| EMITENT |
Păduri virgine | Păduri cvasivirgine |
Definiție: Pădurea virgină este acea pădure care s-a format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea factorilor naturali și în care procesele ecosistemice în dinamica lor se produc fără nicio influență antropică directă sau indirectă. | Definiție: Pădurea cvasivirgină este pădurea virgină din trecut, care, între timp, a suferit modificări antropice observabile, nesemnificative asupra structurii, stațiunii și proceselor ecosistemice*1). |
Criteriul 1: Naturalitatea Indicatori: 1.1. Compoziție și distribuție naturală a speciilor componente. 1.2. Prezența unor structuri complexe stratificate în plan vertical și mozaicat în plan orizontal, fiind evidentă textura specifică constituită din faze de dezvoltare - regenerare, tinerețe, maturitate/optimală, terminală/ bătrânețe, dezagregare. 1.3. Biodiversitate accentuată,inclusiv sub raportul dimensiunilor și vârstei arborilor, unii dintre aceștia având vârste apropiate de limita longevității fiziologice. Frecvent, structură plurienă și relativ plurienă. 1.4. Lipsa intervențiilor silvicul- turale și a celorlalte activități antropice, inclusiv a pășunatului domestic. Nu se admit cioate. 1.5. Prezența frecventă a lemnului mort pe picior și la sol, aflat în diferite stadii de descompunere. 1.6. Consistență (indicele de închidere a coronamentului) naturală, adecvată condițiilor staționale, variabilă în raport cu faza de dezvoltare*2). În condiții staționale precare consistența este mult subunitară (Molidiș de stâncărie calcaroasă, Molidiș cu Polytrichum ș.a.). 1.7. Sol nealterat (cu excepția eroziunii produse natural). 1.8. Absența drumurilor și construc- țiilor în pădure, cu excepția unei infrastructuri necesare manage- mentului de cercetare științifică și a unor trasee tematice și/sau turistice, precum și pichetarea limitelor amenajistice. 1.9. Accesibilitate dificilă sau restricționată. | Criteriul 1: Naturalitatea Indicatori: 1.1. Compoziție și distribuție naturală a speciilor componente. 1.2. Prezența unor structuri complexe stratificate în plan vertical și mozaicat în plan orizontal, fiind evidentă textura specifică consti- tuită din faze de dezvoltare. Pot lipsi unele faze de dezvoltare, cu deosebire faza de dezagregare sau faza de regenerare. 1.3. Biodiversitate ridicată, inclusiv sub raportul dimensiunilor și vârstei arborilor, unii dintre aceștia având elemente de arboret cu vârste de peste 150 de ani. Frecvent, structură plurienă și relativ plurienă. 1.4. Lipsa intervențiilor silviculturale în ultima perioadă de 30 de ani. Se admit cel mult 5 cioate vechi la hectar, având diametre de peste 15 cm, aflate în diferite stadii de descompunere. 1.5. Prezența lemnului mort pe picior și la sol, aflat în diferite stadii de descompunere. 1.6. Consistență - indicele de închidere a coronamentului - naturală sau apropiată de aceasta (diminuată cu cel mult 0,2) adecvată condițiilor staționale, variabilă în raport cu faza de dezvoltare. În condiții staționale precare consistența este mult subunitară (Molidiș de stâncărie calcaroasă, Molidiș cu Polytrichum ș.a.). 1.7. Sol nealterat de eroziune datorată intervențiilor antropice. Se admit drumuri vechi de exploatare, dar acestea sunt neutilizate și acoperite în mod natural cu litieră, plantule, arbuști, arbori și/sau plante ierboase. 1.8. Absența drumurilor și construcțiilor în pădure sau existența unor drumuri care nu au fost utilizate în ultima perioadă de 30 ani. Fac excepție infrastructura managementului de cercetare științifică și a unor trasee tematice și/sau turistice, precum și pichetarea limitelor amenajistice. |
Criteriul 2: Mărimea suprafeței și limite Indicatori: 2.1. Mărimea suprafeței pădurilor virgine (ansamblul unităților amenajistice) va fi de cel puțin 20 de hectare (fără fragmentele care nu corespund criteriilor de selecție), cu excepția ecosis- temelor rare și de mare interes ecologic (ecosisteme cu Pinus cembra, ecosisteme unicat din Delta Dunării și multe altele) pentru care suprafața minimă va fi de 10 hectare. Ecosistemele rare și de mare interes ecologic vor fi înconjurate de zone tampon de protecție. 2.2. Dispunere continuă (compactă) a pădurii, astfel încât să se asigure autoreglarea și perpetuarea ecosistemului. 2.3. Limite naturale (culmi, văi, pâraie, liziera pădurii ș.a.), astfel încât pădurii selectate să i se asigure stabilitate la acțiunea factorilor externi, fără ca aceste limite să se suprapună în mod obligatoriu cu limitele parcelare. 2.4. Se pot include și eventuale suprafețe care nu corespund criteriilor de selecție, fără ca aceste suprafețe să depășească 10-15% din suprafața totală a arboreturilor care îndeplinesc condițiile de selecție. 2.5. Frecvent, configurație frământată a suprafeței terenului (cauzată de antrenarea solului din jurul rădăcinilor principale ale arborilor mari, doborâți natural). | Criteriul 2: Mărimea suprafeței și limite Indicatori: 2.1. Mărimea suprafeței pădurilor cvasivirgine (ansamblul unităților amenajistice) va fi de cel puțin 30 de hectare (fără fragmentele care nu corespund criteriilor de selecție), cu excepția ecosistemelor rare și de mare interes ecologic (ecosisteme cu Pinus cembra, ecosis- teme unicat din Delta Dunării și multe altele) pentru care suprafața minimă va fi de 10 hectare. Ecosis- temele rare și de mare interes ecologic vor fi înconjurate de zone tampon de protecție. 2.2. Dispunere continuă (compactă) a pădurii, astfel încât să se asigure autoreglarea și perpetuarea ecosistemului. 2.3. Limite naturale (culmi, văi, pâraie, liziera pădurii ș.a.), astfel încât pădurii selectate să i se asigure stabilitate la acțiunea factorilor externi, fără ca aceste limite să se suprapună în mod obligatoriu cu limitele parcelare. Pădurea cvasi- virgină poate fi mărginită și de limite artificiale: drumuri perma- nente, culoare pentru linii de înaltă tensiune sau alte utilități, linii parcelare deschise, căi ferate ș.a. 2.4. Suprafețele care nu corespund crite- riului de naturalitate (criteriul 1) nu pot depăși 15% din suprafața totală a arboreturilor care îndeplinesc criteriile de selecție. 2.5. Frecvent, configurație frământată a suprafeței terenului (cauzată de antrenarea solului din jurul rădăcinilor principale ale arborilor mari, doborâți natural). |