DECIZIE nr. 548 din 15 mai 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 2 iulie 2008



    Acsinte Gaspar - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Simona Ricu - procuror
    Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, excepţie ridicată de Vlada Vişatovici în Dosarul nr. 2.619/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că nu sunt încălcate prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 23 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.619/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vlada Vişatovici într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.
    În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că impunerea unor cheltuieli suplimentare în sarcina părinţilor, constând în achitarea contravalorii semnelor distinctive alese de către unităţile de învăţământ, contravine principiului constituţional al gratuităţii învăţământului de stat. Arată că, în cazul în care părinţii nu achiziţionează semnele distinctive, elevilor nu le mai este permis accesul în unităţile de învăţământ, ajungându-se, astfel, la o "încălcare flagrantă a dreptului copiilor de a urma învăţământul general obligatoriu". De asemenea, susţine că "prin instituirea acestor semne distinctive, dar fără asigurarea pentru părinţi a posibilităţilor financiare de achiziţionare a lor, se creează artificial şi vizibil o categorie de copii care vor fi consideraţi inferiori de către colegii lor, cu repercusiuni ireparabile asupra dezvoltării psihice a primilor". În continuare, precizează că Legea nr. 35/2007, care este o lege ordinară, atribuie Consiliului profesoral competenţe administrative, contrazicând astfel o lege organică, şi anume Legea învăţământului nr. 84/1995, care prevede că numai domeniul instructiv-educativ aparţine acestuia. În fine, susţine că legea nu poate acţiona retroactiv, în sensul că nu poate fi aplicată acelor elevi care au optat, anterior intrării în vigoare a acesteia, pentru un anumit liceu care nu impunea folosirea niciunui semn distinctiv sau uniformă.
    Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate instituind măsuri legale de protecţie şi siguranţă a elevilor şi cadrelor didactice.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile ce formează obiectul acesteia fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale la care îşi raportează critica autorul său.
    Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, necontravenind niciuneia dintre prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2007, care au următorul cuprins: "Consiliile profesorale, cu acordul consiliului reprezentativ al părinţilor şi cu consultarea reprezentanţilor elevilor, stabilesc pentru elevii unităţii de învăţământ respective cel puţin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson, uniformă, eşarfă sau altele asemenea."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 32 alin. (1) care stabileşte formele prin care se asigură dreptul la învăţătură, art. 32 alin. (4) teza întâi privind gratuitatea învăţământului de stat, art. 49 alin. (1) potrivit căruia copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, art. 49 alin. (5) care impune autorităţilor publice obligaţia de a contribui la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. n) care stabileşte că organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei critică prevederile art. 5 din Legea nr. 35/2007, deoarece, în opinia sa, acestea ar încălca textul constituţional care consacră gratuitatea învăţământului de stat. Curtea nu poate reţine această critică, întrucât stabilirea unui semn care să individualizeze şi să diferenţieze elevii diverselor unităţi de învăţământ nu afectează caracterul gratuit al învăţământului. Norma constituţională care prevede gratuitatea învăţământului trebuie înţeleasă în sensul că procesul de învăţământ în unităţile de învăţământ de stat nu poate să fie condiţionat de niciun fel de taxe de şcolarizare. Or, sumele necesare transpunerii în practică a textului de lege criticat nu au o asemenea destinaţie, ci au ca finalitate îndeplinirea scopului declarat al legii în care sunt cuprinse, şi anume creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ.
    De altfel, Curtea observă că textul de lege criticat oferă atât elevilor, cât şi părinţilor acestora posibilitatea de a participa la luarea deciziei finale. În acest scop, stabilirea semnului distinctiv se face numai după obţinerea acordului consiliului reprezentativ al părinţilor şi după ce elevii îşi exprimă opinia cu privire la această problemă prin consultarea reprezentaţilor lor. Aşadar, decizia finală este rezultatul acordului tuturor celor implicaţi, nefiind impusă de un singur organism. În plus, această modalitate de stabilire a semnului distinctiv dă expresie dreptului tinerilor de a participa în mod liber la viaţa socială a ţării, potrivit art. 49 alin. (5) din Constituţie.
    Curtea constată că, de fapt, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea textului de lege criticat din modalitatea de interpretare şi aplicare concretă a acestuia. Astfel, precizează că elevilor cărora părinţii nu le achiziţionează semnele distinctive stabilite li se încalcă dreptul prevăzut de art. 32 alin. (1) din Constituţie de a urma învăţământul general obligatoriu, întrucât nu le este permis accesul în incinta unităţilor de învăţământ. Or, aceasta nu este o consecinţă a legii, ci a interpretării date acesteia de către cei care o aplică. Sub acest aspect, precum şi în ceea ce priveşte problema cuantumului sumei necesare acoperirii cheltuielilor pentru achiziţionarea semnului distinctiv, care pot deveni împovărătoare pentru părinţi, dar şi a legalităţii modalităţii concrete de stabilire a semnului distinctiv, instanţa de judecată pe rolul căreia se află litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are competenţa exclusivă de a se pronunţa.
    În continuare, Curtea constată că, prin el însuşi, textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Textul implică, aşa cum s-a arătat mai sus, dialogul între profesori, părinţi şi elevi în procesul de deliberare cu privire la stabilirea unui anumit semn distinctiv care să fie caracteristic fiecărei instituţii de învăţământ. Or, decizia finală va reflecta un echilibru între opţiunile tuturor acestora. Aşadar, nu se poate imputa legii instituirea unei discriminări pe criterii de avere. O asemenea consecinţă ar putea fi doar rezultatul aplicării textului de lege cu ignorarea principiilor constituţionale.
    În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţie, Curtea observă că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca acestea să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice.
    Or, prevederile din Legea învăţământului nr. 84/1995 care stabilesc competenţele consiliilor profesionale şi ale consiliilor de administraţie în domeniul instructiv-educativ, respectiv în cel administrativ, deşi cuprinse într-o lege organică, nu au caracterul acesteia, întrucât nu vizează organizarea generală a învăţământului, care, aşa cum stabilesc prevederile constituţionale menţionate, trebuie reglementată prin lege organică. Ca urmare, acestea pot fi modificate sau completate printr-o lege ordinară, cum este Legea nr. 35/2007.
    În fine, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica privitoare la pretinsul caracter retroactiv al Legii nr. 35/2007, autorul excepţiei raportându-se în mod eronat, în ceea ce priveşte momentul de la care legea începe să îşi producă efectele, la un alt moment decât cel al intrării în vigoare a legii.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, excepţie ridicată de Vlada Vişatovici în Dosarul nr. 2.619/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
    PREŞEDINTE,
    ACSINTE GASPAR
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbăţeanu
    ------------