CONVENŢIE din 3 octombrie 1985
pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei*) - Granada, 3 octombrie 1985 -Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 13 octombrie 1997
---------
Notă ...
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii,
considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai stransa între membrii săi, indeosebi pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun,
recunoscand ca patrimoniul arhitectural constituie o expresie de neinlocuit a bogatiei şi a diversitatii patrimoniului cultural al Europei, o marturie nepretuita a trecutului nostru şi un bun comun al tuturor europenilor,
având în vedere Convenţia culturala europeana, semnata la Paris la 19 decembrie 1954, şi indeosebi primul articol al acesteia,
având în vedere Carta europeana a patrimoniului arhitectural, adoptata de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, şi Rezolutia (76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative şi a reglementarilor naţionale la exigentele conservarii integrate a patrimoniului arhitectural, adoptata la 14 aprilie 1976,
având în vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural,
ţinând seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Ministrilor către statele membre privind pregătirea de specialitate a arhitectilor, urbanistilor, a inginerilor constructori şi a peisagistilor, precum şi Recomandarea nr. R (81) 13 a Comitetului Ministrilor privind actiunile ce urmeaza a fi intreprinse în favoarea unor meserii amenintate cu dispariţia în cadrul activităţii artizanale, adoptata la 1 iulie 1981,
reamintind importanţa transmiterii unui sistem de referinţe culturale generatiilor viitoare, a ameliorarii condiţiilor de viaţa urbana şi rurala şi a favorizarii în acelasi timp a dezvoltării economice, sociale şi culturale a statelor şi a regiunilor,
afirmand importanţa punerii de acord a principalelor orientari ale unei politici comune care să garanteze salvgardarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
Definirea patrimoniului arhitectural
Articolul 1
În termenii prezentei conventii, expresia patrimoniu arhitectural este considerata a cuprinde urmatoarele bunuri imobile:
1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic, inclusiv instalatiile sau elementele decorative care fac parte integrantă din aceste realizari;
2. ansamblurile arhitecturale: grupari omogene de constructii urbane sau rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic şi indeajuns de coerente pentru a face obiectul unei delimitari topografice;
3. siturile: opere combinate ale omului şi ale naturii, parţial construite şi care constituie spatii indeajuns de caracteristice şi omogene pentru a face obiectul unei delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic.
Identificarea bunurilor de protejat
Articolul 2
În scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se angajează sa continue inventarierea acestora, iar în cazul în care bunurile respective ar fi amenintate, sa intocmeasca, în cel mai scurt termen, o documentatie corespunzătoare.
Proceduri legale de protecţie
Articolul 3
Fiecare parte se angajează:
1. sa instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural;
2. să asigure, în cadrul acestui regim şi potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat sau fiecarei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor.
Articolul 4
Fiecare parte se angajează:
1. să aplice, în temeiul protectiei juridice a bunurilor considerate, proceduri corespunzătoare de control şi de autorizare;
2. sa evite ca bunurile protejate să fie deteriorate, degradate sau demolate. În aceasta perspectiva, fiecare parte se angajează să introducă în legislatia sa, dacă nu exista deja, dispozitii care să prevada:
a) supunerea spre aprobare către autoritatea competentă a proiectelor de demolare sau de modificare a unor monumente deja protejate sau facand obiectul unei proceduri de protecţie, precum şi a oricărui proiect care afectează mediul lor înconjurător; ...
b) supunerea spre aprobare către autoritatea competentă a proiectelor care afectează în intregime sau în parte un ansamblu arhitectural sau un sit şi care comporta lucrari: ...
- de demolare a unor cladiri;
- de construire de noi cladiri;
- de modificari importante, care ar afecta caracterul ansamblului arhitectural sau al sitului;
c) posibilitatea autorităţilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun protejat să efectueze anumite lucrari sau de a i se substitui, în cazul în care acesta nu este în măsura să le faca; ...
d) posibilitatea de a expropria un bun protejat. ...
Articolul 5
Fiecare parte se angajează sa interzica deplasarea integrală sau a unei părţi a unui monument protejat, în afara cazului în care salvarea materiala a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui. În acest caz, autoritatea competentă va lua masurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea şi remontarea lui într-un loc corespunzător.
Măsuri complementare
Articolul 6
Fiecare parte se angajează:
1. sa prevada, în functie de competentele pe plan naţional, regional sau local şi în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autorităţilor publice pentru lucrarile de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe teritoriul sau;
2. sa recurga, dacă este necesar, la măsuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu;
3. sa încurajeze initiativele particulare în materie de întreţinere şi de restaurare a acestui patrimoniu.
Articolul 7
Fiecare parte se angajează sa promoveze măsuri vizand ameliorarea calităţii mediului în jurul monumentelor şi în interiorul ansamblurilor arhitecturale şi al siturilor.
Articolul 8
În vederea limitarii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajează:
1. sa sustina cercetarea stiintifica, în vederea identificarii şi analizarii efectelor dăunătoare ale poluarii şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte;
2. sa ia în considerare problemele specifice ale conservarii patrimoniului în politicile de combatere a poluarii.
Sancţiuni
Articolul 9
Fiecare parte se angajează, potrivit propriilor sale prerogative, sa procedeze astfel încât infractiunile la legislatia de protecţie a patrimoniului arhitectural sa faca obiectul unor măsuri corespunzătoare şi suficiente din partea autorităţii competente. Aceste măsuri pot antrena, la nevoie, obligaţia pentru autorii infractiunii de a demola o cladire noua, ilegal construita, sau de a reda starea anterioara a unui bun protejat.
Politici de conservare
Articolul 10
Fiecare parte e angajează sa adopte politici de conservare integrată, care:
1. sa includa protectia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esentiale ale amenajarii teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor;
2. sa promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural;
3. sa faca din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultura, de mediu şi de amenajare a teritoriului;
4. sa favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, conservarea şi folosirea cladirilor a caror importanţa nu ar justifica o protecţie în sensul prevederilor art. 3 paragraful 1 al prezentei conventii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrarii în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţa;
5. sa favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor traditionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului.
Articolul 11
Fiecare parte se angajează sa favorizeze, în condiţiile respectarii caracterului arhitectural şi istoric al patrimoniului;
- folosirea bunurilor protejate, în functie de cerinţele vietii contemporane;
- adaptarea, atunci când aceasta se dovedeste oportuna, a unor cladiri vechi pentru utilizari noi.
Articolul 12
Recunoscand interesul de a facilita vizitarea de către public a bunurilor protejate, fiecare parte se angajează sa procedeze astfel încât consecintele acestei deschideri pentru public, indeosebi amenajarile de acces, sa nu aduca prejudicii caracterului arhitectural şi istoric al acestor bunuri şi al imprejurimilor lor.
Articolul 13
În scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se angajează sa dezvolte, în condiţiile proprii ale organizarii sale politice şi administrative, cooperarea efectiva, la toate esaloanele, între serviciile responsabile pentru conservare, activitate culturala, mediu şi amenajarea teritoriului.
Participare şi asociaţii
Articolul 14
În vederea sprijinirii actiunii autorităţilor publice, în directia cunoasterii, protectiei, restaurarii, intretinerii, gestiunii şi promovarii patrimoniului arhitectural, fiecare parte se angajează:
1. sa instituie, în diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri de informare, de consultare şi de colaborare între stat, colectivitati locale, institutii şi asociaţii culturale şi public;
2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului şi a asociaţiilor fără scop lucrativ care activeaza în domeniu.
Informare şi formare
Articolul 15
Fiecare parte se angajează:
1. sa puna în valoare, în opinia publică, conservarea patrimoniului arhitectural, atât ca element al identităţii culturale, cat şi ca sursa de inspiratie şi de creativitate pentru generatiile prezente şi viitoare;
2. sa promoveze în acest scop politici de informare şi de sensibilizare, indeosebi cu ajutorul tehnicilor moderne de difuzare şi de popularizare, având, între altele, drept obiectiv:
a) sa trezeasca şi sa sporeasca sensibilitatea publicului, inca de la vârsta scolara, faţă de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit şi expresia arhitecturala; ...
b) sa puna în evidenta unitatea patrimoniului cultural şi a legaturilor dintre arhitectura, arte, traditii populare şi moduri de viaţa, la nivel european, naţional sau regional. ...
Articolul 16
Fiecare parte se angajează sa favorizeze pregătirea pentru diferite profesii şi meserii implicate în conservarea patrimoniului arhitectural.
Coordonarea europeana a politicilor de conservare
Articolul 17
Părţile se angajează sa faca schimb de informaţii asupra politicilor lor de conservare, în ceea ce priveste:
1. definirea metodelor în materie de inventariere, protecţie şi conservare a bunurilor, ţinând seama de evolutia istorica şi de cresterea progresiva a patrimoniului arhitectural;
2. modalitatile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii patrimoniului arhitectural cu cerinţele actuale ale vietii economice, sociale şi culturale;
3. posibilitatile oferite de noile tehnologii în privinta identificarii şi înregistrării, combaterii degradării materialelor, cercetării stiintifice, a lucrărilor de restaurare şi a modalitatilor de administrare şi de promovare a patrimoniului arhitectural;
4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care să asigure contribuţia epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei.
Articolul 18
Părţile se angajează să îşi acorde, ori de cate ori este necesar, asistenţa tehnica mutuala constand în schimburi de experienta şi de specialisti în materie de conservare a patrimoniului arhitectural.
Articolul 19
Părţile se angajează sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile europene de specialisti în conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv în domeniul formarii permanente.
Articolul 20
În scopul aplicarii prezentei conventii, un comitet de experti, instituit de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului Europei, este imputernicit sa urmareasca aplicarea convenţiei şi, între altele:
1. să prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport asupra situaţiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele părţi la convenţie, aplicarii principiilor enuntate de aceasta şi propriilor sale activităţi;
2. sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice măsuri vizand aplicarea prevederilor convenţiei, inclusiv în domeniul activităţii multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei, precum şi de informare a publicului cu privire la obiectivele convenţiei;
3. sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la convenţie.
Articolul 21
Prevederile prezentei conventii nu prejudiciaza aplicarea prevederilor corespunzătoare mai favorabile protectiei bunurilor enumerate la art. 1, continute în:
- Convenţia privind protectia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 16 noiembrie 1972;
- Convenţia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic din 6 mai 1969.
Clauze finale
Articolul 22
1. Prezenta convenţie este deschisa spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin convenţie, conform prevederilor paragrafului precedent.
3. Ea va intra în vigoare, în orice stat membru care îşi va exprima consimtamantul de a fi legat prin convenţie, în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 23
1. După intrarea în vigoare a prezentei conventii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta convenţiei, printr-o hotărâre luata cu majoritatea prevăzute la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana în caz de aderare, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 24
1. Orice stat poate menţiona, în momentul semnarii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii la orice alt teritoriu mentionat în declaratie. Convenţia va intra în vigoare, în aceea ce priveste acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3. Orice declaratie facuta în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasa în privinta oricărui teritoriu mentionat în aceasta declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general.
Articolul 25
1. Orice stat poate declara, în momentul semnarii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îşi rezerva dreptul de a nu se conforma integral sau parţial prevederilor art. 4 lit c) şi d). Nici o alta rezerva nu este admisa.
2. Orice stat contractat care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent o parte retrage, total sau parţial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectiva la data primirii notificarii de către secretarul general.
3. Partea care a formulat rezerva în privinta prevederii menţionate la primul paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de către o altă parte; ea poate totusi, dacă rezerva este parţială sau condiţionată, sa pretindă aplicarea prevederii în măsura în care ea a acceptat-o.
Articolul 26
1. Orice parte poate denunta în orice moment prezenta convenţie, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denuntarea devine efectiva în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general al Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie şi Comunităţii Economice Europene, în caz de aderare:
a) orice semnare; ...
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; ...
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei conventii, conform art. 22, 23 şi 24 din aceasta; ...
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie. ...
Drept pentru care subsemnatii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Granada la 3 octombrie 1985, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeasi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei, precum şi oricărui stat sau Comunităţii Economice Europene, care sunt invitate sa adere la prezenta convenţie.
_______________