DECIZIE nr. 688 din 12 iunie 2008referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 28 iulie 2008



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Laurenţia Maria Grosu în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 821D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 522D/2008 şi nr. 821D/2008 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 821D/2008 la Dosarul nr. 522D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 306/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Laurenţia Maria Grosu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii din 23 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 306/102/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^4 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă.Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.580/110/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii din 10 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.580/110/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, care prevăd o serie de cauze de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ce trebuie verificate de instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia, încalcă prevederile constituţionale care reglementează atribuţiile Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi şi accesul liber la justiţie. În acest sens, arată că pentru apărarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale trebuie să existe pentru orice persoană posibilitatea de a se adresa instanţei, implicit Curţii Constituţionale. În acelaşi timp, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 conferă nepermis instanţelor de judecată competenţa de a aprecia dacă excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă sau inadmisibilă, atribut esenţial al Curţii Constituţionale. De asemenea, arată că termenele prevăzute de textul de lege criticat sunt prea scurte, astfel că nu este respectată cerinţa unui termen rezonabil.Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie arată că "împărtăşeşte argumentele aduse în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că este firesc ca aprecierea aplicabilităţii în cauză a unor texte legale să revină instanţei care judecă procesul respectiv, iar nu Curţii Constituţionale, a cărei competenţă se referă exclusiv la aprecierea conformităţii actelor normative inferioare cu Legea fundamentală. În plus, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă unei căi de atac în sistemul instanţelor de judecată, ceea ce conferă părţii care a invocat excepţia o garanţie în plus pentru accesul liber la justiţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 607/2005 şi Decizia nr. 35/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziţii potrivit cărora "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. [...] (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte constituţionale: art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat; art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil; art. 142 alin. (1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei; art. 146 lit. d) privind atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepţiei au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional. Astfel, printr-o serie de decizii, aşa cum este şi Decizia nr. 1.113 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 20 decembrie 2007, Curtea a statuat că textele de lege care prevăd posibilitatea instanţelor de a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate "sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii".În ceea ce priveşte condiţiile pe care o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisibilă, Curtea observă că acestea sunt strict prevăzute de lege, astfel că instanţa de judecată nu poate respinge ca inadmisibilă excepţia pentru alte motive decât cele limitativ enumerate de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992. În acest sens trebuie interpretat şi rolul instanţei de a se pronunţa asupra oportunităţii sesizării instanţei de contencios constituţional.De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Astfel, în exercitarea rolului său de filtru, instanţa nu poate respinge excepţia de neconstituţionalitate pe motive ce ţin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, suprapunându-se astfel competenţei instanţei de contencios constituţional, ci doar cu privire la motive ce ţin strict de îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. În plus, în anumite situaţii instanţa este cea mai în măsură să aprecieze asupra condiţiilor de admisibilitate, aşa cum este legătura care trebuie să existe între textele de lege criticate şi fondul cauzei.În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la respectarea cerinţei termenului rezonabil, Curtea constată că, prin Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, a statuat deja că "natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Laurenţia Maria Grosu în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi de Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea-----------