ORDIN nr. 304 din 21 iulie 2004
privind aprobarea Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
EMITENT
  • MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
  • Nr. 304 din 21 iulie 2004
  • MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI
  • Nr. 385 din 12 iulie 2004
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Nr. 1.018 din 16 august 2004
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 818 din 6 septembrie 2004



    Având în vedere prevederile art. 25^4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare,
    în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, ale art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 737/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
    în baza Referatului de aprobare nr. 173 din 8 iunie 2004 al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei,
    ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, ministrul administraţiei şi internelor şi ministrul sănătăţii emit următorul ordin:

    Articolul 1

    Se aprobă Instrucţiunile de organizare şi funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.


    Articolul 2

    (1) Persoanele implicate în organizarea şi funcţionarea unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie au obligaţia de a respecta confidenţialitatea informaţiilor referitoare la beneficiarii serviciilor respectivelor unităţi.
    (2) Furnizarea de date statistice pentru constituirea bazelor de date referitoare la cazurile de violenţă în familie nu constituie încălcare a obligaţiei de confidenţialitate prevăzute la alin. (1).


    Articolul 3

    Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, Direcţia management resurse umane, Direcţia generală economică şi financiară, direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.


    Articolul 4

    Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 octombrie 2004.


    Articolul 5

    Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Ministru de stat,
    ministrul administraţiei şi internelor,
    Marian Florian Săniuţă
    Ministrul muncii,
    solidarităţii sociale
    şi familiei,
    Elena Dumitru
    Ministrul sănătăţii,
    Ovidiu Brînzan


    Anexa
    INSTRUCŢIUNI
    de organizare şi funcţionare a unităţilor
    pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică.


    Articolul 2

    Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie pot fi publice, private sau în parteneriat public-privat şi se înfiinţează numai cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.


    Articolul 3

    (1) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie publice se înfiinţează prin hotărâri ale consiliilor judeţene, sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile art. 27-33 din Legea nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, şi ale art. 15-17 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003.
    (2) Propunerea de înfiinţare a unităţii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se face în conformitate cu Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza documentaţiei şi fundamentării prezentate de serviciul public de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene sau consiliilor locale.


    Articolul 4

    Consiliile judeţene sau, după caz, consiliile locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi persoanele juridice care înfiinţează unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie aprobă prin hotărâre structura organizatorică, numărul de personal şi bugetul acestora.


    Articolul 5

    (1) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie au obligaţia de a elabora, în termen de 30 de zile de la data înfiinţării, regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie.
    (2) Pentru unităţile de prevenire şi combatere a violenţei în familie deja înfiinţate termenul este de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni.
    (3) Pentru unităţile de prevenire şi combatere a violenţei în familie publice şi pentru cele în parteneriat public-privat regulamentul de organizare şi funcţionare elaborat conform alin. (1) şi (2) este aprobat de către consiliile judeţene sau locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care au înfiinţat aceste unităţi.


    Articolul 6

    (1) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie menţionate la art. 1 pot fi centre pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie sau centre de asistenţă destinate agresorilor.
    (2) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie vor funcţiona în locaţii separate, în funcţie de destinaţia pentru care au fost înfiinţate.


    Capitolul II Centre pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie


    Articolul 7

    Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continuare adăposturi, îndeplinesc următoarele atribuţii principale:
    a) asigură protecţia victimelor violenţei în familie şi a copiilor aflaţi în îngrijirea lor în situaţii de urgenţă, prin găzduirea acestora în adăposturi pe o perioadă determinată, cuprinsă între 7 şi 60 de zile;
    b) oferă îngrijire medicală, asistenţă psihologică şi consiliere juridică victimelor;
    c) colaborează cu poliţiştii şi jandarmii pentru iniţierea procedurilor legale, la solicitarea victimei;
    d) asigură consilierea membrilor de familie aflaţi în dificultate;
    e) sesizează autorităţile menţionate la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care constată acte de violenţă în familie împotriva copiilor, şi colaborează cu serviciile publice specializate pentru protecţia copilului de la nivel judeţean şi local în vederea asigurării protecţiei copiilor găzduiţi în adăpost;
    f) asigură protejarea victimelor violenţei în familie, cu acordul acestora, prin măsuri de izolare a victimelor de agresori;
    g) elaborează lunar rapoarte statistice privind activităţile desfăşurate şi categoriile de beneficiari ai serviciilor oferite de adăpost (număr de beneficiari, vârstă, sex, mediul din care provin, nivel de instruire, ocupaţie, venituri, stare civilă, număr de copii aflaţi în întreţinerea lor, relaţia de rudenie cu agresorul, frecvenţa şi natura agresiunii);
    h) pot iniţia şi derula programe speciale de protecţie şi asistenţă a victimelor violenţei în familie;
    i) asigură îndeplinirea standardelor de calitate a serviciilor şi a standardelor ocupaţionale specifice personalului angajat;
    j) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate în combaterea violenţei în familie, precum şi cu organizaţii neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniu;
    k) colaborează cu compartimentele specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi cu alte organisme implicate în campaniile de informare şi educare a comunităţilor-ţintă, precum şi pentru elaborarea materialelor promoţionale specifice;
    l) colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale în vederea soluţionării unor cazuri speciale privind situaţia juridică a persoanelor care beneficiază de serviciile oferite în cadrul adăpostului.


    Articolul 8

    (1) Conducerea adăposturilor este cea prevăzută în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare menţionat la art. 5.
    (2) Conducerea adăposturilor publice sau în parteneriat public-privat este asigurată de un director, a cărui activitate este sprijinită de un consiliu consultativ.


    Articolul 9

    (1) Postul de director al adăpostului se ocupă prin concurs sau, după caz, prin examen, în condiţiile legii.
    (2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, directorul adăpostului emite dispoziţii.


    Articolul 10

    (1) Directorul adăpostului asigură conducerea executivă şi răspunde de buna funcţionare a acestuia.
    (2) Directorul adăpostului îndeplineşte în principal următoarele atribuţii:
    a) coordonează întreaga activitate a adăpostului, cu sprijinul consiliului consultativ;
    b) elaborează fişa postului pentru fiecare angajat;
    c) răspunde de administrarea şi gestionarea fondurilor şi patrimoniului adăpostului;
    d) transmite lunar compartimentelor specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, rapoartele statistice menţionate la art. 7;
    e) poate iniţia şi derula programe speciale de protecţie şi asistenţă a victimelor violenţei în familie;
    f) iniţiază relaţii de colaborare cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate în combaterea violenţei în familie, precum şi cu organizaţii neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniu.


    Articolul 11

    Consiliul consultativ are următoarele atribuţii:
    a) analizează activitatea adăpostului şi propune măsuri şi programe de îmbunătăţire a activităţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie;
    b) avizează regulamentul de organizare şi funcţionare a adăpostului;
    c) urmăreşte modul de conlucrare între persoanele şi autorităţile desemnate pentru identificarea formelor de abuz şi pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie;
    d) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau prin hotărârea de înfiinţare a adăpostului.


    Articolul 12

    Consiliul consultativ este compus din următorii membri:
    a) un reprezentant al autorităţilor sau al persoanelor juridice care au înfiinţat ori, după caz, finanţează adăpostul;
    b) un reprezentant al spitalului sau al unităţii sanitare cu care adăpostul a încheiat convenţie de colaborare;
    c) un reprezentant al direcţiei de dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
    d) un reprezentant al inspectoratului teritorial de poliţie;
    e) un reprezentant al comandamentului de jandarmi judeţean, respectiv al Comandamentului de Jandarmi al Municipiului Bucureşti;
    f) un reprezentant al beneficiarilor;
    g) un reprezentant desemnat de către organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.


    Capitolul III Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie


    Articolul 13

    Centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie, denumite în continuare centre de recuperare, au următoarele atribuţii:
    a) asigură găzduirea şi îngrijirea victimelor violenţei în familie pentru o perioadă de maximum 90 de zile; în situaţii excepţionale se poate aproba prelungirea acestei perioade până la 180 de zile, numai cu aprobarea conducerii centrului de recuperare;
    b) asigură, prin consiliere juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia socială şi profesională a victimelor;
    c) sesizează autorităţile menţionate la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care constată acte de violenţă în familie împotriva copiilor şi colaborează cu serviciile publice specializate pentru protecţia copilului de la nivel judeţean şi local, în vederea asigurării protecţiei copiilor găzduiţi în adăpost;
    d) promovează programe de reinserţie socială a victimelor violenţei în familie;
    e) identifică medii în care pot fi integrate victimele violenţei în familie;
    f) pot iniţia şi derula programe speciale de protecţie şi asistenţă a victimelor violenţei în familie;
    g) elaborează lunar rapoarte statistice privind activităţile desfăşurate şi categoriile de beneficiari ai serviciilor oferite de adăpost (numărul de beneficiari, vârsta, sexul, mediul din care provin, nivelul de instruire, ocupaţia, veniturile, starea civilă, numărul de copii aflaţi în întreţinerea lor, relaţia de rudenie cu agresorul, frecvenţa şi natura agresiunii);
    h) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate în prevenirea şi combaterea violenţei în familie, precum şi cu organizaţii neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniu;
    i) colaborează cu compartimentele specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi cu alte organisme implicate în campaniile de informare şi educare a comunităţilor-ţintă, precum şi pentru elaborarea materialelor promoţionale specifice;
    j) colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale în vederea soluţionării unor cazuri speciale privind situaţia juridică a persoanelor care beneficiază de serviciile oferite în cadrul centrului de recuperare.


    Articolul 14

    Dispoziţiile art. 8-11 se aplică în mod corespunzător şi centrelor de recuperare prevăzute la art. 13.


    Articolul 15

    Consiliul consultativ al centrului de recuperare este compus din:
    a) un reprezentant al autorităţilor sau persoanelor juridice care au înfiinţat ori, după caz, finanţează centrul;
    b) un reprezentant al direcţiei de dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
    c) un reprezentant al agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă;
    d) un reprezentant al inspectoratului teritorial de poliţie;
    e) un reprezentant al comandamentului de jandarmi judeţean, respectiv al Comandamentului de Jandarmi al Municipiului Bucureşti;
    f) un reprezentant al beneficiarilor;
    g) un reprezentant desemnat de către organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.


    Capitolul IV Centrele de asistenţă destinate agresorilor


    Articolul 16

    Centrele de asistenţă destinate agresorilor au următoarele atribuţii:
    a) asigură şi facilitează accesul agresorilor la tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare sau de dezintoxicare, după caz;
    b) oferă servicii de consiliere şi mediere a conflictului pentru părţile implicate în vederea depăşirii situaţiilor de risc;
    c) elaborează lunar rapoarte statistice privind activităţile desfăşurate şi categoriile de beneficiari ai serviciilor oferite de adăpost (numărul de beneficiari, vârsta, sexul, mediul din care provin, nivelul de instruire, ocupaţia, veniturile, starea civilă, numărul de copii aflaţi în întreţinerea lor, relaţia de rudenie cu victima, frecvenţa şi natura agresiunii);
    d) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale implicate în prevenirea şi combaterea violenţei în familie, precum şi cu organizaţii neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniu;
    e) colaborează cu compartimentele specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi cu alte organisme implicate în campaniile de informare şi educare a comunităţilor-ţintă, precum şi pentru elaborarea materialelor promoţionale specifice;
    f) colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale în vederea soluţionării unor cazuri speciale privind situaţia juridică a persoanelor care beneficiază de serviciile oferite în cadrul centrului de asistenţă destinat agresorilor.


    Articolul 17

    Dispoziţiile art. 8-11 se aplică în mod corespunzător şi centrelor de asistenţă destinate agresorilor, prevăzute la art. 16.


    Articolul 18

    Consiliul consultativ al centrului de asistenţă destinat agresorilor este compus din:
    a) un reprezentant al autorităţilor sau persoanelor juridice care au înfiinţat ori, după caz, finanţează centrul;
    b) un reprezentant al spitalului sau unităţii sanitare cu care centrul de asistenţă destinat agresorilor a încheiat convenţie de colaborare;
    c) un reprezentant al direcţiei de dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
    d) un reprezentant al serviciului de reintegrare socială a infractorilor şi supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă tribunalul judeţean;
    e) un reprezentant al inspectoratului teritorial de poliţie;
    f) un reprezentant al comandamentului de jandarmi judeţean, respectiv al Comandamentului de Jandarmi al Municipiului Bucureşti;
    g) un reprezentant al beneficiarilor;
    h) un reprezentant desemnat de către organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.


    Capitolul V Dispoziţii finale


    Articolul 19

    (1) Salarizarea personalului unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publice sau înfiinţate în parteneriat public-privat, se stabileşte potrivit legislaţiei aplicabile salariaţilor contractuali din sistemul bugetar, pe baza statului de funcţii aprobat de conducerea unităţii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, în funcţie de numărul de personal aprobat şi de resursele financiare alocate.
    (2) Salarizarea personalului din unităţile private pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se face în condiţiile legii.


    Articolul 20

    Finanţarea unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se asigură din:
    a) bugetele locale ale autorităţilor administraţiei publice locale care au aprobat înfiinţarea acestora, dacă este cazul, precum şi din subvenţii acordate în condiţiile legii;
    b) sume din donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice din ţară şi din străinătate;
    c) contribuţiile proprii ale beneficiarilor sau ale întreţinătorilor acestora, dacă această posibilitate de finanţare a fost prevăzută în hotărârea de înfiinţare a unităţii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
    d) fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
    e) din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.


    Articolul 21

    În toate cazurile contribuţiile prevăzute la art. 20 lit. c) nu pot depăşi nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, pe tipuri de instituţii.
    ________________