DECIZIE nr. 472 din 22 aprilie 2008referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 336 din 30 aprilie 2008
Cu Adresa nr. 51/1.015 din data de 18 martie 2008, un număr de 71 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Liviu D. Almăşan, Constantin C. Amarie, Romică C. Andreica, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Marius N. Bălu, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Cristian Alexandru R. Boureanu, William Gabriel S. Brânză, Daniel I. Buda, Obuf Cătălin Ovidiu Gh. Buhăianu, Diana Maria C. Buşoi, Costică N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Petru I. Călian, Alexandru A. Ciocâlteu, Liviu D. Codârlă, Anca M. Constantinescu, Dumitru Gheorghe Mircea O. Coşea, Radu-Cătălin Drăguş, Stelian N. Duţu, Stelian G. Fuia, Ionesie P. Ghioghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Cristian Marius I. Hoinaru, Traian Constantin A. Igaş, Cristian B. Ilie, Valentin Adrian M. Iliescu, Daniel I. Ionescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Mircea Teodor M.S. Iustian, Radu V. D. Lambrino, Petru C. Lificiu, Dănuţ E. Liga, Mircea Man, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Corneliu V. Momanu, Petru P. Movilă, Viorel N. Oancea, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olărean, Dumitru M. Pardău, Marian Sorin C. Paveliu, Constantin M. Petrea, Marcel Adrian O. Piteiu, Corneliu L. Popescu, Florin Aurelian N. Popescu, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Vasile I. Pruteanu, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Ghe. Puzdrea, Cristian I. Rădulescu, Marius I. Rogin, Gabriel L. Sandu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Ion I. Stoica, Petre Străchinaru, Cornel H. Ştirbeţ, Valeriu I. Tabără, Constantin V. Tudor, Raluca D. Turcan, Petre I. Ungureanu, Horia C. Văsioiu şi Claudius Mihail Gh. Zaharia au sesizat Curtea Constituţională asupra neconstituţionalităţii pct. 1 din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.010 din 18 martie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 603A/2008.În motivarea sesizării se arată că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, potrivit căruia: "1. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 16. - (1) Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător. (2) În situaţia în care cel în cauză este ministrul justiţiei, cererea se adresează primului-ministru.»", "este neconstituţional, pentru că încalcă prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie". Art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, invocat ca fiind încălcat, prevede: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor."În opinia autorilor sesizării, prin textul de lege criticat "se repartizează competenţe, diferenţiat, în funcţie de calitatea de deputat sau cea de senator avută de persoana în cauză, care este şi membru al Guvernului, pentru fiecare dintre autorităţile publice prevăzute de textul constituţional, cu toate că în Constituţie nu se face o asemenea repartizare de competenţe". De asemenea, se susţine că dispoziţia potrivit căreia ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale contravine prevederilor tezei întâi din alin. (2) al art. 109 din Constituţie, referitoare la autorităţile publice - Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României - care pot declanşa procedura de urmărire penală. Aşadar, nici Constituţia şi nici alte prevederi legale nu permit ministrului justiţiei sau primului-ministru să exercite o astfel de atribuţie. Se arată că art. 16 alin. (1) criticat reia în întregime dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 115/1999. Or, întreg art. 16 din lege a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, astfel că reiterarea "aceluiaşi text într-o altă iniţiativă legislativă" nu mai este posibilă, "pentru că devine şi el neconstituţional" "pe baza principiului autorităţii de lucru judecat".Şi în legătură cu neconstituţionalitatea alin. (2) al art. 16 din legea criticată se invocă încălcarea art. 109 alin. (2) din Constituţie, constând în însăşi stabilirea unor atribuţii pentru ministrul justiţiei sau pentru primul-ministru în procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Autorii sesizării consideră că o asemenea competenţă a ministrului justiţiei nu se poate întemeia nici pe prevederile constituţionale ale alin. (3) al art. 109, în sensul cărora prin legea privind răspunderea ministerială se reglementează doar "Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului [...]". Aşadar, se apreciază că sunt neconstituţionale "toate reglementările care depăşesc limitele art. 109 alin. (3) din Constituţie". Oricum, şi alin. (2) al art. 16 din legea criticată reia prevederile alin. (8) al art. 16 din Legea nr. 115/1999, a căror neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007.O altă critică de neconstituţionalitate priveşte "modalitatea defectuoasă de reglementare" faţă de dispoziţiile art. 72 alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora parlamentarii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără nicio aprobare. Ca atare, se consideră că legea criticată prevede o procedură greoaie de urmărire penală şi de trimitere în judecată a deputaţilor şi senatorilor şi nesusţinută de argumente constituţionale.În sfârşit, se mai arată că prin legea ce face obiectul controlului de constituţionalitate, care a fost adoptată ulterior pronunţării şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, s-au depăşit limitele acestei decizii şi, "ca urmare, se poate uşor constata că prevederile legale criticate nu sunt conforme Constituţiei". Or, în temeiul art. 1 alin. (3) şi al art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi al prevederilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul, în procedura legislativă de punere de acord a legii neconstituţionale deja promulgate cu dispoziţiile Constituţiei, nu ar putea să ignore conţinutul deciziei Curţii, prin care legea în cauză a fost declarată neconstituţională, şi aceasta pentru că, în cazul ignorării deciziei, Curtea Constituţională se va pronunţa cu respectarea jurisprudenţei sale formată anterior". Depăşirea limitelor stabilite prin decizia Curţii Constituţionale este demonstrată şi prin faptul că "prin textul criticat nu sunt avuţi în vedere membrii Guvernului care nu sunt deputaţi sau senatori, pentru care legea criticată nu prevede nicio procedură de urmat", şi "nici celelalte prevederi ale Legii nr. 115/1999 nu cuprind nimic în ceea ce priveşte procedura de urmat în asemenea cazuri".În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/1.540/C.P.T. din 16 aprilie 2008, prin care arată că propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială, care în opinia autorilor sesizării este contrară dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, "reia parţial fostele prevederi ale art. 16 din Legea nr. 115/1999, prevederi care au fost însă declarate neconstituţionale" prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007, din al cărei cuprins citează. Consideră că obiectul prezentei obiecţii "a fost soluţionat" prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, prin care instanţa constituţională s-a pronunţat în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.De asemenea, în conţinutul aceleiaşi decizii, Curtea menţionează că: "în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului şi a foştilor membri ai Guvernului care, la data sesizării, nu au şi calitatea de deputat sau de senator."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate a fost dezbătută la data de 16 aprilie 2008, pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor şi a celorlalte documente aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru dezbateri, a dispus continuarea dezbaterilor în vederea pronunţării pentru data de 22 aprilie 2008.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, documentele privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile criticate din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este neconstituţional pentru că încalcă prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care prevede că "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor".Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea urmează să o admită, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.I. Din analiza documentelor în legătură cu iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ privind Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 rezultă că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007, s-a constatat neconstituţionalitatea lor, cu consecinţa extinderii procedurii derogatorii de urmărire penală şi de judecată a membrilor Guvernului în funcţie, pentru infracţiunile săvârşite în această calitate, şi asupra foştilor membri ai acestuia.Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".Ca urmare, pentru a pune de acord prevederile Legii nr. 115/1999, republicată, cu textele din Legea fundamentală invocate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007, Guvernul a iniţiat un proiect de lege pentru modificarea art. 23 din Legea nr. 115/1999, pe care, în forma avizată de Consiliul Legislativ, l-a supus Senatului spre adoptare cu procedura de urgenţă.Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 decembrie 2007, în forma propusă de Guvern, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată, având următoarea redactare:"Articol unic. - Articolul 23 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. Alineatul (2) va avea următorul cuprins:«(2) Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură prevăzute de prezenta lege.»2. Alineatul (3) se abrogă."Potrivit art. 75 din Constituţie, Senatul a înaintat spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională.În şedinţa din 11 martie 2008, Camera Deputaţilor a adoptat, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, într-o formă mult deosebită de cea adoptată de Senat, astfel:- titlul Legii a fost modificat; a fost introdus articolul 16; la articolul 23 a fost reformulat alin. (2) şi a fost introdus un nou alineat (3).În urma intervenţiilor de ordin legislativ ale Camerei Deputaţilor asupra proiectului de lege adoptat de Senat, legea a căpătat următorul cuprins:"Lege pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialăParlamentul României adoptă prezenta lege.Articol unic. - Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:«Art. 16. - (1) Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător. (2) În situaţia în care cel în cauză este ministrul justiţiei, cererea se adresează primului-ministru.»2. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 23 se modifică şi vor avea următorul cuprins:«(2) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi privind dreptul de a cere urmărirea penală şi judecarea pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se aplică şi foştilor membri ai Guvernului. (3) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile în toate cauzele în care au fost sesizate infracţiuni săvârşite de foştii membri ai Guvernului în exerciţiul funcţiei lor, aflate în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţelor de judecată»".II. Prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12-22 din cap. III "Procedura de urmărire şi judecare" din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, precum şi ale art. 23 şi 24 din aceeaşi lege, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţională, admiţând excepţia, a constatat că art. 16 din legea criticată, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2007, este neconstituţional.Însă, Curtea constată că în prezentul dosar dispoziţiile art. 16 în redactarea adoptată de Parlament şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate corespund din punct de vedere al conţinutului textului care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007.III. Curtea mai constată că varianta legii adoptată de Camera Deputaţilor se îndepărtează de la obiectul avut în vedere de iniţiatorul său, şi anume ca dispoziţiile procedurale privind urmărirea penală şi judecarea membrilor Guvernului să fie aplicate şi foştilor membri pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.Prin modificările aduse, Camera Deputaţilor a mai reglementat, în plus, şi o altă problemă, şi anume procedura de urmat în cazul urmăririi penale a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului care au şi calitatea de deputat sau de senator. Curtea constată că aceste modificări semnificative, de substanţă, nu au fost niciodată şi în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, care a fost prima Cameră sesizată. Pe de altă parte, asupra acestei reglementări, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.Curtea constată că "Dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral".Aşadar, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului. În cauză, art. 16 în forma introdusă de Camera Deputaţilor ar fi trebuit dezbătut pentru prima dată, potrivit art. 75 din Constituţie, în şedinţa Senatului, pe calea unei iniţiative legislative, şi apoi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Curtea constată că, procedându-se astfel, Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială a fost adoptată cu încălcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare, şi anume a principiului constituţional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi a competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală.IV. În sfârşit, Curtea observă că în legătură cu neconstituţionalitatea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum şi că în doctrină au fost exprimate critici referitoare la unele dintre prevederile acesteia, astfel încât apreciază că este cazul a se proceda la reexaminarea, în ansamblu, a legii, care să răspundă tuturor observaţiilor formulate.Avem în vedere:- Decizia Curţii Constituţionale nr. 93 din 16 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999;- Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007;- Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007;- Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.V. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este neconstituţională.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterile au avut loc la datele de 16 şi 22 aprilie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu____________
| EMITENT |
Cu Adresa nr. 51/1.015 din data de 18 martie 2008, un număr de 71 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Liviu D. Almăşan, Constantin C. Amarie, Romică C. Andreica, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Marius N. Bălu, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Cristian Alexandru R. Boureanu, William Gabriel S. Brânză, Daniel I. Buda, Obuf Cătălin Ovidiu Gh. Buhăianu, Diana Maria C. Buşoi, Costică N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Petru I. Călian, Alexandru A. Ciocâlteu, Liviu D. Codârlă, Anca M. Constantinescu, Dumitru Gheorghe Mircea O. Coşea, Radu-Cătălin Drăguş, Stelian N. Duţu, Stelian G. Fuia, Ionesie P. Ghioghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Cristian Marius I. Hoinaru, Traian Constantin A. Igaş, Cristian B. Ilie, Valentin Adrian M. Iliescu, Daniel I. Ionescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Mircea Teodor M.S. Iustian, Radu V. D. Lambrino, Petru C. Lificiu, Dănuţ E. Liga, Mircea Man, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Corneliu V. Momanu, Petru P. Movilă, Viorel N. Oancea, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olărean, Dumitru M. Pardău, Marian Sorin C. Paveliu, Constantin M. Petrea, Marcel Adrian O. Piteiu, Corneliu L. Popescu, Florin Aurelian N. Popescu, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Vasile I. Pruteanu, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Ghe. Puzdrea, Cristian I. Rădulescu, Marius I. Rogin, Gabriel L. Sandu, Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Ion I. Stoica, Petre Străchinaru, Cornel H. Ştirbeţ, Valeriu I. Tabără, Constantin V. Tudor, Raluca D. Turcan, Petre I. Ungureanu, Horia C. Văsioiu şi Claudius Mihail Gh. Zaharia au sesizat Curtea Constituţională asupra neconstituţionalităţii pct. 1 din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.010 din 18 martie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 603A/2008.În motivarea sesizării se arată că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, potrivit căruia: "1. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 16. - (1) Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător. (2) În situaţia în care cel în cauză este ministrul justiţiei, cererea se adresează primului-ministru.»", "este neconstituţional, pentru că încalcă prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie". Art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, invocat ca fiind încălcat, prevede: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor."În opinia autorilor sesizării, prin textul de lege criticat "se repartizează competenţe, diferenţiat, în funcţie de calitatea de deputat sau cea de senator avută de persoana în cauză, care este şi membru al Guvernului, pentru fiecare dintre autorităţile publice prevăzute de textul constituţional, cu toate că în Constituţie nu se face o asemenea repartizare de competenţe". De asemenea, se susţine că dispoziţia potrivit căreia ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale contravine prevederilor tezei întâi din alin. (2) al art. 109 din Constituţie, referitoare la autorităţile publice - Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României - care pot declanşa procedura de urmărire penală. Aşadar, nici Constituţia şi nici alte prevederi legale nu permit ministrului justiţiei sau primului-ministru să exercite o astfel de atribuţie. Se arată că art. 16 alin. (1) criticat reia în întregime dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 115/1999. Or, întreg art. 16 din lege a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, astfel că reiterarea "aceluiaşi text într-o altă iniţiativă legislativă" nu mai este posibilă, "pentru că devine şi el neconstituţional" "pe baza principiului autorităţii de lucru judecat".Şi în legătură cu neconstituţionalitatea alin. (2) al art. 16 din legea criticată se invocă încălcarea art. 109 alin. (2) din Constituţie, constând în însăşi stabilirea unor atribuţii pentru ministrul justiţiei sau pentru primul-ministru în procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Autorii sesizării consideră că o asemenea competenţă a ministrului justiţiei nu se poate întemeia nici pe prevederile constituţionale ale alin. (3) al art. 109, în sensul cărora prin legea privind răspunderea ministerială se reglementează doar "Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului [...]". Aşadar, se apreciază că sunt neconstituţionale "toate reglementările care depăşesc limitele art. 109 alin. (3) din Constituţie". Oricum, şi alin. (2) al art. 16 din legea criticată reia prevederile alin. (8) al art. 16 din Legea nr. 115/1999, a căror neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007.O altă critică de neconstituţionalitate priveşte "modalitatea defectuoasă de reglementare" faţă de dispoziţiile art. 72 alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora parlamentarii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără nicio aprobare. Ca atare, se consideră că legea criticată prevede o procedură greoaie de urmărire penală şi de trimitere în judecată a deputaţilor şi senatorilor şi nesusţinută de argumente constituţionale.În sfârşit, se mai arată că prin legea ce face obiectul controlului de constituţionalitate, care a fost adoptată ulterior pronunţării şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, s-au depăşit limitele acestei decizii şi, "ca urmare, se poate uşor constata că prevederile legale criticate nu sunt conforme Constituţiei". Or, în temeiul art. 1 alin. (3) şi al art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi al prevederilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul, în procedura legislativă de punere de acord a legii neconstituţionale deja promulgate cu dispoziţiile Constituţiei, nu ar putea să ignore conţinutul deciziei Curţii, prin care legea în cauză a fost declarată neconstituţională, şi aceasta pentru că, în cazul ignorării deciziei, Curtea Constituţională se va pronunţa cu respectarea jurisprudenţei sale formată anterior". Depăşirea limitelor stabilite prin decizia Curţii Constituţionale este demonstrată şi prin faptul că "prin textul criticat nu sunt avuţi în vedere membrii Guvernului care nu sunt deputaţi sau senatori, pentru care legea criticată nu prevede nicio procedură de urmat", şi "nici celelalte prevederi ale Legii nr. 115/1999 nu cuprind nimic în ceea ce priveşte procedura de urmat în asemenea cazuri".În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/1.540/C.P.T. din 16 aprilie 2008, prin care arată că propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială, care în opinia autorilor sesizării este contrară dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, "reia parţial fostele prevederi ale art. 16 din Legea nr. 115/1999, prevederi care au fost însă declarate neconstituţionale" prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007, din al cărei cuprins citează. Consideră că obiectul prezentei obiecţii "a fost soluţionat" prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, prin care instanţa constituţională s-a pronunţat în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.De asemenea, în conţinutul aceleiaşi decizii, Curtea menţionează că: "în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului şi a foştilor membri ai Guvernului care, la data sesizării, nu au şi calitatea de deputat sau de senator."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea de neconstituţionalitate a fost dezbătută la data de 16 aprilie 2008, pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor şi a celorlalte documente aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru dezbateri, a dispus continuarea dezbaterilor în vederea pronunţării pentru data de 22 aprilie 2008.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, documentele privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile criticate din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este neconstituţional pentru că încalcă prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care prevede că "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor".Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea urmează să o admită, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.I. Din analiza documentelor în legătură cu iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ privind Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 rezultă că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007, s-a constatat neconstituţionalitatea lor, cu consecinţa extinderii procedurii derogatorii de urmărire penală şi de judecată a membrilor Guvernului în funcţie, pentru infracţiunile săvârşite în această calitate, şi asupra foştilor membri ai acestuia.Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".Ca urmare, pentru a pune de acord prevederile Legii nr. 115/1999, republicată, cu textele din Legea fundamentală invocate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007, Guvernul a iniţiat un proiect de lege pentru modificarea art. 23 din Legea nr. 115/1999, pe care, în forma avizată de Consiliul Legislativ, l-a supus Senatului spre adoptare cu procedura de urgenţă.Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 decembrie 2007, în forma propusă de Guvern, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată, având următoarea redactare:"Articol unic. - Articolul 23 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. Alineatul (2) va avea următorul cuprins:«(2) Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură prevăzute de prezenta lege.»2. Alineatul (3) se abrogă."Potrivit art. 75 din Constituţie, Senatul a înaintat spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională.În şedinţa din 11 martie 2008, Camera Deputaţilor a adoptat, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, într-o formă mult deosebită de cea adoptată de Senat, astfel:- titlul Legii a fost modificat; a fost introdus articolul 16; la articolul 23 a fost reformulat alin. (2) şi a fost introdus un nou alineat (3).În urma intervenţiilor de ordin legislativ ale Camerei Deputaţilor asupra proiectului de lege adoptat de Senat, legea a căpătat următorul cuprins:"Lege pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialăParlamentul României adoptă prezenta lege.Articol unic. - Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:«Art. 16. - (1) Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător. (2) În situaţia în care cel în cauză este ministrul justiţiei, cererea se adresează primului-ministru.»2. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 23 se modifică şi vor avea următorul cuprins:«(2) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi privind dreptul de a cere urmărirea penală şi judecarea pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se aplică şi foştilor membri ai Guvernului. (3) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile în toate cauzele în care au fost sesizate infracţiuni săvârşite de foştii membri ai Guvernului în exerciţiul funcţiei lor, aflate în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţelor de judecată»".II. Prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12-22 din cap. III "Procedura de urmărire şi judecare" din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, precum şi ale art. 23 şi 24 din aceeaşi lege, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţională, admiţând excepţia, a constatat că art. 16 din legea criticată, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2007, este neconstituţional.Însă, Curtea constată că în prezentul dosar dispoziţiile art. 16 în redactarea adoptată de Parlament şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate corespund din punct de vedere al conţinutului textului care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007.III. Curtea mai constată că varianta legii adoptată de Camera Deputaţilor se îndepărtează de la obiectul avut în vedere de iniţiatorul său, şi anume ca dispoziţiile procedurale privind urmărirea penală şi judecarea membrilor Guvernului să fie aplicate şi foştilor membri pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.Prin modificările aduse, Camera Deputaţilor a mai reglementat, în plus, şi o altă problemă, şi anume procedura de urmat în cazul urmăririi penale a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului care au şi calitatea de deputat sau de senator. Curtea constată că aceste modificări semnificative, de substanţă, nu au fost niciodată şi în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, care a fost prima Cameră sesizată. Pe de altă parte, asupra acestei reglementări, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.Curtea constată că "Dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral".Aşadar, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului. În cauză, art. 16 în forma introdusă de Camera Deputaţilor ar fi trebuit dezbătut pentru prima dată, potrivit art. 75 din Constituţie, în şedinţa Senatului, pe calea unei iniţiative legislative, şi apoi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Curtea constată că, procedându-se astfel, Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială a fost adoptată cu încălcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare, şi anume a principiului constituţional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi a competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală.IV. În sfârşit, Curtea observă că în legătură cu neconstituţionalitatea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum şi că în doctrină au fost exprimate critici referitoare la unele dintre prevederile acesteia, astfel încât apreciază că este cazul a se proceda la reexaminarea, în ansamblu, a legii, care să răspundă tuturor observaţiilor formulate.Avem în vedere:- Decizia Curţii Constituţionale nr. 93 din 16 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999;- Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007;- Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007;- Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.V. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este neconstituţională.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterile au avut loc la datele de 16 şi 22 aprilie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu____________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari