DECIZIE 423 23/06/2020

DECIZIA nr. 423 din 23 iunie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 11 august 2020

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Marieta Safta	- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (8) din Legea privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ovidiu Lucian Tender în Dosarul nr. 30.231/325/2018 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 364D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 460D/2019 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, ridicată de George Stroiu în Dosarul nr. 230/121/2019 al Tribunalului Galați - Secția penală. 4. Prim-magistratul-asistent referă cu privire la procedura de citare cu autorul excepției în cauză. Având cuvântul cu privire la aceasta, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 460D/2019 la Dosarul nr. 364D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate. Astfel, nu poate fi reținută o discriminare în sensul reținut în motivarea excepției. Reglementarea corespunde cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Iacov Stanciu împotriva României și obligațiilor statului român din această perspectivă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 7 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.231/325/2018, Judecătoria Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de contestatorul condamnat Ovidiu Lucian Tender, într-o cauză având ca obiect plângere formulată în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției Ovidiu Lucian Tender susține, în esență, că există o discriminare între persoanele private de libertate prin alegerea termenului aleatoriu 24 iulie 2012 pentru acordarea a 6 zile efectiv executate ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiții inumane de detenție. Din cauza acestei măsuri apar situații în care persoanele private de libertate au executat o bună perioadă de timp o detenție în cursul măsurii arestului preventiv, în condiții inumane, mult mai rele decât cele ulterioare datei de 25 iulie 2012, și care încep executarea efectivă a pedepsei după această dată. Astfel, pentru perioada arestării preventive nu beneficiază de măsură compensatorie din cauza lipsei de claritate a textului legal. Se invocă astfel o contradicție între alin. (4) și alin. (8) ale art. 55^1 din lege, „care nu prevede o restricție în aplicarea măsurii compensatorii pentru durata arestului preventiv“. O altă situație de discriminare privește executarea pedepselor începută anterior datei de referință menționate și continuată după acea dată, ceea ce determină ca persoana aflată în executarea aceleiași pedepse să beneficieze de două tratamente (compensare/lipsa compensării), deși condițiile de executare sunt aceleași. Se invocă neclaritatea textului criticat, precum și interpretarea discriminatorie a acestuia, apreciind că ar fi îndeplinite condițiile constituționale dacă acest text s-ar interpreta astfel: „măsura compensatorie se acordă și pentru perioada privativă de libertate deductibilă din executarea mandatelor de executare a pedepsei închisorii puse în executare ulterior datei de 24 iulie 2012, precum și pentru întreaga perioadă executată în cazul mandatelor de executare a pedepsei închisorii a căror executare nu a fost încheiată în data de 24 iulie 2012“. Mai arată și faptul că, deși există un reper în funcție de care a fost stabilită data de 24 iulie 2012 (pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii semi-pilot în Cauza Iacov Stanciu împotriva României), fiind vorba de o lege penală mai favorabilă nu se justifică limitarea în timp a acesteia, deoarece poate determina inegalități de tratament între persoane aflate în situații comparabile juridic. Mai mult decât atât, prima hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului într-o cauză împotriva României în materia condițiilor carcerale a fost pronunțată în decembrie 2007 (Cauza Bragadireanu împotriva României), iar în perioada 2007-2012 s-au pronunțat mai multe hotărâri de condamnare a statului român pe același temei.9. Autorul excepției George Stroiu susține că normele criticate sunt neconstituționale, întrucât zilele compensatorii pentru condițiile necorespunzătoare se calculează din 2012 și nu începând cu data de 5 februarie 2010, așa cum prevede Ordinul nr. 433/C/2010 emis de ministrul justiției. Astfel, legiuitorul și-a exercitat competența de legiferare în mod defectuos, iar dispozițiile criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu se face trimitere la vreun pact sau tratat internațional care să fi impus României acordarea zilelor compensatorii de la data de 24 iulie 2012.10. Judecătoria Timișoara - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul raportându-se la pronunțarea în iulie 2012 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei hotărâri semi-pilot în Cauza Iacov Stanciu împotriva României. Nu se încalcă astfel nici dispozițiile constituționale și nici convenționale invocate, în condițiile în care nu se îngrădește în niciun fel posibilitatea persoanelor care s-au aflat în detenție anterior aplicării măsurilor compensatorii și care nu au beneficiat de condiții de detenție corespunzătoare să obțină compensații utilizând celelalte căi legale, adresându-se instanțelor civile, penale sau chiar internaționale.11. Tribunalul Galați - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, „legiuitorul raportându-se la pronunțarea în iulie 2012 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei hotărâri semi-pilot în Cauza Iacov Stanciu împotriva României, în care Curtea a reținut o problemă structurală în domeniu și a cerut României să întreprindă măsuri pentru remedierea problemelor constatate“.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, introdus prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, potrivit căruia „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“16. Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, observăm mai întâi, că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ridicate în cele două cauze, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din data de 20 decembrie 2019. Având în vedere însă Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra textului de lege criticat în redactarea de la data ridicării excepției de neconstituționalitate, incidentă în cele două cauze.17. În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (2) - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 - Dreptul la viață și integritate fizică și psihică, art. 34 alin. (2) - Dreptul la ocrotirea sănătății. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 3 - Interzicerea torturii, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că criticile de neconstituționalitate formulate vizează, în esență, reglementarea termenului de la care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare. Se invocă neclaritatea și lipsa de previzibilitate a textului criticat, precum și interpretarea discriminatorie a acestuia, apreciindu-se că ar fi îndeplinite condițiile constituționale dacă acest text s-ar interpreta astfel: „măsura compensatorie se acordă și pentru perioada privativă de libertate deductibilă din executarea mandatelor de executare a pedepsei închisorii puse în executare ulterior datei de 24 iulie 2012, precum și pentru întreaga perioadă executată în cazul mandatelor de executare a pedepsei închisorii a căror executare nu a fost încheiată în data de 24 iulie 2012.“19. Cu privire la critica privind o eventuală neclaritate a legii pentru cei chemați să o aplice, amintim că, prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, paragrafele 50-54, respingând în cadrul controlului a priori obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Curtea a statuat că nu poate fi primită susținerea formulată potrivit căreia legiuitorul și-a exercitat în mod defectuos competența de legiferare, deoarece noțiunea de previzibilitate a legii poate fi analizată sub aspectul modului în care destinatarul normei receptează conținutul normativ adoptat de legiuitor, al capacității acestuia de a înțelege norma în scopul de a-și adecva comportamentul, de a se conforma prescripției legale. Din această perspectivă, previzibilitatea legii impune legiuitorului ca normele pe care le edictează să fie clare, ușor de înțeles, fără un conținut echivoc, precise, în corelare cu întreg ansamblul normativ, condiții care sunt îndeplinite de normele criticate. Astfel, prin dispozițiile Legii nr. 169/2017 legiuitorul a instituit, în termeni lipsiți de echivoc, reguli de natură să lămurească toate aspectele necesare punerii în aplicare a legii (a se vedea art. II-V din lege).20. În prezentele cauze, pretinsa neclaritate și, respectiv, lipsă de previzibilitate a normelor criticate sunt invocate din perspectiva momentului de la care se calculează perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare și, respectiv, al sferei destinatarilor acestei măsuri. Astfel, se apreciază, pe de o parte, că legea nu face trimitere la vreun pact sau tratat internațional care să fi impus României acordarea zilelor compensatorii de la data de 24 iulie 2012 iar, pe de altă parte, că ar trebui să se ia în calcul și întreaga perioadă executată în cazul mandatelor de executare a pedepsei închisorii a căror executare nu a fost încheiată în data de 24 iulie 2012, precum și perioada arestării preventive. Or, asemenea critici tind la completarea textului legal criticat, în sensul extinderii soluției legislative pe care acesta îl consacră la ipoteze pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere.21. Curtea observă astfel că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 169/2017, reglementarea are ca scop acordarea de compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă și de a contribui, în același timp, la degrevarea penitenciarelor. Mecanismul astfel instituit este caracterizat ca fiind o vocație a „condamnatului“, legiuitorul delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării. Edificatoare, atât din punct de vedere al sferei destinatarilor, cât și al momentului de la care se acordă compensarea, sunt precizările din partea introductivă a expunerii de motive, referitoare la problemele sistemului penitenciar din România privind supraaglomerarea și condițiile de detenție constatate pe parcursul mai multor ani de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Primul reper reținut în acest sens este pronunțarea unei hotărâri semi-pilot în Cauza Iacov Stanciu împotriva României, în data de 24 iulie 2012, de unde rezultă că mecanismul de compensare instituit prin normele criticate are ca bază tocmai jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și, din această perspectivă, raporturile dintre dreptul național și cel internațional al drepturilor omului la care ambele sesizări fac referire.22. Acceptarea criticilor autorilor excepției de neconstituționalitate, astfel cum au fost formulate, ar avea semnificația substituirii legiuitorului de către Curtea Constituțională, în sensul unei extinderi a mecanismului de compensare instituit de acesta (ca perioadă/destinatari), ceea ce ar determina încălcarea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.23. Aceeași soluție de respingere a excepției ca inadmisibilă se impune și în raport cu criticile care privesc modul de aplicare a legii invocate în Dosarul cu nr. 364D/2019. A răspunde criticilor astfel formulate ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ovidiu Lucian Tender în Dosarul nr. 30.231/325/2018 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și, respectiv, de George Stroiu în Dosarul nr. 230/121/2019 al Tribunalului Galați - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția penală și Tribunalului Galați - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----