LEGE nr. 14 din 22 octombrie 1971
cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 22 octombrie 1971




    Capitolul 1

    Articolul 1

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele industriale, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unităţi sînt obligate sa gospodareasca judicios fondurile fixe, să le menţină în stare de funcţionare, să asigure recuperarea fondurilor investite în acestea la termenele stabilite prin normative sau documentaţiile de investiţii, precum şi modernizarea lor, luînd măsuri pentru:
    a) prevederea în plan a nivelelor de producţie care să asigure încărcarea completa a capacităţilor şi spaţiilor productive, în concordanta cu necesităţile economiei naţionale;
    b) organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregătire - programare - lansare a producţiei;
    c) aprovizionarea ritmica a proceselor de producţie cu materii prime, materiale, combustibili, energie, piese şi subansamble;
    d) întreţinerea, revizia şi repararea fondurilor fixe, conform prescripţiilor tehnice;
    e) calificarea corespunzătoare şi ridicarea permanenta a nivelului de cunoştinţe ale personalului de deservire şi de întreţinere;
    f) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor, în condiţii de eficienta economică şi ţinînd seama de progresele realizate pe plan mondial, prin folosirea îndeosebi a cercetărilor şi studiilor proprii, autoutilare, aplicarea de inovaţii şi invenţii.


    Articolul 2

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unităţi sînt obligate ca, la elaborarea planului, a studiilor tehnico-economice cu privire la dotarea cu noi fonduri fixe, la construirea de noi capacităţi sau dezvoltarea celor existente, să prezinte organelor de avizare şi aprobare şi gradul de utilizare a fondurilor fixe şi a capacităţilor de producţie existente, din profilul respectiv de activitate.


    Articolul 3

    Pentru eliminarea locurilor inguste care limitează folosirea unor capacităţi de producţie, organele de conducere colectivă ale unităţilor economice, colegiile ministerelor şi celorlalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia de a examina şi aplica soluţii eficiente din punct de vedere economic, de a prevedea în plan mijloacele materiale şi financiare necesare şi de a realiza în termenul cel mai scurt lucrările prevăzute.


    Articolul 4

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unităţi răspund de aplicarea şi respectarea riguroasă în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate. Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate.
    Perfecţionarea tehnologiilor se va face pe baza experimentarii, verificării şi omologării prealabile. Pentru procesele care se realizează cu tehnologii de complexitate deosebită, perfectionarile tehnologice se pot face numai cu aprobarea organului ierarhic superior.


    Articolul 5

    Orice demolare sau dezafectare de fonduri fixe se va face numai cu respectarea condiţiilor legale. Pentru fondurile fixe amortizate care se justifica din punct de vedere economic să fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii eficiente de modernizare a acestora, în condiţiile legii.


    Capitolul 2

    Articolul 6

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice vor dezvolta şi diversifica baza de materii prime interne, vor extinde cercetarea şi asimilarea în producţie a inlocuitorilor care să asigure economisirea materiilor prime şi materialelor deficitare, vor asigura reconditionarea sau regenerarea unor materiale ce pot fi refolosite în procesul de producţie şi răspund de buna gospodărire şi utilizarea judicioasă a materiilor prime şi materialelor.


    Articolul 7

    La elaborarea balantelor materiale, a planului, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, unităţile economice, răspund de corelarea sarcinilor prevăzute cu posibilităţile reale de aprovizionare tehnico-materială.
    Odată cu propunerea construirii de noi capacităţi, de dezvoltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie de noi produse, titularii de plan vor stabili soluţiile şi măsurile ce se impun pentru asigurarea certa şi în perspectiva, îndeosebi din ţara, a materiilor prime, materialelor, produselor de completare, pieselor de schimb şi ambalajelor. Dezvoltarea bazei de materii prime, combustibili, energie, inlocuitori, produse de completare se va realiza concomitent cu construirea noilor capacităţi de producţie, astfel încît să se asigure alimentarea continua, de la punerea în producţie, a acestora.


    Articolul 8

    Materiile prime şi produsele necesare dezvoltării echilibrate a economiei, în măsura în care nu pot fi asigurate din producţia interna, vor fi importate, îndeosebi pe bază de contracte şi acorduri economice de lungă durata ce se vor încheia cu partenerii externi, asigurindu-se certitudinea aprovizionarii în perspectiva.


    Articolul 9

    Întreprinderile, centralele şi celelalte unităţi economice, titularii de plan de stat, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii au obligaţia de a stabili şi aplica pentru toate produsele, potrivit competentelor ce le revin, norme şi normative de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, precum şi norme de deviz pentru activitatea de construcţii-montaj, cu fundamentare tehnico-economică, la nivelul celor mai bune realizari obţinute pe plan mondial, în instalaţii, tehnologii şi condiţii similare.
    Normele şi normativele de consum se stabilesc prin planul cincinal şi anual şi vor fi revizuite anual şi ori de cîte ori se aduc îmbunătăţiri, pe baza proiectării de noi produse şi tehnologii şi a reproiectarii celor existente şi în strinsa corelare cu schimbările care intervin în producţie, gradul de dotare, calitatea produselor, astfel încît să se asigure utilizarea judicioasă a resurselor materiale, extinderea inlocuitorilor, folosirea cu precădere a materiilor prime interne.
    Stabilirea, aprobarea şi revizuirea normelor de consum şi de stoc se fac de către Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, unităţi economice, conform competentelor ce vor fi stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
    Pentru produsele noi se vor stabili şi aproba norme de consum, odată cu introducerea în fabricaţie a acestora.
    Încadrarea în limitele de consum stabilite prin normele aprobate este obligatorie pentru toate unităţile economice.


    Articolul 10

    Normele şi normativele de stoc de materii prime, materiale, combustibili şi produse finite trebuie să asigure continuitatea proceselor de producţie şi a desfacerii producţiei, ţinînd seama de ritmul livrărilor şi al consumului, de specificul activităţii întreprinderilor, de natura materialelor ce se consuma.
    Unităţile furnizoare şi cele beneficiare sînt obligate să asigure şi sa imbunatateasca permanent ritmicitatea livrărilor în vederea diminuării imobilizarilor de resurse materiale în stocuri.
    Unităţilor economice le este interzisă consumarea stocurilor normate în scopul depăşirii planului de producţie sau pentru acoperirea unor consumuri determinate de depăşirea normelor de consum.
    În cadrul stocurilor normate se stabilesc stocuri de siguranţă, care vor putea fi consumate numai cu aprobarea organului ierarhic superior, în cazuri temeinic justificate, cu obligaţia reintregirii lor în termenul cel mai scurt, din livrările curente. Pentru unele materii prime şi materiale importante, al căror nomenclator se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, stocurile de siguranţă vor putea fi consumate numai cu aprobarea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe.


    Articolul 11

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice sînt obligate sa organizeze şi sa intensifice activităţile de identificare şi redistribuire operativă a stocurilor disponibile şi de colectare, valorificare şi prelucrare industriala a deşeurilor de materii prime şi materiale.


    Articolul 12

    În ceea ce priveşte depozitarea, manipularea şi conservarea bunurilor materiale, unităţile economice au obligaţia să asigure:
    a) recepţia, depozitarea şi conservarea corespunzătoare, astfel încît să se menţină calitatea şi integritatea produselor;
    b) reimprospatarea stocurilor de produse industriale şi agroalimentare, evitindu-se degradarea acestor produse prin depozitare îndelungată;
    c) circulaţia raţională în depozit şi utilizarea judicioasă a spaţiilor de depozitare, prin încărcarea optima a suprafeţelor existente şi construirea spaţiilor noi de depozitare, cu soluţiile cele mai economicoase;
    d) mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor de manipulare în depozite, creşterea gradului de dotare cu mecanisme de deservire, îndeosebi din cele produse în ţara;
    e) reducerea pierderilor în manipularea, depozitarea şi transportul produselor şi diminuarea corespunzătoare a coeficienţilor admisibili de perisabilitate.


    Articolul 13

    Personalul unităţilor economice care realizează consumuri specifice de materiale mai mici decît cele stabilite prin normele aprobate, respectiv prin proiectele de execuţie, în condiţiile realizării structurii sortimentale şi a respectării normelor de calitate a produselor sau reduc coeficienţii de perisabilitate admişi, vor fi recompensati pentru economiile realizate, potrivit legii.


    Articolul 14

    Daunele aduse avutului obştesc din culpa personalului, ca urmare a depăşirii normelor de consum, a fabricării de produse necorespunzătoare, a pierderilor ivite prin gospodărirea, depozitarea, conservarea necorespunzătoare a materialelor, atrag răspunderea materială a acestuia, potrivit legii.
    Întreprinderile furnizoare care livreaza produse ce nu corespund condiţiilor contractuale vor suporta pagubele provocate beneficiarilor din aceasta cauza.


    Capitolul 3

    Articolul 15

    Dezvoltarea producţiei şi consumului energiei de toate formele se face în concordanta cu prevederile balanţei energetice generale a economiei naţionale, a planurilor de stat şi a programelor de lungă perspectiva.
    În asigurarea resurselor energetice primare se va avea în vedere valorificarea resurselor din ţara a carbunilor, energiei hidro şi nucleare, folosirea judicioasă a combustibililor superiori lichizi şi gazosi, în scopul extinderii prelucrării industriale a acestora.
    Unităţile economice care consuma, transporta sau distribuie combustibili şi energie de toate formele sînt obligate să asigure reducerea continua a consumurilor specifice, valorificarea resurselor secundare, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei.


    Articolul 16

    Unităţile economice consumatoare de energie de toate formele sînt obligate să se preocupe permanent de ridicarea randamentelor de utilizare, întocmind în acest scop programe anuale şi de perspectiva, de studii, cercetări, proiectare, măsuri tehnice şi organizatorice, pe baza bilanţurilor energetice ce vor fi elaborate şi actualizate în fiecare an, atît pe ansamblul unităţilor cît şi pe principalele procese şi instalaţii mari consumatoare. De asemenea, vor asigura înscrierea în plan şi realizarea lucrărilor de investiţii cu caracter de îmbunătăţiri şi rationalizari energetice, care conduc la utilizarea intensiva a potenţialului energetic al combustibililor.


    Articolul 17

    Unităţile economice au obligaţia de a stabili norme de consum de combustibili şi energie, pe fiecare instalatie, grup de maşini şi utilaje, prin care să se asigure utilizarea resurselor energetice cu randamentele prescrise, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei, valorificarea resurselor energetice secundare.


    Articolul 18

    La proiectarea, asimilarea, omologarea şi fabricarea noilor instalaţii şi utilaje, care consuma sau transforma resurse energetice de orice fel, ministerele, institutele de cercetări şi proiectari, unităţile economice, vor asigura randamente termoenergetice ridicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute pe plan mondial.


    Articolul 19

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au obligaţia de a asigura îmbunătăţirea standardelor de stat ale instalaţiilor de ardere, precum şi modernizarea şi dotarea cu aparatura necesară a instalaţiilor în funcţiune, care au randamente energetice scăzute, revizuind consumurile normate, anual şi ori de cîte ori este nevoie.
    Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor energetice noi sau a extinderilor şi modernizărilor cu randamente scăzute sau care nu sînt dotate, conform prevederilor din proiectele aprobate, cu aparatajul de măsura, control, reglaj şi automatizare, instalaţiile de recuperare a resurselor energetice secundare sau la care nu s-au realizat schemele de alimentare şi măsurile tehnologice prevăzute în proiecte.


    Articolul 20

    Organele de conducere colectivă ale unităţilor economice răspund de menţinerea în permanenta stare de funcţionare a instalaţiilor energetice şi a aparatajelor de măsura şi control, de asigurarea întreţinerii şi repararii corespunzătoare a acestora, precum şi a pieselor de schimb şi a materialelor de întreţinere, de control permanent al parametrilor de funcţionare şi al gradului de utilizare a combustibililor şi energiei.


    Capitolul 4

    Articolul 21

    Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, celelalte ministere, organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, unităţile economice producătoare, institutele de cercetări şi proiectari, au obligaţia ca în activitatea de cercetare, proiectare şi dezvoltare a producţiei de maşini, utilaje şi instalaţii să asigure realizarea acestora, cu parametrii tehnici şi economici ridicati, în vederea prelucrării şi valorificării eficiente a materiilor prime şi materialelor, îmbunătăţirii calităţii produselor fabricate, reducerii continue a pierderilor tehnologice, creşterii productivitatii muncii.
    Aprovizionarea cu maşini, utilaje, instalaţii, trebuie să asigure dotarea tehnica corespunzătoare pentru punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie industriala, inzestrarea cu maşini şi utilaje a agriculturii, unităţilor de construcţii-montaj, dezvoltarea transporturilor şi a altor activităţi, conform obiectivelor înscrise în planurile de dezvoltare a economiei naţionale.


    Articolul 22

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice beneficiare, precum şi coordonatorii de balante, vor determina necesarul de maşini, utilaje, instalaţii, în condiţiile utilizării optime şi la capacitatea nominală a parcului existent.


    Articolul 23

    Unităţile producătoare, titularii de plan de stat, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor asigura necesarul de maşini, utilaje, instalaţii prin dezvoltarea capacităţii lor de producţie interna, organizarea unei cooperări largi, eficiente, între unităţile producătoare, folosirea intensiva a capacităţilor existente, lărgirea acţiunilor de autoutilare.


    Articolul 24

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice vor dezvolta, în conformitate cu sarcinile de plan stabilite, acţiunile de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică cu organizaţii competente din alte tari, în vederea producerii în condiţii de eficienta economică a unor maşini, utilaje şi instalaţii atît pentru nevoile interne cît şi pentru export, dotării prin cooperare a unor obiective interne de investiţii, asigurării pe termen lung a unor materii prime pe bază de acorduri de cooperare.


    Articolul 25

    Asigurarea necesarului de piese de schimb, în vederea funcţionarii continue a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, se face prin planurile de dezvoltare a economiei pe bază de norme şi normative de consum cu motivare tehnica elaborate de întreprinderi, centrale, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, principale producătoare, împreună cu cele beneficiare ale utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor.


    Articolul 26

    Întreprinderile şi centralele industriale producătoare de maşini, aparate, utilaje, instalaţii, precum şi cele care cooperează prin executarea unor piese sau subansamble, sînt obligate să asigure piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparatiei acestora în cantităţile stabilite pe baza normativelor de consum şi stoc de piese de schimb, aprobate.
    În cazul încetării fabricaţiei de serie a unor maşini, aparate, utilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producătoare sînt obligate sa aprovizioneze în continuare, fie din producţie proprie fie prin cooperare, piesele de schimb necesare pe perioada de funcţionare a acestora stabilită de coordonatorii de balante împreună cu beneficiarii şi furnizorii.
    Pentru asigurarea pieselor de schimb după expirarea perioadei astfel stabilită, precum şi pentru piesele de schimb necesare produselor unicate şi de serie mica sau provenite din import, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, beneficiare, vor organiza producţia acestora în întreprinderile specializate şi în secţiile sau atelierele mecanice de reparatie şi întreţinere. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va acorda asistenţa tehnica, va asigura beneficiarilor sculele, dispozitivele, verificatoarele şi aparatele de măsura şi control standardizate şi va asigura colaborarile necesare, care nu pot fi executate de către beneficiari din lipsa condiţiilor tehnice.


    Articolul 27

    La contractarea importului de maşini, utilaje, instalaţii, aparate, unităţile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru piesele de schimb a căror fabricaţie urmează să fie asimilată în ţara. Răspunderea fabricării interne a pieselor de schimb necesare instalaţiilor şi utilajelor importate revine beneficiarului care va elabora în acest scop, împreună cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi alte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, programe de asimilare, organizind fabricarea în secţii proprii sau - după caz - cooperări cu alte unităţi economice în vederea reducerii importurilor.
    Respectarea acestor programe este obligatorie pentru ministerele şi unităţile economice furnizoare şi beneficiare.


    Articolul 28

    În cadrul sarcinilor de plan de producţie a pieselor de schimb stabilite centralelor şi întreprinderilor producătoare, se vor nominaliza şi sarcini fizice pe diferite ansamble, subansamble şi piese.


    Articolul 29

    În vederea sporirii resurselor de piese de schimb, coordonatorii de balante împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, vor lua măsuri pentru organizarea reconditionarii pieselor de schimb uzate, în cazurile în care aceasta se justifica din punct de vedere economic şi se pot obţine piese de schimb reconditionate de calitate corespunzătoare, stabilind în acest scop normative cu privire la proporţia reconditionarilor pentru principalele tipuri de piese de schimb.
    La cererea beneficiarilor, producătorii vor pune la dispoziţie documentaţiile tehnologice necesare pentru executarea reconditionarii pieselor de schimb.


    Capitolul 5

    Articolul 30

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice producătoare şi consumatoare de ambalaje şi materiale pentru ambalaje vor lua măsuri pentru:
    a) dezvoltarea de unităţi sau secţii specializate pentru producţia de ambalaje necesare la intern şi pentru export, precum şi organizarea în acest scop a cooperarilor cu alte unităţi;
    b) diversificarea producţiei şi utilizarea de materiale eficiente pentru ambalaje, obţinerea de ambalaje moderne, atragatoare, igienice, rezistente la transport, manipulari şi depozitare, modulate după dimensiunile paletelor standardizate;
    c) extinderea tipurilor eficiente de ambalaje refolosibile;
    d) efectuarea de cercetări şi experimentari cu privire la noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, folosirea de inlocuitori, ţinînd seama de tendintele pe plan mondial în acest domeniu.


    Articolul 31

    Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, întreprinderile producătoare şi consumatoare, precum şi cele din sfera circulaţiei mărfurilor, vor lua măsuri pentru extinderea preambalarii produselor, precum şi pentru refolosirea ambalajelor pe baza normativelor stabilite, controlind respectarea stricta a acestor normative. De asemenea, vor organiza activitatea de recuperare a tuturor ambalajelor refolosibile şi vor asigura depozitarea, întreţinerea, repararea şi manipularea corespunzătoare a acestora, în vederea reintroducerii lor în circuitul economic.


    Articolul 32

    Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor împreună cu celelalte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat vor acţiona în vederea introducerii şi extinderii containerizarii şi paletizarii, adaptării corespunzătoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale şi auto, precum şi mecanizarii operaţiunilor de încărcare şi descărcare a mărfurilor.


    Capitolul 6

    Articolul 33

    Planul de aprovizionare tehnico-materială, parte componenta a planului de stat, asigura concordanta dintre resursele economiei şi nevoile de consum, în condiţiile valorificării complete a potenţialului tehnic-productiv, dimensionarii necesarului prin norme şi normative de consum şi de stoc, stabilirii unor rezerve economice care să permită desfăşurarea continua a proceselor productive.
    Activitatea de aprovizionare şi desfacere se desfăşoară pe baza prevederilor cuprinse în planurile de dezvoltare a economiei, prin relaţii directe între furnizori şi beneficiari concretizate în contracte economice.


    Articolul 34

    Planul de aprovizionare tehnico-materială a economiei naţionale cuprinde balante materiale, precum şi norme şi normative de consum. Elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materială se desfăşoară în cadrul activităţii de întocmire a planurilor de stat de dezvoltare economico-socială, pe toate treptele organizatorice, pornind de la întreprinderi şi centrale.
    În elaborarea planului, unităţile economice vor tine seama de rezultatele acţiunii permanente de prospectare a pieţei interne şi externe şi de contractele economice încheiate, în scopul satisfacerii cerinţelor cantitative şi calitative ale beneficiarilor, în ritmul cerut de nevoile producţiei.


    Articolul 35

    Pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, piese de schimb şi alte produse hotaritoare pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie, investiţii, export, fondul pieţei şi altor activităţi, este obligatorie elaborarea de balante.
    Sarcina elaborării şi echilibrarii balantelor materiale pentru planurile cincinale, cu defalcare pe ani, aceea a adaptării acestora în cursul imbunatatirilor anuale ale planului, răspunderea executării balantelor aprobate, precum şi a luării sau propunerii unor măsuri în cursul echilibrarii şi realizării acestora, revine coordonatorilor de balante.
    Nomenclatorul produselor pentru care se elaborează balante, lista coordonatorilor de balante, precum şi competentele de aprobare a balantelor materiale, se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
    Pentru produsele cu rol hotărîtor în asigurarea proportiilor de baza din economie, balantele se aproba prin planul de stat.


    Articolul 36

    Coordonatorii de balante, pornind de la cererile beneficiarilor elaborate conform prevederilor planului, vor cuprinde în balante toate resursele din ţara şi din import şi vor asigura necesarul justificat al economiei cu produsele respective, în cadrul resurselor planificate, fiind răspunzători împreună cu celelalte unităţi economice producătoare şi consumatoare, de utilizarea completa a capacităţilor, folosirea resurselor din ţara, dimensionarea judicioasă a consumurilor pe baza de norme şi normative de consum şi de stoc. Pentru activitatea de construcţii-montaj, dimensionarea în balante a necesarului de materiale se va face pe bază de proiecte sau prin indici de consum.
    Coordonatorii de balante vor prevedea în balante rezerve la dispoziţia Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, dimensionate în funcţie de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vederea acoperirii unor nevoi neprevăzute ce apar în cursul executării planului şi a efectuării corecturilor necesare ca urmare a elaborării unor proiecte de execuţie.


    Articolul 37

    Pentru unele materii prime, materiale, combustibili, maşini şi utilaje, care prezintă o importanţa deosebită pentru dezvoltarea pe ansamblu a economiei şi sînt deficitare în anumite etape, Consiliul de Miniştri va aproba nomenclatorul produselor şi competentelor de stabilire a restrictiilor în consum.


    Articolul 38

    Răspunderea asigurării aprovizionarii tehnico-materiale, în concordanta cu obiectivele şi prevederile planurilor de dezvoltare a economiei naţionale, revine centralelor, întreprinderilor şi celorlalte unităţi economice, care sînt obligate ca prin relaţii directe cu furnizorii şi beneficiarii şi prin încheierea din timp a contractelor economice să-şi asigure baza materială necesară îndeplinirii sarcinilor de plan, precum şi desfacerea producţiei.


    Articolul 39

    Realizarea aprovizionarii cu materii prime, materiale, combustibili şi alte produse, în cantităţi vagonabile, se efectuează - de regula - prin livrări directe de la producători la consumatori, iar pentru materialele de uz general necesare în cantităţi nevagonabile, prin reţeaua de baze şi întreprinderi teritoriale de aprovizionare a Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe.
    Cantităţile nevagonabile de materii prime şi materiale specifice unor ramuri de activitate sau provenite din import se vor aproviziona prin unităţi specializate din cadrul ministerelor sau centralelor, în cazurile în care aceasta se justifica din punct de vedere economic, cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe.


    Articolul 40

    Întreprinderile, celelalte unităţi economice, centralele, titularii planului de stat, precum şi coordonatorii de balante vor lua măsuri ca încheierea contractelor dintre furnizori şi beneficiari şi expedierea materiilor prime şi materialelor de masa să se facă pe baza calculelor prealabile de optimizare a transporturilor. De asemenea, vor asigura extinderea paletizarii şi containerizarii, în vederea creşterii eficientei în activitatea de transport şi manipulare.
    La stabilirea amplasamentelor noilor capacităţi producătoare sau consumatoare de materii prime şi materiale de masa, titularii planului de stat vor tine seama de soluţiile optimizate de transport pentru resursele aprovizionate şi pentru produsele finite destinate desfacerii.


    Articolul 41

    Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, în calitate de furnizori, sînt obligate sa ia măsuri pentru întocmirea şi difuzarea de cataloage care să cuprindă toate produsele ce se fabrica de unităţile subordonate, cu sortimentele, caracteristicile tehnice, dimensionale, comerciale, preţurile şi, după caz, mostre, modele, palete de culori, care vor sta la baza relaţiilor economice şi contractuale atît la intern cît şi cu partenerii externi.
    Aceste cataloage vor fi revizuite şi îmbunătăţite în funcţie de schimbările intervenite în producţie, de perfecţionarea unor produse sau asimilarea de produse noi, de scoaterea din fabricaţie a produselor invechite şi de alte modificări în caracteristicile şi preţurile acestor produse.


    Capitolul 7

    Articolul 42

    Comitetul de Stat al Planificarii răspunde împreună cu titularii planului de stat de echilibrul material al planului de stat, de asigurarea bazei tehnice şi materiale necesare infaptuirii sarcinilor şi obiectivelor prevăzute, de elaborarea planului aprovizionarii tehnico-materiale a economiei naţionale.


    Articolul 43

    Comitetul de Stat al Planificarii asigura prin plan utilizarea intensiva, cu eficienta maxima a fondurilor fixe, în care scop:
    a) organizează împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Direcţia Centrala de Statistica evidenta fondurilor fixe, a utilizării capacităţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaborind normativele generale de determinare a acestora; analizează încărcarea principalelor capacităţi de producţie, suprafeţe productive, maşini şi utilaje şi asigura prin plan folosirea deplina a acestora;
    b) înscrie în plan noile obiective de investiţii sau dezvoltarea celor existente, ţinînd seama de posibilităţile de creştere a producţiei pe capacitatile şi în spaţiile existente, de eliminare a locurilor inguste.


    Articolul 44

    În domeniul asigurării bazei tehnico-materiale a planului, Comitetul de Stat al Planificarii are următoarele atribuţii principale:
    a) sa echilibreze balantele materiale care se aproba de Consiliul de Miniştri şi balanţa energiei primare, precum şi stabilirea soluţiilor de realizare a acestor balante; sa colaboreze la elaborarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc ce se aproba prin planul de stat;
    b) să efectueze controale asupra modului de elaborare a balantelor materiale de către coordonatori şi sa stabilească, împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, soluţii de echilibrare a balantelor deficitare;
    c) sa elaboreze, în colaborare cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, studii şi propuneri privind dezvoltarea bazei interne de materii prime şi materiale, îmbunătăţirea permanenta a calităţii produselor, valorificarea superioară a resurselor naturale şi a rezervelor existente în economie, în concordanta cu cerinţele pieţei interne şi tendintele conjuncturale ale pieţei externe;
    d) sa analizeze, pe parcursul executării planului, aspectele şi fenomenele care privesc asigurarea materiilor prime, materialelor, utilajelor, pieselor de schimb, luînd sau propunind măsuri pentru menţinerea echilibrului planului de stat şi desfăşurarea ritmica şi eficienta a activităţii economice.


    Articolul 45

    Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat de realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, conform balantelor aprobate prin plan, aprovizioneaza prin reţeaua proprie de baze şi depozite materiale de uz general în cantităţi nevagonabile şi exercită în întreaga economie îndrumarea şi controlul gospodăririi şi valorificării judicioase a resurselor materiale şi a modului de utilizare a fondurilor fixe.
    În acest scop:
    a) organizează procesul de aprovizionare tehnico-materială şi intervine operativ în vederea preintimpinarii intreruperilor ce pot apare în fluxul aprovizionarii, evitării imobilizarilor şi redistribuirea resurselor materiale, precum şi a stocurilor disponibile din economie;
    b) aprovizioneaza prin reţeaua proprie de întreprinderi, baze, depozite, materiale de uz general în cantităţi nevagonabile, prospectind nevoile beneficiarilor pentru astfel de produse; constituie în aceste unităţi stocuri de intervenţie pentru produse şi sortimente specifice consumatorilor din fiecare zona;
    c) stabileşte normele şi normativele de consum şi de stoc din planul de stat, colaborind în acest scop cu Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat; aproba normele de consum din competenţa sa şi efectuează controale asupra elaborării normelor de consum şi de stoc din competenţa ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralelor şi întreprinderilor; controlează aplicarea normelor de consum şi de stoc, luînd măsuri eficiente pentru respectarea acestora;
    d) participa, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, la elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materială, conform competentelor ce-i revin;
    e) coordonează activitatea de producţie şi circulaţie a ambalajelor în economie, iniţiază măsuri şi programe pentru realizarea unor ambalaje corespunzătoare exigenţelor pieţei, ridicarea calitativă a modului de prezentare şi desfacere a produselor; elaborează, cu consultarea ministerelor şi altor organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, normative referitoare la circulaţia, recuperarea şi utilizarea ambalajelor;
    f) îndrumă şi controlează dezvoltarea producţiei de inlocuitori şi extinderea introducerii acestora în consum, în vederea economisirii materiilor prime şi materialelor deficitare şi a reducerii importurilor;
    g) coordonează activitatea de optimizare a transporturilor materialelor de masa, colaborind în acest scop cu Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, stabilind zonele de aprovizionare a consumatorilor de la sursele cele mai apropiate; stabileşte sau propune măsuri cu privire la extinderea containerizarii şi paletizarii mărfurilor în transporturi, precum şi în depozitare şi manipulare;
    h) iniţiază măsuri pentru organizarea bazelor de producţie a materialelor de masa, astfel amplasate încît să asigure o circulaţie optima a acestor produse între producători şi consumatori;
    i) rezolva neînţelegerile precontractuale în concordanta cu obiectivele şi sarcinile rezultate din planul de stat, în cazurile în care ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, nu cad de acord între ele cu privire la problemele legate de definitivarea programelor şi desfasuratoarelor de livrări; pentru probleme la care ministerele interesate, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, nu sînt de acord cu decizia Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, acestea se pot adresa Consiliului de Miniştri;
    j) exercita controlul asupra îndeplinirii de către întreprinderi, centrale, alte unităţi economice, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi de către coordonatorii de balante a sarcinilor ce le revin cu privire la elaborarea şi echilibrarea balantelor, încheierea şi executarea contractelor economice, desfăşurarea întregului proces de aprovizionare tehnico-materială;
    k) exercita controlul în întreaga economie asupra folosirii în condiţii de siguranţă a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe, exploatării, întreţinerii şi repararii corespunzătoare a acestora şi inzestrarii cu piese de schimb; propune măsuri pentru încărcarea raţională a utilajelor şi redistribuirea celor nefolosite sau slab încărcate la alte unităţi economice;
    [CONTINUAREA ART.45 ÎN CAP.9]


    Articolul 46

    Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe ia, potrivit legii, cu consultarea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, decizii obligatorii cu privire la: sistemul de normare a consumurilor şi stocurilor; sistemul de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale şi a reţelelor de baze; utilizarea rezervelor la dispoziţia sa din balantele materiale; stabilirea prioritatilor în contractare, în fixarea termenelor de livrare, în redistribuirea de stocuri; adaptarea corespunzătoare a unor contracte încheiate, în cazul în care lipsa de resurse materiale periclitează îndeplinirea unor sarcini de importanţa deosebită pentru economia naţionala, situaţii în care părţile vor pune de acord contractul cu decizia comunicată; interzicerea aprovizionarii şi livrărilor precum şi reducerea importurilor în cazurile în care constata posibilitatea folosirii de inlocuitori, stocuri nejustificate, utilizări nerationale, risipa şi pierderi.


    Articolul 47

    Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe aplica prin împuterniciţii săi, potrivit legii, sancţiuni contravenţionale în cazurile de abateri de la disciplina de plan de aprovizionare şi contractuală, folosire nerationala a utilajelor şi instalaţiilor, exploatare, întreţinere sau reparare necorespunzătoare a acestora, la termenele prescrise prin normative, precum şi pentru alte abateri de la prevederile prezentei legi.


    Articolul 48

    În domeniul gospodăririi judicioase a fondurilor fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, răspund de asigurarea cadrului organizatoric şi a condiţiilor materiale necesare pentru ca proiectarea, executarea şi punerea în funcţiune, precum şi exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe să se realizeze în condiţii de eficienta economică maxima şi în deplina siguranţa de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor.
    În acest scop:
    a) stabilesc sarcini de plan pe centrale industriale, alte unităţi cu statut de centrala şi celelalte organizaţii economice direct subordonate, astfel încît să se asigure încărcarea optima a capacităţilor de producţie în condiţiile folosirii rationale şi în deplina siguranţa de exploatare a fondurilor fixe, a respectării normativelor tehnice privind întreţinerea şi repararea acestora, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor necesare;
    b) elaborează şi imbunatatesc sistematic normativele tehnice cu caracter republican şi departamental, obligatorii pentru toate unităţile din economie cu profilul de activitate respectiv, privitoare la întreţinerea şi repararea principalelor categorii de fonduri fixe specifice ramurii a carei activitate o coordonează, în scopul asigurării funcţionarii acestora la parametrii proiectati pe întreaga durata de serviciu şi exercită îndrumarea şi controlul permanent asupra aplicării acestor normative.


    Articolul 49

    În domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat au următoarele atribuţii principale:
    a) asigura resursele necesare economiei la produsele pentru care unităţile în subordine sînt coordonatori de balante şi la celelalte produse ce se fabrica de unităţile proprii, precum şi baza tehnico-materială a sarcinilor de plan ce le revin;
    b) elaborează şi aproba, potrivit competentelor legale, norme şi normative de consum şi de stoc cu fundamentare tehnico-economică;
    c) organizează şi îndrumă acţiunea de încheiere a contractelor economice de către unităţile în subordine şi rezolva, potrivit legii, neînţelegerile precontractuale;
    d) urmăresc, iau măsuri şi raportează asupra realizării aprovizionarii tehnico-materiale, balantelor şi normelor de consum şi de stoc, încheierii şi executării contractelor economice, realizării programelor de asimilare a produselor noi şi de reproiectare a produselor depăşite ca nivel tehnic;
    e) iau măsuri pentru preintimpinarea imobilizarilor nejustificate în stocuri şi pentru redistribuirea operativă a stocurilor disponibile; aproba, în cazuri temeinic justificate, consumarea stocurilor de siguranţă pentru centralele şi întreprinderile direct subordonate,în limitele competentelor legale;
    f) organizează şi controlează activitatea unităţilor în subordine în domeniul producţiei şi circulaţiei ambalajelor, preambalarii, paletizarii şi containerizarii produselor.


    Articolul 50

    Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, exercita controlul sistematic asupra modului în care se respecta procesele tehnologice stabilite la instalaţii complexe şi produse de importanţa deosebită.


    Articolul 51

    Ministerul Finanţelor şi băncile finanţatoare colaborează cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, interesate, la elaborarea şi îmbunătăţirea periodică a normativelor de determinare a stocurilor; de asemenea, controlează şi propun măsuri privind modul în care se aplică şi se respecta normele şi normativele de stoc, se gospodăresc mijloacele materiale de către unităţile economice, se asigura preintimpinarea formării stocurilor supranormative şi readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile.
    Băncile finanţatoare verifica, în cadrul lucrărilor de planificare financiară a întreprinderilor, modul în care - la stabilirea necesarului de fonduri - au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la calcularea normelor de stoc şi normativelor mijloacelor circulante.


    Articolul 52

    În domeniul gospodăririi fondurilor fixe, centralele industriale şi celelalte unităţi asimilate acestora au următoarele atribuţii principale:
    a) asigura proiectarea, realizarea şi exploatarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a celorlalte fonduri fixe în condiţii de eficienta economică şi deplina siguranţa în procesul de producţie, stabilind sarcinile de producţie pe unităţile competente, astfel încît sa realizeze încărcarea optima a capacităţilor de producţie, precum şi întreţinerea şi repararea corespunzătoare a acestora;
    b) asigura îndrumarea şi controlul unităţilor componente în ceea ce priveşte respectarea stricta a tehnologiilor stabilite şi aproba, conform competentelor legale, perfectionarile tehnologice la instalaţii de importanţa deosebită;
    c) elaborează şi imbunatatesc normativele tehnice de exploatare, întreţinere şi reparaţii ale fondurilor fixe pentru care nu sînt elaborate normative cu caracter republican sau departamental; controlează sistematic modul de aplicare a normativelor de reparaţii, precum şi modul în care se efectuează exploatarea şi repararea principalelor instalaţii din dotarea unităţilor componente, fiind răspunzătoare de funcţionarea lor în condiţii de deplina siguranţa.


    Articolul 53

    În domeniul aprovizionarii tehnico-materiale şi desfacerii produselor, centralele industriale şi celelalte unităţi asimilate acestora au următoarele atribuţii principale:
    a) asigura pe baza activităţii de prospectare, prin contractele pe care le încheie, aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, piese de schimb şi ambalaje necesare îndeplinirii sarcinilor de plan ce le revin, precum şi portofoliul de comenzi şi desfacerea continua a producţiei;
    b) echilibreaza balantele materiale la care sînt coordonatori şi asigură realizarea acestora, prevazind rezerve de plan corespunzătoare;
    c) elaborează şi, după caz, aproba norme de consum şi de stoc din competenţa lor; iau măsuri pentru respectarea consumurilor normate, asigurind folosirea judicioasă a materiilor prime şi materialelor, extinderea utilizării materialelor indigene inlocuitoare, valorificarea deşeurilor, recuperarea ambalajelor refolosibile;
    d) dimensioneaza judicios stocurile, luînd măsuri pentru preintimpinarea formării de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor deja formate;
    e) asigura dezvoltarea activităţilor de cercetare, creaţie, proiectare şi producere a ambalajelor şi materialelor pentru ambalare, din cadrul unităţilor componente;
    f) rezolva, potrivit legii, neînţelegerile precontractuale.
    Centralele de desfacere îndeplinesc atribuţiile prevăzute în prezentul articol pentru centralele industriale, corespunzător sarcinilor şi raspunderilor ce le revin în calitate de coordonatori de balante.


    Articolul 54

    În domeniul gospodăririi fondurilor fixe, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au următoarele atribuţii principale:
    a) asigura funcţionarea continua, încărcarea completa, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, potrivit prescripţiilor tehnice; asigura utilitatile necesare (energie electrica, apa industriala, aer comprimat, abur etc) la parametrii stabiliţi; răspund de ţinerea corecta a evidentei capacităţilor de producţie;
    b) doteaza maşinile, utilajele şi instalaţiile cu aparatura de măsura, control, reglare şi automatizare prevăzută în documentaţii şi ia măsurile necesare pentru menţinerea acesteia în stare de funcţionare la precizia prescrisă.
    Se interzice darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice care nu sînt dotate cu aparatura de măsura, control şi automatizare prevăzută în proiecte;
    c) pregătesc din timp personalul necesar pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe şi asigura îndrumarea tehnica corespunzătoare a proceselor de producţie de către şefii de secţii, şefii de instalaţii şi maiştri, dotarea locurilor de muncă cu instrucţiuni tehnice specifice în scopul desfăşurării ritmice a producţiei, prevenirii avariilor şi accidentelor;
    d) uzinele constructoare şi furnizoare de utilaje, instalaţii şi aparatura de măsura şi control au obligaţia de a amenaja, pentru produsele de serie, standuri în vederea verificării realizării parametrilor proiectati, pentru utilajele unicate şi instalaţiile complexe şi vor efectua probele prevăzute în documentaţiile tehnice;
    e) organele de conducere colectivă au obligaţia de a lua măsuri pentru respectarea regimului de lucru prevăzut de tehnologia de fabricaţie, a prescripţiilor tehnice în legătură cu utilizarea şi întreţinerea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi pentru executarea la timp şi de calitate a lucrărilor de revizii şi reparaţii în conformitate cu normativele tehnice în vigoare.


    Articolul 55

    În domeniul aprovizionarii tehnico-materiale şi desfacerii produselor, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au următoarele îndatoriri principale:
    a) răspund de dimensionarea judicioasă a necesarului de materii prime, materiale, utilaje şi alte produse, pe baza sarcinilor de producţie, a normelor de consum şi de stoc şi urmăresc sistematic realizarea aprovizionarii, luînd măsurile necesare pentru desfăşurarea ritmica a acestei activităţi;
    b) asigura încheierea contractelor economice de aprovizionare şi desfacere în cadrul competentelor aprobate de centrala; răspund de realizarea şi livrarea ritmica a producţiei, în cantităţile, sortimentele şi la termenele stabilite prin contractele încheiate direct sau de către centrala;
    c) aplica normele şi normativele de consum şi de stoc stabilite, luînd măsuri pentru reducerea continua a consumurilor specifice, prin perfecţionarea produselor, a tehnologiilor de fabricaţie, asimilarea de noi produse cu parametri ridicati, fără afectarea calităţii produselor; răspund de imobilizarile în stocuri supranormative şi de valorificarea imediata a stocurilor disponibile;
    d) răspund de gospodărirea judicioasă a materiilor prime, materialelor şi ambalajelor de care dispun, introducerea de inlocuitori pentru materialele deficitare şi prelucrarea deşeurilor, luînd măsuri pentru eliminarea pierderilor şi risipei; organizează activitatea de depozitare a produselor, în scopul asigurării unei conservari corespunzătoare a acestora şi a evitării pierderilor;
    e) organizează, în colaborare cu centralele respective, activitatea de "service" pentru produsele fabricate; participa la expoziţii, tîrguri şi la organizarea reclamei produselor din profilul de activitate.


    Articolul 56

    Organizaţiile şi întreprinderile de proiectare a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, liniilor tehnologice, uzinelor şi combinatelor au îndatorirea sa adopte soluţii constructive, optime din punct de vedere tehnico-economic, care să permită funcţionarea acestora în condiţii de siguranţă; sa prevadă în documentaţiile tehnice verificările şi încercările ce trebuie efectuate în uzine şi pe santiere pentru controlul parametrilor de siguranţă în funcţionare şi piese de rezerva importante şi sa acorde, la cererea beneficiarilor, asistenţa tehnica necesară; sa elaboreze instrucţiuni tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodică şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi pentru calificarea necesară a personalului de exploatare.


    Articolul 57

    Furnizorul general şi întreprinderile constructoare de maşini, utilaje şi instalaţii au obligaţia să asigure respectarea documentaţiilor de proiectare, tehnologice şi de control tehnic; sa acorde la cererea beneficiarilor asistenţa tehnica necesară; sa urmărească în mod sistematic comportarea în exploatare a produselor livrate, organizind activitatea de "service"; răspund pentru pagubele generate de avariile produse din vina lor.


    Articolul 58

    Întreprinderile şi celelalte unităţi economice furnizoare de energie electrica, termica, de apa, gaze şi alte utilităţi, din culpa cărora se produc întreruperi accidentale în alimentarea consumatorilor sau în nerespectarea parametrilor de calitate stabiliţi în normativele în vigoare, potrivit gradului de siguranţă prevăzut în proiect pentru categoria respectiva de consumatori, suporta pagubele produse beneficiarilor din aceasta cauza.
    Întreprinderile prestatoare de servicii care nu realizează sarcinile ce le revin în conformitate cu contractele încheiate sau normele stabilite răspund potrivit legii.


    Articolul 59

    Comisiile de recepţie a obiectivelor de investiţii, constituite în conformitate cu prevederile legale, au îndatorirea sa verifice modul în care au fost respectate prevederile din documentaţiile tehnice la execuţia lucrărilor de construcţii-montaj şi sa nu avizeze punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie, dacă acestea nu corespund proiectelor.
    Pentru neefectuarea recepţiei în termen şi de buna calitate, comisiile de recepţie răspund potrivit legii.


    Capitolul 8

    Articolul 60

    Consiliul de Miniştri stabileşte obiectivele şi priorităţile privind punerea în valoare a resurselor de materii prime şi materiale ale tarii, elaborează orientări în ceea ce priveşte consumul de combustibili, adopta hotărîri şi dispoziţii concrete pentru gospodărirea raţională a materiilor prime şi utilizarea deplina a fondurilor fixe şi, pe baza legii planului de stat, stabileşte sarcinile de plan privind aprovizionarea tehnico-materială pe ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat.


    Articolul 61

    Încălcarea obligaţiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală. Consiliul de Miniştri va stabili faptele care constituie contravenţie la prevederile prezentei legi şi sancţiunile corespunzătoare.


    Articolul 62

    Se recomanda unităţilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti ca ţinînd seama de prevederile prezentei legi, prin adaptarea la forma lor organizatorică şi specificul activităţii, sa stabilească reglementări corespunzătoare.


    Articolul 63

    Pentru instalaţiile care la data publicării prezentei legi se afla în stare de funcţiune dar nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezenta lege, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat vor prezenta Consiliului de Miniştri, în termen de 90 zile de la publicarea ei, propuneri de măsuri şi termene pentru remedierea deficienţelor şi asigurarea funcţionarii lor normale.


    Articolul 64

    Dispoziţiile legii de faţa intră în vigoare la 90 zile după publicarea ei.
    Pe aceeaşi dată, se abroga Decretul nr. 260/1952 privind organizarea şi funcţionarea aprovizionarii tehnico-materiale şi a desfacerii produselor industriale, precum şi orice alte dispoziţii contrare.


    Capitolul 9

    Articolul 65

    l) controlează modul în care centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice îndeplinesc obligaţiile ce le revin cu privire la dotarea, menţinerea în stare de funcţionare, întreţinerea şi repararea aparaturii de măsura, control şi automatizare;
    m) verifica în unităţile economice modul de organizare a pregătirii şi perfecţionării cadrelor calificate necesare pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea corespunzătoare a utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe;
    n) da acordul de omologare, din punct de vedere al asigurării funcţionarii în condiţii de siguranţă a cazanelor de aburi şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat, precum şi a aparatelor consumatoare de combustibili şi executa controlul tehnic al acestor instalaţii în vederea autorizării funcţionarii lor sau a interzicerii funcţionarii în cazul în care nu prezintă siguranţa; acorda autorizaţii întreprinderilor care construiesc, monteaza, repara, controlează şi folosesc astfel de instalaţii, precum şi pentru personalul care efectuează lucrări de sudare sau asigura funcţionarea instalaţiilor;
    o) elaborează şi prezintă propuneri privind perfecţionarea continua a sistemului şi cadrului organizatoric al aprovizionarii tehnico-materiale în economie; emite potrivit legii indicaţii de specialitate în domeniul sau de activitate.
    ----------