DECIZIE nr. 529 din 13 mai 2008referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 2 iulie 2008



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorMaria Bratu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margareta Wening, Monica Stach Nasta, Maria Dorothea Nasta, prin mandatar, în Dosarul nr. 5.812/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.812/30/2006 Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margareta Wening, Monica Stach Nasta, Maria Dorothea Nasta, prin mandatar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, care au modificat parţial conţinutul art. 20 alin. (1), în vechea numerotare a legii speciale, respectiv art. 21 alin. (1) în numerotarea sa după republicare, prin introducerea sintagmei "sau de orice altă persoană juridică de drept public", au exceptat de la obligaţia de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv persoana juridică deţinătoare care s-a privatizat între timp. Consideră că modificările aduse art. 21 alin. (1) au permis ca o notificare adresată unei persoane juridice private, iniţial valabilă în raport cu textul de lege nemodificat, să devină ulterior nevalabilă, ceea ce înseamnă că dispoziţiile Legii nr. 247/2005 retroactivează. Susţin, de asemenea, că textul de lege criticat contravine şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât creează o discriminare nejustificată, nelegală şi imorală, deoarece în toate celelalte ipoteze Legea nr. 10/2001 protejează pe solicitanţii imobilelor preluate abuziv, exceptându-i doar pe cei care se găsesc în situaţia fortuită de a afla că societăţile comerciale deţinătoare au fost privatizate între timp. Totodată, consideră că prevederile criticate sunt contrare şi dispoziţiilor imperative ale art. 9 din acelaşi act normativ, potrivit cărora "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini".Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 15 şi 16, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că autorii excepţiei pornesc de la o interpretare greşită a textului de lege criticat, dedusă din împrejurarea că, înainte de modificarea art. 21 alin. (1) prin Legea nr. 247/2005, vechiul text al art. 20 alin. (1) conţinea sintagma "orice persoană juridică". Apreciază că o astfel de interpretare este evident contrazisă prin analiza sistematică a întregului act normativ cu caracter reparatoriu. Consideră că modificarea adusă prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu schimbă în niciun fel situaţia juridică creată prin vechea reglementare, scopul urmărit de legiuitorul din 2005 nefiind acela de a micşora sfera persoanelor juridice ce au calitatea de unităţi deţinătoare obligate la restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci de a explicita, de a face mai clară şi mai uşor de aplicat dispoziţia legală cuprinsă în textul de lege criticat. Arată că nu se poate susţine că art. 21 alin. (1) retroactivează, întrucât prin modificarea legislativă la care fac referire autorii excepţiei nu a intervenit vreo modificare a situaţiei juridice a persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii, în raport cu momentul la care cererea lor a fost soluţionată. Cât priveşte neconcordanţa între textul de lege criticat şi prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, invocată de către autori, consideră că acest aspect excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată. Face referire la Decizia nr. 151/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, constată că autorul critică prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a prevederilor legale privind restituirea imobilelor, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora "(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare."Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 15 alin. (1) şi (2) privind principiile universalităţii şi neretroactivităţii legii.Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.Textul de lege examinat nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflate în situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziţie constituţională, că în prezent se poate reglementa restituirea către foştii proprietari a imobilelor preluate abuziv care sunt deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei că, datorită modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textul de lege criticat este retroactiv, Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, o eventuală diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispoziţiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele produse înainte de intrarea ei în vigoare, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare.Considerentele acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Şi, în fine, invocarea încălcării prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi primită, deoarece Curtea Constituţională, în exercitarea controlului de constituţionalitate, nu examinează dispoziţiile de lege criticate decât prin raportare la dispoziţiile constituţionale şi cele cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu prin raportare la alte reglementări din legislaţia internă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margareta Wening, Monica Stach Nasta, Maria Dorothea Nasta, prin mandatar, în Dosarul nr. 5.812/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu----------