DECIZIE 476 08/06/2006

DECIZIE nr. 476 din 8 iunie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 şi art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 11 iulie 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 şi ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că acest text a fost deja declarat neconstituţional, şi ca fiind neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 6 din acelaşi act normativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.665/CA/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 şi ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Daniel Craiovan cu prilejul soluţionării unei cereri de revizuire împotriva unei decizii civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, următoarele: formula "sub sancţiunea nulităţii" din art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă reprezintă un exces de zel al legiuitorului, care încalcă art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, arată că este discriminator, contravenind, aşadar, art. 16 din Constituţie, deoarece permite numai statului şi altor persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, care au fost apărate cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere, să folosească calea de atac a revizuirii, în vreme ce alte persoane fizice şi juridice care s-ar găsi în aceeaşi situaţie nu au deschisă calea revizuirii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arată că acesta este contrar Legii fundamentale pentru motivele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2005; de asemenea, învederează Curţii că, "deşi textul art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede sancţiunea nulităţii absolute, el nu ocroteşte un interes general, ci un interes personal, aparţinând părţii potrivnice, situaţie în care se impune ca nulitatea prevăzută de lege să aibă un caracter relativ". Referitor la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, consideră că acest text creează o "reală discriminare între stat, pe de o parte, ca subiect de drept, şi celelalte subiecte de drept, persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, prin faptul că de calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe acest text de lege, poate să uzeze doar instituţia statului, nu şi alte subiecte de drept".
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 şi art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, dispoziţii potrivit cărora:
- art. 302^1 alin. 1: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
d) semnătura.";
- art. 322 pct. 6: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă sau consiliu judiciar*) nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere."
------ Notă *) Termenul "consiliu judiciar" a fost eliminat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi 129 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. Art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă se referă la condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs. Curtea constată însă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect o cerere de revizuire. Aşadar, judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu are legătură cu soluţionarea cererii de revizuire, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta fiind, aşadar, inadmisibilă.
II. Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta apără, prin posibilitatea declanşării revizuirii, două categorii de interese, circumscrise unor categorii de subiecte de drept limitativ prevăzute de lege.
Astfel, acest text de lege se referă la persoanele dispărute, incapabile sau puse sub curatelă; acestea constituie o categorie faţă de care legiuitorul a manifestat o grijă specială, având în vedere situaţia defavorizată în care se găsesc aceste persoane, luând măsuri de protecţie sporită a intereselor acestora.
De asemenea, dispoziţiile de lege criticate se referă la stat şi la alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică. Faţă de acestea, justificarea posibilităţii de a promova calea de atac a revizuirii, atunci când nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie, provine din necesitatea ocrotirii cu precădere a interesului public pe care îl realizează subiectele de drept enumerate, care ar fi grav afectat dacă nu ar avea deschisă calea de atac a revizuirii.
De asemenea, nu se poate reţine existenţa vreunei discriminări între aceste persoane de drept public şi persoanele private, fie ele fizice sau juridice, deoarece cele două categorii se găsesc în situaţii juridice obiectiv diferite, unele fiind purtătoare ale prerogativelor de putere publică, exorbitante faţă de dreptul comun, iar celelalte urmărind numai realizarea unui interes privat.
Aşadar, tratamentul juridic diferit al celor două categorii de persoane - publice şi private - este justificat de existenţa unui criteriu obiectiv şi raţional de diferenţiere, care este existenţa unei cauze de interes public. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută între persoane aflate în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea cauza Marckx contra Belgiei, 1979).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu
-----