DECIZIE nr. 445 din 15 aprilie 2008referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 6 mai 2008
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorMihaela Ionescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu în Dosarul nr. 148/313/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Ioan Dumitrescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Totodată, arată că motivul de neconstituţionalitate invocat priveşte aplicarea textului de lege criticat, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 148/313/2007, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu într-o cauză având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs şi din notele scrise, autorii acesteia susţin că prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că au formulat cererea de reconstituire în anul 1991, astfel încât în soluţionarea acesteia trebuia să se aplice prevederile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, iar nu prevederile art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000. Astfel, prin aplicarea textului de lege criticat, instanţa de fond creează discriminare între persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 1/2001, categorie din care fac parte şi autorii excepţiei. De asemenea, arată că, prin aplicarea prevederilor criticate, se încalcă şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, întrucât textul de lege criticat impune condiţii de admisibilitate a probei cu martori, imposibil de îndeplinit.Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. Arată că nu există discriminare între persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 1/2001 şi, de asemenea, textul criticat nu contravine art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de proprietate încă nu a fost recunoscut de instanţă, el urmând a fi dovedit în condiţiile legilor reparatorii în domeniul fondului funciar. Menţionează că textul de lege criticat ridică o problemă de interpretare care este de competenţa instanţelor de judecată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Art. 6 alin. (1^3) a fost introdus prin art. I pct. 8 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi are următorul cuprins: "În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular. Critica de neconstituţionalitate a art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 se face şi prin raportare la art. 186 din Codul de procedură civilă.Examinând excepţia, Curtea constată că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."În consecinţă, prevederile de lege criticate nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, sub aspectul invocat, excepţia fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu în Dosarul nr. 148/313/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu----------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorMihaela Ionescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu în Dosarul nr. 148/313/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Ioan Dumitrescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Totodată, arată că motivul de neconstituţionalitate invocat priveşte aplicarea textului de lege criticat, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 148/313/2007, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu într-o cauză având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs şi din notele scrise, autorii acesteia susţin că prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că au formulat cererea de reconstituire în anul 1991, astfel încât în soluţionarea acesteia trebuia să se aplice prevederile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, iar nu prevederile art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000. Astfel, prin aplicarea textului de lege criticat, instanţa de fond creează discriminare între persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 1/2001, categorie din care fac parte şi autorii excepţiei. De asemenea, arată că, prin aplicarea prevederilor criticate, se încalcă şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, întrucât textul de lege criticat impune condiţii de admisibilitate a probei cu martori, imposibil de îndeplinit.Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. Arată că nu există discriminare între persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 1/2001 şi, de asemenea, textul criticat nu contravine art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de proprietate încă nu a fost recunoscut de instanţă, el urmând a fi dovedit în condiţiile legilor reparatorii în domeniul fondului funciar. Menţionează că textul de lege criticat ridică o problemă de interpretare care este de competenţa instanţelor de judecată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Art. 6 alin. (1^3) a fost introdus prin art. I pct. 8 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi are următorul cuprins: "În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular. Critica de neconstituţionalitate a art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 se face şi prin raportare la art. 186 din Codul de procedură civilă.Examinând excepţia, Curtea constată că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."În consecinţă, prevederile de lege criticate nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, sub aspectul invocat, excepţia fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu în Dosarul nr. 148/313/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari