TRATAT din 3 aprilie 1958
între Republica Populara Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 30 din 4 august 1958



    Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române şi Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,
    conduse de dorinţa reciprocă de a întări şi dezvolta şi în viitor legăturile fratesti dintre popoarele Republicii Populare Române şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,
    şi acordind o mare importanţa colaborării în domeniul relaţiilor juridice,
    au hotărît sa încheie un Tratat privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor:
    Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române pe: Malnasan Aurel, Adjunct al Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Populare Române;
    Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe: Patolicev Nicolai Semionovici, Prim Loctiitor al Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care după schimbul deplinelor lor puteri, găsite în buna şi cuvenită forma,
    au convenit asupra celor ce urmează:

    Secţiunea I DISPOZIŢII GENERALE


    Articolul 1

    Ocrotirea juridică
    1. Cetăţenii şi persoanele juridice (denumite în cele ce urmează "cetăţeni") ai unei Părţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii şi persoanele juridice proprii.
    2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecătoreşti, Procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmează "instituţii juridice") precum şi altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante, în competenţa cărora intra rezolvarea cauzelor civile, familiale şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă reclamaţii şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia.


    Articolul 2

    Acordarea asistenţei juridice
    1. Instituţiile juridice ale ambelor Părţi Contractante îşi acorda reciproc asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale.
    2. Instituţiile juridice acorda asistenţa juridică şi altor instituţii în competenţa cărora intra cauzele arătate la punctul 1 al prezentului articol.


    Articolul 3

    Modul de legătură
    În desfăşurarea asistenţei juridice, instituţiile juridice ale Părţilor Contractante comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.


    Articolul 4

    Volumul asistenţei juridice
    Părţile Contractante îşi acorda reciproc asistenţa juridică prin îndeplinirea unor activităţi procesuale cum ar fi: întocmirea şi expedierea actelor, efectuarea perchezitiilor şi confiscarilor, expedierea şi predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea invinuitilor, ascultarea martorilor, experţilor, părţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetări locale, precum şi prin inminarea actelor.


    Articolul 5

    Întocmirea actelor
    1. Actele trimise de către instituţiile juridice şi de către alte instituţii (denumite în cele ce urmează "instituţii") în vederea acordării asistenţei juridice trebuie să poarte sigiliul oficial.
    2. Părţile Contractante folosesc, pentru cererile de acordare a asistenţei juridice, formulare scrise în cele doua limbi, ale căror modele şi le vor comunică reciproc.


    Articolul 6

    Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice
    1. Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să conţină următoarele date:
    a) denumirea instituţiei de la care emana cererea;
    b) denumirea instituţiei juridice căreia i se adresează cererea;
    c) denumirea cauzei pentru care se solicita asistenţa juridică;
    d) numele părţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetăţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau reşedinţa;
    e) numele şi adresa reprezentanţilor lor;
    f) obiectul cererii precum şi datele necesare privind temeiul acesteia iar în cauzele penale şi descrierea conţinutului infracţiunii.
    2. În cererea de inminare a actului se va indica în afară datelor de mai sus, adresa exactă a destinatarului şi denumirea actului care urmează să fie inminat.


    Articolul 7

    Reguli privind acordarea asistenţei juridice
    1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia juridică solicitată aplica normele procesuale ale statului sau. La cererea instituţiei solicitante, ea poate aplica totuşi normele procesuale ale Părţii Contractante solicitante în măsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau.
    2. Dacă instituţia juridică solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea transmite cererea instituţiei juridice competente, incunostintind despre aceasta instituţia solicitanta.
    3. La cererea instituţiei solicitante instituţia juridică solicitată va comunică acesteia timpul şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice.
    4. După îndeplinirea cererii instituţia juridică solicitată restituie actele instituţiei solicitante; în cazul cînd asistenţa juridică nu a putut fi acordată ea comunică totodată împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.


    Articolul 8

    Inviolabilitatea martorilor şi experţilor
    1. Martorul sau expertul care fiind citat de către instituţia juridică a Părţii Contractante solicitate se prezintă în faţa instituţiei Părţii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei Pedepse penale pe teritoriul acesteia pentru o infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei de stat.
    2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacă el nu părăseşte teritoriul Părţii Contractante solicitante, deşi are o astfel de posibilitate, în termen de 15 zile din ziua cînd instituţia juridică care l-a ascultat îi comunică ca prezenta sa, în continuare, nu mai este necesară. în acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.


    Articolul 9

    Reguli privind inminarea actelor
    1. Instituţia juridică solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale privind inminarea actelor în vigoare în statul ei, cu condiţia ca aceste acte să fie scrise în limba sa, ori să fie însoţite de o traducere certificată. În caz contrar ea inmineaza actele destinatarului, dacă acesta este de acord să le primească.
    2. Certificarea traducerii se face de către un traducător oficial, de instituţia de la care emana cererea sau de către reprezentantul diplomatic sau consular al uneia din Părţile Contractante.
    3. Dacă actele nu pot fi inminate la adresa indicată în cerere, instituţia juridică solicitată va lua din proprie iniţiativă măsurile necesare pentru stabilirea adresei. Dacă stabilirea adresei de către instituţia juridică solicitată nu este posibila, se va comunică despre aceasta instituţiei solicitante restituindu-i-se actele care trebuiau inminate.


    Articolul 10

    Confirmarea inminarii actelor
    Confirmarea inminarii actelor se face în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare în statul căruia îi aparţine instituţia solicitată.


    Articolul 11

    Inminarea de acte propriilor cetăţeni
    Ambele Părţi Contractante au dreptul sa inmineze acte propriilor lor cetăţeni prin oficiile lor diplomatice sau consulare.


    Articolul 12

    Valabilitatea actelor
    1. Actele care au fost întocmite sau certificate de instituţiile juridice sau de către o persoană oficială (traducător oficial, expert etc.) pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilită de legile în vigoare şi prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo alta certificare.
    2. Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale.


    Articolul 13

    Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice
    1. Partea Contractantă solicitată nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Părţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor.
    2. Instituţia juridică solicitată comunică instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacă instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le restituie, sumele încasate se cuvin Părţii Contractante care le-a perceput.


    Articolul 14

    Informaţii privind legislaţia
    Ministerul Justiţiei sau Procuratura Republicii Populare Române şi Comisia Juridică de pe lîngă Consiliul de Miniştri al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, la cerere, îşi pun la dispoziţie reciproc informaţii privind legislaţia în vigoare sau aprobată din statul lor.


    Articolul 15

    Limba
    Instituţiile celor două Părţi Contractante vor folosi în relaţiile dintre ele privitoare la acordarea asistenţei juridice, limba oficială proprie.


    Secţiunea a II-a


    Partea SPECIALĂ


    Capitolul 1 Asistenţa juridică în cauzele civile şi familiale

    A. Cheltuieli de judecată

    Articolul 16

    Cetăţenii unei Părţi Contractante care se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante şi se adresează instanţelor judecătoreşti ale acesteia, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în aceasta ţara.


    Articolul 17

    1. Dacă cetăţenii prevăzuţi la articolul 16 al prezentului Tratat au fost obligaţi sa plătească cheltuieli de judecată pe teritoriul unei Părţi Contractante instanţa judecătorească competenţa de pe teritoriul celeilalte Părţi încuviinţează, la cerere şi gratuit, executarea silită a acestor cheltuieli.
    2. Cheltuielile de judecată cuprind de asemenea cheltuielile pentru eliberarea adeverintelor, pentru traducerea şi certificarea actelor prevăzute la articolul 18 al prezentului Tratat.


    Articolul 18

    1. Instanţa care încuviinţează executarea silită a hotărîrii privind plata cheltuielilor de judecată, se limitează numai la verificarea faptului dacă hotărîrea este definitivă şi executorie.
    2. La cererea de încuviinţare a a executării silite se anexează copia hotărîrii privitoare la cheltuieli, certificată de către instanţa de fond precum şi adeverinta eliberata de aceeaşi instanţa din care să rezulte ca hotărîrea este definitivă şi executorie.
    3. Hotărîrea instanţei privind încuviinţarea executării silite este supusă căilor de atac prevăzute de legislaţia în vigoare pe teritoriul statului căruia îi aparţine instanţa care a dat aceasta hotărîre.
    4. Actele prevăzute la punctul 2 al prezentului articol vor fi însoţite de o traducere a lor în limba Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea silită, întocmită potrivit punctului 2 din articolul 9 al prezentului Tratat.


    Articolul 19

    Cererea de încuviinţare a executării silite ce urmează să fie adusă la îndeplinire pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante se depune la instanţa care a dat hotărîrea privitoare la cheltuieli sau la instanţa de fond. Aceasta instanţa trimite cererea instanţei competente ale celeilalte Părţi Contractante, potrivit regulilor prevăzute în articolul 3 al prezentului Tratat.


    Articolul 20

    Cheltuielile ocazionate de întocmirea adeverintei, traducerii şi certificării actelor prevăzute de articolul 18 din prezentul Tratat, se stabilesc de către instanţa care a judecat cauza în fond sau de instanţa competenţa sa încuviinţeze executarea silită. Instanţa competenţa sa încuviinţeze executarea silită stabileşte şi cheltuielile legate de executarea silită.
    Scutirea de taxe şi alte cheltuieli de judecată


    Articolul 21

    1. Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în aceeaşi măsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.
    2. Scutirea de taxe şi alte cheltuieli de judecată acordată de instituţia competenţa a uneia din Părţile Contractante este valabilă în aceeaşi cauza şi în faţa instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi.


    Articolul 22

    1. Actele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familială, salariul şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecată se eliberează de instituţia competenţa a Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau are reşedinţa persoana care a făcut cererea. Dacă persoana care a făcut cererea de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată poseda bunuri şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia care urmează a se pronunţa asupra acestei cereri va putea sa ceara, în caz de nevoie, relaţii cu privire la situaţia acestor bunuri de la instituţia competenţa de pe teritoriul celeilalte Părţi.
    2. Dacă persoana care a făcut cererea nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante căreia îi aparţine instituţia ce urmează a se pronunţa asupra acestei cereri, este suficient actul eliberat de oficiul diplomatic sau consular al statului sau.
    3. Instituţia care urmează a se pronunţa, asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată poate cere date suplimentare.


    Articolul 23

    Cetăţeanul unei Părţi Contractante care doreşte să solicite scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată celeilalte Părţi Contractante, poate face total aceasta cerere la instituţia juridică competenţa de la domiciliul sau reşedinţa sa care va consemna declaraţia într-un proces-verbal. Aceasta transmite procesul-verbal împreună cu actele prevăzute la punctul 1 al articolului 22 din prezentul Tratat precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei juridice a celorlalte Părţi Contractante.

    B. Dispoziţii privitoare la statutul personal şi dreptul familiei

    Articolul 24

    Capacitatea persoanei
    Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana.


    Articolul 25

    Recunoaşterea hotărîrilor judecătoreşti în cauzele de divorţ şi constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei
    Hotărîrile definitive ale instanţelor unei Părţi Contractante pronunţate în cauzele de divorţ, de constatarea nulităţii ori anularea căsătoriei cetăţenilor Părţilor Contractante, vor fi recunoscute pe teritoriul celeilalte Părţi fără vreo alta examinare, dacă nici o instanţa a celeilalte Părţi Contractante nu a pronunţat în prealabil în aceeaşi cauza o hotărîre care să fi rămas definitivă.
    Dispoziţiile de mai sus se extind şi asupra hotărîrilor judecătoreşti pronunţate pînă la intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
    Raporturile juridice dintre părinţi şi copii


    Articolul 26

    1. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legislaţiei acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia îşi au domiciliul comun.
    2. Dacă domiciliul oricăruia dintre părinţi se găseşte pe teritoriul uneia din Părţile Contractante iar domiciliul copilului pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se stabilesc potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul.


    Articolul 27

    Cauzele privind contestarea şi stabilirea paternităţii şi maternitatii, precum şi stabilirea naşterii copilului dintr-o anumită căsătorie, se rezolva potrivit legislaţiei Părţii contractante al carei cetăţean este copilul.


    Articolul 28

    Raporturile juridice dintre copilul care s-a născut din persoane care nu au fost căsătorite legitim şi mama acestuia - pe de o parte şi tatăl - pe de altă parte - se stabilesc potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este copilul.


    Articolul 29

    Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevăzute la articolul 26 punctul 2, 27 şi 28 sînt competente instanţele acelei Părţi Contractante al carei cetăţean este copilul.
    Dacă reclamantul şi pîrîtul domiciliază pe teritoriul uneia din Părţile Contractante sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Părţi Contractante cu respectarea dispoziţiilor articolului 27 şi 28 din prezentul Tratat.
    În cazul prevăzut la punctul 1 din articolul 26 sînt competente instanţele statului pe teritoriul căruia domiciliază părinţii şi copiii.


    Articolul 30

    Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului morţii
    1. Pentru declararea dispariţiei sau morţii unei persoane este competenţa instituţia juridică a Părţii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta şi-a avut ultimul ei domiciliu.
    2. Instituţia juridică a fiecărei Părţi Contractante este competenţa sa declare dispariţia sau moartea propriilor ei cetăţeni, care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părţi, în următoarele cazuri:
    a) dacă declararea dispariţiei sau a morţii este cerută de o persoană care doreşte sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispărutului situat pe teritoriul Părţii Contractante al carei cetăţean a fost disparutul;
    b) dacă declararea dispariţiei sau a morţii este cerută de soţ sau, după caz, sotie, care la plata introducerii cererii domiciliază pe teritoriul Părţii al carei cetăţean a fost disparutul.
    3. La examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei, a morţii precum şi de stabilire a faptului morţii, instituţiile juridice ale Părţilor Contractante aplica legislaţia statului lor.

    Tutela şi curatela

    Articolul 31

    1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetăţenii celor două Părţi Contractante sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana aflată sub tutela sau curatela.
    2. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana care se afla sub tutela sau curatela se stabilesc potrivit legislaţiei Părţii Contractante căreia îi aparţine instituţia care a numit pe tutor sau curator.
    3. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este tutorul sau curatorul.


    Articolul 32

    1. În cazul cînd urmează să se ia măsuri privind tutela sau curatela pentru proteguirea intereselor cetăţeanului unei Părţi Contractante al cărui domiciliu, reşedinţa sau bunuri se afla pe teritoriul celorlalte Părţi Contractante, instituţia acestei Părţi Contractante comunică de îndată instituţiei competente conform punctului 1 al articolului 31 din prezentul Tratat.
    2. În cazurile care nu comporta amînare instituţia celeilalte Părţi Contractante poate lua singura, în conformitate cu legislaţia sa, măsuri însă este obligată sa informeze de îndată instituţia competenţa conform punctului 1 al articolului 31 din prezentul Tratat. Aceste măsuri îşi păstrează valabilitatea pînă la o alta hotărîre a instituţiei indicate la punctul 1 al articolului 31 din prezentul Tratat.


    Articolul 33

    1. Instituţia competenţa conform punctului 1 al articolului 31 din prezentul Tratat poate transmite tutela sau curatela instituţiei celeilalte Părţi Contractante atunci cînd persoana care se afla sub tutela sau curatela are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Tutela sau curatela se considera transmisă celeilalte Părţi Contractante atunci cînd instituţia căreia îi este adresată cererea accepta preluarea tutelei sau Curatelei şi informează despre aceasta instituţia de la care provine cererea.
    2. Instituţia care, conform punctului 1 al prezentului articol, a acceptat preluarea tutelei sau curatelei, îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legislaţia statului sau. Totuşi în problema capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu ea va aplica legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana care se afla sub tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotărîri în problemele privitoare la statutul personal al acesteia.


    Articolul 34

    Înfierea
    1. Încuviinţarea înfierii precum şi desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatării nulităţii sau anulării înfierii.
    2. Dacă copilul este cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, pentru înfiere precum şi pentru desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii este necesară autorizaţia acestei Părţi Contractante.
    Dacă potrivit legislaţiei Părţii Contractante al carei cetăţean este infiatul este necesar consimţămîntul acestuia, al reprezentantului sau legal, sau al organelor tutelare, dispoziţiile corespunzătoare din aceasta legislaţie vor fi respectate.
    3. În cazul cînd copilul se infiaza de către soţi, dintre care unul este cetăţean al unei Părţi Contractante iar altul al celeilalte Părţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante.
    4. În cauzele de înfiere precum şi de desfacere, constatarea nulităţii sau anularea înfierii, este competenţa instituţia Părţii Contractante al carei cetăţean este persoana care infiaza în momentul înfierii desfacerii, constatării nulităţii sau anulării ei. În cazul prevăzut la punctul 3 al prezentului articol, este competenţa instituţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia sotii au sau au avut domiciliul comun sau reşedinţa.


    Articolul 35

    Transmiterea actelor de stare civilă şi a altor acte
    1. Fiecare Parte Contractantă transmite celeilalte Părţi Contractante, la cererea primită pe cale diplomatică, certificatele de stare civilă, actele de studii de stagiu în munca şi alte acte privind drepturile şi interesele personale ale cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante.
    2. Actele indicate se trimit celeilalte Părţi Contractante pe cale diplomatică, fără traducere şi fără plata.

    C. Succesiuni

    Articolul 36

    Principiul egalităţii
    Cetăţenii unei Părţi Contractante sînt egali cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante care domiciliază pe teritoriul acesteia, în ce priveşte aptitudinea de a întocmi sau revoca un testament privitor la bunurile care se găsesc şi drepturile ce urmează a fi realizate pe teritoriul acestei Părţi Contractante, precum şi la aptitudinea de a moşteni aceste bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru proprii cetăţeni care domiciliază pe teritoriul acestei Părţi Contractante.


    Articolul 37

    Dreptul de moştenire
    1. Dreptul de moştenire a bunurilor mobile se reglementează de legislaţia acelei Părţi Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul decesului.
    2. Dreptul de moştenire a bunurilor imobile se reglementează de legislaţia acelei Părţi pe teritoriul căreia se afla bunurile.


    Articolul 38

    Bunuri succesorale vacante
    Bunurile mobile succesorale vacante revin statului al cărui cetăţean a fost defunctul în momentul morţii; imobilele succesorale vacante revin statului pe teritoriul căruia se afla.


    Articolul 39

    Testamentul
    1. În privinta capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa se va aplica legislaţia Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocării testamentului.
    2. Testamentul şi revocarea testamentului se considera valabile în ce priveşte condiţiile de ordin formal dacă ele corespund legislaţiei naţionale a defunctului sau legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a făcut.


    Articolul 40

    Competenţa
    1. Procesele în cauzele de succesiuni de bunuri mobile, cu excepţia prevăzută la punctul 4 al prezentului articol, sînt de competenţa instituţiilor juridice ale Părţii Contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii.
    2. Procesele în cauzele de succesiuni de bunuri imobile sînt de competenţa instituţiilor juridice ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri.
    3. Prevederile punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi proceselor care se ivesc în legătură cu deschiderea succesiunii.
    4. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul uneia din Părţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, la cererea succesorului sau a altei persoane care are un drept la succesiune, deschiderea succesiunii şi litigiile care se ivesc în legătură cu succesiunea sînt de competenţa, instituţiilor juridice ale acestei Părţi Contractante, dacă toţi succesorii sînt de acord.


    Articolul 41

    Notificarea morţii
    1. În cazul cînd cetăţeanul unei Părţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Părţi, instituţia competenţa va notifica de îndată oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante despre deces, comunicînd totodată tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în cazul cînd acesta exista. Aceasta regula se aplică şi în cazul cînd instituţia competenţa a unei Părţi Contractante este informată ca cetăţeanul celeilalte Părţi, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul sau.
    2. Dacă oficiul diplomatic sau consular deţine date cu privire la decesul unui cetăţean al statului sau, înaintea instituţiei competente din statul de reşedinţa, le va notifica acesteia pentru a lua măsurile necesare de conservarea succesiunii.


    Articolul 42

    Competenţa oficiului diplomatic sau consular în procesele de succesiune
    1. În toate cauzele de succesiune care iau naştere pe teritoriul unei Părţi Contractante, colaboratorii oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante au dreptul sa reprezinte în faţa instituţiilor juridice sau în faţa altor instituţii pe cetăţenii proprii, fără să fie necesar un mandat special dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat alt mandatar.
    2. Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se transmit fără vreo alta procedura oficiului diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărui cetăţean era.


    Articolul 43

    Deschiderea şi citirea testamentului
    Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenţa instituţiei juridice a Părţii Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului şi procesul-verbal de citire a testamentului precum şi originalul testamentului, dacă se cere, se trimit instituţiei juridice a statului al cărui cetăţean a fost defunctul sau instituţiei juridice a celeilalte Părţi Contractante care efectuează procedura succesorală.


    Articolul 44

    Măsuri de conservare a succesiunii
    1. Instituţiile fiecărei Părţi Contractante vor lua potrivit legislaţiei lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante.
    2. Ele informează fără întîrziere oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante despre măsurile luate conform punctului unu al prezentului articol; oficiul diplomatic sau consular poate participa la realizarea acestor măsuri. La propunerea oficiul diplomatic sau consular măsurile luate conform punctului 1 al prezentului articol vor trebui schimbate, anulate sau aminate.
    Bunurile mobile succesorale precum şi actele decedatului vor fi predate, la cerere, oficiului diplomatic sau consular.


    Articolul 45

    Transmiterea succesiunii
    Dacă după terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Părţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, vor trebui să fie predate succesorilor al căror domiciliu sau reşedinţa se afla pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, atunci bunurile sau sumele realizate din vînzarea lor se transmit oficiului diplomatic sau consular al acestei Părţi Contractante cu condiţia ca:
    a) notariatul de stat sa fi chemat, dacă acesta se prevede în legislaţia Părţii unde se găsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia să-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni;
    b) toate taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate să fie plătite sau asigurate;
    c) instituţiile corespunzătoare să se fi declarat de acord cu exportul obiectelor care intră în masa succesorală sau cu transmiterea sumelor rezultate în urma vinzarii lor.

    D. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor în materie civilă şi familială

    Articolul 46

    Ambele Părţi Contractante recunosc şi executa reciproc pe teritoriul lor:
    a) hotărîrile instituţiilor juridice rămase definitive în cauzele civile şi familiale precum şi hotărîrile organelor de tutela şi curatela în cauzele care sînt de competenţa lor, date pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, pentru raporturile juridice care au luat naştere după intrarea în vigoare a prezentului tratat;
    b) sentinţele judecătoreşti definitive în cauzele penale privind obligaţia de despăgubire a victimei pentru daunele cauzate.
    Reguli privind executarea hotărîrilor judecătoreşti în materie civilă şi familială


    Articolul 47

    1. Examinarea cererilor de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţelor Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie îndeplinită executarea silită.
    2. Cererea de încuviinţare a executării silite se înaintează instanţei care în cauza respectiva a dat hotărîrea de fond. Aceasta cerere va fi transmisă instanţei competente sa pronunţe hotărîrea de încuviinţare a executării silite.
    3. Cererea va cuprinde datele prevăzute de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie îndeplinită executarea silită.
    4. Cererea va fi însoţită de o traducere a sa în limba Părţii Contractante solicitate, certificată potrivit punctului 2 din articolul 9 al prezentului Tratat.


    Articolul 48

    La cererea de încuviinţare a executării silite se va anexa:
    a) textul complet al hotărîrii precum şi adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă, dacă aceasta nu rezultă din însuşi textul hotărîrii;
    b) adeverinta din care să rezulte ca pîrîtului care nu a participat la proces, i s-a inminat la timp, cel puţin odată şi în forma cuvenită, înştiinţarea de chemare la instanţa;
    c) traducerile certificate ale actelor indicate la punctele "a" şi "b" din prezentul articol, întocmite potrivit punctului 2 al articolului 9 al prezentului Tratat.


    Articolul 49

    Dacă la acordarea încuviinţării de executare silită instanţa are îndoieli, ea poate chema persoana care a înaintat cererea pentru a-i cere explicaţii sau chiar sa o oblige sa înlăture lipsurile cererii. Ea poate de asemenea asculta debitorul asupra conţinutului cererii şi sa ceara lămuriri instanţei care a pronunţat hotărîrea.


    Articolul 50

    1. Procedura executării silite se efectuează potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia trebuie să fie îndeplinită executarea silită.
    2. Debitorul poate face obiecţiuni în faţa instanţei care a pronunţat hotărîrea de încuviinţare a executării silite, atît împotriva admisibilităţii ei cît şi în legătură cu satisfacerea pretenţiei cuprinsă în hotărîrea judecătorească, numai în cazul cînd aceasta este admisibil potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a dat hotărîrea.


    Articolul 51

    În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată legate de executarea silită, se aplică legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie adusă la îndeplinire hotărîrea.


    Articolul 52

    Refuzul de a recunoaşte şi executa hotărîrile judecătoreşti în cauzele civile şi familiale
    Recunoaşterea hotărîrii judecătoreşti sau încuviinţarea executării silite se poate refuza:
    a) dacă persoana care a înaintat cererea sau dacă pîrîtul în cauza nu a participat la proces ca urmare a faptului ca lui sau mandatarului sau nu le-a fost inminata legal şi la timp citaţia;
    b) dacă hotărîrea judecătorească este în contradictie cu o hotărîre definitivă, data în prealabil între aceleaşi părţi avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei de către instanţa Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea silită. Aceasta prevedere nu se aplică în cazul cînd s-au schimbat în mod substanţial împrejurările pe baza cărora hotărîrea judecătorească precedenta a determinat conţinutul şi timpul executării.


    Articolul 53

    Tranzacţii judiciare
    Prevederile articolelor 46-52 ale prezentului Tratat privind hotărîrile judecătoreşti se aplică şi tranzacţiilor încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti.


    Capitolul 2 Asistenţa judiciară în cauzele penale


    Articolul 54

    Obligaţia extrădării
    1. Părţile Contractante se obliga să-şi extrădeze reciproc, la cerere, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penală sau pentru executarea sentinţei.
    2. Extrădarea se admite numai pentru infracţiunile a căror savirsire atrage, potrivit legislaţiei ambelor Părţi Contractante, o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau o pedeapsă mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrădarea") şi pentru executarea sentinţelor definitive prin care s-a pronunţat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.


    Articolul 55

    Refuzarea extrădării
    Extrădarea nu are loc dacă:
    a) persoana a carei extrădare se cere este cetăţean al Părţii Contractante solicitate;
    b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
    c) potrivit legislaţiei Părţii Contractante solicitate urmărirea penală nu poate fi începută sau sentinta nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
    d) persoana a carei extrădare se cere, a fost judecat definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacă în cauza s-a dat o ordonanţa de încetarea procesului penal pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.


    Articolul 56

    Obligaţia de începere a urmăririi penale
    1. Fiecare Parte Contractantă se obliga ca la cererea celeilalte Părţi Contractante sa înceapă, în conformitate cu propria sa legislaţie, urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi atunci cînd exista date suficiente ca au savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea.
    2. La cerere se anexează o informare cuprinzînd date despre infracţiune împreună cu toate probele existente cu privire la săvîrşirea infracţiunii.
    3. Partea Contractantă solicitată informează Partea Contractantă Solicitanta despre sfîrşitul procesului penal iar în cazul cînd a fost pronunţată o sentinta definitivă va trimite şi copia acesteia.


    Articolul 57

    Modul de legătură
    În problemele extrădării şi începerii urmăririi penale comunică între ele Ministerul Justiţiei sau Procuratura Republicii Populare Române şi Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.


    Articolul 58

    Actele care se anexează la cererea de extrădare
    La cererea de extrădare se anexează:
    a) copia certificată a mandatului de arestare iar la cererea de extrădare pentru executarea sentinţei - copia certificată a sentinţei rămase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindă date asupra conţinutului infracţiunii, asupra locului şi timpului săvîrşirii infracţiunii precum şi calificarea ei juridică; dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale este necesar să se indice mărimea lor;
    b) textul de lege al Părţii Contractante solicitante după care se califica infracţiunea;
    c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat deja o parte din pedeapsa;
    d) datele existente privind cetăţenia persoanei a carei extrădare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau reşedinţa sa, date cu privire la persoana precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale.


    Articolul 59

    Date suplimentare
    1. În cazul cînd se nasc îndoieli cu privire la săvîrşirea infracţiunii care atrage extrădarea sau dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantă solicitată poate să ceara date suplimentare stabilind în acest scop un termen de o luna pînă la doua luni. Acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive serioase, la cererea Părţii Contractante solicitante.
    2. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantă solicitată poate elibera persoana arestata.


    Articolul 60

    Arestare în vederea extrădării
    După primirea cererii, Partea Contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepţia acelor cazuri cînd extrădarea nu poate avea loc.


    Articolul 61

    Arestarea înainte de primirea cererii de extrădare
    1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare dacă se face intervenţie în acest sens. Intervenţia va face referire la mandatul de arestare sau la sentinta definitivă emisă împotriva acelei persoane indicindu-se ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare înainte de primirea cererii de extrădare poate fi trimisa prin posta, telegraf, telefon sau radio.
    2. Fără intervenţia prevăzută la punctul 1 al prezentului articol, persoana poate fi arestata dacă exista date suficiente că nu a savirsit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea.
    Despre arestarea înaintea primirii cererii de extrădare, se va comunică neîntîrziat celeilalte Părţi Contractante.


    Articolul 62

    Punerea în libertate a arestatului în cazul neprimirii cererii de extrădare
    Persoana deţinută conform punctului 1 şi 2 al articolului 61 din prezentul Tratat poate fi eliberata dacă în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrădare.


    Articolul 63

    Amînarea extrădării
    Dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal în curs de desfăşurare sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrşitul procesului penal, pînă la executarea pedepsei prevăzută în sentinta sau pînă la stingerea executării pedepsei.


    Articolul 64

    Extrădarea temporară
    1. Dacă amînarea extrădării prevăzută în articolul 63 din prezentul Tratat ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a urmăririi penale sau ar putea aduce prejudicii serioase anchetarii infracţiunii, persoana a carei extrădare s-a cerut poate, pe baza unei cereri temeinic motivate, să fie extrădată temporar.
    2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor de urmărire pentru care a fost extrădată.


    Articolul 65

    Cereri de extrădare primite din partea mai multor state
    Dacă cererile de extrădare se primesc din partea mai multor state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte căreia din aceste cereri îi va da satisfactie.


    Articolul 66

    Limitele urmăririi persoanei extrădate
    1. Fără acordul Părţii Contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat pentru o infracţiune săvîrşită înaintea extrădării şi pentru care nu s-a făcut extrădarea.
    2. Acordul nu este necesar dacă în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnării, în termen de o luna de la executarea pedepsei sau stingerea executării ei, persoana extrădată nu părăseşte teritoriul Părţii Contractante solicitante sau dacă ea se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.


    Articolul 67

    Predarea
    Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante solicitante locul şi data predării. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu ia în primire persoana ce urmează a fi extrădată în curs de 15 zile de la data stabilită pentru predare, aceasta persoana poate fi pusă în libertate.


    Articolul 68

    Repetarea extrădării
    Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri de extrădare ea va fi extrădată fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute în articolul 58 şi 59 din prezentul Tratat.


    Articolul 69

    Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal
    Părţile Contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la sfîrşitul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunţate o sentinta definitivă, se va transmite şi copia sentinţei.


    Articolul 70

    Tranzitarea persoanelor extrădate de către un al treilea stat
    1. Fiecare Parte Contractantă autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrădate de către un al treilea stat, celeilalte Părţi Contractante.
    2. Cererea pentru autorizarea unei astfel de transport se înaintează şi se rezolva după aceleaşi reguli ca şi cererea de extrădare.
    3. Părţile Contractante nu sînt obligate sa autorize transportul persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat.


    Articolul 71

    Transportul persoanelor arestate
    1. În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unor persoane care se găsesc arestate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organele prevăzute în articolul 57 din prezentul Tratat pot dispune transportarea lor pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane să fie menţinute în stare de arest şi să fie înapoiate în cel mai scurt timp după audiere.
    2. În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unor persoane care se găsesc arestate într-un al treilea stat, atunci organele Părţii Contractante solicitate, prevăzute în articolul 57 din prezentul Tratat, autoriza transportul acestor persoane pe teritoriul statului lor cu respectarea prevederilor articolului 8 din prezentul Tratat.


    Articolul 72

    Transmiterea obiectelor
    1. Părţile Contractante se oblica să-şi trimită reciproc:
    a) obiectele care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrădarea;
    b) obiectele care pot avea importanţa ca probe în cauza penală; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurări.
    2. Dacă obiectele cerute sînt necesare Părţii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului în cauza.
    3. Obiectele prevăzute la punctul 1 litera "a" din prezentul articol, după terminarea procesului vor fi predate Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază persoana pagubita prin săvîrşirea infracţiunii.
    Obiectele prevăzute la punctul 1 litera "b" se restituie Părţii Contractante care le-a transmis.


    Articolul 73

    Comunicarea sentinţelor de condamnare
    Fiecare Parte Contractantă va comunică, la cerere, celeilalte Părţi Contractante date privind sentinţele definitive pronunţate de instanţele unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante, luînd în acelaşi timp măsuri pentru transmiterea amprentelor digitale existente ale comandantilor.


    Secţiunea a III-A DISPOZIŢIUNI FINALE


    Articolul 74

    Ratificarea
    Prezentul Tratat este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat.


    Articolul 75

    Intrarea în vigoare
    1. Prezentul Tratat intră în vigoare după 30 zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrării lui în vigoare.
    2. Dacă nici una din Părţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rămîne în vigoare pînă cînd una din Părţile Contractante îl va denunta cu preaviz de un an.
    Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare, fiecare în limbile română şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
    Drept care împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
    Încheiat la Moscova, la 3 aprilie 1958.
    --------------