa înainte de strămutare urmează să fie păstrate.
    (5) Aceasta instanţă va fi înştiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. În cazul în care instanţa a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.*)
    (6) Abrogat.**)
    ------------
    *) Alin. (5) al art. 40 a fost introdus prin art. 1 pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    **) Fostul alin. (5) al art. 40, devenit alin. (6), a fost abrogat prin art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare fostul alin. (5) al art. 40 avea următorul conţinut: "(5) Dispoziţiile art. 35 se aplică prin asemănare".


    Articolul 40^1

    Abrogat.*)
    -------------
    *) Art. 40^1 a fost abrogat prin Decretul nr. 471 din 30 septembrie 1957.


    Articolul 40^2

    Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.
    Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.
    --------------
    Art. 40^2 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Cartea a II - a Procedura contencioasă


    Titlul I Părţile


    Capitolul I Folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale


    Articolul 41

    (1) Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
    (2) Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.


    Articolul 42

    Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.


    Articolul 43

    (1) Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
    (2) Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.*)
    ---------------
    *) Alin. (2) al art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 43 avea următorul conţinut: "(2) Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte."


    Articolul 44

    (1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal.*)
    (2) Dispoziţiile alin. 1 se aplica, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.**)
    (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.
    --------------
    *) Alin. (1) al art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În veche reglementare, alin. (1) al art. 44 avea următorul conţinut: "(1) Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi există urgenţă, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant."
    **) Alin. (2) al art. 44 a fost introdus prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).


    Articolul 45

    (1) Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
    (2) În cazul în care procurorul a pornit acţiunea, titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispoziţiile prevăzute în art. 246, 247 şi în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii.
    (3) Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
    (4) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii.
    (5) Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.*)
    -------------
    *) Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 45 avea următorul conţinut: "(1) Ministerul Public poate introduce orice acţiune, în afară de cele strict personale şi să participe la orice proces, în oricare fază a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) În cazul în care procurorul a pornit acţiunea, titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispoziţiile prevăzute în art. 246 şi urm. şi art. 271 şi urm. din prezentul cod.
    (3) Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac şi să ceară punerea în executare a hotărârii."


    Articolul 45^1

    Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi art. 271-273 sau de alte dispoziţii legale, făcute în orice proces de reprezentanţii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedică judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acelor persoane.*)
    -----------
    *) Art. 45^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 46

    Abrogat.*)
    ------------
    *) Art. 46 a fost abrogat prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959.


    Capitolul II Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte


    Articolul 47

    Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comuna ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauza.


    Articolul 48

    (1) Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi nici păgubi celorlalţi.
    (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi.


    Capitolul III Alte persoane care pot lua parte la judecată


    Secţiunea I Intervenţia


    Articolul 49

    (1) Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
    (2) Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al sau.
    (3) Ea este în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia.


    Articolul 50

    (1) Cererea de intervenţie în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
    (2) Ea se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
    (3) Cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.


    Articolul 51

    Cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.


    Articolul 52

    (1) După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.
    (2) Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.
    (3) După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusă.


    Articolul 53

    Cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.


    Articolul 54

    În intervenţia făcută în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia intervine.


    Articolul 55

    Intervenţia se judecă o dată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenţia în interes propriu instanţa poate hotărî despărţirea ei spre a fi judecată deosebit.


    Articolul 56

    Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.
    Secţiunea a II - a
    Chemarea în judecată a altor persoane


    Articolul 57

    (1) Oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
    (2) Cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
    (3) Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.
    (4) Cererea va fi motivată şi se va comunica atât celui chemat, cât şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.


    Articolul 58

    Cel chemat în judecată dobândeşte calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă.


    Articolul 59

    (1) În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecată pentru o datorie bănească recunoaşte datoria şi declară că voieşte să o execute faţă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul, el va fi scos din judecată dacă depune suma datorată.
    (2) În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecată.
    Secţiunea a III - a
    Chemarea în garanţie


    Articolul 60

    (1) Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri.
    (2) În aceleaşi condiţii, cel chemat în garanţie poate, la rândul sau, să cheme în garanţie o altă persoană.


    Articolul 61

    (1) Cererea va fi făcută în condiţiile de forma pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
    (2) Cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe.


    Articolul 62

    Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanţie şi, dacă întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmează să fie depusă de cel chemat în garanţie.


    Articolul 63

    (1) Cererea de chemare în garanţie se judecă o dată cu cererea principală.
    (2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit.
    Secţiunea a IV - a
    Arătarea titularului dreptului


    Articolul 64

    Pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.


    Articolul 65

    (1) Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată şi se va depune o dată cu întâmpinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
    (2) Cererea va fi comunicată celui arătat ca titular, împreună cu citaţia, copiile de pe cerere şi înscrisurile de la dosar.


    Articolul 66

    (1) Dacă cel arătat ca titular recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului care va fi scos din judecată.
    (2) Când cel chemat nu se înfăţişează sau tăgăduieşte arătările pârâtului, se vor aplica dispoziţiile art. 58.


    Capitolul IV Reprezentarea părţilor în judecată


    Articolul 67

    (1) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
    (2) Mandatarul cu procura generala poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
    (3) Dacă cel care a dat procura generala nu are domiciliul şi nici reşedinţa în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.


    Articolul 68

    (1) Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.
    (2) Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.
    (3) Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă.
    (4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
    (5) Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
    (6) De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, când partea este reprezentată prin soţ sau ruda până la al patrulea grad inclusiv.
    ------------
    Alin. (4) al art. 68 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 4 al art. 68 avea următorul conţinut: "(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat."
    ------------
    Alin. (4) al art. 68 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 69

    (1) Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
    (2) Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi.


    Articolul 70

    Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.


    Articolul 71

    Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.


    Articolul 72

    (1) Renunţarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţă în prezenţa părţii.
    (2) Mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare sau de împlinirea termenelor căilor de atac.


    Articolul 73

    Abrogat.*)
    --------------
    *) Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea următorul conţinut: "Art. 73. (1) Obştiile de moşneni ori răzeşi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiţi din oficiu, afară dacă legile speciale nu dispun altfel.
    (2) Când toţi membrii unei asemenea colectivităţi se învoiesc, ei numesc mandatarii prin înscris autentificat la judecătorie în circumscripţia căreia se află comuna în care domiciliază majoritatea devălmaşilor.
    (3) În lipsa unei asemenea învoieli, cei interesaţi vor cere judecătoriei competentă să proceadă la desemnarea mandatarilor.
    (4) În acest caz, judecătorul va vesti pe devălmaşi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinţă într-o zi de sărbătoare, la primăria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.
    (5) Vestirea, semnată de judecător, se va afişa prin îngrijirea secretarului consiliului local, la uşa primăriei comunelor în cuprinsul cărora se află nemişcătoarele devălmaşe cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelaşi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin bătăi cu toba, sunete de goarnă sau alte mijloace de publicitate obişnuite în localitate.
    (6) Îndeplinirea acestor formalităţi se va constata prin procese-verbale ce vor fi înaintate secretarului consiliului local, unde urmează să se adune devălmaşii.
    (7) La ziua sorocită, judecătorul va face strigarea celor adunaţi, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devălmaşe.
    (8) În cazurile când se contesta drepturile vreunui devălmaş, judecătorul va putea să nu-l înscrie, dacă contestaţia i se va părea întemeiată; neînscrierea dreptului nu împiedică invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecătorul nu va amâna alegerea din cauza contestaţiilor.
    (9) Judecătorul va culege declaraţiile verbale ce fiecare din cei înscrişi în lista va face în privinţa acelora pe care voiesc să-i aleagă ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotită atât asupra numărului celor de faţă, cât şi asupra drepturilor devălmaşe.
    (10) Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele două majorităţi arătate mai sus nu se pot întruni, judecătorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivităţii.
    (11) Cele săvârşite înaintea judecătorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.
    (12) Orice viciu de procedură săvârşit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de înfăţişare, sub pedeapsa decăderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.
    (13) Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecăţii. Pentru motive legitime instanţa va putea scuti pe mandatar de însărcinarea ce i s-a dat.
    (14) Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinţă.
    (15) Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzacţie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atât asupra numărului celor de faţă cât şi asupra drepturilor devălmaşe.
    (16) Dacă sunt mai mulţi mandatari, ei hotărăsc cu majoritate.
    (17) În caz de încetarea împuternicirii unui mandatar, rânduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea înlocuitorului".


    Capitolul V Asistenţa judiciară


    Articolul 74

    Abrogat.
    ------------
    Art. 74 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 74 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 75

    Abrogat.
    ------------
    Punctul 1 al alin. (1) al art. 75 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 75 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 76

    Abrogat.
    ------------
    Art. 76 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    *) Conform art. III din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.
    Art. 76 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 77

    Abrogat.
    ------------
    Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 77 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 78

    Abrogat.
    ------------
    Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 78 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 79

    Abrogat.
    ------------
    Art. 79 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 79 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 80

    Abrogat.
    -------------
    Art. 80 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 81

    Abrogat.
    ------------
    Alin. (1) al art. 81 a fost modificat prin art. 1 pct. din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    Art. 81 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Titlul II Dispoziţii generale de procedură


    Capitolul I Cererile


    Articolul 82

    (1) Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.*)
    (2) În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecătorul va face menţiune pe cerere.**)
    (3) Abrogat.***)
    (4) Abrogat.****)
    -----------
    *) Alin. (1) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 82 avea următorul conţinut: "(1) Orice cerere îndreptată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnătura."
    **) Alin. (2) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 82 avea următorul conţinut: "(2) Cererile celor domiciliaţi în comunele rurale, care sunt de competenţa judecătoriei, se pot face şi verbal. În acest caz arătările părţii pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecător, grefier şi parte, care va înlocui cererea scrisă. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal."
    ***) şi ****) Alin. (3) şi (4) ale art. 82 au fost abrogate prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) şi (4) ale art. 82 aveau următorul conţinut: "(3) Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în faţa preşedintelui instanţei sau înlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa secretarului consiliului local; cererea va fi mai întâi citită părţii, făcându-se arătarea despre aceasta pe cerere.
    (4) În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face arătarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părţii."
    Alin. (1) al art. 82 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 83

    (1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
    (2) Mandatarul avocat certifica el însuşi copia de pe procura sa.
    (3) Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.*)
    (4) Abrogat.**)
    ------------
    *) Alin. (3) al art. 83 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 83 avea următorul conţinut: "(3) Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar, va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale."
    **) Alin. (4) al art. 84 a fost abrogat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 83 avea următorul conţinut: "(4) Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor arăta Monitorul Oficial în care este publicată împuternicirea lor."


    Articolul 84

    Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poarta o denumire greşită.


    Capitolul II Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură


    Articolul 85

    Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.


    Articolul 86

    (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.
    (2) Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
    (3) În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.*)
    -----------
    *) Art. 86 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 86 avea următorul conţinut: "Art. 86. (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu, prin poştă prin corpul executorilor judecătoreşti sau prin orice angajat al instanţei respective."


    Articolul 86^1

    După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.
    ------------
    Art. 86^1 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 86^2

    În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.
    Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.
    ------------
    Art. 86^2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 87

    Vor fi citaţi:
    1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;
    2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei;*)
    3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;
    4. Abrogat.**)
    5. cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;***)
    6. incapabilii, prin reprezentanţii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
    7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe.
    Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis;
    8. în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovada de primire. Dispoziţiile art. 114^1 alin. (4) sunt aplicabile.****)
    Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.
    În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta.
    9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 95;
    10. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţă.
    --------------
    *) Pct. 2 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 87 avea următorul conţinut: "2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;"
    **) Pct. 4 al art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea următorul conţinut:"4. obştile de moşneni sau de răzeşi şi composesoratele, prin mandatarii lor;"
    ***) Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.5 al art. 87 avea următorul conţinut: "5. masa creditorilor falimentului prin judecătorul sindic;"
    ****) Alin. (1) al pct. 8 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al pct. 8 al art. 87 avea următorul conţinut: "8. (1) în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie trimisă cu scrisoare recomandată, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul căreia se va menţiona ce acte se expediază ţinând loc de dovada."


    Articolul 88

    (1) Citaţia va cuprinde:
    1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
    2. arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;
    3. arătarea instanţei şi sediul ei;
    4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat:
    5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
    5^1. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;*)
    5^2. alte menţiuni prevăzute de lege;
    6. parafa sefului instanţei, şi semnătura grefierului.
    (2) Arătările de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
    -------------
    *) Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus prin art. 1 pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    Pct. 5^2 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 89

    (1) Citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.
    (2) Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Partea este însă în drept să ceară amânarea dacă nu i s-a înmânat citaţia în termen.


    Articolul 90

    (1) Înmânarea citaţiei şi tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricola, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări.
    (2) Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia.
    (3) Abrogat.*)
    (4) Pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat.
    (5) Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul.
    (6) Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.
    (7) Pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului.
    -------------
    *) Art. 90 alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.


    Articolul 91

    Înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.*)
    ------------
    *) Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 35 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 91 avea următorul conţinut: "Art. 91. Înmânarea citaţiilor şi tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat sau notar public se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada."


    Articolul 92

    (1) Înmânarea citaţiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnătura acestuia.
    (2) Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal.
    (3) Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate.
    (4) Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mina lor; dacă cer arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
    (5) Înmânarea citaţiei nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusă până la dovada contrarie.
    (6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.


    Articolul 92^1

    Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
    ------------
    Art. 92^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    Art. 92^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 93

    În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.


    Articolul 94

    Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va înştiinţa din timp partea despre această împrejurare, dispoziţiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.
    -------------
    Art. 94 a fost modificat de pct. 7 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 95

    (1) Când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.
    (2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completul de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară.
    (3) Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.
    (4) Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.*)
    ------------
    *) Alin. (4) al art. 95 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 95 avea următorul conţinut: "(4) Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate."


    Articolul 96

    Partea prezentă în instanţă, în persoană sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedură şi a înscrisurilor care i se comunică în şedinţă. În acest caz, instanţa poate încuviinţa, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţă de acte.


    Articolul 97

    Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviinţarea preşedintelui.


    Articolul 98

    Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seama, să fie adusă la cunoştinţă instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.


    Articolul 99

    Abrogat.*)
    -------------
    *) Art. 99 a fost abrogat prin art. 1 pct. 38 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 99 avea următorul conţinut: "Art.99 (1) Cei însărcinaţi de lege cu îndeplinirea actelor de procedură, din a căror vina s-a pricinuit amânarea judecăţii, vor fi condamnaţi de instanţă, printr-o încheiere executorie, la o amendă de la 500 la 3.000 lei şi la despăgubirea părţii vătămate.
    (2) Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petiţie motivată pentru scutirea sau micşorarea amenzii ori despăgubirii.
    (3) El va fi citat de urgenţă, împreună cu partea vătămată, căreia i s-a încuviinţat despăgubirea, în camera de consiliu şi instanţa va hotărî prin încheiere irevocabilă. Citarea se va face prin grefa şi este scutită de timbru şi taxe."


    Articolul 100

    (1) Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă:
    1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat;
    2. numele celui care l-a încheiat;
    3. funcţiunea acestuia;
    4. numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe.
    5. arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea lui, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare;
    6. arătarea înscrisurilor comunicate;
    7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea;
    8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.
    (2) Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot s-o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.
    (3) Arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.
    (4) Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.


    Capitolul III Termenele


    Articolul 101

    (1) Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
    (2) Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.
    (3) Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
    (4) Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.


    Articolul 102

    (1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.
    (2) Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.


    Articolul 103

    (1) Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
    (2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.


    Articolul 104

    Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.


    Capitolul IV Nulitatea actelor de procedură


    Articolul 105

    (1) Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege*).
    (2) Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
    -------------
    Alin. (1) al art. 105 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii."


    Articolul 106

    (1) Anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.
    (2) Judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură.


    Articolul 107

    Preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.


    Articolul 108

    (1) Nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
    (2) Celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să o invoce.
    (3) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
    (4) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul sau fapt.


    Capitolul IV^1 Amenzi judiciare şi despăgubiri*)

    ------------
    *) Capitolul IV^1 (art. 108^1-108^5) a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 108^1

    (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legatură cu procesul, astfel:
    1. cu amenda judiciară de la 500.000 la 7.000.000 lei:
    a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice;
    b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;
    c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;
    d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost păgubit;
    e) contestarea, cu rea-credinţă, a scrierii sau semnăturii unui înscris;
    f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.
    2. cu amenda judiciară de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:
    a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor;
    b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;
    c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute;
    c^1) nerespectarea de către agenţii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, potrivit art. 373^2 alin. 1;
    d) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
    e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă;
    f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezulta din actele şi evidentele ei;
    g) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură.
    h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legatură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei;
    i) abrogată.
    (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.
    --------------
    Partea introductivă a art. 108^1 şi litera d) de la punctul 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Literele h) şi i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Litera c^1) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
    Litera i) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost abrogată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
    Litera f) de la pct. 1 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 108^2

    (1) Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.
    (2) Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.
    (3) O dată cu aplicarea sancţiunii se va stabili în ce constă abaterea săvârşită.


    Articolul 108^3

    Cel care, cu intenţie sau din culpa, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.


    Articolul 108^4

    Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.


    Articolul 108^5

    (1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.
    (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.
    (3) Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, data în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.


    Titlul III Procedura înaintea primei instanţe


    Capitolul I Procedura înainte de judecată


    Secţiunea I Dispoziţii generale


    Articolul 109

    Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.
    Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
    Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
    La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 109 a fost introdus prin art. 1 pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Art. 109 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 109^1

    Abrogat.*)
    ------------
    *) Art. 109^1 a fost abrogat prin art. 5, pct. 2 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977.


    Articolul 110

    (1) Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.
    (2) Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestaţiuni periodice.
    (3) Preşedintele mai poate încuviinţa, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptăţite pentru a preîntâmpina reclamantului o paguba însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului.


    Articolul 111

    Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.


    Secţiunea II

    Chemarea în judecată

    Articolul 112

    (1) Cererea de chemare în judecată va cuprinde:
    1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;*)
    2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;**)
    3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
    Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;
    4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
    5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
    (2) Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii citi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.
    (3) Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricina, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.
    (4) Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
    (5) Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul***) pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia.
    (6) Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
    6. semnătura.
    -----------
    *) şi **) Pct. 1 şi 2 ale art. 112 sunt reproduse astfel cum a fost modificate prin art. 1 pct. 41 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 1 şi 2 ale art. 112 aveau următorul conţinut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor; 2. calitatea judiciară în care părţile stau în judecată, atunci când nu stau în numele lor propriu;"
    ***) Jurământul, ca mijloc de probă, nu mai există în actuala reglementare.
    Pct. 1, 2 şi ultima teză a pct. 5 de la art. 112 au fost modificate de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 113

    (1) La cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt.
    (2) Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunica o singură copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri şi se va înmâna o singură citaţie.


    Articolul 114

    (1) La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea.
    (2) Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare.
    (3) Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii.
    (4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339.
    (5) În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamanţilor vor fi aplicabile dispoziţiile alin. 4, iar în cazul pârâţilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.
    -----------
    *) "Art. 114 a fost modificat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 114 avea următorul conţinut: "Art. 114. (2) Când reclamantul este de faţă la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţă; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecată, spre a le întregi înainte de comunicare.
    (3) Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi înscrisuri, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată.
    (4) O dată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau jurământ, sub rezerva dezbaterii la termenul de înfăţişare. Sub aceeaşi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rânduielilor pentru dovezi.
    (5) Termenul se va soroci astfel că, de la data primirii citaţiei, pârâtul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea întâmpinării, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.
    (6) Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea soroci un termen mai îndelungat.
    Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea următorul conţinut: "Preşedintele, îndată ce primeşte cererea de chemare în judecată şi constată plata timbrului, a taxei de procedură şi a impozitului proporţional, va soroci ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţei, în şedinţă. Preşedintele va putea soroci o anumită ora pentru judecarea pricinii."
    Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001."
    -------------
    Art. 114 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ART. 114^1 *)
    (1) Preşedintele, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată pe care, sub semnătură, îl da în cunoştinţă reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii.
    (2) Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
    (3) Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1.
    (4) Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
    (5) Sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfăţişare, preşedintele, cu ocazia fixării termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.
    (6) De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.
    ------------
    Art. 114^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 43 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. 3 al art. 114^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 9 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (3) al art. 114^1 avea următorul conţinut:"(3) Termenul de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile."
    -------------
    Alin. (3) şi (5) ale art. 114^1 au fost modificate de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea III

    Întâmpinarea

    Articolul 115

    Întâmpinarea va cuprinde:
    1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;
    2. excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului;
    3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;
    4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;
    5. semnătura.
    ----------
    Art. 115 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 116

    (1) La întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt; de asemenea se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanţă.
    (2) Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singură copie.


    Articolul 117

    Când sunt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.


    Articolul 118

    (1) Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
    (2) Abrogat.
    (3) În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.
    ----------
    *) Art. 118 a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 118 avea următorul conţinut: "Art. 118. Depunerea întâmpinării nu este obligatorie. În cazul în care nu s-a depus întâmpinare, preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă."
    ----------
    Alin. (2) al art. 118 a fost abrogat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea a IV-a Cererea reconvenţională


    Articolul 119

    (1) Dacă pârâtul are pretenţii în legatură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.
    (2) Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
    (3) Cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu în prima zi de înfăţişare.
    (4) Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului, spre acest sfârşit.
    ----------
    Alin. (1) al art. 119 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 118 avea următorul conţinut: "(1) Dacă pârâtul are pretenţii în legatură cu cererea sau cu mijloacele sale de apărare ale reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională."
    ----------
    Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 120

    (1) Cererea reconvenţională se judeca odată cu cererea principală.
    (2) Când, însă, numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa o poate judeca deosebit.


    Secţiunea a V-a Plângerea


    Articolul 120^1 - 120^2

    Abrogate
    ----------
    Art. 120^1 şi art. 120^2 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Capitolul II Şedinţele şi politia lor


    Articolul 121

    (1) Şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.
    (2) Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.
    (3) Hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică.


    Articolul 122

    (1) Preşedintele exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi bunei-cuviinţe.
    (2) Dacă nu este loc în sala de şedinţă, preşedintele poate înlătura pe cei ce ar veni mai târziu sau pe cei ce depăşesc numărul locurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi lăsat să între cu arme în sala de şedinţă, afară numai dacă le poarta în vederea serviciului ce îndeplineşte în faţa instanţei.
    (4) Acei care iau parte la şedinţă sunt obligaţi să aibă o purtare cuviincioasă. Acel ce vorbeşte instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate încuviinţa excepţii de la această îndatorire.
    (5) Pot fi îndepărtaţi din sala cei minori şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă.
    (6) Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbură mersul dezbaterilor. Dacă această chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburător să părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sala.
    (7) Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o fapta penală, se aplică dispoziţiile din Codul de procedură penală.*)
    (8) Preşedintele poate să ordone îndepărtarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate păstra ordinea.
    ----------
    *) Alin. (7) al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct. 45 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (7) devenind alin. (8).


    Articolul 123

    (1) Dacă printre cei îndepărtaţi din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esenţiale petrecute în lipsă să, precum şi declaraţiile celor ascultaţi.
    (2) Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea îndepărtată din şedinţă a fost asistată de un avocat, care a rămas mai departe în sala.


    Articolul 124

    Dispoziţiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecătorii sunt chemaţi să-şi îndeplinească funcţiunile lor.


    Capitolul III Judecata


    Secţiunea I Înfăţişări şi dezbateri


    Articolul 125

    (1) Preşedintele va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţă o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o ora înainte de începerea şedinţei.
    (2) Pricinile declarate urgente şi cele ramase în divergenţă se vor judeca înaintea celorlalte.
    (3) Părţile pot cere schimbarea rândului, dacă împricinaţii având pricini fixate înaintea lor nu se împotrivesc.


    Articolul 126

    Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Aceasta amânare se poate face şi de un singur judecător.


    Articolul 127

    Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.


    Articolul 128

    (1) Preşedintele deschide, suspenda şi ridica şedinţa.
    (2) Preşedintele va da cuvântul mai întâi reclamantului şi în urma pârâtului.
    (3) În caz de trebuinţă, preşedintele poate da cuvântul de mai multe ori, putându-l margini în timp de fiecare data.


    Articolul 129

    (1) Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
    (2) Judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.
    (3) Abrogat.
    (4) Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
    (5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc**).
    (5^1) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii**).
    (6) În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.*)
    -----------
    *) Art. 129 a fost modificat prin art. 1 pct. 46 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 129 avea următorul conţinutul: "Art. 129. (1) Preşedintele este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare.
    (2) El va putea ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc."
    ------------
    Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 129 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (5) al art. 129 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    Alin. (5^1) al art. 129 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    **) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii."


    Articolul 130

    Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct.*)
    -----------
    *) Art. 130 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 130 avea următorul conţinut: "Art. 130. (1) Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct.
    (2) Judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
    (3) Ei vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii."


    Articolul 131

    În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.
    În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.
    Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.*)
    -----------
    *) Art. 131 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 48 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 131 avea următorul conţinut: "Art. 131. (1) La judecătorii, judecătorul, înainte de intrarea în dezbateri, va încerca împăcarea părţilor.
    (2) Dacă părţile se împacă, judecătorul va constata condiţiile împăcării în cuprinsul hotărârii pe care o va da."
    Art. 131 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 132

    (1) La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
    (2) Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă:
    1. când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;
    2. când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;
    3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
    4. când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.
    (3) Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare.


    Articolul 132^1

    Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.
    Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.
    Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
    ------------
    Art. 132^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 133

    (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
    (2) Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.


    Articolul 134

    Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.


    Articolul 135

    Cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părţile consimt să se judece împreună.


    Articolul 136

    Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii*).
    ------------
    Art. 136 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedură medierii."


    Articolul 137

    (1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
    (2) Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legatură cu dezlegarea în fond a pricinii.


    Articolul 138

    (1) Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:
    1. abrogat;*)
    2. când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;
    3. când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;
    4. când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.**)
    (2) În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversă are dreptul la contraprobă numai asupra aceluiaşi aspect.***)
    (3) În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate.
    ----------
    *) Pct. 1 al alin. (1) al art. 138 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.
    **) Pct. 4 al. alin.(1) al at. 138 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 49 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 138 avea următorul conţinut: "4. când dovada nu a fost cerută în condiţiile articolelor mai sus-arătate din pricina neştiinţei şi lipsei de pregătire a părţii."
    ***) Alin. (2) al art. 138 a fost introdus prin art. 1 pct. 50 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).


    Articolul 139

    (1) Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra să la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris.
    (2) Dacă partea potrivnică nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.


    Articolul 140

    (1) Înscrisurile depuse de părţi rămân dobândite judecăţii şi nu se mai pot retrage fără învoirea părţii potrivnice.
    (2) Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a făcut depunerea.


    Articolul 141

    (1) Când se tăgăduieşte exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, făcută de parte, instanţa poate dispune că traducerea sau scrierea cu litere latine să se facă de un traducător autorizat sau, în lipsă, de o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi.
    (2) Pârâtul va face această cerere prin întâmpinare, iar reclamantul la primul termen de înfăţişare.


    Articolul 142

    (1) Dacă partea sau martorul nu cunoaşte limba română, se va folosi un traducător autorizat sau, în lipsă, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi.
    (2) Judecătorul poate îndeplini funcţiunea de traducător fără a depune jurământ.


    Articolul 143

    Când cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu ştie să scrie, se va folosi un interpret, aplicându-se dispoziţiile privitoare la experţi.


    Articolul 144

    Când cel obligat să semneze declaraţiile făcute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face arătare în actul de procedură.


    Articolul 144^1

    În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmează a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de împrejurările cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţă.


    Articolul 145

    Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afară orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.


    Articolul 146

    Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtări chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.


    Articolul 147

    Dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi de grefier.


    Articolul 148

    (1) La cerere, grefa va elibera copii de pe încheierea de şedinţă, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.
    (2) Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecătorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmăriţi ca falsificatori.
    (3) În cazul când dezbaterile s-au urmat în şedinţa secretă, alte persoane decât părţile nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declarării de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui.


    Articolul 149

    Instanţa va încuviinţa stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi.


    Articolul 150

    Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise.


    Articolul 151

    Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri.


    Articolul 152

    Dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfăţişează numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.


    Articolul 153

    (1) Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.
    (2) Aceasta dispoziţie nu se aplica:
    1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată;
    2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;
    3. în cazul când procesul se repune pe rol;
    4. în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.*)
    (3) Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.
    -----------
    *) Art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 153 avea următorul conţinut: "Art. 153. (1) Partea care a fost prezentă la înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul instanţei, fiind presupusă că cunoaşte termenele următoare.
    (2) Aceasta dispoziţie nu se aplică:
    1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată sau amânată fără termen;
    2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau jurământ;
    3. în cazul când pricina se repune pe rol.
    (4) Cererea se judecă în camera de consiliu.
    **) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglamentare, alin. (3) al art. 153 avea următorul conţinut: "Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat, decât după citarea părţilor şi pentru motive temeinice."
    -----------
    Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    ***) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (1) al art. 153 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 154

    Abrogat.*)
    ------------
    *) Art. 154 a fost abrogat prin art. 1 pct. 52 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 154 avea următorul conţinut: "Art. 154. (1) Partea care în orice chip a pricinuit amânarea judecăţii va fi obligată, la cererea părţii potrivnice, să-i plătească o despăgubire pentru paguba pricinuită prin amânare.
    (2) Instanţa hotărăşte, după ascultarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.
    (3) Despăgubirea nu se înapoiază, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretenţiile sale.
    (4) Dacă încheierea nu a fost executată în timpul judecăţii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinută în seama la pronunţarea hotărârii.


    Articolul 155

    (1) Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul instanţei.
    (2) După o asemenea amânare, judecata, dacă părţile nu stăruiesc, va fi suspendată şi nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.
    (3) Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de amândouă părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.


    Articolul 155^1

    (1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 108^3 sunt aplicabile.
    (2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
    -----------
    Art. 155^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 53 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. 2 al art. 155^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 12 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 155^1 avea următorul conţinut: : "(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."
    -----------
    Art. 155^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 156

    (1) Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată.
    (2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.


    Articolul 157

    Pricinile în care procedură este îndeplinită şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amânate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precădere.


    Secţiunea II

    Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat

    Articolul 158

    (1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
    (2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
    (3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.**)
    (4) Abrogat.
    (5) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţa necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.
    ----------
    Alin. (2) şi (3) ale art. 158 au fost modificate iniţial de pct. 8 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Alin. (3) al art. 158 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 54 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 158 avea următorul conţinut: "(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea a devenit irevocabilă. Termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la pronunţare."
    Alin. (3) al art. 158 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    Alin. (4) al art. 158 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    **) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedură concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 159*)

    Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:
    1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
    2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
    3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
    În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
    -----------
    Art. 159 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 159^1*)

    Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
    Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
    Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
    La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.
    Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii.
    -----------
    Art. 159^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 160

    În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.


    Articolul 161

    (1) Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.
    (2) Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.


    Articolul 162

    Excepţiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afară dosarului.


    Articolul 163

    (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
    (2) Aceasta excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.
    (3) Dacă excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de grade deosebite la instanţa cu grad mai înalt.


    Articolul 164

    (1) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legatură.
    (2) Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
    (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi investită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
    (4) Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţa.


    Articolul 165

    În orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte că numai una din ele este în stare de a fi judecată.


    Articolul 166

    Exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.


    Secţiunea III

    Administrarea dovezilor
    1. Dispoziţii generale

    Articolul 167

    (1) Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.
    (2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
    (3) Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp.
    (4) Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.
    (5) Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează.


    Articolul 168

    (1) Încheierea prin care se încuviinţează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor.
    (2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanţa.
    (3) Când o parte renunţă la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să şi le însuşească.


    Articolul 169

    (1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel.*)
    Alin. (2) -(3). Abrogate.**)
    (4) Când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţa de acelaşi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţa de acelaşi grad. Dacă felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor.
    ----------
    *) Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin.(1) al art. 169 avea următorul conţinut: "(1) Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată".
    **) Alin. (2) şi (3) ale art. 169 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1969.


    Articolul 170

    (1) Când s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită de instanţa pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.
    (2) Când s-au încuviinţat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.
    (3) Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decăderea, pentru acea instanţa, din dovada încuviinţată.
    (4) Depunerea sumei se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.


    Articolul 171

    Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.


    Articolul 171^1

    În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
    -----------
    Art. 171^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.

    2. Dovada cu înscrisuri

    Articolul 172

    (1) Când partea învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricina, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.
    (2) Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.


    Articolul 173

    Instanţa va respinge cererea de înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:
    1. când cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale;
    2. când înfăţişarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstra secretul;
    3. când înfăţişarea ar atrage urmărirea penală împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public.


    Articolul 174

    Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existentei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l înfăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris.


    Articolul 175

    (1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care deţine înscrisul este îndreptăţit să refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.
    (2) Înfăţişarea şi aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilită prin încheiere irevocabilă.*)
    -----------
    *) Art. 175 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 56 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 175 avea următorul conţinut: "Art. 175. (1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putând pronunţa împotriva sefului autorităţii, în caz de refuz neîntemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.
    (2) Dacă înscrisul este deţinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citată ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţa, sub pedeapsa plaţii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este îndreptăţită să refuze aducerea înscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.
    (3) Înfăţişarea şi aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicită prin încheiere irevocabilă.


    Articolul 176

    (1) Instanţa nu va putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici.
    (2) Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin delegaţie, de către instanţa respectivă.

    3. Verificarea de scripte

    Articolul 177

    (1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.
    (2) Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia.


    Articolul 178

    (1) Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura instanţa va păşi la verificarea înscrisului.
    (2) Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea să, părţi din înscris.
    (3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.


    Articolul 179

    (1) Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.
    (3) Se primesc ca atare:
    1. înscrisurile autentice;
    2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;
    3. partea din înscris netăgăduită;
    4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanţei;
    (4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.
    (5) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.


    Articolul 180

    (1) Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare.
    (2) Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.


    Articolul 181

    (1) Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va încredinţa grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.
    (2) Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.


    Articolul 182

    (1) La ziua fixată, preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el.
    (2) Dacă partea lipseşte, nu voieşte să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat.
    (3) Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseşte sau nu voieşte să răspundă sau nu stăruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.


    Articolul 183

    Dacă partea care defăima înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.


    Articolul 184

    Când nu este caz de judecată penală, sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovada.


    Articolul 185

    Abrogat. *)
    ----------
    *) Art. 185 a fost abrogat prin art. 1 pct. 57 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 185 avea următorul conţinut: "Art. 185. Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amendă de 3000 lei până la 10000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeşte că înscrisul a fost scris de el."

    4. Dovada cu martori

    Articolul 186

    (1) Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare.
    (2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.
    (3) Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-arătate.
    (4) Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.


    Articolul 187

    Instanţa va putea margini numărul martorilor propuşi.


    Articolul 188

    (1) Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.*)
    (2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
    (3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfăţişează, instanţa va putea păşi la judecată.
    (4) Instanţa poate încuviinţa ascultarea martorului la locuinţa sa, când acesta este împiedicat de a veni în instanţa.
    ---------
    *) Alin. (1) al art. 188 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 58 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 188 avea următorul conţinut: "(1) Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putând aplica, prin încheiere executorie, şi o amendă de la 500 lei la 3000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice."


    Articolul 189

    Nu pot fi ascultaţi ca martori:
    1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
    2. soţul, chiar despărţit;
    3. interzişii şi cei declaraţi de lege incapabili de a mărturisi;
    4. cei condamnaţi pentru jurământ*) sau mărturie mincinoasă.
    (2) Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 şi 2.**)
    ----------
    *) A se vedea nota de la art. 31.
    **) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 190

    În pricinile privitoare la starea civilă sau divorţ se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-arătaţi, în afară de descendenţi.


    Articolul 191

    Sunt scutiţi de a fi martori:
    1. slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii, notarii publici şi orice alţi muncitori pe care legea îi obliga să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul îndeletnicirii;
    2. funcţionării publici şi foştii funcţionari publici, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
    3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.*)
    ----------
    *) Pct. 3 al alin. (1) al art. 191 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 60 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementrare, pct. 3 al alin. (1) al art. 191 avea următorul conţinut: "3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin jurământ. Persoanele arătate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligaţi să depună dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de cel interesat sau autoritatea interesată la păstrarea lui."


    Articolul 192

    Preşedintele, înainte de a lua mărturia, va cere martorilor să arate:
    1. numele, îndeletnicirea, locuinţa şi vârsta;
    2. dacă este ruda sau afin cu una din părţi şi în ce grad;
    3. dacă se află în serviciul uneia din părţi;
    4. dacă este în judecată, în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din părţi.


    Articolul 193

    (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
    (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie.
    (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.
    (4) Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.
    (5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".
    (6) Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formula: "Ma oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".
    (7) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor.
    (8) După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
    (9) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.
    (10) Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul.
    -----------
    Art. 193 a fost modificat de pct. 9 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 194

    Abrogat.*)
    -----------
    *) Art. 194 a fost abrogat prin art. 1 pct. 61 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 194 avea următorul conţinut: "Art. 194. (1) Martorul care fără motiv întemeiat refuză să depună mărturia va fi sancţionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, putând fi obligat şi la despăgubiri faţă de partea vătămată.
    Alin. (2)-(3). Abrogate".


    Articolul 195

    Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilităţii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernământ pot fi ascultate, însă la aprecierea depoziţiei, instanţa va ţine seama de situaţia specială a martorului.


    Articolul 196

    (1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultaţi neputând fi de faţă.
    (2) Ordinea ascultării martorilor va fi statornicită de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.
    (3) După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa hotărăşte altfel. Martorul nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de însemnări cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.


    Articolul 197

    (1) Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă.
    (2) Martorii ale căror arătări nu se potrivesc vor fi din nou întrebaţi, fiind puşi faţă.
    (3) Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să aducă la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde să dovedească un fapt a cărui dovedire e oprită de lege, nu o va încuviinţa. Instanţa, la cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea cât şi motivul pentru care s-a înlăturat.


    Articolul 198

    (1) Mărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi semnată pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu voieşte sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.
    (2) Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seama.
    (3) Locurile nescrise din declaraţie trebuie împlinite cu linii, astfel încât să nu se poată adauga nimic.


    Articolul 199

    Dacă din cercetare reies bănuieli puternice de mărturie mincinoasă sau de mituire de martor, instanţa va încheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale.


    Articolul 200

    (1) Martorul poate cere să i se plătească cheltuielile de drum şi să fie despăgubit după starea sau îndeletnicirea să şi potrivit cu depărtarea domiciliului şi timpul pierdut.
    (2) Încheierea instanţei este executorie.*)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 200 avea următorul conţinut: "(2) Încheierea instanţei sau a judecătorului delegat este executorie."

    5. Expertiza

    Articolul 201

    (1) Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.
    (2) Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
    (3) În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţa publică, părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.
    (4) Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3.
    (5) La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experţi desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.
    -----------
    *) Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 63 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 201 avea următorul conţinut: "Art. 201. Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti, va numi unul sau trei experţi, statornicind punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe."
    Alin. (1) al art. 201 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 202

    (1) Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţa, prin tragere la sorţi, în şedinţa publică, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.
    (2) Încheierea de numire va stabili şi plata experţilor.*)
    ------------
    *) Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: "Art. 202. Experţii se vor numi de către instanţa, dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii lor. Încheierea de numire va statornici şi plata cuvenită experţilor."
    ------------
    Alin. (1) al art. 202 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 203

    Abrogat. *)
    ------------
    *) Art. 203 a fost abrogat prin art. 1 pct. 65 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 203 avea următorul conţinut: "Art. 203. Nu vor fi numiţi experţi:
    1. minorii şi interzişii;
    2. faliţii;
    3. cei condamnaţi pentru crima sau pentru delict de fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturii mincinoase, infracţiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mită, trafic de influenta, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra siguranţei interioare şi exterioare a statului, calomnie sau denunţare calomnioasă."


    Articolul 204

    (1) Experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.
    (2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
    (3) Recuzările se judecă în şedinţa publică, cu citarea părţilor şi a expertului.


    Articolul 205

    (1) Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.
    (2) Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui.
    (3) Abrogat. *)
    ------------
    *) Alin. (3) al art. 205 a fost abrogat prin art. 1 pct. 66 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 205 avea următorul conţinut: "(3) Expertul care refuză, fără motiv întemeiat, să îndeplinească sarcina care i s-a încredinţat, va fi sancţionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei şi obligat la despăgubiri faţă de partea vătămată."


    Articolul 206

    Abrogat.
    ------------
    *) Art. 206 a fost reintrodus prin art. 1 pct. 67 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogată prin Decretul nr. 38/1959.


    Articolul 207

    Dacă experţii pot să-şi dea de îndată părerea vor fi ascultaţi chiar în şedinţa, iar părerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.


    Articolul 208

    (1) Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continua lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
    (2) Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legatură cu obiectul lucrării.


    Articolul 209

    (1) Expertul numit este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
    Alin. (2) şi (3). Abrogate.*)
    ------------
    *) Alin. (2) şi (3) ale art. 209 au fost abrogate prin art. 1 pct. 68 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) şi (3) ale art. 209 aveau următorul conţinut: "(2) Nedepunerea lucrării în termen va fi sancţionată cu amendă de la 500 la 3000 lei.
    (3) Încheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decât pentru motive încheiate."


    Articolul 210

    Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.


    Articolul 211

    Experţii sunt datori să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)
    -----------
    *) Art. 211 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 69 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 211 avea următorul conţinut: "Art. 211. Experţii sunt datori să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da desluşiri ori de câte ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Când nu se înfăţişează, li se va aplica amenda prevăzută la art. 205."


    Articolul 212

    (1) Dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
    (2) Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.


    Articolul 213

    (1) Experţii care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi pentru luare de mită.
    (2) La cererea experţilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mari plata cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părţilor.


    Articolul 214

    Dacă expertiza se face de o altă instanţă prin delegaţie, numirea experţilor şi statornicirea plaţii ce li se cuvine se va putea lăsa în sarcina acestei instanţe.

    6. Cercetarea la faţa locului

    Articolul 215

    În cazul când instanţa va socoti de trebuinţă, va putea hotărî că întregul ei sau numai unul din magistraţi să meargă la faţa locului spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arăta prin încheiere.


    Articolul 216

    (1) Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putându-se asculta martorii şi experţii pricinii.
    (2) Despre cele urmate la faţa locului se va încheia proces-verbal.


    Articolul 217

    Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenţa acestuia este cerută de lege.

    7. Interogatoriul

    Articolul 218

    Se va putea încuviinţa chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legatură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.


    Articolul 219

    (1) Cel chemat va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.
    (2) Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, precum şi partea potrivnică pot pune de-a dreptul întrebări celui chemat la interogator.
    (3) Partea nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
    (4) Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.


    Articolul 220

    Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de el în această calitate.*)
    ----------
    *) Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: "Art. 220. Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar*) pot fi chemaţi personal la interogator pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de ei în această calitate."


    Articolul 221

    (1) Răspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seama.
    (2) Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face arătare în josul interogatoriului.


    Articolul 222

    (1) Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica.
    (2) Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogator.


    Articolul 223

    (1) Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată.
    (2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.


    Articolul 224

    Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţă, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.


    Articolul 225

    Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogator sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.

    8. Jurământul

    Articolul 226-234.

    Abrogate.*)
    ------------
    *) Art. 226 - 234 au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

    9. Asigurarea dovezilor

    Articolul 235

    (1) Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mişcătoare sau nemişcătoare sau să dobandeasca recunoaşterea unui înscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispara sau să fie greu de administrat în viitor.
    (2) Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul îşi da învoirea.


    Articolul 236

    (1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătorie în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă pricina.
    (2) Partea va arăta în cerere dovezile a căror administrare o pretinde, faptele ce voieşte să dovedească, precum şi primejdia întârzierii sau învoirea pârâtului.
    (3) Pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare. Instanţa va hotărî prin încheiere dată în camera de consiliu.
    (4) În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.


    Articolul 237

    Administrarea dovezii va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va fixa.


    Articolul 238

    (1) Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.*)
    (2) Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.
    ------------
    *) Alin. (1) al art. 238 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 71 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: "(1) Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile, de la pronunţare dacă, s-a dat cu citarea lor părţilor de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."


    Articolul 239

    (1) Orice persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului această stare de fapt.*)
    (2) Preşedintele poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere.
    (3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă.
    (4) El va face dovada până la dovada contrarie.
    -------------
    *) Alin. (1) al art. 239 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 72 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea următorul conţinut: "(1) Oricine are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt, care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea şi pe lângă care funcţionează executori judecătoreşti să delege un executor judecătoresc care să constate la faţa locului această stare de fapt."


    Articolul 240

    În caz de primejdie în întârziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătoreşti se vor putea face şi în zilele de sărbătoare şi chiar în afară orelor legale, cu încuviinţarea anume a magistratului.


    Articolul 241

    (1) Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.
    (2) Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ţinute în seama de instanţa care judecă pricina în fond.


    Secţiunea a III-a^1 Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi

    --------------
    Secţiunea a III-a^1 a fost introdusă de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.

    Articolul 241^1

    Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.
    --------------
    Art. 241^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^2

    (1) La prima zi de înfăţişare părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauza, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.
    (2) Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre această în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă sau o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat.
    (3) Totodata, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă.
    (4) Consimţământul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi.
    --------------
    Art. 241^2 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^3

    În cazul reprezentării părţilor în condiţiile art. 241^2, şedinţele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocaţilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.
    --------------
    Art. 241^3 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^4

    (1) După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 241^2 instanţa:
    1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;
    2. va hotărî asupra cererilor de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;
    3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a explicaţiilor avocaţilor;
    4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;
    5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114^1 alin. 6;
    6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;
    7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului; dispoziţiile art. 168 sunt aplicabile;
    8. va decide în legatură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfăţişare.
    (2) Când, potrivit legii, cererile arătate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de înfăţişare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat.
    (3) Dispoziţiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urmă articol, sunt aplicabile.
    (4) Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice dovada, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste dovezi.
    --------------
    Art. 241^4 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^5

    (1) Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.
    (2) Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:
    1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;
    2. a încetat, din orice cauza, contractul de asistenţă juridică dintre una din părţi şi avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;
    3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a moştenitorilor;
    4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.
    --------------
    Art. 241^5 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^6

    (1) În cel mult 15 zile de la încuviinţarea probelor avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţa, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor.
    (2) În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul încuviinţat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241^17.
    (3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să-şi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură.
    (4) Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. 1 atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă.
    (5) Dispoziţiile art. 170 sunt aplicabile.
    --------------
    Art. 241^6 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^7

    Dacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului.
    --------------
    Art. 241^7 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^8

    În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.
    --------------
    Art. 241^8 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^9

    Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241^7, va solicita instanţei să procedeze la verificarea de scripte.
    --------------
    Art. 241^9 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^10

    (1) Martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţa, de către avocaţii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.
    (2) Martorii arătaţi la art. 195 vor fi ascultaţi numai de către instanţa.
    --------------
    Art. 241^10 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^11

    (1) Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării.
    (2) Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătura celor arătaţi la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seama.
    (3) Dacă mărturia a fost stenodactilografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar.
    --------------
    Art. 241^11 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^12

    Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispoziţiile art. 241^10 sunt aplicabile.
    --------------
    Art. 241^12 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^13

    (1) În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.
    (2) Dacă părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.
    (3) Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor, sub semnătura de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţa potrivit art. 241^5. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi următoarele.
    --------------
    Art. 241^13 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^14

    Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţa potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.
    --------------
    Art. 241^14 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^15

    Când s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor.
    --------------
    Art. 241^15 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^16

    (1) Instanţa, în condiţiile art. 241^7, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.
    (2) De asemenea, în condiţiile arătate la alin. 1, instanţa se va pronunţa cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241^4 alin. 1 pct. 7.
    --------------
    Art. 241^16 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^17

    (1) După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţa reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.
    (2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.
    --------------
    Art. 241^17 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^18

    (1) Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţa, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe.
    (2) Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagina.
    --------------
    Art. 241^18 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^19

    (1) La expirarea termenului stabilit de instanţa potrivit art. 241^5 avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241^18.
    (2) Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.
    --------------
    Art. 241^19 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^20

    (1) La termenul prevăzut de art. 241^19 alin. 2, dacă socoteşte necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivată, să fie administrate nemijlocit în faţă să toate sau numai unele dintre probele administrate de avocaţi. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor.
    (2) Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispoziţiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.
    --------------
    Art. 241^20 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^21

    (1) Dispoziţiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel.
    (2) La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 108^1-108^4.
    --------------
    Art. 241^21 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^22

    Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.
    --------------
    Art. 241^22 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Secţiunea a IV - a
    Suspendarea judecăţii


    Articolul 242

    (1) Instanţa va suspenda judecata:
    1. când amândouă părţile o cer;
    2. dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
    (2) Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.


    Articolul 243

    (1) Judecata pricinilor se suspenda de drept:
    1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor;
    2. prin interdicţie sau punere sub curatela a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;*)
    3. prin moartea mandatarului uneia din părţi, întâmplată cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării;
    4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului.**)
    5. prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.***)
    (2) Faptele arătate mai sus nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.
    -----------
    *) Pct. 2 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 74 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al alin. (1) al art. 243 avea următorul conţinut: "2. prin interdicţie, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părţi până la numirea tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar".
    **) Pct. 4 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 243 avea următorul conţinut: "4. prin încetarea funcţiunii tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar;"
    ***) Pct. 5 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 5 al alin. (1) al art. 243 avea următorul conţinut: "5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părţi, când falitul trebuie să fie reprezentat prin judecătorul sindic".


    Articolul 244

    (1) Instanţa poate suspenda judecata:
    1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;
    2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
    (2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.
    ----------
    Alin. (2) al art. 244 este reprodus a fost modificat prin art. 1 pct. 14 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 2 al art. 244 avea următorul conţinut: "2. când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".
    ----------
    Punctul 2 al alin. (1) al art. 244 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 244^1

    (1) Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
    (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.*)
    ----------
    *) Art. 244^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 77 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    ----------
    Alin. (1) al art. 244^1 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 245

    Judecata reîncepe:
    1. prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi, când ea s-a suspendat prin învoirea părţilor sau prin lipsa lor;
    2. prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.*)
    -----------
    *) Pct. 2 al art. 245 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 78 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 245 avea următorul conţinut: "2. prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.
    Secţiunea a V - a
    Renunţarea la judecată şi renunţarea la drept


    Articolul 246

    (1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
    (2) Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
    (3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
    (4) Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.


    Articolul 247

    (1) În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor.
    (2) Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţa cât şi în apel.
    (3) Renunţarea se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic.
    (4) Hotărârea se da fără drept de apel.
    (5) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării.
    Secţiunea a VI - a
    Perimarea


    Articolul 248

    (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vina, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
    (2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
    (3) Abrogat.
    ------------
    Alin. (3) al art. 248 a fost abrogat de pct. 3 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.


    Articolul 249

    Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifica un interes.*)
    -----------
    *) Art. 249 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 79 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 249 avea următorul conţinut: " Art. 249. Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii".


    Articolul 250

    (1) Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.*)
    (2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
    (3) Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
    -----------
    *) Alin. (1) al art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 80 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 250 avea următorul conţinut: "(1) Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244."


    Articolul 251

    În cazul când sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare sau actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.


    Articolul 252

    (1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenţă părţile şi va dispune ca grefa să întocmească o dare de seama asupra actelor de procedură în legatură cu perimarea.
    (2) Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în şedinţa publică.
    (3) Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanţa de apel.
    ------------
    Art. 252 a fost modificat prin art. 1 pct. 81 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 252 avea următorul conţinut: "(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii. Preşedintele instanţei va cita de urgenţă părţile şi va dispune ca grefa să întocmească o dare de seama asupra actelor de procedură în legatură cu perimarea.
    (2) Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronunţare."
    Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    -------------
    Alin. (3) al art. 252 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 253

    (1) Dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată o dată cu fondul procesului.
    (2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.*)
    -----------
    *) Art. 253 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 253 avea următorul conţinut: "(1) Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie. În acest caz hotărârea care pronunţă perimarea este supusă recursului, iar încheierea de respingere poate fi atacată numai o dată cu fondul pricinii.
    (2) Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicata în instanţa de apel."


    Articolul 254

    (1) Perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în acea instanţa nu-şi produc efectele.
    (2) Când, însă, se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor.


    Capitolul IV Hotărârile


    Secţiunea I Dispoziţii generale


    Articolul 255

    (1) Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanţa se numesc "sentinţe", iar hotărârile prin care se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".
    (2) Toate celelalte hotărâri date de instanţa în cursul judecăţii se numesc "încheieri".
    -----------
    Alin. (1) al art. 255 a fost modificat de pct. 10 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 256

    (1) După sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu.
    (2) După chibzuire, preşedintele aduna părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune sau cu cel mai tânăr dintre asesorii populari*), el pronunţându-se cel din urmă.
    -----------
    *) A se vedea nota de la art. 37.


    Articolul 257

    (1) Dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile.
    (2) La instanţele de fond, părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa.
    (3) Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor ramase în divergenţă: dacă, după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere.
    (4) Judecătorii pot reveni asupra părerilor lor, care au pricinuit divergenţa.
    (5) După judecarea punctelor ramase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
    (6) Dispoziţiile alin. (3) se aplică prin asemănare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcătuite în număr fără soţ.


    Articolul 258

    (1) După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separata a judecătorilor aflaţi în minoritate.*)
    (2) El se pronunţă de preşedinte, în şedinţă, chiar în lipsa părţilor.
    (3) După pronunţarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
    (4) Dispozitivul hotărârii se consemnează într-un registru special, ţinut de fiecare instanţa.
    ----------
    Alin. (4) al art. 258 a fost introdus de pct. 11 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Alin. (1) al art. 258 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 258 avea următorul conţinut: "După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semnează sub pedeapsa nulităţii, de judecători şi grefier, şi care va arăta deopotrivă şi părerile judecătorilor rămaşi în minoritate."


    Articolul 259

    Abrogat.*)
    -----------
    *) Art. 259 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.


    Articolul 260

    (1) Dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
    (2) Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.*)
    Alin. (3)-(4). Abrogate.**)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 260 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 84 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 260 avea următorul conţinut: "Magistratul care a luat parte la judecată este competent să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei afară de cazul când a încetat de a mai fi magistrat."
    **) Alin. (3)-(4) au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 261

    (1) Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde:
    1. arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;
    2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;
    3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;
    4. arătarea concluziilor procurorului:
    5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
    6. dispozitivul;
    7. calea de alac şi termenul în care se poate exercita;
    8. menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.
    (2) În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul sef, făcându-se menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea.
    (3) Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii**).
    -----------
    Alin. (2) al art. 261 a fost modificat de pct. 12 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Pct. 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (8) al art. 261 avea următorul conţinut: "8. arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului."
    **) Alin. (3) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 85 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin. (1) al art. 261 avea următorul conţinut: "3. Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui să fie motivată în josul hotărârii."
    -----------
    Punctul 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    ***) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 262

    În cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care au încuviinţat termenul.


    Articolul 263

    Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta să a micşorat garanţiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garanţiile făgăduite.


    Articolul 264

    (1) Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.
    (2) Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui redactată în acelaşi timp cu hotărârea.
    -------------
    Alin. (1) al art. 264 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 264 avea următorul conţinut: "(1) Când motivarea hotărârii nu se poate face până la data pronunţării, ea se va face în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii."
    -------------
    Alin. (1) al art. 264 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 265

    Adăugirile, ştersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seama.


    Articolul 266

    (1) Hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.
    (2) Pentru judecătorii, preşedintele va putea încuviinţa ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentinţei să se treacă într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecătorul şi grefierul care au luat parte la judecată.*)
    (3) Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
    -----------
    Alin. (1) al art. 266 a fost modificat de pct. 13 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Alin. (2) al art. 266 este menţinut ca abrogat de art. 6 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Ulterior, prin ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 şi abrogat alin. (3) al art. 266.
    Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogată ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.
    ------------
    Alin. (3) al art. 266 a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 266 avea următorul conţinut: "(3) Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei căi ordinare de atac."
    -----------
    Alin. (3) al art. 266 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    **) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 267

    (1) După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţa la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de preşedinte şi de grefier.
    (2) Renunţările se pot face şi în urmă, prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui sau prin înscris autentic.


    Articolul 268

    (1) Încheierile premergătoare vor fi date cu acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile.
    (2) Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri.
    (3) Ei sunt legaţi de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei.
    (4) Orice dispoziţie luată de instanţa prin încheiere va fi motivată.


    Articolul 269

    (1) Hotărârile judecătoreşti vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins:
    «Noi, Preşedintele României»
    (Aici urmează cuprinsul hotărârii).
    «Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de... (Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului)
    (2) Hotărârea investită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.
    ------------
    Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 14 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 269^1

    Abrogat.*)
    -----------
    *) Art. 269^1 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Secţiunea II

    Hotărârile parţiale

    Articolul 270

    Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii. Dispoziţiile art. 273 sunt aplicabile.
    ------------
    Art. 270 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea III

    Hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor

    Articolul 271

    (1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor.
    (2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua fixată pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie dată de instanţa în şedinţă.
    (3) Dacă ele se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.


    Articolul 272

    (1) Învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii.
    (2) Abrogat.*)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 272 a fost abrogast prin art. 1 pct. 86 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. 2 al art. 272 avea următorul cuprins: "(2) La judecătorii învoiala va putea fi înfăţişată şi verbal; în acest caz, ea va fi trecută într-un proces-verbal, care va fi încheiat cu aplicarea, prin asemănare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alineatul 2, şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da."


    Articolul 273

    Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor se da fără drept de apel.


    Articolul IV

    Cheltuielile de judecată

    Articolul 274

    (1) Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
    (2) Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut.
    (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.


    Articolul 275

    Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.


    Articolul 276

    Când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.


    Articolul 277

    Dacă sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.


    Secţiunea V

    Execuţia vremelnică

    Articolul 278

    Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:
    1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturi juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;*)
    2. despăgubiri pentru accidente de muncă;
    3. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;**)
    3^1. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestaţii băneşti periodice;***)
    4. reparaţii grabnice;
    5. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;
    6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveşte posesiunea;
    7. în cazul prevăzut de art. 270;
    8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.
    -----------
    *) Pct. 1 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 87 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.1 al art. 278 avea următorul conţinut: "1. plata salariilor";
    **) Pct. 3 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 88 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.3 al art. 278 avea următorul conţinut: "3. rente sau pensii alimentare;"
    ***) Pct. 3^1 al art 278 a fost introdus prin art. 1 pct. 89 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 279

    (1) Instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădită în întârziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni.
    (2) Execuţia vremelnică nu se poate încuviinţa:
    1. în materie de strămutare de hotare sau desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixa;
    2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.
    (3) Cererea de executare vremelnică se va putea face şi verbal în instanţa până la închiderea dezbaterilor.
    (4) Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţa, ea poate fi făcută din nou în apel.
    -------------
    Punctul 1 al alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 15 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 280

    (1) Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.
    (2) Cererea se va depune la prima instanţa sau instanţa de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii.
    (3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.*)
    (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune, al carei cuantum îl va fixa instanţa.
    (5) Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. 4.
    ------------
    *) Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 280 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.90 din ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3), (4) şi (5) ale art.280 aveau următorul conţinut:
    "(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa cu sau fără cauţiune.
    (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată cu sau fără cauţiune.
    (5) Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţa preşedenţială, chiar înainte de sosirea dosarului."


    Secţiunea VI

    Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii*)

    Articolul 281

    (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
    (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.
    (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
    ------------
    *) Secţiunea VI a Capitolului IV din Titlul III al Cărţii II este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 91 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea următorul conţinut:
    "Secţiunea VI. Îndreptarea hotărârilor
    Art. 281 (1)Greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greşeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.
    (2) Instanţa poate cita părţile, când găseşte de cuviinţă pentru unele lămuriri.
    (3) Îndreptarea se va face în amândouă exemplare ale hotărârii.
    (4) Termenul de apel împotriva încheierii date asupra îndreptării curge de la pronunţare, în cazul când părţile au fost citate.
    (5) Dispoziţiile de mai sus se aplica, prin asemănare, şi greşelilor strecurate într-o încheiere."


    Articolul 281^1

    (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
    (2) Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
    (3) Încheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.
    ------------
    Alin. (1) al art. 281^1 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 281^2

    (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
    (2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
    (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.


    Articolul 281^2a*)

    Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-281^2.
    ------------
    Art. 281^2a a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 281^3

    (1) Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legatură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
    (2) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.


    Titlul IV Apelul*)

    -----------
    Titlul IV a fost modificat iniţial de pct. 16 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.

    Capitolul I Termenul şi formele apelului**)

    -----------
    *) Denumirea Titlului IV este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 92 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În reglementarea anterioară, denumirea Titlul IV era "Căile ordinare de atac".
    **) Secţiunea I a devenit Capitolul I prin art. 1 pct. 93 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 282

    (1) Hotărârile date în prima instanţa de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanţa de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
    (2) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
    ----------
    Alin (2) al art. 282 a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (2) al art. 282 avea următorul conţinut: "(2) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecăţii."
    Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    ----------
    Art. 282 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 282^1

    (1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.*)
    ----------
    *) Art. 282^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 4 al art. 219, Cap. X din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011.


    Articolul 283

    Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.


    Articolul 284

    (1) Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
    (2) Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o dată cu somaţia de executare.
    (3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.
    (4) Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.
    (5) Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanţa, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.*)
    --------
    *) Alin. (5) al art. 284 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 285

    (1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.
    (2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. 1. Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.
    (3) Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.


    Articolul 286

    Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.


    Articolul 287

    (1) Cererea de apel va cuprinde:
    1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
    2. arătarea hotărârii care se atacă;
    3. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;
    4. dovezile invocate în susţinerea apelului;
    5. semnătura.
    (2) Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decăderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin 2.
    (3) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5.
    (4) Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare.
    ------------
    Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publică în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 1 al alin. (1) al art. 287 avea următorul conţinut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;"
    Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (4) al art. 287 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 288

    La cererea de apel se vor alătura atâtea copii câţi intimaţi sunt.
    Apelul se depune la instanţa a carei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii*).
    Preşedintele va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.
    Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe.
    -------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
    Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate că fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
    În consecinţă, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.


    Articolul 289

    (1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfăţişare, potrivit dispoziţiilor art. 114^1, şi va dispune citarea părţilor.
    (2) Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citaţia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţa, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.*)
    (3) Dispoziţiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (4) Apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel.
    ----------
    *) Alin. (1) şi (2) ale art. 289 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 96 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) şi (2) ale art. 289 aveau următorul conţinut:
    "(1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfăţişare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea părţilor.
    (2) Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citaţia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţa, punându-i-se în vedere să depună la dosar întâmpinare."


    Articolul 290

    Când apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri au fost repartizate la secţii deosebite, preşedintele ultimei secţii investite va dispune trimiterea apelului la secţia cea dintâi investită.


    Articolul 291

    (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114^1, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfăţişare, un termen înăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinare.*)
    (2) Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 114^1 alin. 3 sau 4, după caz.
    ------------
    *) Art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 97 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 291 avea următorul conţinut: "Art. 291. (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfăţişare, un termen înăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinare."
    Alin (2) al art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 291 avea următorul conţinut: "Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 114 alin. 5."
    Alin. (2) al art. 291 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    **) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 292

    (1) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţa sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezulta din dezbateri.
    (2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa.
    -----------
    *) Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 98 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 292 avea următorul conţinut: "Art. 292. Părţile nu se vor putea folosi, înaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţa sau arătate în cererea de apel şi în întâmpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138."


    Articolul 293

    (1) Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare.
    (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal.
    ----------
    *) Art. 293, cu o nouă redactare, a fost reintrodus prin art. 1 pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Iniţial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.


    Articolul 293^1

    În caz de coparticipare procesuala, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să declare apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în prima instanţa şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natura să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.
    ----------
    *) Art. 293^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 100 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Capitolul II Judecarea apelului*)

    ----------
    *) Secţiunea a II-a devine Capitolul II prin art. 1 pct. 101 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 294

    (1) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
    (2) Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală.


    Articolul 295

    (1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţa. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.
    (2) Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.*)
    ----------
    *) Art. 295 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 102 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 295 avea următorul conţinut:" Art. 295. Instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei."


    Articolul 296

    Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
    ----------
    *) Art. 296 a fost modificat prin art. 1 pct. 103 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 296 avea următorul conţinut: "Art. 296. Instanţa de apel poate păstra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacată."; modificat de Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    ----------
    Art. 296 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    **) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 297

    (1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, că şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului***).
    (2) Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare.*)
    ----------
    Alin. (1) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 297 avea următorul conţinut: "(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe."
    *) Alin. (2) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 297 avea următorul conţinut: "(2) Dacă hotărârea a fost desfiinţată pentru lipsa de competenţă, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
    Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    **) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    ***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 298

    Dispoziţiile de procedură privind judecata în prima instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.*)
    ---------
    *) Art. 298 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 105 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 298 avea următorul conţinut: "Art. 298. Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol."


    Titlul V Căile extraordinare de atac


    Capitolul I Recursul*)

    -----------
    *) Capitolul II - ""Recursul" - al Titlului IV - "Căile ordinare de atac" - din Cartea II va deveni "Capitolul I - Recursul" al Titlului V - "Căile extraordinare de atac", din Carte II conform art. 1 pct. 106 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Secţiunea I Termenul şi formele recursului


    Articolul 299

    (1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (1^1) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 1 pct. 1^1.
    (2) Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.
    (3) Abrogat.
    ----------
    Art. 299 a fost modificat prin art. I pct 24 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare avea următorul conţinut: "Art. 299. Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului."
    Alin. (2) al art. 299 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Alin. (2) al art. 299 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Alin. (3) al art. 299 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Alin. (1) şi (2) ale art. 299 au fost modificate de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 299 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (1^1) al art. 299 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.


    Articolul 300

    (1) Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixa, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.
    (2) La cerere, instanţa sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).
    (3) Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.*)
    (4) Abrogat.**)
    (5) Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
    --------
    *) Alin. (3) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 107 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 300 avea următorul conţinut: "(3) Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată cu sau fără depunerea unei cauţiuni ce se va stabili după ascultarea părţilor citate în camera de consiliu."
    **) Alin. (4) al art. 300 a fost abrogat prin art. 1 pct. 108 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 300 avea următorul conţinut: "(4) În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivată, suspendarea executării şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului."
    Alin. (5) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (5) al art. 300 avea următorul conţinut: "(5) Instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzător."
    Alin. (5) al art. 300 a fost modificat pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 301

    Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
    ---------
    Art. 301 a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 301 avea următorul conţinut: "Art. 301. Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 se aplică în mod corespunzător."
    ---------
    Art. 301 a fost modificat pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ---------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 302

    Recursul se depune la instanţa a carei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii*).
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".
    Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
    În consecinţă, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii" au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.


    Articolul 302^1

    Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:
    a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul*);
    b) indicarea hotărârii care se atacă;
    c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
    d) semnătura.
    La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
    ------------
    Art. 302^1 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Art. 302^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    *) Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 27 aprilie 2005 a fost admisă excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, constatându-se că textul de lege atacat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".
    Art. 147, alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede:
    "(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept."


    Articolul 303

    (1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
    (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
    (3) Abrogat.
    (4) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.
    (5) Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea să o înapoieze, părţii prezente, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.
    (6) După împlinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a carei hotărâre este recurată va înainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.
    ------------
    Alin. (3) al art. 303 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 304

    Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:
    1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
    2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
    3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii**);
    4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
    5. când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;
    6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;
    7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natură pricinii;
    8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;
    9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
    10. abrogat;
    11. abrogat.
    ------------
    Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110*) din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave următorul conţinut: "Casarea unei hotărâri se poate cere:"
    Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea următorul conţinut: "6. când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;"
    Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea următorul conţinut: "11. când hotărârea se întemeiază pe o greşeală grava de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor administrate."
    Partea introductivă a art. 304 a fost modificată de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Punctul 110 al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    *) Punctul 10 al art. 304 a fost abrogat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Pct. 3 al art. 304 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    **) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 304^1

    Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.


    Articolul 305

    În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
    ------------
    Art. 305 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.


    Articolul 306

    (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.
    (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
    (3) Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.


    Articolul 307

    Abrogat.*)
    ---------
    *) Art. 307 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.
    ART. 308 *)
    (1) Preşedintele instanţei, după ce va constata că procedura de comunicare a hotărârii a fost îndeplinită, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs.
    (2) Intimatul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.
    (3) Abrogat.
    (4) Abrogat.
    (5) Abrogat.
    ----------
    Alin. (2) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 113 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 308 avea următorul conţinut: "(2) Intimatul va putea depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată."
    Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 114 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 308 avea următorul conţinut: "(3) Preşedintele, fixind termenul de judecată, poate desemna un judecător pentru întocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Supremă de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecător sau de un magistrat asistent."
    Alin. (4) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 115 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 308 avea următorul conţinut: "(4) Raportul va cuprinde, pe scurt, arătarea obiectului cererii de chemare în judecată, soluţia recurată, precum şi temeiurile acesteia, în măsura în care este nevoie pentru soluţionarea recursului."
    Art. 308 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    *) Modificarea art. 308 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogată de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel că art. 308 a revenit la forma actualizată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000.
    Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    ------------
    A se vedea şi DECIZIA nr. 194 din 27 aprilie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iunie 2004.
    Alin. (3) şi (4) ale art. 308 au fost abrogate de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (5) al art. 308 a fost abrogat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Secţiunea a II - a
    Judecarea recursului şi efectele casării


    Articolul 309

    (1) Preşedintele va da cuvântul părţilor după citirea raportului.*)
    (2) Procurorul vorbeşte cel din urmă, afară de cazul când este parte principală sau recurent.
    -------------
    Alin. (1) al art. 309 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    *) Modificarea alin. (1) al art. 309 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogată de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel că art. 309 a revenit la forma iniţială.


    Articolul 310

    Dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.


    Articolul 311

    (1) Hotărârea casată nu are nici o putere.
    (2) Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.


    Articolul 312

    (1) Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
    (2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte.
    (3) Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a carei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
    (4) În caz de casare, curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
    (5) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a carei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.
    (6) În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.
    (6^1) Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile**).
    (7) Dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale.*)
    ----------
    *) Art. 312 a fost modificat prin art. 1 pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 308 avea următorul conţinut: " (1) Curţile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.
    (2) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa, a carei hotărâre este recurată, a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citită la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad. În cazul casării pentru lipsa de competenţă, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii.
    (3) Dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale."
    Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (6^1) al art. 312 a fost introdus de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    **) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 313

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, altei instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţă, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii.


    Articolul 314

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.


    Articolul 315

    (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.*)
    (2) Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.
    (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a carei hotărâre a fost casată.
    (3^1) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege***).
    (4) La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.**)
    ---------
    *) Alin. (1) al art. 315 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 117 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 315 avea următorul conţinut: " (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
    **) Alin. (4) al art. 315 a fost introdus prin art. 1 pct. 118 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (3^1) al art. 315 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010.
    ***) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. XXII din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 prevede:
    "Art. XXII
    (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
    (2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
    (4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii."


    Articolul 316

    Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.


    Capitolul I^1 Contestaţia în anulare*)

    ----------
    *) Capitolul I - "Contestaţia în anulare" din Titlul V - "Căile extraordinare de atac" - al Cărţii II devine "Capitolul I^1 - Contestaţia în anulare" al Titlului V al Cărţii II, conform art. 1 pct. 119 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 317

    (1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*)
    1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
    2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
    (2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
    ----------
    *) Preambulul alin.(1) al art. 317 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 120 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul alin. (1) al art. 317 avea următorul conţinut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac:"


    Articolul 318

    (1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
    (2) Abrogat.)
    -----------
    Alin. (1) al art. 318 a fost modificat prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. 1 al art. 318 avea următorul conţinut: "(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare."
    Alin. (2) al art. 318 a fost abrogat prin art. 1 pct. 121 din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 318 avea următorul conţinut: "(2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care judecătoria, potrivit prevederilor unei legi speciale, judecă în ultimă instanţă."
    Alin. (1) al art. 318 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 319

    (1) Contestaţia se introduce la instanţa a carei hotărâre se atacă.
    (2) Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare