DECIZIE 584 14/07/2020

DECIZIA nr. 584 din 14 iulie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 124 din 5 februarie 2021

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Constantin Smeadu în Dosarul nr. 17.766/200/2016/a2 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.974D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă că dosarul se află la al doilea termen de judecată.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la Deciziile nr. 41 din 3 februarie 2015 și nr. 673 din 20 octombrie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 7 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.766/200/2016/a2, Judecătoria Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 și ale art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Smeadu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorată pentru partaj judiciar.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că art. 669 din Codul civil consacră regula potrivit căreia încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, iar art. 670 dispune că partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii. Or, prin instituirea unui cuantum atât de mare al taxei judiciare de timbru pentru cererile de partaj, respectiv 5%, se încalcă accesul liber la justiție. Pe de altă parte, dacă în cazul tuturor celorlalte cereri evaluabile în bani procentul se aplică asupra sumei efectiv solicitate, în cazul partajului taxa se aplică asupra valorii masei partajabile indiferent de cota pretinsă de reclamant, în condițiile în care, de cele mai multe ori, are calitatea de reclamant acela care nu are posesia bunurilor și nici nu poate obține venituri din exploatarea acestora. Valoarea masei partajabile este stabilită de cele mai multe ori de instanță la momentul judecății, fie la momentul sesizării acesteia, fie pe parcursul judecării pricinii în raport cu diverse criterii, cu toate că bunurile au fost achiziționate la valori mult inferioare cu mai mulți ani înainte de promovarea acțiunii. Din coroborarea alin. (1) și (2) ale art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 rezultă că în cazul partajării bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, când era în vigoare doar regimul comunității de bunuri, se va aplica în toate cazurile procentul de 5% din valoarea masei partajabile față de procentul de 3% sau suma de 50 de lei datorată pentru cererile reglementate la art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.7. Autorul face referire la jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut, în esență, că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea acestuia, legiuitorul având legitimitate constituțională să reglementeze taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Apreciază însă că acest drept cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului care poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Face referire, în acest sens, la cele reținute în Hotărârea din 24 mai 2006, pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Iorga împotriva României, Hotărârea din 14 octombrie 2008, pronunțată în Cauza Iordache împotriva României, Hotărârea din 8 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Rusen împotriva României, Hotărârea din 3 noiembrie 2009, pronunțată în Cauza Adam împotriva României, Hotărârea din 23 februarie 2010, pronunțată în Cauza S.C. Silvogrecu COM S.R.L. împotriva României, Hotărârea din 3 februarie 2009 pronunțată în Cauza Kupiec împotriva Poloniei, și Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României. Arată că atât prin prisma prevederilor legale anterior invocate, cât și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina autorului a fost determinată ca urmare a aplicării unui procent fix, exagerat de mare, la o valoare a masei partajabile stabilite de instanță, taxa astfel rezultată depășind posibilitatea de plată a autorului și echivalând cu blocarea accesului la instanță, în condițiile în care nu poate primi nici ajutor public judiciar, neîncadrându-se în condițiile legii.8. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, se arată că în măsura în care apar elementele noi, care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, elemente care sunt determinate de instanță în urma unor cercetări proprii, se aduce atingere dreptului de dispoziție al părților, principiului egalității, transparenței și previzibilității actului de justiție, precum și accesului liber la justiție.9. Judecătoria Buzău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale. Arată că în România a fost reglementată instituția ajutorului public judiciar prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 9 din 17 ianuarie 2017. Referitor la prevederile art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, consideră că este neîntemeiată critica autorului excepției potrivit căreia acestea ar aduce atingere principiului disponibilității. Plusul de valoare constatat de instanță nu reprezintă o nouă pretenție a autorului, instanța fiind implicit sesizată față de obiectul cererii de chemare în judecată.12. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, arătând că își menține punctele de vedere exprimate anterior și reținute de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 41 din 3 februarie 2015 și nr. 673 din 20 octombrie 2015.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 și ale art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:

Articolul 5
(1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
a) stabilirea bunurilor supuse împărțelii - 3% din valoarea acestora;
b) stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;
c) creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună - 3% din valoarea creanțelor a căror recunoaștere se solicită;
d) cererea de raport - 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
e) cererea de reducțiune a liberalităților excesive - 3% din valoarea părții de rezervă supusă reîntregirii prin reducțiunea liberalităților;
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile.(2) Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin. (1) se formulează în cadrul aceleiași acțiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.– Art. 36:(1) Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanță.(2) Dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind deciziile nr. 41 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, nr. 673 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2016, nr. 9 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2017, și nr. 410 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 30 august 2018, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă.18. Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Curtea a constatat, de asemenea, că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, iar stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel și a cuantumului lor este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură.19. Cu acest prilej, distinct de cele reținute prin jurisprudența anterior menționată, Curtea observă că nemulțumirea autorului se datorează faptului că nu poate obține scutiri sau eșalonări la plata taxelor de timbru, deoarece, potrivit aprecierii sale, nu s-ar încadra în prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.20. Cu privire la acest aspect, Curtea constată că, potrivit art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008: „Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.“ Curtea reține că aprecierea asupra proporționalității ajutorului cu nevoile solicitantului aparține instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței de contencios constituțional.21. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, autorul consideră că în măsura în care apar elementele noi, care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, elemente care sunt determinate de instanță în urma unor cercetări proprii, se aduce atingere dreptului de dispoziție al părților, transparenței și previzibilității actului de justiție, precum și accesului liber la justiție.22. Referitor la această susținere, Curtea observă că, potrivit art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, „determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată“. Totodată, Curtea constată că prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii, a caracterizat raportul dintre beneficiarul serviciului public al justiției și instanța de judecată după cum urmează: obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligație fiscală și este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiție. Între beneficiarul serviciului public al justiției și instanța de judecată se stabilește un raport de drept financiar, caracterizat prin relația de subordonare a părților. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanța de judecată, separat și distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă și care este, de regulă, unul de drept privat, procesul civil debutând numai în măsura în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată. În raport cu această caracterizare, însușită de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 7 septembrie 2016, paragraful 22, se constată că art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă opțiunea legiuitorului fără a aduce atingere accesului liber la justiție.23. În final, referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Smeadu în Dosarul nr. 17.766/200/2016/a2 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 și ale art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
-----