EMITENT |
Notă
Conţinut de LEGEA nr. 333/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 17 ianuarie 2008.
Restructurat
ADR
aplicabil de la 1 ianuarie 2007
Acord european
privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase
Volumul I
NOTĂ
Denumirile folosite şi prezentarea materialului ce figurează în prezenta publicaţie nu implică din partea Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite o luare de poziţie în ceea ce priveşte statutul juridic al ţărilor, teritoriilor, oraşelor sau zonelor, sau autorităţilor acestora, şi nici în ceea ce priveşte trasarea frontierelor sau limitelor acestora.
ECE/TRANS/175 (Vol.1)
Copyright © Registrul Auto Român
Toate drepturile rezervate.
Este interzisă reproducerea, stocarea pe un sistem de căutare a datelor sau transmiterea, sub orice formă sau prin orice mijloc, electronic, electrostatic, mecanic, înregistrare magnetică, fotocopie sau altul, un pasaj oarecare din prezenta publicaţie, în scopuri comerciale, fără a fi obţinut în prealabil autorizaţia scrisă a Organizaţiei Naţiunilor Unite
CUVÂNT ÎNAINTE
Generalităţi
Acordul european referitor la transportul internaţional rutier al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957, sub egida Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, a intrat în vigoare la 29 ianuarie 1968. Acordul propriu-zis a fost modificat prin Protocolul ce amendează articolul 14, paragraful 3, încheiat la New York la 21 august 1975, care a intrat în vigoare la 19 aprilie 1985.
Conform articolului 2 al Acordului, mărfurile periculoase al căror transport este interzis de către anexa A, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional, în timp ce transportul internaţional al celorlalte mărfuri periculoase este autorizat, dacă sunt îndeplinite:
- condiţiile impuse de anexa A pentru mărfurile în cauză, în special pentru ambalarea şi etichetarea acestora, şi
- condiţiile impuse de anexa B, în special în ceea ce priveşte construcţia, echipamentul şi circulaţia vehiculului care transportă mărfurile în cauză.
Totuşi, conform articolului 4, fiecare Parte contractantă îşi păstrează dreptul de a reglementa sau interzice intrarea pe teritoriul său a mărfurilor periculoase, din alte motive decât siguranţa rutieră. Părţile contractante îşi păstrează, de asemenea, dreptul de a conveni, pe baza unor acorduri separate, bilaterale sau multilaterale, ca anumite mărfuri periculoase al căror transport internaţional este interzis complet de anexa A, să poată, în anumite condiţii, să facă obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor, sau ca mărfuri periculoase al căror transport internaţional este autorizat de către anexa A să poată face obiectul, pe teritoriile respectivelor ţări, al unor transporturi internaţionale în condiţii mai puţin riguroase decât cele prevăzute de anexele A şi B.
Anexele A şi B au fost modificate şi aduse la zi în mod regulat începând de la intrarea în vigoare a ADR.
Structura anexelor A şi B
Grupul de lucru pentru transportul mărfurilor periculoase (WP.15) al Comitetului pentru transporturi interne al Comisiei Economice pentru Europa, a decis restructurarea anexelor A şi B la a cincizeci şi una sa sesiune (26- 30 octombrie 1992), la propunerea Uniunii Internaţionale a Transportatorilor Rutieri (IRU), (TRANS/WP.15/124, par. 100-108). Această restructurare a vizat în principal ca prescripţiile să devină mai accesibile şi să fie dispuse într-un mod mai deschis, astfel încât să poate înlesni aplicabilitatea lor nu numai pentru transporturile internaţionale rutiere conform ADR, ci şi pentru transporturile naţionale în toate Statele Europene prin intermediul legislaţiei naţionale sau a Comunităţii Europene şi să asigure astfel, în cele din urmă, un cadru regulamentar coerent la nivel european. De asemenea, s-a considerat necesară distingerea mai clară a obligaţiilor diverşilor participanţi din lanţul de transport, gruparea mai sistematizată a prescripţiilor referitoare la fiecare dintre aceşti participanţi şi separarea prescripţiilor de natură juridică a ADR de normele europene sau internaţionale aplicabile, în vederea respectării acestor prescripţii.
ADR restructurat adoptat de grupul de lucru WP.15WP.15 este conform cu Recomandările Naţiunilor Unite privind transportul mărfurilor periculoase, Regulamentelor tip, Codului maritim internaţional pentru mărfuri periculoase (Codul IMDG) şi Reglementărilor referitoare la transportul feroviar internaţional de mărfuri periculoase (RID).
Noua structură cuprinde nouă părţi, ce rămân totuşi repartizate în două anexe conform articolului 2 al Acordului propriu-zis:
Anexa A : Dispoziţii generale şi dispoziţii referitoare la produse şi mărfuri periculoase
Partea 1 Dispoziţii generale Partea 2 Clasificare
Partea 3 Lista mărfurilor periculoase, dispoziţii speciale şi excepţii referitoare la mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate
Partea 4 Dispoziţii referitoare la utilizarea ambalajelor şi a cisternelor Partea 5 Proceduri de expediere
Partea 6 Prescripţii referitoare la construcţia şi încercarea ambalajelor, recipientelor mari pentru transportul în vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor şi containerelor pentru mărfuri în vrac.
Partea 7 Dispoziţii referitoare la condiţiile de transport, încărcare, descărcare şi manipulare
Anexa B : Dispoziţii referitoare la echipamentul de transport şi la operaţiunile de transport Partea 8 Prescripţii referitoare la echipaje, echipament, exploatarea vehiculelor şi la documentaţie Partea 9 Prescripţii referitoare la construcţia şi agrearea vehiculelor.
Partea 1, care conţine dispoziţii generale şi definiţii, este o parte esenţială, deoarece conţine toate definiţiile termenilor ce se regăsesc în celelalte părţi şi defineşte cu exactitate scopul şi domeniul de aplicare al ADR şi posibilele
excepţii, precum şi eventuala aplicabilitate a altor regulamente. Aceasta mai conţine, de asemenea, dispoziţii referitoare la formare, derogări, măsuri tranzitorii, precum şi dispoziţii ce definesc obligaţiile respective alte diverşilor factori ce intervin într-un lanţ de transport de mărfuri periculoase. Au fost introduse de asemenea noi dispoziţii privind măsurile de control şi altee măsuri de susţinere care vizează respectarea prescripţiilor de siguranţă, inclusiv prescripţii referitoare la consilierii de siguranţă.
Partea cheie pentru utilizarea ADR restructurat o reprezintă tabelul A din capitolul 3.2, ce conţine lista mărfurilor periculoase în ordinea numerelor ONU. Odată determinat numărul ONU al unei anumite substanţe sau produs periculos, tabelul indică, prin referinţe încrucişate, prescripţiile specifice care se aplică transportului respectivei substanţe sau respectivului produs, precum şi capitolele sau secţiunile în care figurează acele prescripţii. În acelaşi timp, este bine să nu se uite că, în afara acestor dispoziţii specifice, prescripţiile generale sau prescripţiile specifice unei clase date, care se regăsesc în diversele părţi ale ADR, rămân de asemenea aplicabile.
Secretariatul a pregătit, cu ajutorul IRU, un index alfabetic ce indică numărul ONU pentru diversele mărfuri periculoase şi care figurează în capitolul 3.2, ca tabelul B, pentru facilitarea accesului la tabelul A atunci când numărul ONU nu este cunoscut. Din punct de vedere juridic, tabelul B nu face parte din ADR şi nu a fost introdus în prezenta publicaţie decât pentru facilitarea consultării acesteia.
Atunci când mărfurile despre care se ştie sau despre care există motive să se creadă că sunt periculoase nu sunt menţionate nominal în tabelele A şi B, ele trebuie clasificate conform Părţii 2, ce conţine toate criteriile şi procedurile adecvate pentru a determina dacă aceste mărfuri sunt periculoase şi, în cazul în care sunt, ce număr ONU le este atribuit.
Texte aplicabile
Această ediţie ("ADR 2007") ţine seama de toate noile amendamente adoptate de WP.15 în 2004, 2005 şi 2006, care au circulat sub simbolurile ECE/TRANS/WP.15/186 şi -/Corr.1,ECE/TRANS/WP.15/186/Add.1 şi -/Corr.1 şi ECE/TRANS/WP. 15/186/Add.2 care, au fost supuse acceptării de către Părţile Contractante în conformitate cu art. 14 paragraful 3 al Acordului, va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Cu toate acestea, datorită măsurilor tranzitorii prevăzute la 1.6.1.1 din Anexa A, ediţia precedentă ("ADR restructurat 2005") poate fi utilizată în continuare până la 30 iunie 2007.
Aplicabilitate teritorială
ADR este un acord între State şi nu există o autoritate centrală. În practică, controalele rutiere sunt efectuate de Părţile contractante la Acord. Dacă sunt încălcate regulile, autorităţile naţionale pot urmări contravenienţii prin aplicarea legislaţiei lor interne. ADR, în sine, nu prescrie nici o sancţiune. În momentul tipăririi prezentei publicaţii, Părţile contractante la Acord erau următoarele:
Albania, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Ex-Republica iugoslavă Macedonia, Federaţia Rusă, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Kazakhstan, Letonia, Lichtenstein, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Marocul, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Republica Cehă, România, Serbia şi Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina, Ungaria.
ADR se aplică operaţiunilor de transport efectuate pe teritoriul a cel puţin două din Părţile contractante menţionate mai sus. În plus, trebuie să observăm că, din dorinţa de uniformizare şi pentru asigurarea liberului schimb în Uniunea Europeană (UE), anexele A şi B ale ADR au fost de asemenea adoptate de Statele membre ale Uniunii Europene ca bază a reglementării transportului rutier al mărfurilor periculoase în interiorul Statelor membre şi între Statele membre (Directiva 94/55/CE a Consiliului, din 21 noiembrie 1994, referitoare la armonizarea legislaţiilor Statelor membre în ceea ce priveşte transportul rutier al substanţelor periculoase, conform modificării). Anumite ţări ce nu aparţin Uniunii Europene au adoptat de asemenea anexele A şi B ale ADR drept bază a legislaţiei lor naţionale.
Informaţii practice suplimentare
Orice cerere de informaţii referitoare la aplicarea ADR trebuie adresată direct autorităţii competente pertinente.
Informaţii suplimentare se pot găsi de asemenea pe site-ul Web al Diviziei pentru transporturi al CEE-ONU:
Acest site este adus la zi în permanenţă. Informaţiile continuu aduse la zi se referă la :
- acordul ADR (fără anexe);
- protocolul semnăturilor;
- starea ADR;
- notificarea depozitară;
- informaţii despre ţări (autorităţi competente, notificări în termenii capitolului 1.9.4);
- acorduri multilaterale;
- publicaţii (modificări);
- ADR 2007 (fişier);
- ADR 2005 (fişiere şi amendamente);
- ADR 2003 (fişiere şi amendamente);
- ADR 2001 (fişiere şi amendamente).
ACORD EUROPEAN PRIVIND TRANSPORTUL RUTIER INTERNAŢIONAL DE MĂRFURI PERICULOASE (ADR)
PĂRŢILE CONTRACTANTE,
DORIND mărirea siguranţei transporturilor rutiere internaţionale,
AU CONVENIT cele ce urmează:
Articolul 1
Pentru scopurile prezentului Acord, se înţelege prin:
a) „vehicul”, automobilele, vehiculele articulate, remorcile şi semi-remorcile, aşa cum au fost definite în articolul 4 al Convenţiei privind circulaţia rutieră, în vigoare din 19 septembrie 1949, cu excepţia vehiculelor ce aparţin Forţelor armate ale unei Părţi contractante sau se află sub responsabilitatea acestor Forţe armate;
b) „mărfuri periculoase”, substanţele şi obiectele al căror transport rutier internaţional este interzis sau este autorizat numai în anumite condiţii de anexele A şi B;
c) „transport internaţional”, orice transport efectuat pe teritoriul a cel puţin două Părţi contractante, prin intermediul vehiculelor definite la punctul a) de mai sus.
Articolul 2
1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 4, paragraful 3, mărfurile periculoase al căror transport este interzis de către anexa A, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional.
2. Se autorizează transporturile internaţionale ale altor mărfuri periculoase, dacă sunt îndeplinite:
a) condiţiile impuse de anexa A pentru mărfurile în cauză, în special cele referitoare la ambalarea şi etichetarea acestora, şi
b) condiţiile impuse de anexa B, în special cele referitoare la construcţia, echipamentul şi circulaţia vehiculului ce transportă mărfurile în cauză, sub rezerva prescripţiilor articolului 4, paragraful 2.
Articolul 3
Anexele prezentului Acord fac parte integrantă din acest Acord.
Articolul 4
1. Fiecare Parte contractantă îşi păstrează dreptul de a reglementa sau interzice intrarea pe teritoriul său a substanţelor periculoase, pentru alte motive decât cele ale siguranţei în timpul transportului.
2. Vehiculele aflate în exploatare pe teritoriul unei Părţi contractante atunci când a intrat în vigoare prezentul Acord, sau care au intrat în exploatare în intervalul de două luni după intrarea acestuia în vigoare, vor putea efectua un transport internaţional de mărfuri periculoase, într-o perioadă de trei ani începând de la intrarea lui în vigoare, chiar dacă construcţia sau echipamentul lor nu satisface în totalitate condiţiile impuse de anexa B pentru respectivul transport. Totuşi, clauzele speciale ale anexei B pot reduce acest interval.
3. Părţile contractante îşi păstrează dreptul de a conveni, prin acorduri separate, bilaterale sau multilaterale, ca anumite mărfuri periculoase, al căror transport internaţional este complet interzis de către prezentul Acord, să poată face, în anumite condiţii, obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor, sau ca anumite mărfuri periculoase al căror transport internaţional este autorizat de prezentul Acord numai în anumite condiţii, să poată face obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor în condiţii mai puţin riguroase decât cele impuse de prezentul Acord. Acordurile separate, bilaterale sau multilaterale, vizate de prezentul paragraf, vor fi comunicate Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care le va comunica Părţilor contractante nesemnatare ale acelor acorduri.
Articolul 5
Transporturile cărora li se aplică prezentul Acord rămân supuse prescripţiilor naţionale sau internaţionale privind, în general, circulaţia rutieră, transporturile rutiere internaţionale sau schimburile internaţionale de mărfuri.
Articolul 6
1. Ţările membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţările admise cu titlul consultativ în Comisie, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Părţi contractante ale prezentului Acord:
a) semnându-l;
b) ratificându-l, după ce l-au semnat sub rezerva ratificării;
c) aderând la acesta.
2. Ţările susceptibile de a participa la anumite lucrări ale Comisiei Economice pentru Europa, în conformitate cu paragraful 11 al mandatului Comisiei, pot deveni Părţi contractante ale prezentului Acord, aderând după intrarea sa în vigoare.
3. Acordul va rămâne deschis pentru semnare până la 15 decembrie 1957. După această dată, va rămâne deschis pentru aderare.
4. Ratificarea sau a aderarea se vor efectua prin depunerea unui instrument la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 7
1. Prezentul Acord va intra în vigoare la o lună după data la care numărul de ţări menţionate în paragraful 1 al articolului 6 îl vor fi semnat, fără rezerva ratificării, sau vor fi depus instrumentul de ratificare sau aderare, sau vor exista cinci aderări. Totuşi, anexele Acordului nu se vor aplica decât la şase luni după intrarea în vigoare a Acordului în sine.
2. Pentru fiecare ţară ce va ratifica prezentul Acord, sau ce va adera după ce cele cinci ţări menţionate în paragraful 1 al articolului 6 îl vor fi semnat fără rezerva ratificării sau vor fi depus instrumentul de ratificare sau aderare, prezentul Acord va intra în vigoare la o lună după depunerea instrumentului de ratificare sau aderare a respectivei ţări, iar anexele sale se vor aplica pentru respectiva ţară, fie la aceeaşi dată, dacă sunt deja în vigoare în acel moment, fie, dacă nu sunt în vigoare în acel moment, la data la care trebuie aplicate în virtutea dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol.
Articolul 8
1. Fiecare Parte contractantă va putea denunţa prezentul Acord printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va avea efect la douăsprezece luni de la data la care Secretarul general a primit notificarea.
Articolul 9
1. Prezentul Acord va înceta să mai aibă efect dacă, după intrarea sa în vigoare, numărul Părţilor contractante este mai mic de cinci, timp de douăsprezece luni consecutiv.
2. În cazul în care se va încheia un acord mondial ce va reglementa transportul de mărfuri periculoase, orice dispoziţie a prezentului Acord ce ar intra în contradicţie cu oricare dintre dispoziţiile acelui acord mondial, în raporturile dintre Părţile prezentului Acord, devenite Părţi ale acordului mondial, si începând de la data intrării în vigoare a acelui acord, va fi anulată în mod automat şi înlocuită ”ipso facto” prin dispoziţia acordului mondial referitoare la respectivul subiect.
Articolul 10
1. Orice ţară va putea, atunci când va semna prezentul Acord fără rezerva ratificării sau când va depune instrumentul de ratificare sau aderare sau la orice moment ulterior, să declare, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, că prezentul Acord va fi aplicabil pe toate sau pe o parte a teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional. Acordul şi anexele sale vor fi aplicabile pe teritoriul sau teritoriile menţionate în notificare la o lună după primirea acestei notificări de către Secretarul general.
2. Orice ţară care, conform paragrafului 1 a prezentului articol, a făcut o declaraţie având ca efect punerea în aplicare a prezentului Acord pe un teritoriu pe care îl reprezintă pe plan internaţional, va putea, conform articolului 8, să denunţe Acordul în ceea ce priveşte respectivul teritoriu.
Articolul 11
1. Orice diferend între două sau mai multe Părţi contractante, în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentului Acord va fi, pe cât posibil, reglementat pe calea negocierii între Părţile în litigiu.
2. Orice diferend ce nu a fost reglementat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului, dacă oricare dintre Părţile contractante o cere, şi va fi, în consecinţă, înaintat unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord între Părţile în litigiu. Dacă, în intervalul de trei luni de la data cererii de arbitraj, Părţile în litigiu nu reuşesc să convină asupra alegerii unuia sau mai multor arbitri, oricare dintre respectivele Părţi contractante va putea cere Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite desemnarea unui arbitru unic în faţa căruia se va înainta diferendul pentru luarea unei decizii.
3. Decizia arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi obligatorie pentru Părţile contractante în litigiu.
Articolul 12
1. Fiecare Parte contractantă va putea, în momentul semnării sau ratificării prezentului Acord ori al aderării la acesta, să declare că nu se consideră legată prin articolul 11. Celelalte Părţi contractante nu vor fi legate de articolul 11 faţă de orice Parte contractantă ce a formulat o asemenea rezervă.
2. Orice Parte contractantă ce a formulat o rezervă conform paragrafului 1 al prezentului articol va putea să-şi ridice în orice moment rezerva, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 13
1. Timp de trei ani după intrarea în vigoare a prezentului Acord, orice Parte contractantă va putea, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, să ceară convocarea unei conferinţe în vederea revizuirii textului Acordului. Secretarul general va aduce această cerere la cunoştinţa tuturor Părţilor contractante şi va convoca o conferinţă de revizuire dacă, într-un interval de patru luni de la data notificării adresate de către Secretarul general, cel puţin un sfert din Părţile contractante îşi vor exprima asentimentul la respectiva cerere.
2. Dacă este convocată o conferinţă conform paragrafului 1 al prezentului articol, Secretarul general va notifica toate Părţile contractante şi le va invita să-şi prezinte, într-un interval de trei luni, propunerile care ar dori să fie examinate de către conferinţă. Secretarul general va comunica tuturor Părţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferinţei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înaintea datei deschiderii conferinţei.
3. Secretarul general va invita la orice conferinţă convocată conform prezentului articol toate ţările vizate la paragraful 1 al articolului 6, precum şi ţările devenite Părţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 6.
Articolul 141
1. Independent de procedura de revizuire prevăzută la articolul 13, orice Parte contractantă va putea propune unul sau mai multe amendamente la anexele prezentului Acord. În acest scop, ele vor transmite textul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În vederea obţinerii concordanţei acestor anexe cu celelalte acorduri internaţionale referitoare la transportul de mărfuri periculoase, Secretarul general va putea, de asemenea, să propună amendamente la anexele prezentului Acord.
2. Secretarul general va comunica tuturor Părţilor contractante şi va aduce la cunoştinţa celorlalte ţări vizate de paragraful 1 al articolului 6 orice propunere efectuată conform paragrafului 1 al prezentului articol.
3. Orice proiect de amendament al anexelor va fi considerat admis, în afara cazului în care într-o perioadă de trei luni de la data la care Secretarul general l-a transmis, cel puţin o treime din Părţile contractante sau cinci dintre ele, dacă o treime reprezintă mai mult decât această cifră, nu au notificat în scris Secretarului general opoziţia lor la amendamentul propus. Dacă amendamentul este considerat acceptat, el va intra în vigoare pentru toate Părţile contractante la expirarea unui nou termen care va fi de trei luni, în afara cazurilor următoare:
a) În cazul în care amendamente analoge au fost aduse sau este probabil să fie aduse celorlalte acorduri internaţionale vizate la paragraful 1 al prezentului articol, amendamentul va intra în vigoare la expirarea unui interval ce va fi fixat de către Secretarul general astfel încât să permită pe cât posibil intrarea în vigoare simultană a respectivului amendament şi a celor ce au fost sau e probabil să fie aduse celorlalte acorduri; totuşi, intervalul nu va putea fi mai mic de o lună;
b) Partea contractantă care propune proiectul de amendament va putea specifica în propunerea sa un interval cu o durată mai mare de trei luni pentru intrarea în vigoare a amendamentului, în cazul în care va fi acceptat.
4. Secretarul general va comunica cât mai rapid cu putinţă tuturor Părţilor contractante şi tuturor ţărilor vizate la paragraful 1 al articolului 6 orice obiecţie primită de la Părţile contractante la un amendament propus.
5. Dacă proiectul de amendament la anexe nu este considerat acceptat, însă cel puţin o Parte contractantă în afara celei care l-a propus, a notificat în scris Secretarului general acordul său asupra proiectului, Secretarul general va convoca o reuniune a tuturor Părţilor contractante şi a tuturor ţărilor vizate de paragraful 1 al articolului 6, într-un interval de trei luni de la expirarea intervalului prevăzut la paragraful 3 al prezentului articol pentru a se opune amendamentului. Secretarul general poate , de asemenea, invita la această reuniune reprezentanţii:
a) organizaţiilor internaţionale guvernamentale având competenţă în materie de transporturi;
b) organizaţiilor internaţionale neguvernamentale ale căror activităţi sunt legate direct de transporturile de mărfuri periculoase pe teritoriile Părţilor contractante.
6. Orice amendament adoptat de peste jumătate din numărul total al Părţilor contractante la o reuniune convocată conform paragrafului 5 al prezentului articol va intra în vigoare pentru toate Părţile contractante conform modalităţilor decise în timpul respectivei reuniuni de către majoritatea Părţilor contractante ce au luat parte la reuniune.
Articolul 15
În afara notificărilor prevăzute de articolele 13 şi 14, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va aduce la cunoştinţa ţărilor vizate la paragraful 1 al articolului 6, precum şi ţărilor devenite Părţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 6:
a) semnăturile, ratificările şi aderările, conform articolului 6;
b) datele la care prezentul Acord şi anexele sale vor intra în vigoare, conform articolului 7;
c) denunţările, conform articolului 8;
d) abrogarea Acordului, conform articolului 9;
1 Paragraful 3 al articolului 14 cuprinde o modificare intrată în vigoare la data de 19 aprilie 1985 conform Protocolului transmis Părţilor contractante ca notificare depozitară C.N. 229.1975. TREATIES-8 din 18 septembrie 1975.
e) notificările şi denunţările primite, conform articolului 10;
f) declaraţiile şi notificările primite, conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 12;
g) acceptarea şi data intrării în vigoare a amendamentelor, conform paragrafelor 3 şi 6 ale articolului 14.
Articolul 16
1. Protocolul de semnare a prezentului Acord va avea aceeaşi forţă, valoare şi durată ca însuşi Acordul, din care este considerat a fi parte integrantă.
2. Nu se admite nici o rezervă la prezentul Acord, în afara celor înscrise în Protocolul de semnare şi celor formulate conform articolului 12.
Articolul 17
După 15 decembrie 1957, originalul prezentului Acord va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii fiecăreia dintre ţările vizate la paragraful 1 al articolului 6.
DREPT CARE subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul Acord.
EMIS la Geneva, la treizeci septembrie o mie nouă sute cincizeci şi şapte, într-un singur exemplar, în limbile engleză şi franceză pentru textul Acordului propriu-zis, şi în limba franceză pentru anexe, cele două texte având aceeaşi autoritate pentru Acordul propriu-zis.
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este invitat să dispună o traducere autorizată a anexelor în limba engleză şi să adauge această traducere la copiile având conformitatea certificată vizate la articolul 17.
PROTOCOL DE SEMNARE
AL ACORDULUI EUROPEAN REFERITOR LA TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL RUTIER DE MĂRFURI PERICULOASE (ADR)
În momentul semnării Acordului european referitor la transportul rutier de mărfuri periculoase (ADR), subsemnaţii, pe deplin autorizaţi:
1. CONSIDERÂND că condiţiile de transport ale mărfurilor periculoase pe cale maritimă, spre sau provenind din Marea Britanie diferă fundamental de cele descrise în anexa A a ADR şi că este imposibilă modificarea acestora într-un viitor apropiat, pentru a realiza conformitatea între ele,
ŢINÂND CONT de faptul că Marea Britanie se angajează să propună, cu titlul de amendament la anexa A, un apendice special la respectiva anexă, ce va conţine dispoziţii speciale aplicabile transporturilor rutiere-maritime ale mărfurilor periculoase între Continent şi Marea Britanie,
DECID că, până la intrarea în vigoare a acestui apendice special, mărfurile periculoase ce vor fi transportate în regim ADR având destinaţia sau provenind din Marea Britanie vor trebui să satisfacă dispoziţiile anexei A a ADR şi, în plus, prescripţiile din Marea Britanie în ceea ce priveşte transportul maritim al mărfurilor periculoase;
2. IAU ÎN CONSIDERARE o declaraţie a reprezentantului Franţei conform căreia Guvernul Republicii Franceze, prin derogare de la paragraful 2 al articolului 4, îşi rezervă dreptul de a nu autoriza vehiculele aflate în circulaţie pe teritoriul unei alte Părţi contractante, indiferent de data introducerii lor în circulaţie, pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Franţei decât dacă respectivele vehicule corespund, fie condiţiilor impuse pentru asemenea transporturi în anexa B, fie condiţiilor impuse pentru transportul rutier al mărfurilor în cauză prin reglementările franceze referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase;
3. RECOMANDĂ ca, pe cât posibil, înainte de a fi prezentate lor, conform paragrafului 1 al articolului 14 sau paragrafului 2 al articolului 13, propunerile de amendare a prezentului Acord sau a anexelor acestuia să facă obiectul unor discuţii prealabile în cadrul reuniunilor de experţi ai Părţilor contractante şi, dacă este necesar, ai celorlalte ţări vizate de paragraful 1 al articolului 6 al Acordului, precum şi cei ai organismelor internaţionale vizate în paragraful 5 al articolului 14 al Acordului.
ANEXA A
DISPOZIŢII GENERALE ŞI DISPOZIŢII REFERITOARE LA SUBSTANŢELE ŞI OBIECTELE PERICULOASE
PARTEA 1 DISPOZIŢII GENERALE
CAPITOLUL 1.1
SCOP ŞI APLICABILITATE
1.1.1 Structură
Anexele A şi B ale ADR sunt grupate în 9 părţi. Anexa A este constituită din părţile 1 – 7, iar anexa B din părţile 8 şi 9. Fiecare parte se subîmparte în capitole, iar fiecare capitol în secţiuni şi sub-secţiuni. În interiorul fiecărei părţi, numărul părţii este încorporat în numerele capitolelor, secţiunilor şi sub-secţiunilor; de exemplu, Secţiunea 1 a Capitolului 2 al Părţii 4, se numerotează „4.2.1”.
1.1.2 Scop
1.1.2.1 În sensul articolul 2 al ADR, prezenta anexă specifică:
(a) mărfurile periculoase al căror transport internaţional este interzis;
(b) mărfurile periculoase al căror transport internaţional este autorizat şi condiţiile impuse acestor mărfuri (inclusiv excepţiile), în special în ceea ce priveşte:
- clasificarea mărfurilor, inclusiv criteriile de clasificare şi metodele de încercare referitoare la acestea;
- utilizarea ambalajelor (inclusiv ambalarea în comun);
- utilizarea cisternelor (inclusiv umplerea acestora);
- procedurile de expediere (inclusiv marcarea şi etichetarea coletelor, semnalizarea mijloacelor de transport, precum şi documentaţia şi informaţiile prescrise);
- dispoziţiile referitoare la construcţia, încercarea, omologarea şi agrearea ambalajelor şi cisternelor;
- utilizarea mijloacelor de transport (inclusiv încărcarea, încărcarea în comun şi descărcarea).
1.1.2.2 Anexa A a ADR cuprinde, de asemenea, anumite prescripţii care, în conformitate cu articolul 2 al ADR, se referă la anexa B sau concomitent la anexele A şi B, după cum urmează:
1.1.1 Structură
1.1.2.3 (Domeniul de aplicare al anexei B) 1.1.2.4
1.1.3.1 Excepţii legate de natura operaţiunii de transport
1.1.3.6 Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport
1.1.4. Aplicabilitatea altor reglementări
1.1.4.5 Transportul efectuat prin altă modalitate decât cea rutieră Capitolul 1.2 Definiţii şi unităţi de măsură
Capitolul 1.3 Formarea personalului implicat în transportul mărfurilor periculoase Capitolul 1.4 Obligaţii de siguranţă ale participanţilor
Capitolul 1.5 Derogări
Capitolul 1.6 Măsuri tranzitorii
Capitolul 1.8 Măsuri de control şi alte măsuri care vizează prescripţiile de siguranţă Capitolul 1.9 Restricţii de transport prin autorităţile competente
Capitolul 1.10 Prevederi privind securitatea Capitolul 3.1 Generalităţi
Capitolul 3.2 Coloanele 1, 2, 14, 15 şi 19 (aplicarea dispoziţiilor părţilor 8 şi 9 la anumite substanţe sau obiecte).
1.1.2.3 În scopul articolului 2 al ADR, anexa B stabileşte prescripţiile referitoare la construcţia, echiparea şi exploatarea vehiculelor agreate pentru transportul de mărfuri periculoase:
- prescripţii referitoare la echipaje, echipament şi exploatarea vehiculelor şi la documentaţie;
- prescripţii referitoare la construcţia şi omologarea vehiculelor.
1.1.2.4 La alineatul (c) al articolului 1 al ADR, cuvântul "vehicul" nu desemnează neapărat un singur şi acelaşi vehicul. O operaţie de transport internaţional poate fi efectuată de mai multe vehicule diferite, cu condiţia ca ea sa aibă loc pe teritoriul a cel puţin două Părţi contractante la ADR, între expeditorul şi destinatarul indicaţi în documentul de transport.
1.1.3 Excepţii
1.1.3.1 Excepţii legate de natura operaţiunii de transport
Prescripţiile ADR nu se aplică:
(a) transportului de mărfuri periculoase efectuat de către persoane particulare, atunci când mărfurile în cauză sunt ambalate în vederea vânzării lor cu amănuntul şi sunt destinate uzului personal sau casnic sau unor activităţi de divertisment sau sportive, cu condiţia luării măsurilor necesare pentru a împiedica orice pierdere a conţinutului în condiţii normale de transport. Mărfurile periculoase din RMV, ambalaje mari sau cisterne nu sunt considerate ca fiind ambalate pentru vânzare cu amănuntul;
(b) transportului de maşini sau de echipamente nespecificate în prezenta anexă şi care conţin mărfuri periculoase în echipamentul lor intern sau operaţional, cu condiţia luării măsurilor necesare pentru a împiedica orice pierdere a conţinutului în condiţii normale de transport;
(c) transportului efectuat de întreprinderi, însă colateral cu activitatea lor principală, cum ar fi aprovizionarea sau cursele de reîntoarcere de la şantierele de construcţii sau de construcţii civile, sau pentru activităţi de examinare, reparaţii sau întreţinere, în cantităţi ce nu depăşesc 450 litri pentru un ambalaj şi nici cantităţile maxime specificate la paragraful 1.1.3.6. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice pierdere în condiţii normale de transport. Aceste excepţii nu se aplică clasei 7.
Transporturile efectuate de aceste întreprinderi pentru aprovizionarea sau distribuţia lor internă sau externă, nu sunt totuşi vizate de prezenta excepţie;
(d) transportul efectuat de către sau sub supravegherea serviciilor de urgenţă, în măsura în care acest transport este necesar cu privire la răspunsul de urgenţă, în special transport efectuat:
- cu vehicule de depanare ce transportă vehicule care au fost implicate în accidente sau s-au defectat şi conţin mărfuri periculoase; SAU
- pentru a colecta şi recupoera mărfurile periculoase implicate într-un incident sau accident şi pentru a le muta într-o locaţie sigură.
(e) transporturilor de urgenţă destinate salvării de vieţi omeneşti sau protecţiei mediului, cu condiţia de a se lua toate măsurile necesare pentru ca aceste transporturi să se efectueze în deplină siguranţă.
(f) transportul de cisterne de depozitare statice, necurăţate, goale, care au conţinut gaze din Clasa 2, grupa A, O sau F, substanţe din Clasa 3 sau Clasa 9 aparţinând grupului de ambalare II sau III sau pesticide din Clasa 6.1 aparţinând grupului de ambalare II sau III, conform următoarelor condiţii:
- toate orificiile cu excepţia dispozitivelor de reducere a presiunii (atunci când sunt instalate) sunt închise ermetic;
- au fost luate măsuri pentru a preveni orice scurgere a conţinutului în condiţii normale de transport; şi
- încărcătura este fixată în suporturi sau lăzi sau alte dispozitive de manevrare sau de vehicul sau container astfel încât să nu se desprindă sau să se mişte în condiţii normale de transport.
Această scutire nu se aplică cisternelor de depozitare statice care au conţinut explozibili neutralizaţi sau substanţe al căror transport este interzis prin ADR.
NOTĂ: Pentru substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.1.2
1.1.3.2 Excepţii referitoare la transportul de gaze
Prescripţiile ADR nu se aplică la transportul de:
(a) gaze conţinute în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operaţiune de transport şi care sunt destinate propulsiei acestuia sau funcţionării oricăruia dintre echipamentele acestuia (de exemplu, echipamentele frigorifice);
(b) gaze conţinute în rezervoarele de combustibil ale vehiculelor transportate. Robinetul de alimentare, situat între rezervorul de combustibil şi motor trebuie să fie închis şi contactul electric întrerupt;
(c) gaze din grupele A şi O (conform paragrafului 2.2.2.1), dacă presiunea lor în recipient sau cisternă, la o temperatură de 15 ºC, nu depăşeşte 200 kPa (2 bari) şi dacă gazele se află complet în stare gazoasă în
timpul transportului. Aceasta este valabil pentru toate tipurile de recipiente sau cisterne, de asemenea pentru diferitele părţi ale mecanismelor şi aparatelor;
(d) gazele conţinute în echipamentul utilizat pentru funcţionarea vehiculului (de ex. extinctoare), inclusiv în piesele de rezervă (de ex. Anvelope pneumatice umflate); această scutire se aplică, de asemenea, anvelopelor pneumatice umflate transportate ca încărcătură;
(e) gaze conţinute într-un anumit echipament al vehiculelor, necesare funcţionării acestui echipament în timpul transportului (sistem de răcire, bazin pentru peşte, aparate de încălzire etc.), precum şi în recipientele de reîncărcare pentru astfel de echipamente şi în recipientele de schimb, goale şi necurăţate, transportate în aceeaşi unitate de transport;
(f) gaze conţinute în produsele alimentare sau în băuturi.
1.1.3.3 Excepţii referitoare la transportul carburanţilor lichizi
Prescripţiile ADR nu se aplică transportului de:
(a) combustibil conţinut în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operaţiune de transport şi care este destinat propulsiei acestuia sau funcţionării unuia din echipamentele sale.
Combustibilul poate fi transportat în rezervoare fixe de combustibil, legate direct la motorul şi/sau la echipamentul auxiliar al vehiculului, care sunt conforme dispoziţiilor corespunzătoare, sau poate fi transportat în recipiente portabile cum sunt canistrele. Capacitatea totală a rezervoarelor fixe nu trebuie să depăşească 1500 litri pe unitatea de transport, iar capacitatea unui rezervor fixat pe o remorcă nu trebuie să depăşească 500 litri. O cantitate maximă de 60 litri pe unitatea de transport poate fi transportată în recipiente portabile de combustibil. Aceste restricţii nu se aplică vehiculelor pentru intervenţii de urgenţă;
(b) combustibil conţinut în rezervorul vehiculelor sau altor mijloace de transport (de exemplu, vapoare), transportat în calitate de încărcătură, dacă este destinat propulsiei acestora sau funcţionării unuia din echipamentele acestora. Orice robinet de alimentare situat între motor sau respectivul echipament şi rezervorul de combustibil trebuie să fie închis în timpul transportului, cu excepţia cazului în care este indispensabil pentru ca echipamentul să rămână operaţional. Dacă este cazul, vehiculele sau celelalte mijloace de transport trebuie să fie încărcate în poziţie verticală şi trebuie fixate pentru a nu cădea.
1.1.3.4 Excepţii referitoare la dispoziţiile speciale sau la mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate
NOTĂ: Referitor la substanţele radioactive, a se vedea paragraful 2.2.7.1.2.
1.1.3.4.1 Anumite dispoziţii speciale ale capitolului 3.3 exceptează parţial sau total de la prescripţiile ADR, transportul unor mărfuri periculoase specifice. Excepţiile se aplică atunci când dispoziţia specială este indicată în coloana (6) a tabelului A din capitolul 3.2 în legătură cu mărfurile periculoase din respectiva rubrică.
1.1.3.4.2 Anumite mărfuri periculoase ambalate în cantităţi limitate pot face obiectul excepţiilor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de la capitolul 3.4.
1.1.3.5 Excepţii referitoare la ambalajele goale necurăţate
Ambalajele goale (inclusiv RMV şi ambalajele mari), necurăţate, care au conţinut substanţe din clasele 2, 3, 4.1, 5.1, 6.1, 8 şi 9 nu sunt supuse prescripţiilor ADR dacă au fost luate măsurile necesare pentru eliminarea eventualelor riscuri. Riscurile sunt considerate anulate dacă au fost luate măsurile pentru a elimina toate riscurile din clasele 1 până la 9.
1.1.3.6 Excepţii referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport
1.1.3.6.1 În sensul prezentei sub-secţiuni, mărfurile periculoase sunt considerate ca aparţinând categoriilor de transport 0, 1, 2, 3 sau 4, după cum se indică în coloana (15) a tabelului A din capitolul 3.2. Ambalajele goale necurăţate, care au conţinut substanţe atribuite categoriei de transport „0”, sunt incluse la categoria de transport „0”. Ambalajele goale necurăţate, care au conţinut substanţe de o altă categorie de transport decât „0”, sunt incluse la categoria de transport „4”.
1.1.3.6.2 Atunci când cantitatea de mărfuri periculoase transportate pe unitatea de transport nu depăşeşte valorile indicate în coloana (3) a tabelului de la paragraful 1.1.3.6.3 pentru o categorie de transport dată (dacă mărfurile periculoase transportate pe unitatea de transport sunt din aceeaşi categorie), sau valoarea calculată conform paragrafului 1.1.3.6.4 (dacă mărfurile periculoase de la bordul unităţii de transport sunt de mai multe categorii), acestea pot fi transportate în colete, în aceeaşi unitate de transport, fără ca următoarele prescripţii să fie aplicabile:
- Capitolul 1.10;
- Capitolul 5.3;
- Secţiunea 5.4.3;
- Capitolul 7.2, exceptând V5 şi V8 de la 7.2.4;
- CVI de la 7.5.11;
- Partea 8, cu excepţia: 8.1.2.1 (a),
8.1.4.2 până la 8.1.4.5,
8.2.3,
8.3.3,
8.3.4,
8.3.5,
capitolul 8.4
S1(3) şi (6), S2(1),
S4 şi
S14 până la S21 din capitolul 8.5;
- Partea 9
NOTĂ: În ceea ce priveşte menţiunile ce trebuie trecute în documentul de transport, vezi paragraful 5.4.1.1.10.
1.1.3.6.3 Atunci când substanţele periculoase sunt transportate într-o unitate de transport din aceeaşi categorie, cantitatea totală maximă este indicată în coloana (3) a tabelului de mai jos:
Categoria de transport
(1)
Substanţe sau obiecte
grupa de ambalare sau codul/grupa de clasificare sau Nr. ONU
(2)
Cantitate maximă totală pe unitatea de transport (3)
0
Clasa 1: 1.1A/1.1L/1.2L/1.3L şi Nr. ONU 0190 Clasa 3: Nr. ONU 3343
Clasa 4.2: Substanţe din grupa I de ambalare
Clasa 4.3: Nr. ONU 1183, 1242, 1295, 1340, 1390, 1403, 1928, 2813,
2965, 2968, 2988, 3129, 3130, 3131, 3134, 3148, 3396, 3398
şi 3399
Clasa 5.1: Nr. ONU 2426
Clasa 6.1: Nr. ONU 1051, 1600, 1613, 1614, 2312, 3250 şi 3294
Clasa 6.2: Nr. ONU 2814 şi 2900
Clasa 7: Nr. ONU de la 2912 până la 2919, 2977, 2978 şi de la 3321
până la 3333
Clasa 8: Nr. ONU 2215
Clasa 9: Nr. ONU 2315, 3151, 3152 şi 3432 şi echipamente ce conţin asemenea substanţe sau amestecuri
precum şi ambalajele goale, necurăţate, cu excepţia celor clasificate sub Nr. ONU 2908, care au conţinut substanţe ce figurează în această categorie de transport
0
1
Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare I şi neclasificate în categoria de transport 0
şi substanţe şi obiecte din următoarele clase:
Clasa 1: 1.1B până la 1.1J a) / 1.2 B până la 1.2 J/ 1.3 C/1.3 G/1.3 H/
1.3 J/1,5 Da
Clasa 2: grupele T, TCa, TO, TF,TOC şi TFC
aerosoli: grupele C, CO, FC, T, TF, TC, TO, TFC şi TOC Clasa 4.1: Nr. ONU 3221până la 3224 şi 3231 la 3240
Clasa 5.2: Nr. ONU 3101 până la 3104 şi 3111 la 3120
20
2
Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare II, neclasificate în categoriile de transport 0, 1 sau 4
şi substanţe din clasele următoare:
333
Categoria de transport
(1)
Substanţe sau obiecte
grupa de ambalare sau codul/grupa de clasificare sau Nr. ONU
(2)
Cantitate maximă totală pe unitatea de transport (3)
Clasa 1: 1.4B până la 1.4G şi 1.6N
Clasa 2: grupa F
aerosoli: grupa F
Clasa 4.1: Nr. ONU 3225 până la 3230
Clasa 5.2: Nr. ONU 3105 până la 3110
Clasa 6.1: substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare III Clasa 9: Nr. ONU 3245
3
Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare III şi neclasificate în categoriile de transport 0, 2 sau 4
şi substanţe şi obiecte din clasele următoare:
Clasa 2: grupele A şi O
aerosoli: grupele A şi O Clasa 3: Nr. ONU 3473
Clasa 8: Nr. ONU 2794, 2795, 2800 şi 3028
Clasa 9: 2990 şi 3072
1000
4
Clasa 1: 1.4S
Clasa 4.1: Nr. ONU 1331, 1345, 1944, 1945, 2254 şi 2623
Clasa 4.2: Nr. ONU 1361 şi 1362 grupa de ambalare III Clasa 7: Nr. ONU 2908 până la 2911
Clasa 9: Nr. ONU 3268
şi ambalaje goale, necurăţate, care au conţinut substanţe periculoase, cu excepţia celor clasificate în categoria de transport 0
Nelimitat
a/ Pentru numerele ONU 0081, 0082, 0084, 0241, 0331, 0332, 0482, 1005 şi 1017, cantitatea maximă totală pe unitatea de transport va fi de 50 kg.
În tabelul de mai sus, prin „cantitate maximă totală pe unitatea de transport se înţelege:
- pentru obiecte, masa brută în kilograme (pentru obiectele din clasa 1, masa netă în kg a substanţei explozibile);
- pentru substanţele solide, gazele lichefiate, gazele lichefiate refrigerate şi gazele dizolvate, masa netă în kilograme;
- pentru substanţele lichide şi gazele comprimate, capacitatea nominală a recipientului în litri (a se vedea definiţia de la 1.2.1)
1.1.3.6.4 Atunci când mărfurile periculoase ce aparţin unor categorii diferite sunt transportate în aceeaşi unitate de transport, suma
- cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 1 înmulţită cu „50”,
- cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 1 menţionate în nota de la tabelul din paragraful 1.1.3.6.3, înmulţită cu „20”,
- cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 2 înmulţită cu „3”,şi
- cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 3, nu trebuie să depăşească „1000”.
1.1.3.6.5 În scopul acestei sub-secţiuni, nu se vor lua în consideraţie mărfurile periculoase care sunt exceptate conform paragrafelor 1.1.3.2 până la 1.1.3.5.
1.1.4 Aplicabilitatea altor reglementări
1.1.4.1 (Rezervat)
1.1.4.2 Transport într-un lanţ de transport care comportă parcurs maritim sau aerian
1.1.4.2.1 Coletele, containerele, cisternele mobile şi containerele cisternă ce nu corespund în totalitate prescripţiilor ADR de ambalare, ambalare în comun, inscripţionare, marcare, etichetarea coletelor sau placarea şi inscripţionarea cu o placă portocalie, dar care sunt conforme prescripţiilor Codului IMDG sau Instrucţiunilor tehnice ale OACI, sunt admise pentru transportul într-un lanţ de transport care comportă parcurs maritim sau aerian în următoarele condiţii:
(a) Coletele trebuie să poarte inscripţii şi etichete de pericol conform dispoziţiilor Codului IMDG sau ale Instrucţiunilor tehnice ale OACI, dacă inscripţiile şi etichetele nu sunt conforme cu ADR;
(b) Dispoziţiile Codului IMDG sau ale Instrucţiunilor tehnice ale OACI sunt aplicabile pentru ambalarea în comun într-un colet;
(c) Pentru transporturile care comportă un parcurs maritim, containerele, cisternele mobile şi containerele cisternă, dacă nu sunt semnalizate şi etichetate conform cu capitolul 5.3 din prezenta anexă, trebuie să fie semnalizate şi etichetate (inscripţionat pe plăci) conform dispoziţiilor capitolului 5.3 din Codul IMDG. În acest caz, se aplică doar paragraful 5.3.2.1.1 din prezenta anexă pentru marcarea vehiculului. Pentru cisternele mobile şi containerele cisternă goale, necurăţate, această dispoziţie se aplică până la momentul transferului ulterior către o staţie de curăţare.
Această derogare nu este valabilă pentru mărfurile clasificate drept mărfuri periculoase în clasele de la 1 la 9 din ADR, şi considerate ca mărfuri nepericuloase conform dispoziţiilor aplicabile ale Codului IMDG sau ale Instrucţiunilor tehnice ale OACI.
1.1.4.2.2 Unităţile de transport compuse dintr-un vehicul sau vehicule, altele decât cele care transportă containere, rezervoare portabile sau containere rezervor, după cum este stipulat în 1.1.4.2.1 ©, care nu sunt prevăzute cu placarde în conformitate cu prevederile punctului 5.3.1 din ADR, dar care sunt marcate şi prevăzute cu placarde în conformitate cu Capitolul 5.3 din Codul IMDG, vor fi acceptate pentru transportul într-un lanţ de transport ce include transportul maritim, cu condiţia ca prevederile punctului 5.3.2 din ADR privind marcarea cu plăcuţe portocalii să fie respectate.
1.1.4.2.3 Pentru transportul printr-un lanţ de transport care comportă un parcurs maritim sau aerian, informaţiile cerute la 5.4.1 şi 5.4.2 şi prin anumite dispoziţii speciale din capitolul 3.3, pot fi înlocuite de documentul de transport şi de informaţiile cerute de Codul IMDG sau de Instrucţiunile tehnice ale OACI, cu excepţia cazului în care sunt cerute de ADR informaţii suplimentare, acestea trebuie adăugate sau inserate în locul corespunzător.
NOTĂ: Pentru transportul conform cu paragraful 1.1.4.2.1, a se vedea şi paragraful 5.4.1.1.7. Pentru transportul în containere, a se vedea de asemenea paragraful 5.4.2.
1.1.4.3 Utilizarea cisternelor mobile de tip IMO omologate pentru transporturile maritime
Cisternele mobile de tip IMO (tipurile 1, 2, 5 şi 7) ce nu corespund în totalitate exigenţelor capitolelor 6.7 sau 6.8, dar care au fost construite şi omologate înainte de 1 ianuarie 2003 conform dispoziţiilor Codului IMDG, (inclusiv măsurile tranzitorii) (Amendament 29-98) vor putea fi utilizate până la 31 decembrie 2009 cu condiţia de a corespunde prescripţiilor de încercări şi control aplicabile din Codul IMDG (Amendament 29-98) şi ca instrucţiunile indicate în coloanele 12 şi 14 ale capitolului 3.2 din codul IMDG (Amendament 33-06) să fie îndeplinite în totalitate. Acestea vor putea continua să fie utilizate după 31 decembrie 2009 dacă corespund prescripţiilor privind încercările şi controalele aplicabile din Codul IMDG, dar cu condiţia ca instrucţiunile din coloanele 10 şi 11 ale capitolelor 3.2 şi 4.2 din ADR să fie respectate1).
1.1.4.4 (Rezervat)
1.1.4.5 Transport efectuat prin altă modalitate decât cea rutieră
1.1.4.5.1 Dacă vehiculul care efectuează un transport supus prescripţiilor ADR efectuează o parte a traseului în alt mod decât prin tracţiune rutieră, reglementările naţionale sau internaţionale în vigoare în acea parte a traseului pentru transportul de mărfuri periculoase prin mijlocul de transport utilizat pentru deplasarea vehiculului rutier sunt singurele aplicabile pe parcursul respectivei părţi a traseului.
1.1.4.5.2 În cazurile vizate la 1.1.4.5.1 de mai sus, Părţile contractante la ADR pot conveni să aplice dispoziţiile ADR pe porţiunea traseului pe care vehiculul o parcurge în alt mod decât rutier, cu prescripţii suplimentare, dacă este necesar, numai dacă asemenea acorduri între Părţile contractante la ADR interesate, nu contravin clauzelor convenţiilor internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase prin modul utilizat pe porţiunea respectivă a traseului, de exemplu, Convenţia internaţională pentru salvarea vieţii pe mare (SOLAS), la care aceste Părţi sunt de asemenea Părţi contractante.
Aceste acorduri trebuie să fie comunicate de Părţile contractante care au luat această iniţiativă Secretariatului Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite, care le va aduce la cunoştinţă tuturor Părţilor contractante.
1.1.4.5.3 În cazul în care un transport supus prescripţiilor ADR este supus de asemenea, pe întreg parcursul sau numai pe o porţiune a acestuia, dispoziţiilor unei convenţii internaţionale care reglementează transportul de mărfuri periculoase efectuat prin alt mod decât cel rutier datorită clauzelor care extind aplicabilitatea la anumite exploatări ale autovehiculelor, dispoziţiile acestei convenţii internaţionale care se aplică pe parcursul în cauză concură cu dispoziţiile ADR care nu sunt incompatibile cu ele; alte clauze ale ADR nu se aplică pe parcursul în cauză.
CAPITOLUL 1.2
DEFINIŢII ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ
1.2.1 Definiţii
Notă: În această secţiune figurează toate definiţiile de ordin general sau specific.
În ADR se înţelege prin:
A
„Aerosol” sau ”Generator de aerosoli”, orice recipient nereîncărcabil ce corespunde prescripţiilor de la 6.2.4, realizat din metal, sticlă sau material plastic, care conţine un gaz comprimat, lichefiat sau dizolvat sub presiune, cu sau fără un lichid, o pastă sau pudră, şi prevăzut cu un dispozitiv de descărcare care permite expulzarea conţinutului sub formă de particule solide sau lichide în suspensie într-un gaz, sub formă de spumă, de pastă sau pudră, sau în stare lichidă sau gazoasă;
„AIEA”, Agenţia Internaţională de Energie Atomică, (AIEA, P.O. Box – 100 - A- 1499 Vienne);
„Ambalaj”, un recipient, precum şi toate celelalte elemente sau materiale necesare care permit recipientului să- şi îndeplinească funcţia de retenţie” (vezi de asemenea „Ambalaj combinat", „Ambalaj compozit (material plastic)”, „Ambalaj compozit (sticlă, porţelan sau gresie)”, „Ambalaj interior", „Recipient mare pentru transportul în vrac RMV”, „Ambalaj intermediar”, "Recipient mare ”, „Ambalaj mare”, „Ambalaj metalic uşor”, „Ambalaj exterior”,
„Ambalaj recondiţionat”, „Ambalaj reconstruit”, „Ambalaj refolosit”, „Ambalaj recuperat” şi „Ambalaj etanş la substanţe pulverulente”);
NOTĂ: În ceea ce priveşte substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.2.
„Ambalaj combinat”, o combinaţie de ambalaje pentru transport, constituită dintr-unul sau mai multe ambalaje interioare fixate într-un ambalaj exterior, după cum se prescrie în paragraful 4.1.1.5;
NOTĂ: „Elementul interior” al „ambalajelor combinate” este denumit întotdeauna „ambalaj interior” şi nu „ recipient interior”. O butelie de sticlă reprezintă un exemplu de acest gen de „ambalaj interior”.
„Ambalaj compozit (material plastic)”, un ambalaj constituit dintr-un recipient interior din material plastic şi un ambalaj exterior (metal, carton, placaj etc.). După ce a fost asamblat, acest ambalaj va rămâne un întreg indivizibil; el este umplut, depozitat, expediat şi golit ca atare;
NOTĂ: Vezi NOTA de la „Ambalaj compozit (sticlă, porţelan sau gresie)”.
„Ambalaj compozit (sticlă, porţelan sau gresie)”, un ambalaj constituit dintr-un recipient interior din sticlă, porţelan sau gresie şi un ambalaj exterior (metal, lemn, carton, material plastic, material plastic expandat). După ce a fost asamblat, acest ambalaj va rămâne un întreg indivizibil; el este umplut, depozitat, expediat şi golit ca atare;
NOTĂ: „Elementul interior” al unui „ambalaj compozit” este denumit în mod normal „ recipient interior”. De exemplu, „elementul interior” al unui ambalaj compozit de tip 6HA1 (ambalaj compozit, material plastic) este un
„recipient interior” de acest gen, dat fiind că acesta nu este conceput în mod normal pentru a îndeplini funcţia de
„retenţie” fără un „ambalaj exterior”, aşadar nu este vorba despre un „ambalaj interior”.
„Ambalaj de siguranţă”, un ambalaj special, în care se plasează colete cu mărfuri periculoase, deteriorate, care prezintă defecte sau scurgeri, sau mărfuri periculoase care s-au scurs ori s-au vărsat din ambalajul lor, în vederea unui transport pentru recuperarea sau eliminarea acestora;
„Ambalaj etanş la substanţe pulverulente”, un ambalaj care nu permite pătrunderea substanţelor uscate, inclusiv a materiilor solide pulverizate fin, produse în timpul transportului;
„Ambalaj exterior”, protecţie exterioară a unui ambalaj compozit sau a unui ambalaj combinat, realizată din materiale absorbante, materiale de umplere, precum şi toate celelalte elemente necesare pentru a conţine şi proteja recipientele interioare sau ambalajele interioare;
„Ambalaj interior”, ambalaj care trebuie prevăzut cu un ambalaj exterior în vederea transportului;
„Ambalaj intermediar”, un ambalaj plasat între ambalajele interioare sau obiecte şi ambalajul exterior;
„Ambalaj mare”, un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj exterior care conţine obiecte sau ambalaje interioare şi care:
a) este conceput pentru o manipulare mecanică;
b) are o masă netă mai mare de 400 kg sau o capacitate mai mare de 450 litri, dar al cărui volum nu depăşeşte 3 m3;
„Ambalaj metalic uşor”, un ambalaj de secţiune circulară, eliptică, rectangulară sau poligonală (de asemenea, conică), precum şi un ambalaj cu gât conic sau în formă de cuvă, din metal, (de exemplu, tablă galvanizată), având pereţi de o grosime mai mică de 0,5 mm, cu fundul plat sau bombat, prevăzut cu unul sau mai multe orificii şi care nu este vizat de definiţiile date pentru butoaie sau canistre;
„Ambalaj recondiţionat”, un ambalaj, în special
a) un butoi metalic:
i) curăţat astfel încât materialele de construcţie să-şi reia aspectul iniţial, eliminându-se toate reziduurile de la precedentele umpleri, precum şi coroziunea internă şi externă, materialele cu care a fost îmbrăcat şi etichetele;
ii) restaurat la forma şi profilul său de origine, marginile (dacă este cazul) fiind îndreptate şi etanşate, înlocuindu-se garniturile de etanşare care nu fac parte integrantă din ambalaj; şi
iii) inspectat după ce a fost curăţat, fără a fi fost însă revopsit; vor fi refuzate ambalajele care prezintă pori vizibili, o reducere importantă a grosimii materialului, oboseala metalului, filete sau mijloace de închidere deteriorate ori alte defecte importante;
b) un bidon sau canistră din material plastic:
i) curăţat, astfel încât materialele de construcţie să-şi reia aspectul iniţial, eliminându-se toate reziduurile de la precedentele umpleri, precum şi materialele cu care a fost îmbrăcat şi etichetele;
ii) ale cărui garnituri ce nu fac parte integrantă din ambalaj au fost înlocuite; şi
iii) inspectat după curăţare, refuzându-se ambalajele ce prezintă deteriorări vizibile, cum ar fi sfâşieri, îndoituri sau fisuri, sau ale căror mijloace de închidere sau filete sunt deteriorate sau prezintă alte defecte importante;
„Ambalaj reconstruit”, un ambalaj, în special:
a) un butoi metalic:
i) rezultat din producţia unui tip de ambalaj ONU ce corespunde dispoziţiilor capitolului 6.1, pornind de la un tip ce nu este conform acestor dispoziţii;
ii) rezultate din transformarea unui tip de ambalaj ONU ce corespunde dispoziţiilor capitolului 6.1 într-un alt tip conform aceloraşi dispoziţii; sau
iii) căruia i-au fost înlocuite anumite elemente ce fac parte integrantă din structură (de exemplu, părţile superioare ne-amovibile);
b) un butoi din material plastic:
i) obţinut prin conversia de la un tip ONU la alt tip ONU (de exemplu, de la 1H1 la 1H2); sau
ii) căruia i-au fost înlocuite elementele structurale integrate.
Butoaiele reconstruite sunt supuse prescripţiilor capitolului 6.1 ce se aplică butoaielor noi aparţinând aceluiaşi tip;
„Ambalaj refolosit”, un ambalaj care, după examinare, a fost declarat lipsit de defecte ce i-ar putea afecta capacitatea de a rezista la încercările funcţionale. Această definiţie include în special acele ambalaje care sunt reumplute cu substanţe compatibile, identice sau similare, şi care sunt transportate în interiorul lanţurilor de distribuţie controlate de expeditorul produsului respectiv;
„Ambalator”, orice întreprindere care încarcă mărfurile periculoase în ambalaje, inclusiv în ambalaje mari şi în recipiente mari pentru transportul în vrac şi, dacă este cazul, pregăteşte coletele în vederea transportului;
„Antrepriză”, a se vedea „Întreprindere”
„Asigurarea conformităţii” (substanţe radioactive), un program sistematic de măsuri aplicat de o autoritate competentă ce vizează garantarea aplicării în practică a dispoziţiilor ADR;
„Asigurarea calităţii”, un program sistematic de controale şi inspecţii aplicate de orice organizaţie sau organism, care vizează oferirea unei garanţii adecvate privind punerea în practică a prescripţiilor de siguranţă ale ADR;
“ASTM” înseamnă Societatea Americană pentru Testare şi Materiale (ASTM International 100 Barr Harbor Drive, P.O. Box C700, West Conshohocken, PA, 19428-2959, Statele Unite ale Americii).
„Autoritate competentă”, autoritatea (autorităţile) sau oricare alt(e) organism/e) desemnat(e) ca atare în fiecare Stat şi în fiecare caz particular conform dreptului naţional.
B
„Bidon”, un ambalaj din metal sau din material plastic, cu secţiune rectangulară sau poligonală, prevăzut cu unul sau mai multe orificii;
„Bobină” (clasa 1), un dispozitiv din plastic, lemn, carton, metal sau orice alt material adecvat, format dintr-un ax central şi, dacă este cazul, din pereţi laterali la fiecare extremitate a axului. Obiectele şi materialele trebuie să poată fi rulate pe ax şi să fie reţinute de pereţii laterali.
„Butelie”, recipient sub presiune, transportabil, având un conţinut de apă ce nu depăşeşte 150 litri (vezi şi „Cadru de butelii”).
„Butoi din lemn”, ambalaj din lemn natural, de secţiune circulară, cu pereţi bombaţi, alcătuit din doage, fund, capac şi prevăzut cu cercuri;
„Butoi”, ambalaj cilindric cu fundul plat sau bombat, din metal, carton, material plastic, placaj sau alt material corespunzător. Această definiţie înglobează şi ambalajele având alte forme, de exemplu, rotundă, ambalaje cu gât conic sau ambalaje în formă de cuvă. „Butoaiele din lemn” şi „canistrele” nu sunt acoperite de această definiţie;
„Butoi sub presiune”, recipient sub presiune transportabil, de construcţie sudată, având o capacitate mai mare de 150 litri dar care nu depăşeşte 1.000 litri (de exemplu, un recipient cilindric prevăzut cu cercuri de rulare, cu sfere pe patine);
C
„Cadru de butelii”, ansamblu de butelii fixate între ele şi unite între ele printr-un tub colector şi transportate ca un ansamblu nedisociabil. Capacitatea totală de apă nu poate depăşi 3000 litri exceptând cadrele destinate transportului de gaze toxice din clasa 2 (grupele care încep cu litera T conform cu paragraful 2.2.2.1.3) la care această capacitate este limitată la 1000 litri;
„Canistră”, vezi bidon;
„CGA” înseamnă Asociaţia de Gaz Comprimat (CGA, 4221 Walney Road, et. 5, Chantilly VA 20151-2923, Statele Unite ale Americii);
„CGEM”, vezi „Recipient de gaze cu elemente multiple”;
Notă: Pentru CGEM destinate transportului multimodal, a se vedea capitolul 6.7.
„Capacitate maximă”, volumul interior maxim al recipientelor sau ambalajelor, inclusiv al recipientelor mari pentru transportul în vrac şi al ambalajelor mari, exprimat în metri cubi sau litri;
„Capacitatea nominală al recipientului”, volumul nominal, exprimat în litri, al substanţei periculoase conţinută în recipient. Pentru buteliile cu gaz comprimat, conţinutul maxim va fi reprezentat de capacitatea de apă a buteliei;
“Capacitatea rezervorului sau a compartimentului rezervorului” pentru cisterne înseamnă volumul interior total al rezervorului sau compartimentului rezervorului exprimat în litri sau metri cubi. Când este imposibilă umplerea completă a rezervorului sau a compartimentului rezervorului datorită formei sau construcţiei sale, această capacitate redusă va fi utilizată pentru stabilirea gradului de umplere şi pentru marcarea pe cisternă;
„CEE-ONU” înseamnă Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE, Palais des Nations, 8-14 avenue de la Paix, CH-1211 Geneva 10, Elveţia);
„Cisternă”, un rezervor prevăzut cu echipamente de serviciu şi structurale. Când termenul este utilizat singur, are semnificaţia de container cisternă, cisternă mobilă, cisternă demontabilă şi cisternă fixă, conform definiţiilor din prezenta secţiune, precum şi cisternele ce constituie elementele vehiculelor baterie sau ale CGEM ( a se vedea de asemenea : „Cisternă demontabilă”, „Cisternă fixă”, ”Cisternă mobilă” şi „Container pentru gaze, cu elemente multiple”);
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea 6.7.4.1.
„Cisternă demontabilă”, o cisternă având o capacitate mai mare de 450 litri, care nu este cisternă fixă, cisternă mobilă, container cisternă, sau cisternă care constituie elementele vehiculelor baterie sau ale CGEM;
„Cisternă pentru deşeuri, care operează sub vid”, o cisternă fixă sau o cisternă demontabilă utilizată în principal pentru transportul deşeurilor periculoase, construită şi/sau echipată cu dispozitive speciale pentru încărcarea şi descărcarea deşeurilor conform dispoziţiilor capitolului 6.10. O cisternă care îndeplineşte în întregime dispoziţiile capitolului 6.7 sau 6.8 nu este considerată ca fiind o cisternă pentru deşeuri, care operează sub vid;
„Cisternă închisă ermetic”, o cisternă destinată transportului de substanţe lichide având o presiune de calcul de cel puţin 4 bar, sau destinată transportului de substanţe solide (pulverulente sau granulare) oricare ar fi presiunea sa de calcul, ale cărei orificii sunt închise ermetic şi care :
- nu este prevăzută cu supape de siguranţă, discuri de rupere ori alte dispozitive similare de protecţie sau de supape de depresiune (de vid), sau
- nu este prevăzută cu supape de siguranţă, discuri de rupere ori alte dispozitive similare de protecţie, dar este echipată cu supape de depresiune, în conformitate cu cerinţele punctului 6.8.2.2.3, sau
- este echipată cu supape de siguranţă precedate de un disc de rupere conform cu 6.8.2.2.10, dar nu este echipată cu supape de depresiune, sau
- este echipată cu supape de siguranţă precedate de un disc de rupere conform cu 6.8.2.2.10, şi de supape de depresiune, în conformitate cu cerinţele punctului 6.8.2.2.3;
„Cisternă fixă” o cisternă cu o capacitate mai mare de 1000 litri fixată pe un vehicul (care devine astfel un vehicul cisternă) sau care face parte integrantă din şasiul unui astfel de vehicul.
”Cisternă mobilă”, o cisternă multimodală, care are, atunci când este utilizată pentru transportul substanţelor din clasa 2, o capacitate mai mare de 450 litri, în conformitate cu definiţiile din capitolul 6.7 sau Codului IMDG şi indicată printr-o instrucţiune de transport în cisternă mobilă (codul T) în coloana (10) a tabelului A din capitolul 3.2;
„Cod IMDG”, Codul maritim internaţional pentru mărfuri periculoase, reglementare ce aplică capitolul VII, partea A a Convenţiei Internaţionale din 1974 pentru salvarea vieţilor omeneşti pe mare (Convenţia SOLAS), publicat de
Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) la Londra;
„Colet”, produsul final al operaţiunii de ambalare, pregătit pentru expediere, constituit din ambalajul în sine, ambalajul mare sau recipientul mare pentru transport în vrac, împreună cu conţinutul său. Termenul include recipientele de gaze, aşa cum sunt definite în prezenta secţiune, precum şi obiectele care, datorită înălţimii, masei sau configuraţiei lor, pot fi transportate fără a fi ambalate sau în stelaje, lăzi sau dispozitive de manipulare. Termenul nu se aplică mărfurilor transportate în vrac şi nici celor transportate în cisterne;
NOTĂ: În ceea ce priveşte substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.2.
„Compus inflamabil” (pentru aerosoli), lichide inflamabile, solide inflamabile, gaze sau amestecuri de gaze inflamabile, aşa cum a fost definit în Manualul de încercări şi criterii, Partea III, subsecţiunea 31.1.3, Notele de subsol de la 1 la 3. Această definiţie nu cuprinde substanţe piroforice, substanţe care se autoîncălzesc şi substanţe care reacţionează cu apa. Căldura chimică de combustie trebuie determinată cu una din următoarele metode: ASTM D 240, ISO/FDIS 13943:1999 (E/F) 86.1 la 86.3 sau NFPA 30B;
„Container”, un element din echipamentul de transport (cadru sau alt dispozitiv analog),
- care are un caracter permanent şi este suficient de rezistent pentru a permite folosirea sa repetată;
- conceput special pentru facilitarea transportului de mărfuri prin intermediul unuia sau mai multor mijloace de transport, fără divizarea încărcăturii;
- prevăzut cu dispozitive care uşurează stivuirea şi manipularea, mai ales în timpul transbordării de la un mijloc de transport la altul;
- conceput astfel încât sa fie umplut sau golit cu uşurinţă (vezi şi „Container închis”, „Container mare”, „Container deschis”, „Container acoperit" şi „Container mic”).
O cutie mobilă este un container care, în conformitate cu standardul EN 283 (ediţia 1991), prezintă următoarele caracteristici:
- din punct de vedere al rezistenţei mecanice, este conceput exclusiv pentru transportul pe un vagon sau pe un vehicul pentru traficul terestru sau pe o navă pentru containere pe roţi;
- nu poate fi stivuit;
- poate fi transferat din vehiculul rutier prin intermediul echipamentului de la bordul vehiculului şi al suporţilor proprii şi poate fi reîncărcat;
NOTĂ: Termenul "container" nu acoperă nici ambalajele uzuale, nici recipientele mari pentru transport in vrac (RMV), nici containerele cisternă, nici vehiculele.
„Container cu prelată”, un container deschis prevăzut cu o prelată pentru a proteja mărfurile încărcate;
„Container închis”, un container închis complet, având un acoperiş rigid, pereţi laterali rigizi, pereţi rigizi în faţă şi în spate şi un planşeu. Termenul include containerele cu acoperiş care se poate deschide, cu condiţia ca acoperişul să fie închis pe timpul transportului;
„Container deschis”, un container cu acoperişul deschis, sau un container de tip platformă;
"Container-cisternă", un element al echipamentului de transport ce corespunde definiţiei de container dată mai sus, care conţine un rezervor şi elemente ale echipamentului, inclusiv echipamente ce permit deplasarea containerului-cisternă fără o schimbare semnificativă a asietei, utilizat pentru transportul substanţelor gazoase, lichide, pulverulente sau granulate şi având o capacitate mai mare de 0,45 m3 (450 litri), atunci când este utilizat pentru transportul substanţelor din clasa 2;
NOTĂ: Recipientele mari pentru transportul în vrac (RMV) care satisfac dispoziţiile capitolului 6.5, nu sunt considerate drept containere cisternă.
„Container mare”,
a) un container având un volum mai mare de 3 m3;
b) în sensul CSC, un container având dimensiunile astfel încât suprafaţa delimitată de cele patru unghiuri inferioare exterioare să fie:
i) de cel puţin 14 m2 (150 picioare pătrate), sau
ii) de cel puţin 7 m2 (75 picioare pătrate), dacă este prevăzut cu piese de colţ la unghiurile superioare;
NOTĂ: În ceea ce priveşte substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.1.2.
„Container mic”, un container având un volum interior de minimum 1 m3 şi maximum 3 m3.
NOTĂ: Pentru substanţele radioactive, a se vedea 2.2.7.2.
„Container pentru gaze, cu elemente multiple” (CGEM), o unitate ce conţine elemente legate între ele printr-o conductă şi montate pe un cadru. Următoarele elemente sunt considerate elemente ale unui container pentru gaze cu elemente multiple: butelii, tuburi, rezervoare sub presiune şi cadre de butelii, precum şi cisterne pentru transportul gazelor din clasa a 2-a având o capacitate mai mare de 450 litri.
NOTĂ: Pentru un container pentru gaze cu elemente multiple "ONU", a se vedea capitolul 6.7.
”Container pentru transportul în vrac”, o incintă de reţinere (inclusiv orice dublură sau acoperire) destinată transportului de substanţe solide care vin în contact direct cu incinta de reţinere. Termenul nu include ambalajele, recipientele pentru transportul în vrac (RMV-urile), ambalajele mari şi nici cisternele.
Containerele pentru transportul în vrac:
- au un caracter permanent şi trebuie să fie suficient de rezistente pentru a permite folosirea repetată;
- sunt concepute special pentru a facilita transportul mărfurilor prin unul sau mai multe moduri de transport fără reîncărcare intermediară;
- sunt prevăzute cu dispozitive care permit o manevrare uşoară;
- au o capacitate de cel puţin 1,0 m3.
Exemple de containere pentru transportul în vrac: containere, containere pentru transportul maritim în vrac, bene, recipiente pentru vrac, cutii mobile, containere pentru îngrăşăminte, containere pe roţi, compartimentele pentru încărcare ale vehiculelor;
”Container intermediar pentru transportul maritim în vrac”,
„Container pentru transportul maritim în vrac”, un container conceput special pentru o utilizare repetată pentru transportul la şi de la instalaţiile maritime şi între aceste instalaţii. Acesta trebuie conceput şi construit în conformitate cu regulile pentru omologarea containerelor manipulate pe mare, enunţate în documentul MSC/Circ. 860 publicat de Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI);
„Corp” (pentru toate categoriile de RMV altele decât RMV compozite), recipient propriu-zis, inclusiv orificiile şi mijloacele lor de închidere, cu excepţia echipamentelor de serviciu;
„Coş”, un ambalaj exterior cu pereţi cu interstiţii.
„CSC”, Convenţia internaţională pentru siguranţa containerelor” (Geneva, 1972), modificată şi publicată de Organizaţia maritimă internaţională (OMI), la Londra;
„Cutie”, ambalaj cu feţe plane rectangulare sau poligonale, din metal, lemn, placaj, PFL, carton, material plastic sau orice alt material adecvat. Pot fi practicate mici orificii pentru facilitarea manipulării sau deschiderii, sau pentru a corespunde criteriilor de clasificare, cu condiţia de a nu compromite integritatea ambalajului în timpul transportului;
„Cutie mobilă”, vezi „Container”;
„Cutie mobilă cisternă” este asimilată unui container cisternă;
D
„Denumire tehnică”, o denumire chimică recunoscută, dacă este cazul, o denumire biologică recunoscută, sau altă denumire utilizată curent în manuale, reviste sau texte ştiinţifice şi tehnice (a se vedea 3.1.2.8.1.1);
„Destinatar”, destinatarul corespunzător contractului de transport. Dacă destinatarul desemnează pe un terţ, conform dispoziţiilor aplicabile contractului de transport, acesta din urmă este considerat drept destinatar în sensul ADR. Dacă transportul se efectuează fără contract de transport, întreprinderea care preia mărfurile periculoase la sosire trebuie considerată drept destinatar;
„Deşeuri”, substanţe, soluţii, amestecuri sau obiecte ce nu pot fi utilizate ca atare, dar care sunt transportate pentru a fi retratate, depozitate sau eliminate prin incinerare sau prin alte mijloace;
„Directivă CE”, dispoziţiile decise de către instituţiile competente ale Comunităţii Europene, ce reuneşte toate Statele membre, în ceea ce priveşte rezultatele ce trebuie obţinute, lăsând în competenţa instanţelor naţionale formele şi mijloacele prin care se ating acestea;
„Dispozitiv de manipulare” (pentru RMV flexibile), orice, chingă, etrier, colier sau cadru fixate pe corpul RMV sau care constituie o continuare a materialului din care este fabricat acesta;
„Doză cu gaz sub presiune", a se vedea „Aerosol" sau „Dozator de aerosol";
„Dublură”, o teacă tubulară sau un sac plasat în interior, care însă nu face parte integrantă dintr-un ambalaj, inclusiv dintr-un ambalaj mare sau un RMV, incluzând aici mijloacele de închidere ale orificiilor acestuia;
E
„Echipament de serviciu”
a) al cisternei, dispozitivele de umplere, golire, ventilare, protecţie, încălzire şi izolare termică, precum şi instrumentele de măsură;
b) al elementelor unui vehicul-baterie sau unui CGEM, dispozitivele de umplere şi golire, inclusiv conducta colectoare, dispozitivele de siguranţă precum şi instrumentele de măsură;
c) al unui RMV, dispozitivele de umplere şi golire, şi, dacă este cazul, dispozitivele de decompresiune sau de ventilare, dispozitivele de siguranţă, de încălzire şi izolare termică precum şi aparatele de măsură;
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea cap 6.7.
„Echipament structural”
a) al unei cisterne a unui vehicul-cisternă sau al unei cisterne demontabile, elementele de fixare, consolidare, protecţie sau de stabilizare, exterioare sau interioare în raport cu rezervorul;
b) al unei cisterne a unui container cisternă, elementele de consolidare, fixare, protecţie sau de stabilizare, exterioare sau interioare în raport cu rezervorul;
c) al elementelor unui vehicul-baterie sau unui CGEM, elementele de consolidare, fixare, protecţie sau stabilizare, exterioare sau interioare în raport cu rezervorul recipientului;
d) al unui RMV, pentru toate RMV cu excepţia RMV flexibile, elementele de consolidare, fixare, manipulare, protecţie sau stabilizare ale corpului (inclusiv paleta de la bază, pentru RMV compozite cu recipient interior din material plastic).
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea cap 6.7.
„EN” (standard), un standard european publicat de Comitetul European de Standardizare (CEN), (CEN – 36, rue de Stassart, B -1050 Bruxelles);
„Ermetic”, a se vedea „cisternă închisă ermetic”;
„Expeditor”, întreprinderea care expediază pentru ea însăşi sau pentru terţi mărfuri periculoase. Dacă operaţiunea de transport se efectuează pe baza unui contract de transport, expeditor înseamnă expeditorul conform contractului de transport;
„Expediţie”, unul sau mai multe colete sau o încărcătură de mărfuri periculoase prezentate la transport de către un expeditor;
G
„Gaz”, o substanţă care:
a) la 500 C exercită o presiune a vaporilor mai mare de 300 kPa (3 bari); sau
b) se află în totalitate în stare gazoasă la 200 C, la o presiune normală de 101,3 kPa.
„Generator de aerosoli”, a se vedea ”Aerosol sau generator de aerosoli”;
„Grupa de ambalare”, o grupă în care, în scopul ambalării, anumite substanţe pot fi atribuite în funcţie de gradul de periculozitate pe care îl prezintă acestea la transport. Grupele de ambalare au următoarele semnificaţii, precizate în Partea a 2-a:
grupa de ambalare I: substanţe foarte periculoase,
grupa de ambalare II: substanţe cu grad mediu de periculozitate; grupa de ambalare III: substanţe cu grad scăzut de periculozitate;
NOTĂ: Anumite articole care conţin mărfuri periculoase sunt atribuite unei grupe de ambalare.
„ICAO” înseamnă Organizaţia Internaţională de Aviaţie Civilă (ICAO, 999 University Street, Montreal, Quebec H3C 5H7, Canada);”
„IMDG”, vezi „Codul IMDG”;
„IMO” înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO, 4 Albert Embankment, Londra SE1 7SR, Marea Britanie)
„Instrucţiuni tehnice ale OACI”, instrucţiuni tehnice pentru siguranţa transportului aerian al mărfurilor periculoase, în completarea Anexei 18 a Convenţiei de la Chicago referitoare la aviaţia civilă internaţională (Chicago, 1944), publicate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) la Montréal;
„ISO” (standard), un standard internaţional publicat de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), (ISO-1, rue de Varembé, CH-1204 Genève 20);
Î
Încărcare completă”, orice încărcare provenind de la un singur expeditor care are rezervată utilizarea exclusivă a unui vehicul sau a unui container mare şi pentru care toate operaţiunile de încărcare şi descărcare sunt efectuate conform instrucţiunilor expeditorului sau destinatarului;
NOTĂ: Termenul corespunzător pentru clasa 7 este „utilizare” exclusivă”, vezi paragraful 2.2.7.2.
„Încălzire prin combustie”, un dispozitiv ce utilizează direct un combustibil lichid sau gazos fără să recupereze căldura motorului de propulsie al vehiculului;
„Încărcător”, orice întreprindere care încarcă mărfurile periculoase într-un vehicul sau într-un container mare ;
„Încercare de etanşeitate", o încercare pentru evidenţierea etanşeităţii unei cisterne, unui ambalaj sau al unui recipient mare pentru transport în vrac, precum şi a echipamentului şi a dispozitivelor de închidere.
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea cap 6.7.
„Întreprindere”, orice persoană fizică, orice persoană juridică având sau nu scop lucrativ, orice asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, având sau nu scop lucrativ, precum şi orice organism ţinând de autoritatea publică, indiferent dacă are o personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate ce are personalitate juridică;
„Întreţinere regulată a unui RMV flexibil”, a se vedea ”Recipient mare pentru transportul în vrac (RMV)”;
„Întreţinere regulată a unui RMV rigid”, a se vedea ”Recipient mare pentru transportul în vrac(RMV)”;
L
„Lichid”, o substanţă care, la 500 C, are o presiune a vaporilor de peste 300 kPa (3 bari) şi care, nefiind în stare complet gazoasă la 200 C şi 101,3 kPa:
- are un punct de topire sau un punct de topire iniţial egal sau mai mic de 200 C, la o presiune de 101,3 kPa;
- este lichidă, conform metodei de încercare ASTM D 4359-90; sau
- nu este pastă, conform criteriilor aplicabile încercării de determinare a fluidităţii (proba penetrometrului), descrisă în paragraful 2.3.4;
NOTĂ: Se consideră drept „transport în stare lichidă" în sensul prescripţiilor pentru cisterne:
- transportul de lichide conform definiţiei de mai sus;
- transportul materiilor solide predate la transport în stare topită.
M
„Manualul de încercări şi criterii”, cea de-a patra ediţie revizuită a publicaţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite intitulată
„Recomandări referitoare la transportul de mărfuri periculoase, Manual de încercări şi criterii” (ST/SG/AC.10/11/Rev.4) aşa cum este modificat prin documentul ST/SG/AC.10/11/Rev.4/Amend.1);
„Masa unui colet”, se referă, dacă nu există o indicaţie contrară, la masa brută a coletului. Masa containerelor şi cisternelor utilizate pentru transportul mărfurilor nu este inclusă în masa brută;
„Masă brută maximă admisibilă”
a) (pentru toate categoriile de RMV în afara RMV flexibile), suma masei RMV şi a oricărui echipament de serviciu sau echipament structural cu a masei nete maxime;
b) (pentru cisterne), tara cisternei şi a celei mai grele încărcături autorizate pentru transport;
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7.
„Masă netă maximă”, masa netă maximă a conţinutului unui ambalaj unic sau masa combinată a ambalajelor interioare şi a conţinutului acestora, exprimată în kilograme;
„Materiale plastice reciclate”, materiale recuperate din ambalajele industriale folosite, ce au fost curăţate şi tratate pentru a fi supuse reciclării;
„Mărfuri periculoase”, substanţele şi obiectele al căror transport este interzis conform ADR sau autorizat numai în condiţiile prevăzute de acest Acord;
„Membru al echipajului unui vehicul” înseamnă un conducător auto sau orice altă persoană care însoţeşte conducătorul auto în scopuri de siguranţă, securitate, pregătire sau operaţionale;
„Mijloc de închidere”, dispozitiv ce serveşte la închiderea unui recipient;
N
„N.S.A.”, vezi „Rubrica n.s.a.”.
„Număr ONU”, numărul de identificare format din patru cifre al substanţelor sau obiectelor , extras din Regulamentul Tip al ONU;
O
„ Operator container-cisternă /cisternă mobilă", orice întreprindere pe numele căreia este înregistrat containerul cisternă/cisterna mobilă;
„Operator cisternă mobilă", vezi „ Operator container-cisternă /cisternă mobilă".
„Organism de inspecţie”, un organism independent de inspecţie şi încercări, certificat de autoritatea competentă;
„Oţel moale”, un oţel a cărui limită minimă de rezistenţă la rupere prin tracţiune este cuprinsă între 360 N/mm2 şi 440 N/mm2;
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7.
„Oţel de referinţă”, un oţel având o rezistenţă la tracţiune de 370 N/mm2 şi o alungire la rupere de 27%;
P
„Platou” (Clasa 1), o foaie de metal, plastic, carton sau orice alt material corespunzător, aşezată în ambalajele interioare, intermediare sau exterioare şi care permite aranjarea strânsă a acestora în ambalaje. Suprafaţa platoului poate fi astfel fasonată încât ambalajele sau obiectele să poată fi inserate, menţinute în siguranţă şi separate unele de altele;
„Presiune de calcul”, o presiune teoretică cel puţin egală cu presiunea de încercare, ce poate depăşi mai mult sau mai puţin presiunea de lucru, în funcţie de gradul de periculozitate prezentat de substanţa transportată, care serveşte numai pentru determinarea grosimii pereţilor rezervorului, independent de orice dispozitiv de ranforsare exterioară sau interioară (a se vedea de asemenea „Presiunea de golire”, „Presiunea de umplere” , „Presiunea maximă de lucru (presiune manometrică)"şi „Presiunea de încercare” ;
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7.
„Presiunea de încercare”, presiunea necesară, exercitată în timpul încercărilor la presiune ale cisternei pentru inspecţia iniţială sau periodică;
NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7.
„Presiune de umplere”, presiunea maximă efectivă dezvoltată în cisternă în timpul umplerii sub presiune ( a se vedea de asemenea „Presiunea de calcul”, „Presiunea de golire”, „Presiunea maximă de lucru (presiune manometrică)"şi „Presiunea de încercare”);
„Presiune de golire”, presiunea maximă efectivă dezvoltată în cisternă în timpul golirii sub presiune ( a se vedea de asemenea „Presiunea de calcul”, „Presiunea de umplere”, „Presiunea maximă de lucru (presiune manometrică)"şi „Presiunea de încercare”);
„Presiune de lucru”, presiunea stabilizată a unui gaz comprimat la temperatura de referinţă de 150 C într-un recipient la presiune maximă;
NOTĂ: Pentru cisterne, a se vedea „Presiunea maximă de lucru”:
„Presiune maximă de lucru”, (presiune manometrică), cea mai ridicată din următoarele trei valori:
a) valoarea maximă a presiunii efective autorizate în cisternă în timpul operaţiunii de umplere (presiunea maximă autorizată de umplere);
b) valoarea maximă a presiunii efective autorizate în cisternă în timpul operaţiunii de golire (presiunea maximă autorizată de golire);
c) presiunea manometrică efectivă la care cisterna este supusă prin conţinutul său (inclusiv gazele de altă natură ce pot fi conţinute) la temperatura maximă de lucru.
Cu excepţia cazului în care cerinţele speciale prescrise în capitolul 4.3 prevăd altceva, valoarea numerică a acestei presiuni de lucru (presiunea manometrică) nu trebuie să fie mai mică decât presiunea vaporilor substanţei de umplere la 500 C (presiune absolută).
Pentru cisternele prevăzute cu supape de siguranţă (cu sau fără disc de rupere), altele decât cisternele pentru transportul gazelor din clasa 2, lichefiate sau dizolvate, presiunea maximă de lucru (presiunea manometrică) este totuşi egală cu presiunea prescrisă pentru funcţionarea acestor supape de siguranţă;
(A se vedea de asemenea, ”Presiunea de calcul”, ”Presiunea de descărcare”, ”Presiunea de umplere” şi ”Presiunea de încercare");
NOTĂ 1: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7.
NOTĂ 2: Pentru recipientele criogenice închise, a se vedea capitolul 6.2.1.3.3.5.
„Presiune stabilizată”, presiunea atinsă de conţinutul unui recipient sub presiune în condiţii de echilibru termic şi de difuziune;
„Punct de aprindere”, temperatura cea mai scăzută a unui lichid la care vaporii acestuia formează împreună cu aerul un amestec inflamabil;
R
„Raport de umplere”, raport între masa gazului şi masa de apă la 150 C care ar umple complet un recipient sub presiune gata de utilizare;
„Raportul privind rezervorul” înseamnă un fişier ce conţine toate informaţiile tehnice importante cu privire la un rezervor, un autovehicul cu acumulatoare sau un MEGC, precum certificatele la care se face referire în punctele 6.8.2.3, 6.8.2.4 şi 6.8.3.4;”
„Reacţie periculoasă”,
a) o combustie sau o degajare de căldură considerabilă;
b) emanaţie de gaze inflamabile, asfixiante carburante sau toxice;
c) formarea de substanţe corosive;
d) formarea de substanţe instabile;
e) o creştere periculoasă a presiunii (numai în cazul cisternelor);
„Recipient “(pentru clasa 1), lăzi, butelii, cutii, butoaie, canistre şi tuburi, precum şi orice mijloc de închidere, utilizate ca ambalaj interior sau intermediar;
„Recipient”, un vas destinat să primească sau să conţină substanţe sau obiecte, inclusiv mijloacele de închidere, oricare ar fi acestea. Această definiţie nu se aplică rezervoarelor ( a se vedea de asemenea „Recipient criogenic”,
„Recipient interior", „Recipient de gaze sub presiune”, „Recipient interior rigid”, şi „Doză cu gaz" ;
„Recipient criogenic”, un recipient sub presiune transportabil, izolat termic, pentru gazele lichefiate refrigerate, având o capacitate de apă care nu depăşeşte 1000 litri;
„Rezervor de gaz”, orice recipient care nu poate fi reîncărcat, ce conţine un gaz sau un amestec de gaze sub presiune. Acesta poate fi prevăzut cu o supapă.
„Recipient interior rigid”, (pentru RMV compozite), un recipient care conservă forma generală atunci când este gol, fără ca sistemele de închidere să se afle la locul lor şi fără învelişul exterior. Orice recipient interior care nu este rigid este considerat "flexibil".
„Recipient de gaze sub presiune”, vezi „Generator de aerosoli”;
„Recipient de mică capacitate ce conţine gaze”, vezi cartuş de gaze;
„Recipient interior”, recipient ce trebuie prevăzut cu un ambalaj exterior pentru a-şi îndeplini funcţia de retenţie;
„Recipient sub presiune”, un termen generic pentru o butelie, un tub, un butoi sub presiune, un recipient criogenic închis sau un cadru de butelii;
„RMV", a se vedea „Recipient mare pentru transportul în vrac”,
„Recipient mare pentru transportul în vrac” (RMV), un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj rigid sau flexibil, altul decât cel specificat la Capitolul 6.1
a) având o capacitate:
i) ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele solide şi lichide din grupele de ambalare II şi III;
ii) ce nu depăşeşte 1,5 m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalare I, ambalate în RMV flexibile, din materiale plastice rigide, compozite, din carton sau lemn;
iii) ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalare I, ambalate în RMV metalice;
iv) ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele radioactive din clasa 7;
b) conceput pentru manipularea mecanică;
c) care poate rezista la solicitările produse în timpul manipulării şi transportului, fapt ce trebuie confirmat de încercările specifice prevăzute în capitolul 6.5 (a se vedea de asemenea „RMV compozit cu recipient interior din material plastic”, „RMV din carton”, „RMV flexibil”, „RMV metalic”, „RMV din material plastic rigid” şi
„RMV din lemn”) ;
NOTA 1: Cisternele mobile sau containerele cisternă care satisfac prescripţiile capitolelor 6.7 sau 6.8 nu sunt considerate ca fiind recipiente mari pentru transportul în vrac (RMV).
NOTA 2: Recipientele mari pentru transportul în vrac (RMV) ce satisfac prescripţiile capitolului 6.5 nu sunt considerate ca fiind containere în sensul ADR.
„RMV reconstruit”, a se vedea „Recipient mare pentru transportul în vrac (RMV)”;
„ RMV reparat”, a se vedea „Recipient mare pentru transportul în vrac (RMV)”;
„Întreţinere regulată a unui RMV flexibil”, executarea operaţiilor curente asupra unui RMV flexibil din material plastic sau din material textil, cum sunt:
a) curăţarea; sau
b) înlocuirea elementelor care nu fac parte integrantă din RMV, de exemplu, dublurile şi legăturile de închidere, cu elemente conforme specificaţiilor de origine ale fabricantului,
cu condiţia ca aceste operaţii să nu afecteze funcţia de reţinere a RMV flexibil şi nici conformitatea sa cu modelul tip.
„Întreţinere regulată a unui RMV rigid”, executarea operaţiilor curente asupra unui RMV metalic, unui RMV din plastic rigid sau unui RMV compozit, cum sunt:
a) curăţarea;
b) înlăturarea şi reinstalarea sau înlocuirea închiderilor corpului (inclusiv, legăturile corespunzătoare), sau a echipamentului de serviciu, conform specificaţiilor de origine ale fabricantului, cu condiţia ca etanşeitatea RMV să fie verificată; sau
c) repunerea în funcţiune a echipamentului structural care nu asigură direct o funcţie de reţinere a conţinutului de mărfuri periculoase sau de menţinere a unei presiuni de golire, astfel încât RMV să fie din nou conform modelului tip omologat (de exemplu, întărirea picioarelor sau a pieselor de ridicare), cu condiţia ca funcţia de reţinere a RMV să nu fie afectată;
„Regulament ECE”, un Regulament anexat la Acordul privind adoptarea de prescripţii tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roţi, echipamentelor şi pieselor susceptibile de a fi montate şi/sau utilizate pe un vehicul cu roţi şi condiţiile de recunoaştere reciprocă a omologărilor eliberate conform acestor prescripţii (Acordul din 1958, modificat);
„Regulament tip al ONU”, Regulamentul tip anexat la cea de-a paisprăzecea ediţie revizuită a Recomandărilor referitoare la transportul de mărfuri periculoase, publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ST/SG/AC.10/1/Rev.14);
„RMV compozit cu recipient interior din material plastic”, un RMV compus din elemente structurale sub forma unei acoperiri exterioare rigide ce îmbracă un recipient interior din material plastic, care conţine orice echipament de serviciu sau alt echipament structural. Acesta este astfel confecţionat, încât după asamblare, acoperirea exterioară şi recipientul interior constituie un întreg indivizibil ce este folosit ca atare pentru operaţiuni de umplere, stocare, transport sau de golire;
NOTA: Atunci când se utilizează "material plastic" în legătură cu recipientele interioare pentru RMV compozite, se consideră că acesta conţine alte materiale polimerice cum ar fi cauciucul, etc.
„RMV din lemn”, un RMV compus dintr-un corp din lemn, rigid sau pliabil, având o îmbrăcare interioară (dar fără ambalaje interioare), echipamentul de serviciu şi echipamentul structural corespunzător;
„RMV din carton”, un RMV compus dintr-un corp din carton, cu sau fără capac superior şi inferior independente, având, dacă este cazul, o îmbrăcăminte interioară (dar fără ambalaje interioare), şi din echipamentul de serviciu şi echipamentul structural corespunzător;
„RMV din material plastic rigid”, un RMV compus dintr-un corp din material plastic rigid, ce poate conţine o osatură şi trebuie dotat cu un echipament de serviciu corespunzător;
„RMV metalic”, un RMV compus dintr-un corp metalic, precum şi echipamentele de serviciu şi de structură corespunzătoare;
„RMV protejat” (pentru RMV metalice), un RMV prevăzut cu o protecţie suplimentară împotriva şocurilor. Această protecţie poate lua, de exemplu forma unui perete multistrat (construcţie „sandviş”) sau unui perete dublu, sau unui cadru cu învelitoare prevăzută cu zăbrele metalice;
„RMV flexibil”, un corp constituit dintr-o peliculă, ţesătură sau orice alt material flexibil sau din combinaţii de astfel de materiale şi, dacă este necesar, dintr-o îmbrăcăminte interioară sau o dublură, prevăzut cu echipamente de serviciu şi dispozitive de manipulare corespunzătoare;
„Rezervor”, învelişul ce conţine substanţa (inclusiv orificiile şi mijloacele de obturare ale acestora);
NOTA 1: Această definiţie nu se aplică recipientelor.
NOTA 2: Pentru cisterne mobile, a se vedea cap. 6.7
„RID”, Regulamentul referitor la transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase, apendicele C din COTIF (Convenţia referitoare la transporturile internaţionale feroviare);
„Rubrică colectivă”, un grup definit de substanţe sau obiecte (vezi 2.1.1.2, B, C, şi D);
„Rubrică n.s.a (nespecificată în altă parte)”, o rubrică colectivă în care pot fi vizate substanţe, amestecuri, soluţii sau obiecte, care
a) nu sunt menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, şi
b) prezintă proprietăţi chimice, fizice şi/sau periculoase ce corespund clasei, codului de clasificare, grupului de ambalare precum şi denumirii şi descrierii rubricii n.s.a.;
S
„Sac”, ambalaj flexibil din hârtie, folie de material plastic, material textil, material ţesut sau alt material corespunzător;
„Sarcină maximă admisibilă” (pentru recipiente mari pentru transportul în vrac flexibile), masa netă maximă pentru transportul căreia a fost conceput recipientul şi pe care este autorizat să o transporte;
„SGA”, Sistemul General de Armonizare a clasificării etichetării produselor chimice, prima ediţie revizuită publicat de Naţiunile Unite sub cota ST/SG/AC.10/30/Rev. 1;
„Solid”:
a) o substanţă al cărui punct de fuziune sau punct de fuziune iniţial este mai mare de 200 C la o presiune de 101,3 kPa, sau;
b) o substanţă ce nu este lichidă conform metodei de încercare ASTM D 4359-90 sau care este sub formă de pastă conform criteriilor aplicabile la încercarea pentru determinarea fluidităţii (proba penetrometrului) descrisă la 2.3.4;
„Supapă de depresurizare”, un dispozitiv cu resort sensibil la presiune, ce se închide în mod automat, pentru a proteja cisterna împotriva unei depresurizări interioare inadmisibile;
„Supapă de siguranţă”, un dispozitiv cu resort care este activat automat de presiune, pentru a proteja cisterna împotriva unei presiuni interioare inadmisibil de mari;
„Supraambalaj”, învelişul utilizat de un expeditor în cazul Clasei 7 pentru a cuprinde unul sau mai multe colete într-o singură unitate mai uşor de manipulat şi stivuit în timpul transportului.
Exemple de supraambalaje:
a) un platou de încărcare, cum ar fi o paletă pe care sunt plasate sau legate împreună mai multe colete cu o bandă de plastic, o husă din folie elastică sau prin alte mijloace adecvate; sau
b) un ambalaj exterior de protecţie, cum ar fi o carcasă sau un coş.
T
„TDAA”, vezi „Temperatură de descompunere auto-accelerată”;
„Temperatură critică”, temperatura peste care o substanţă nu poate exista în stare lichidă;
„Temperatura de avarie”, temperatura la care trebuie puse în aplicare procedurile de avarie, în cazul în care are loc o defecţiune a sistemului de reglare a temperaturii;
„Temperatură de descompunere auto-accelerată (TDAA)”, temperatura cea mai scăzută la care se poate produce o descompunere auto-accelerată, pentru o substanţă într-un ambalaj utilizat în timpul transportului. Prescripţiile pentru determinarea TDAA şi efectele încălzirii în spaţiu închis se găsesc în Manualul de încercări şi criterii, Partea a II-a;
„Temperatura de reglare”, temperatura maximă la care peroxidul organic sau substanţa autoreactivă pot fi transportate în siguranţă;
„Transport”, schimbarea locului mărfurilor periculoase inclusiv opririle impuse de condiţiile de transport şi timpul în care mărfurile periculoase se află în vehicule, cisterne şi containere datorită condiţiilor de trafic înainte, în timpul şi după schimbarea locului.
Prezenta definiţie înglobează, de asemenea, timpul necesar schimbării modului sau mijlocului de transport (transbordarea). Aceasta se aplică cu condiţia ca documentele de transport din care să rezulte locul de expediţie şi locul de destinaţie să fie prezentate la cerere şi ca cisternele şi coletele să nu fie deschise în timpul depozitării intermediare, cu excepţia controalelor efectuate de autorităţile competente.
„Transport în vrac”, transportul de substanţe solide sau obiecte neambalate, în vehicule sau containere. Acest termen nu se aplică mărfurilor care sunt transportate în colete şi nici substanţelor care sunt transportate în cisterne;
„Transportator”, întreprinderea care efectuează transportul cu sau fără contract de transport;
„Tub”, (clasa 2), un recipient sub presiune, transportabil, fără sudură şi cu o capacitate de apă mai mare de 150 litri, dar fără să depăşească 3000 litri;
Ţ
„Ţesătură din plastic” (pentru RMV flexibile), material confecţionat prin tracţiune din bande sau monofilamente, dintr-un material plastic corespunzător;
U
„UIC” înseamnă Uniunea Internaţională a Căilor Ferate (UIC, 16, rue Jean Rey, F-75015 Paris, Franţa);
„Unitate de transport”, un autovehicul fără remorcă sau un ansamblu constituit dintr-un autovehicul şi o remorcă;
V
„Vehicul ”, a se vedea „Vehicul-baterie”, „Vehicul acoperit", „Vehicul descoperit”, „Vehicul cu prelată” şi „Vehicul- cisternă”.
„Vehicul cu prelată”, un vehicul descoperit, prevăzut cu o prelată pentru protejarea încărcăturii;
„Vehicul-baterie”, un vehicul care cuprinde elemente legate între ele printr-o conductă şi fixate permanent la o unitate de transport. Următoarele elemente sunt considerate ca elemente ale unui vehicul-baterie: buteliile, tuburile, grupurile de cilindri sub presiune (cunoscute şi sub denumirea de cadre de butelie) precum şi cisternele cu o capacitate mai mare de 450 litri pentru gazele din clasa 2;
„Vehicul-cisternă”, un vehicul construit pentru transportul lichidelor, gazelor, materialelor pulverulente sau granulate şi care comportă una sau mai multe cisterne fixe. În plus faţă de vehiculul propriu-zis sau elementele unui sistem de rulare, vehiculul cisternă cuprinde unul sau mai multe rezervoare, echipamentele şi piesele de legătură la vehicul sau la sistemul de rulare;
„Vehicul acoperit”, un vehicul a cărui caroserie este constituită dintr-o carcasă ce poate fi închisă;
„Vehicul descoperit”, un vehicul a cărui platformă nu este prevăzută cu o suprastructură sau este prevăzută numai cu pereţi laterali şi un perete frontal.
1.2.2 Unităţi de măsură
1.2.2.1 În cadrul ADR sunt aplicabile următoarele unităţi de măsură a :
Mărime
Unitate SI b
Unitate alternativă admisă
Relaţia dintre unităţi
Lungime
m (metru)
-
-
-
1l = 10-3 m3
1 min. = 60 s
1 h = 3.600 s
1 d = 86.400 s
1g = 10-3 kg 1t = 103 kg
1 kg/l = 103 kg/m3
0 0C = 273,15 K
1 0C = 1 K
1 N = 1 kg.m/s2
1 Pa = 1 N/m2
1 bar = 105 Pa
1 N/mm2 = 1 MPa
1 kWh = 3,6 MJ
1J = 1 N.m = 1 W.s
1eV = 0,1602.10-18J
1W = 1J/s =1 N.m/s 1 mm2/s =10-6 m2/s 1mPa.s = 10-3 Pa.s
Suprafaţă Volum Timp
m2 (metru pătrat) m3 (metru cub)
s (secundă)
-
l c (litru) min. (minut)
h (oră)
d (zi)
Masă
kg (kilogram)
g (gram)
t (tonă)
Masă volumică (densitate)
kg/m3
kg/l
Temperatură
K (kelvin)
oC (grad Celsius)
Diferenţă de temperatură
K (kelvin)
oC (grad Celsius)
Forţă
N (newton)
-
Presiune
Pa (Pascal)
bar (bar)
Tensiune mecanică
N/m2
N/mm2
Lucru mecanic
Energie
J (joule)
kWh (kilowat oră)
Cantitate de căldură
Putere
W (watt)
eV (electronvolt)
-
Viscozitate cinematică
m2/s
mm2/s
Viscozitate dinamică
Pa.s
mPa.s
Activitate
Bq (becqerel)
Echivalent al dozei absorbite
Sv (sievert)
a Următoarele valori rotunjite sunt aplicabile pentru conversia unităţilor utilizate până în prezent, în unităţi SI: Forţă
1 kgf = 9,807 N
1 N = 0,102 kgf
Tensiune mecanică
1 kg/mm2= 9,807 N/mm2
1 Pa
= 1 N/m2
= 10 -5 bar
= 1,02 . 10-5 kg/cm2 = 0,75 . 10-2 torr
1 bar
= 105Pa
= 1,02 kg/cm2
= 750 torr
1 kg/cm2
= 9,807 . 104 Pa
= 0,9807 bar
= 736 torr
1 torr
= 1,33 . 10 2 Pa
= 1,33 . 10-3 bar
= 1,36 . 10-3 kg/cm2
Energie, lucru mecanic, cantitate de căldură
1 J
= 1 N . m
= 0,278 . 10-6 kWh
= 0,102 kgm = 0,239 . 10-3 kcal
1 kWh
= 3,6 . 106J
= 367 . 10 3’ kgm
= 860 kcal
1 N/mm2 = 0,102 kg/mm2 Presiune
1 kgm
= 9,807 J
= 2,72 . 10 -6’ kWh
= 2,34 . 10 -3 kcal
1 kcal
= 4,19 . 10 3 J
= 1,16 . 10 -3 kWh
= 427kgm
Putere
1W
= 0,102 kgm/s
= 0,86 kcal/h
1 kgm/s
= 9,807 W
= 8,43 kcal/h
1 kcal/h
= 1,16 W
= 0,119kgm/s
Viscozitate cinematică
1 m2/s = 10 4 St (stokes)
1 St = 10 -4 m2/s Viscozitate dinamică
1 Pa . s
= 1 N.s/m2
= 10 P (Poise)
= 0,102 kg.s/m2
1 P
= 0,1 Pa . s
= 0,1 N.s/m2
= 1,02 . 10 -2 kg.s/m2
1 kg.s/m2
= 9,807 Pa . s
= 9,807 N.s/m2
= 98,07 P
b Sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI) este rezultatul deciziilor Conferinţei generale pentru unităţi de măsură şi greutăţi (adresa: Pavillon de Breteuil, Parc de St-Clouud, F-92 310 Sèvres).
c Abrevierea „L” pentru litru este autorizată de asemenea, în locul abrevierii „l”, în cazul utilizării maşinii de scris la care nu se distinge cifra "1" de litera "l".
Multiplii şi sub-multiplii zecimali ai unei unităţi se pot forma cu ajutorul următoarelor prefixe şi simboluri, aşezate înaintea numelui sau înaintea simbolului unităţii:
Factor Prefix Simbol
trilion
exa
E
biliard
peta
F
bilion
tera
T
1.000.000.000.000.000.000 = 1018
1.000.000.000.000.000 = 1015
1.000.000.000.000 = 1012
1.000.000.000
=
109
miliard
giga
G
1.000.000
=
106
milion
mega
M
1.000
=
103
mie
kilo
k
100
=
102
sută
hecto
h
10
=
101
zece
deca
da
zecime
deci
d
sutime
centi
c
miime
mili
m
milionime
miliardime
micro
nano
μ
n
bilionime
pico
p
biliardime
femto
f
trilionime
atto
a
0,1
=
0,01
=
0,001
=
0,000.001
=
10-1
10-2
10-3
10-6
0,000.000.001 = 10-9
0,000.000.000.001 = 10-12
0,000.000.000.000.001 = 10-15
0,000.000.000.000.000.000 =10-18
1.2.2.2 Cu excepţia unei indicaţii contrare explicite, semnul „%” reprezintă în ADR:
a) pentru amestecurile de substanţe solide sau de substanţe lichide, precum şi pentru substanţele solide umectate cu un lichid, partea din masă, indicată în procente, raportată la masa totală a amestecului, a soluţiei sau a substanţei umectate;
b) pentru amestecurile de gaze comprimate, în cazul unei umpleri sub presiune, partea din volum, indicată în procente, raportată la volumul total al amestecului gazos, sau, în cazul unei umplerii în masă, partea din masă, indicată în procente, raportată la masa totală a amestecului;
c) pentru amestecurile de gaze lichefiate, precum şi de gaze dizolvate, partea din masă, indicată în procente, raportată la masa totală a amestecului.
1.2.2.3 Toate tipurile de presiuni referitoare la recipiente (de exemplu, presiunea de încercare, presiunea interioară, presiunea de deschidere a supapelor de siguranţă) sunt întotdeauna indicate ca presiuni manometrice
(presiune în exces în raport cu presiunea atmosferică); în schimb, presiunea vaporilor este întotdeauna exprimată ca presiune absolută.
1.2.2.4 Atunci când ADR prevede un grad de umplere pentru recipiente, acesta se raportează întotdeauna la o temperatură a substanţelor de 15 0 C, numai dacă nu este indicată o altă temperatură.
CAPITOLUL 1.3
INSTRUIREA PERSONALULUI IMPLICAT
ÎN TRANSPORTUL DE MĂRFURI PERICULOASE
1.3.1 Scop şi aplicabilitate
Persoanele angajate de factorii implicaţi citaţi în capitolul 1.4, al căror domeniu de activitate include transportul de mărfuri periculoase, trebuie să fie instruite pentru a corespunde exigenţelor domeniului lor de activitate şi de responsabilitatea impusă în timpul transportului de mărfuri periculoase. Instruirea trebuie să trateze de asemenea, dispoziţiile specifice de securitate în cazul transportului de mărfuri periculoase enunţate în capitolul 1.10.
NOTA 1: În ceea ce priveşte instruirea consilierului de siguranţă, vezi paragraful 1.8.3.
NOTA 2: În ceea ce priveşte instruirea echipajului vehiculului, vezi capitolul 8.2.
1.3.2 Natura instruirii
Instruirea personalului trebuie să aibă următorul conţinut, în funcţie de responsabilităţile şi funcţiile persoanei în cauză.
1.3.2.1 Sensibilizarea generală
Personalul trebuie să cunoască bine prescripţiile generale ale reglementării referitoare la transportul mărfurilor periculoase.
1.3.2.2 Instruirea specifică
Instruirea personalului trebuie să fie detaliată, adaptată exact la funcţiile şi responsabilităţile respectivelor persoane, bazată pe prescripţiile generale ale reglementării privind transportul mărfurilor periculoase. În cazul în care în transportul mărfurilor periculoase intervine o operaţiune de transport multimodal, personalul trebuie pus la curent cu prescripţiile referitoare la celelalte moduri de transport.
1.3.2.3 Instruirea în domeniul siguranţei
Instruirea personalului trebuie să includă tratarea riscurilor şi pericolelor prezentate de mărfurile periculoase, adaptată la gravitatea riscului de rănire sau de expunere rezultată dintr-un incident petrecut pe parcursul transportului mărfurilor periculoase, inclusiv în timpul încărcării şi descărcării.
Această instruire va avea drept scop sensibilizarea personalului la procedurile ce trebuie urmate pentru manipularea în condiţii de siguranţă şi intervenţiile de urgenţă.
1.3.2.4 Instruirea pentru Clasa 7
Pentru Clasa 7, personalul trebuie să fie instruit corespunzător, instruirea fiind axată inclusiv pe protecţia împotriva radiaţiilor şi precauţiile ce trebuie luate în vederea restrângerii expunerii personalului care lucrează şi a celorlalte persoane care ar putea fi afectate de acţiunile acestora.
1.3.3 Documentaţie
Angajatorul şi angajatul trebuie să păstreze şi să verifice la începerea fiecărei noi angajări o descriere detaliată a întregii instruiri. Această instruire trebuie completată periodic prin cursuri de reciclare, pentru a lua în considerare schimbările intervenite în reglementare.
CAPITOLUL 1.4
OBLIGAŢII PRIVIND SIGURANŢA PARTICIPANŢILOR
1.4.1 Măsuri generale de siguranţă
1.4.1.1 Factorii ce intervin în transportul mărfurilor periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform naturii şi importanţei riscurilor previzibile, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii şi, dacă este cazul, a reduce la minimum efectele acestora. Ei trebuie, în orice caz, să respecte prescripţiile ADR în ceea ce îi priveşte.
1.4.1.2 Atunci când siguranţa publică riscă să fie pusă în pericol, factorii implicaţi trebuie să avizeze imediat forţele de intervenţie şi de siguranţă şi trebuie să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare pentru acţiunea lor.
1.4.1.3 ADR poate preciza anumite obligaţii ce revin diferiţilor factori.
Dacă o Parte contractantă estimează că nu există nici un risc de diminuare a siguranţei, ea poate, în legislaţia sa naţională, să transfere obligaţiile ce revin unui anumit factor implicat către unul sau mai mulţi alţi factori implicaţi, cu condiţia ca obligaţiile de la punctele 1.4.2 şi 1.4.3 să fie respectate. Aceste derogări trebuie comunicate de către Partea contractantă Secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, care le va aduce la cunoştinţa Părţilor contractante.
Prescripţiile de la punctele 1.2.1, 1.4.2 şi 1.4.3, referitoare la definirea factorilor implicaţi şi la obligaţiile ce le revin, nu aduc atingere dreptului naţional în ceea ce priveşte consecinţele juridice (penalitate, responsabilitate etc.) ce decurg din faptul că respectivul factor este, de exemplu, o persoană fizică, o persoană ce lucrează pe cont propriu, un angajat sau un angajator.
1.4.2 Obligaţiile principalilor factori implicaţi
NOTĂ: Pentru substanţele radioactive, a se vedea şi 1.7.6.
1.4.2.1 Expeditorul
1.4.2.1.1 Expeditorul de mărfuri periculoase are obligaţia de a efectua un transport conform prescripţiilor ADR. În cadrul 1.4.1, el trebuie în special:
a) să se asigure că mărfurile periculoase sunt clasificate şi autorizate pentru transport conform ADR;
b) să furnizeze transportatorului indicaţii şi informaţii şi, dacă este cazul, documentele de transport şi documentele de însoţire a mărfii necesare (autorizaţii, acorduri, notificări, certificate etc.), ţinând cont în special de prevederile capitolului 5.4 şi de tabelele din Partea 3;
c) să nu utilizeze decât ambalaje, ambalaje mari, recipiente mari pentru transportul în vrac (RMV) şi cisterne (vehicule cisternă, cisterne demontabile, vehicule-baterie, CGEM, cisterne mobile şi containere- cisternă) omologate şi adaptate la transportul substanţelor în cauză şi prevăzute cu mărcile prescrise de ADR;
d) să respecte prescripţiile referitoare la modul de expediere şi la restricţiile de expediere;
e) să se asigure ca şi cisternele goale, necurăţate şi nedegazate (vehicule cisternă, cisterne demontabile, vehicule baterie, CGEM, cisterne mobile şi containere cisternă), sau vehiculele goale, necurăţate şi containerele mari sau mici pentru transportul în vrac, să fier marcate şi etichetate în conformitate cu ADR şi ca cisternele goale, necurăţate, să fie închise şi să prezinte aceleaşi garanţii de etanşeitate ca şi cum ar fi pline.
1.4.2.1.2 În cazul în care expeditorul apelează la serviciile altor factori implicaţi (ambalator, încărcător etc.), el trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta că transportul corespunde prescripţiilor ADR. Totuşi, el poate, în cazul de la 1.4.2.1.1, a), b), c) şi e) să se bazeze pe informaţiile şi datele ce i-au fost puse la dispoziţie de către ceilalţi factori implicaţi.
1.4.2.1.3 Atunci când expeditorul acţionează pentru un terţ, acesta trebuie să semnaleze în scris expeditorului că este vorba despre mărfuri periculoase şi să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile şi documentele necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor sale.
1.4.2.2 Transportatorul
1.4.2.2.1 În cadrul 1.4.1, dacă este cazul, transportatorul are în special următoarele obligaţii:
a) să verifice dacă mărfurile periculoase ce urmează să fie transportate sunt autorizate pentru transport conform ADR;
b) să se asigure că documentaţia prescrisă se află la bordul unităţii de transport;
c) să se asigure vizual că vehiculele şi încărcăturile nu prezintă defecte vizibile, scurgeri sau fisuri, lipsă de dispozitive, de echipament etc.;
d) să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă, vehiculele - baterie, cisternele demontabile, cisternele mobile, containerele cisternă şi CGEM;
e) să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncărcate;
f) să se asigure că au fost puse etichetele de pericol şi semnalizările prescrise pentru vehicule;
g) să se asigure că echipamentele prescrise în dispoziţiile scrise pentru şoferi se află la bordul vehiculului.
Acestea trebuie făcute, dacă este cazul, pe baza documentelor de transport şi a documentelor de însoţire a mărfii, printr-o examinare vizuală a vehiculului sau a containerelor şi, dacă este cazul, a încărcăturii.
1.4.2.2.2 Transportatorul poate, totuşi, în cazurile de la 1.4.2.2.1 a), b), e) şi f), să se bazeze pe informaţiile şi datele ce i-au fost puse la dispoziţie de către ceilalţi factori implicaţi.
1.4.2.2.3 Dacă transportatorul constată, conform 1.4.2.2.1, o abatere de la prescripţiile ADR, el nu trebuie să pună în circulaţie transportul până la punerea în conformitate a acestuia.
1.4.2.2.4 Dacă, se constată pe parcurs o încălcare ce ar putea compromite siguranţa transportului, expedierea trebuie oprită cât mai curând posibil, ţinând seama de imperativele de siguranţă legate de circulaţie, imobilizarea expedierii, precum şi siguranţa publică.
Transportul nu va putea fi reluat decât după punerea în conformitate a expedierii. Autoritatea (autorităţile) competentă(e) implicată(e) pentru restul parcursului poate(pot) acorda o autorizaţie pentru continuarea transportului.
Dacă conformitatea necesară nu poate fi realizată şi dacă nu a fost acordată o autorizaţie pentru restul parcursului, autoritatea (autorităţile) competentă(e) va(vor) asigura transportatorului asistenţa administrativă necesară. Aceasta este valabil şi în cazul în care transportatorul aduce la cunoştinţa respectivei (respectivelor) autorităţi că nu i-a fost semnalat de către expeditor caracterul periculos al mărfurilor încredinţate pentru transport şi că doreşte, în virtutea dreptului aplicabil în special la contractul de transport, să le descarce, să le distrugă sau să le facă inofensive.
1.4.2.2.5 (Rezervat)
1.4.2.3 Destinatarul
1.4.2.3.1 Destinatarul are obligaţia de a nu declina, fără un motiv imperativ, acceptarea mărfurilor şi de a verifica, după descărcare, dacă au fost respectate prescripţiile ADR care îl privesc.
În contextul punctului 1.4.1, destinatarul trebuie în special:
a) să efectueze, în cazurile prevăzute de ADR, curăţarea şi decontaminarea prescrise pentru vehicule şi containere;
b) să se asigure că aceste containere, după ce au fost complet descărcate, curăţate şi decontaminate, nu mai poartă semnalizările de pericol prescrise la capitolul 5.3.
1.4.2.3.2 În cazul în care destinatarul apelează la serviciile altor factori implicaţi (descărcător, curăţător, staţie de decontaminare etc.), el trebuie să ia măsurile adecvate pentru a putea garanta că s-au respectat prescripţiile ADR.
1.4.2.3.3 Dacă aceste verificări conduc la constatarea unei abateri de la prescripţiile ADR, destinatarul va putea returna containerul transportatorului numai după conformarea acestuia cu prescripţiile ADR.
1.4.3 Obligaţiile celorlalţi factori implicaţi
Ceilalţi factori implicaţi şi obligaţiile lor respective apar mai jos, într-o manieră neexhaustivă. Obligaţiile acestor factori decurg din secţiunea 1.4.1 de mai sus, dat fiind că ei cunosc sau ar fi trebuit să cunoască faptul că sarcinile lor sunt realizate ca parte a unui transport supus prescripţiilor ADR.
1.4.3.1 Încărcătorul
1.4.3.1.1 În contextul punctului 1.4.1, încărcătorul are în principal următoarele obligaţii:
a) Acesta trebuie să încredinţeze transportatorului mărfurile periculoase numai dacă acestea sunt autorizate pentru transport conform ADR;
b) El trebuie să verifice, în momentul încredinţării mărfurilor periculoase ambalate sau a ambalajelor goale necurăţate, în vederea transportului, dacă ambalajul este deteriorat. El nu poate încredinţa pentru transport un colet al cărui ambalaj este deteriorat, în special neetanş, şi deci cu scurgeri sau posibilitatea scurgerii substanţei periculoase, decât după ce s-a remediat defectul; aceeaşi obligaţie este valabilă şi pentru ambalajele goale necurăţate;
c) El trebuie, atunci când încarcă mărfuri periculoase într-un vehicul sau într-un container mare sau mic, să respecte prescripţiile speciale referitoare la încărcare şi manipulare;
d) El trebuie, după ce a încărcat mărfurile periculoase într-un container, să respecte prescripţiile privind marcarea de pericol, conform capitolului 5.3;
e) El trebuie, atunci când încarcă colete, să respecte interdicţiile de încărcare în comun, ţinând cont de mărfurile periculoase deja prezente în respectivul vehicul sau container mare, precum şi de prescripţiile referitoare la separarea produselor alimentare, a altor obiecte pentru consum sau a alimentelor pentru animale.
1.4.3.1.2 Încărcătorul poate totuşi, în cazurile de la 1.4.3.1.1, a), d) şi e), să se bazeze pe informaţiile şi datele ce i-au
fost puse la dispoziţie de către ceilalţi factori implicaţi în transport.
1.4.3.2 Ambalatorul
În contextul punctului 1.4.1, ambalatorul trebuie să respecte în principal:
a) prescripţiile privind condiţiile de ambalare, condiţiile de ambalare în comun; şi
b) prescripţiile referitoare la mărcile şi etichetele de pericol de pe colete, atunci când pregăteşte coletele în vederea transportului.
1.4.3.3 Încărcătorul
În contextul punctului 1.4.1, încărcătorul are în principal următoarele obligaţii:
a) Să se asigure, înaintea umplerii cisternelor, că atât acestea cât şi echipamentele lor se găsesc în bună stare tehnică;
b) El trebuie să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă, vehiculele - baterie, cisternele demontabile, cisternele mobile, containerele cisternă şi CGEM;
c) Nu are dreptul să umple cisternele decât cu mărfurile periculoase autorizate pentru transport în acele cisterne;
d) În timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte dispoziţiile referitoare la mărfurile periculoase din compartimente alăturate;
e) În timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte proporţia de umplere maximă admisibilă sau masa maximă admisibilă de conţinut pe litru de capacitate pentru substanţa respectivă;
f) După umplerea cisternei, trebuie să verifice etanşeitatea dispozitivelor de închidere;
g) El trebuie să se asigure că nici un reziduu periculos din substanţa de umplere nu a aderat la exteriorul cisternelor ce au fost încărcate;
h) El trebuie ca, atunci când pregăteşte mărfurile periculoase în vederea transportului, să se asigure de faptul că semnalele portocalii şi plăcile-etichetă sau etichetele prescrise sunt aplicate pe cisterne, pe vehicule şi pe containerele mari şi mici pentru transportul în vrac, conform prescripţiilor;
i) (Rezervat)
j) atunci când încarcă vehicule sau containere cu mărfuri periculoase în vrac, acesta se va asigura că sunt respectate prevederile Capitolului 7.3.
1.4.3.4 Operatorul unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile
În contextul punctului 1.4.1, operatorul unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile trebuie să se asigure în principal:
a) că s-au respectat prescripţiile referitoare la construcţie, echipament, încercări şi marcare;
b) că s-a efectuat întreţinerea cisternelor şi a echipamentelor acestora într-un mod ce garantează faptul că respectivul container cisternă sau cisternă mobilă, supus solicitărilor normale de exploatare, corespunde prescripţiilor ADR, până la următoarea încercare;
c) că s-a efectuat un control excepţional, în cazul în care siguranţa rezervorului sau a echipamentelor acestuia poate fi compromisă printr-o reparaţie, o modificare sau un accident.
1.4.3.5 (Rezervat).
CAPITOLUL 1.5 DEROGĂRI
1.5.1 Derogări temporare
1.5.1.1 În conformitate cu Articolul 4, paragraful 3 din ADR, autorităţile competente ale Părţilor contractante pot conveni direct între ele pentru autorizarea anumitor transporturi pe teritoriul lor, prin derogarea temporară de la prescripţiile ADR, cu condiţia, totuşi, de a nu se compromite siguranţa. Aceste derogări trebuie comunicate de către autoritatea care a luat iniţiativa respectivei derogări, secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, care le va aduce la cunoştinţa Părţilor contractante1.
NOTĂ: „Aranjamentul special”, conform 1.7.4, nu este considerat drept o derogare temporară conform prezentei secţiuni.
1.5.1.2 Durata derogării temporare nu trebuie să depăşească cinci ani începând de la data intrării sale în vigoare. Derogarea temporară expiră automat în momentul intrării în vigoare a unei modificări pertinente a ADR.
1.5.1.3 Transporturile pe baza derogărilor temporare sunt considerate transporturi conform ADR.
1.5.2 (Rezervat)
1 Nota secretariatului: Acordurile speciale încheiate în virtutea prezentului capitol pot fi consultate pe site-ul secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa (http://www.unece.org/trans/danger/danger.htm).
CAPITOLUL 1.6 MĂSURI TRANZITORII
1.6.1 Generalităţi
1.6.1.1 Cu excepţia unei prescripţii contrare, substanţele şi obiectele prevăzute în ADR pot fi transportate până la 30 iunie 2007 conform prescripţiilor ADR aplicabile până la 31 decembrie 2006.
1.6.1.2 a) Etichetele şi placardele de pericol care până la data de 31 decembrie 2004 se conformau modelelor nr. 7A, 7B, 7C, 7D sau 7E prescrise până la acea dată pot fi utilizate până la 31 decembrie 2010.
b) Etichetele şi placardele de pericol care până la data de 31 decembrie 2006 se conformau modelului nr. 5.2 prescris p-nă la acea dată pot fi utilizate până la 31 decembrie 2010
1.6.1.3 Substanţele şi obiectele din clasa 1, ce aparţin forţelor armate ale unei Părţi contractante, ambalate înainte de
1 ianuarie 1990 conform prescripţiilor ADR în vigoare la acea dată, vor putea fi transportate după 31 decembrie 1989, cu condiţia ca ambalajele să fie intacte şi să fie declarate în documentul de transport drept mărfuri militare ambalate înainte de 1 ianuarie 1990. Celelalte dispoziţii aplicabile începând cu 1 ianuarie 1990 pentru această clasă trebuie respectate.
1.6.1.4 Substanţele şi obiectele din clasa 1 ambalate între 1 ianuarie 1990 şi 31 decembrie 1996 conform prescripţiilor ADR în vigoare la acea dată vor putea fi transportate după 31 decembrie 1996, cu condiţia ca ambalajele să fie intacte şi să fie declarate în documentul de transport ca mărfuri din clasa 1 ambalate între 1 ianuarie 1990 şi 31 decembrie 1996.
1.6.1.5 (Rezervat).
1.6.1.6 Recipientele mari pentru transportul în vrac (RMV) care au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 2003 în conformitate cu cerinţele marginalului 3612 (1) aplicabil până la 30 iunie 2001 şi care nu se conformează cerinţelor de la 6.5.2.1.1 referitoare la înălţimea literelor, cifrelor şi simbolurilor aplicabile de la 1 iulie 2001, pot fi utilizate în continuare.
1.6.1.7 Omologările de tip pentru butoaie, bidoane (canistre) şi ambalaje compozite fabricate din polietilenă cu masa moleculară ridicată sau medie, eliberate înainte de 1 iulie 2005 în conformitate cu cerinţele de la 6.1.5.2.6, în vigoare până la 31 decembrie 2004, dar care nu corespund cerinţelor de la 4.1.1.19, vor continua să fie valabile până la 31 decembrie 2009. Toate asemenea ambalaje fabricate şi marcate pe baza acestor omologări de tip, pot fi utilizate până la expirarea duratei lor de utilizare determinată la 4.1.1.15.
1.6.1.8 Plăcile de culoare portocalie existente, care îndeplinesc cerinţele de la 5.3.2.2 aplicabile până la 31 decembrie 2004, pot fi încă utilizate.
1.6.1.9 Cerinţele de la 8.2.1 sunt aplicabile conducătorilor vehiculelor cu masa maximă admisibilă care nu depăşeşte 3,5 tone începând cu 1 ianuarie 2007. Această prevedere tranzitorie nu se aplică conducătorilor menţionaţi la
8.2.1.3 şi 8.2.1.4.
1.6.1.10 Pilele şi bateriile cu litiu fabricate înainte de 1 iulie 2003 care au fost încercate conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 2002, dar care nu au fost încercate în conformitate cu cerinţele aplicabile de la 1 ianuarie 2003, precum şi aparatele care conţin pile sau baterii cu litiu, vor putea fi transportate până la 30 iunie 2013 dacă toate celelalte cerinţe aplicabile sunt respectate.
1.6.1.11 Aprobările tip pentru bidoane, canistre de maşină şi ambalaje compozite fabricate din polietilenă cu masă moleculară ridicată sau medie, şi pentru IBC-uri din polietilenă cu masă moleculară ridicată, emise înainte de 1 iulie 2007, în conformitate cu cerinţele din 6.1.6.1 (a) în vigoare până la 31 decembrie 2006, dar care nu sunt conforme cu cerinţele din 6.1.6.1 (a) aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2007, continuă să fie valabile.
1.6.1.12 Prevederile din secţiunea 1.9.5 se vor aplica numai începând cu data de 1 iulie 2007. În pofida prevederilor din secţiunea 1.9.5, Părţile Contractante pot continua să aplice, până cel târziu la data de 31 decembrie 2009, restricţii cu privire la trecerea vehiculelor prin tunelurile rutiere, în conformitate cu prevederile legilaţiei naţionale.
1.6.2 Recipiente pentru clasa 2
1.6.2.1 Recipientele fabricate înainte de 1 ianuarie 1997 şi care nu sunt conforme prescripţiilor ADR aplicabile începând cu 1 ianuarie 1997, dar al căror transport era autorizat conform prescripţiilor ADR aplicabile până la 31 decembrie 1996 vor putea fi utilizate şi după acea dată, cu condiţia de a satisface prescripţiile examinărilor periodice a instrucţiunilor de ambalare P200 şi P203.
1.6.2.2 Buteliile conforme definiţiei de la 1.2.1 care au trecut printr-o examinare iniţială sau o examinare periodică înainte de 1 ianuarie 1997, vor putea fi transportate goale, necurăţate, fără etichetă, până la data următoarei lor încărcări sau a următoarei lor examinări periodice.
1.6.2.3 Recipientele destinate transportului de substanţe din clasa 2, care au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 2003, vor putea purta în continuare, după 1 ianuarie 2003, marcajul conform prescripţiilor aplicabile până la 31
decembrie 2002.
1.6.2.4 Rezervoarele de presiune concepute şi construite în conformitate cu codurile tehnice care nu mai sunt recunoscute conform 6.2.3 pot fi încă utilizate.
1.6.2.5 Rezervoarele de presiune şi închiderile lor concepute şi construite în conformitate cu standardele aplicab ile la momentul construcţiei lor şi care nu mai sunt enumerate în 6.2.2 sau 6.2.5 pot fi încă utilizate.
1.6.3 Cisterne fixe (vehicule-cisternă), cisterne demontabile şi vehicule-baterie
1.6.3.1 Cisternele fixe (vehicule cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie, fabricate înainte de intrarea în vigoare a prescripţiilor aplicabile de la 1 octombrie 1978, vor putea fi menţinute în serviciu dacă echipamentele rezervorului satisfac prescripţiile capitolului 6.8. Grosimea pereţilor rezervoarelor, cu excepţia rezervoarelor destinate transportului de gaze lichefiate refrigerate din clasa 2, trebuie să corespundă cel puţin unei presiuni de calcul de 0,4 MPa (4 bari) (presiune manometrică) pentru oţelul moale sau de minimum 200 kPa (2 bari) (presiune manometrică) pentru aluminiu şi aliaje de aluminiu. Pentru alte secţiuni ale cisternelor decât cele circulare, se va stabili diametrul ce serveşte drept bază de calcul, pornind de la un cerc a cărui suprafaţă este egală cu suprafaţa secţiunii transversale reale a respectivei cisterne.
1.6.3.2 Încercările periodice pentru cisternele fixe (vehicule - cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie menţinute în serviciu conform dispoziţiilor tranzitorii, trebuie efectuate conform dispoziţiilor de la punctele
6.8.2.4 şi 6.8.3.4 şi a dispoziţiilor particulare corespunzătoare diferitelor clase. Dacă o dispoziţie anterioară nu prescria o presiune de încercare mai înaltă, este suficientă o presiune de încercare de 200 kPa (2 bari) (presiune manometrică) pentru rezervoarele din aluminiu şi din aliajele de aluminiu.
1.6.3.3 Cisternele fixe (vehiculele cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie ce satisfac dispoziţiile tranzitorii de la 1.6.3.1 şi 1.6.3.2 vor putea fi utilizate până la 30 septembrie 1993 pentru transportul mărfurilor periculoase pentru care au fost omologate. Această perioadă tranzitorie nu se aplică cisternelor fixe (vehicule- cisternă), cisternelor demontabile şi vehiculelor-baterie destinate transportului substanţelor din clasa 2 şi nici cisternelor fixe (vehiculele-cisternă), cisternelor demontabile şi vehiculelor-baterie la care grosimea pereţilor şi elementele echipamentelor satisfac prescripţiile capitolului 6.8.
1.6.3.4 a) Cisternele fixe (vehiculele - cisternă), cisternele demontabile şi
vehiculele baterie construite înainte de 1 mai 1985 conform prescripţiilor ADR în vigoare între 1 octombrie 1978 şi 30 aprilie 1985, dar care nu sunt conforme dispoziţiilor aplicabile începând cu 1 mai 1985, vor putea fi utilizate şi după această dată.
b) Cisternele fixe (vehiculele-cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele-baterie construite între 1 mai 1985 şi data intrării în vigoare a dispoziţiilor aplicabile începând cu 1 ianuarie 1988, ce nu sunt conforme cu acestea din urmă, dar care erau conforme dispoziţiilor ADR în vigoare atunci, vor putea fi utilizate şi după această dată.
1.6.3.5 Cisternele fixe (vehiculele-cisternă, cisternele demontabile şi vehiculele baterie construite înainte de 1 ianuarie 1993 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 1992, dar care nu sunt conforme prescripţiilor aplicabile începând cu 1 ianuarie 1993, vor putea fi încă utilizate.
1.6.3.6 a) Cisternele fixe (vehiculele - cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie construite între 1 ianuarie 1978 şi 31 decembrie 1984 vor trebui, dacă sunt utilizate după 31 decembrie 2004, să fie
conforme dispoziţiilor marginalului 211 127(5) aplicabile începând cu 1 ianuarie 1990 referitoare la grosimea rezervorului şi protecţia împotriva deteriorării.
b) Cisternele fixe (vehiculele-cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie construite între 1 ianuarie 1985 şi 31 decembrie 1989, trebuie, dacă sunt utilizate după 31 decembrie 2010, să fie
conforme dispoziţiilor marginalului 211 127(5) aplicabile începând cu 1 ianuarie 1990 referitoare la grosimea rezervoarelor şi la protecţia împotriva deteriorării.
1.6.3.7 Cisternele fixe (vehiculele-cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie construite înainte de 1 ianuarie 1999 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 1998, dar care nu sunt totuşi conforme cu dispoziţiile marginalului 211 126 (5) aplicabile începând cu 1 ianuarie 1999, vor putea fi încă utilizate.
1.6.3.8 Cisternele fixe (vehiculele-cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie destinate transportului substanţelor din clasa 2, construite înainte de 1 ianuarie 1997, vor putea purta marcajul conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 1996, până la următoarea încercare periodică.
Totuşi, pentru denumirile oficiale de transport cerute la 6.8.3.5.2 sau la 6.8.3.5.3, nu este necesar să se ţină seama de modificările ulterioare ale denumirilor oficiale de transport ale acestor gaze, cu condiţia ca denumirile gazelor pe cisternele fixe (vehicule cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele-baterie sau pe plăcuţe [a se vedea 6.8.3.5.6 b) sau c)] să fie adaptate ulterior primei încercări periodice.
1.6.3.9 şi 1.6.3.10 (Rezervate)
1.6.3.11 Cisternele fixe (vehiculele-cisternă) şi cisternele demontabile construite înainte de 1 ianuarie 1997 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 1996, dar care nu sunt totuşi conforme cu prescripţiile marginalelor 211 322 şi 211 333 aplicabile începând cu 1 ianuarie 1997, vor putea fi încă utilizate.
1.6.3.12 (Rezervat)
1.6.3.13 (Abrogat)
1.6.3.14 (Rezervat)
1.6.3.15 Cisternele fixe (vehicule cisternă) şi cisternele demontabile construite înainte de 1 iulie 2007, în conformitate cu cerinţele în vigoare până la 31 decembrie 2006, dar care, totuşi, nu mai corespund cerinţelor din 6.8.2.2.3 aplicabile începând cu 1 ianuarie 2007 pot continua să fie utilizate până la următoarea inspecţie periodică.
1.6.3.16 Pentru cisternele fixe (vehicule cisternă), cisterne demontabile şi vehicule cu acumulatoare construite înainte de 1 ianuarie 2007, care nu corespund cerinţelor din 4.3.2, 6.8.2.3, 6.8.2.4 şi 6.8.3.4 cu privire la raportul privind cisterna, reţinerea dosarelor pentru raportul privind cisterna va începe cel mai târziu la următoarea inspecţie periodică.
1.6.3.17 Cisternele fixe (vehicule cisternă) şi cisternele demontabile create pentru transportul de substanţe din Clasa 3, grupul de ambalare I, având o presiune a vaporilor ce nu depăşeşte 175kPa (1,75 bar) (absolută) la 50º C, construite înainte de 1 iulie 2007, în conformitate cu cerinţele aplicabile până la 31 decembrie 2006, cărora le- a fost atribuit codul de rezervor L1.5BN, în conformitate cu cerinţele aplicabile până la 31 decembrie 2006, pot continua să fie utilizate pentru transportul substanţelor sus-menţionate până la 31 decembrie 2018.
1.6.3.18 Cisternele fixe (vehicule-cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie construite înainte de 1 ianuarie 2003 în conformitate cu prescripţiile aplicabile până la 30 iunie 2001, dar care nu sunt totuşi conforme cerinţelor aplicabile de la 1 iulie 2001, pot fi încă utilizate. Atribuirea codului de cisternă la omologările de tip pentru concepţie şi a marcajelor relevante trebuie să fie efectuată înainte de 1 ianuarie 2009.
1.6.3.19 Cisternele fixe (vehicule-cisternă) şi cisternele demontabile construite înainte de 1 iulie 2003 conform prescripţiilor de la 6.8.2.1.21 aplicabile până la 31 decembrie 2002, dar care nu sunt totuşi conforme prescripţiilor aplicabile începând cu 1 ianuarie 2003, pot fi încă utilizate.
1.6.3.20 Cisternele fixe (vehicule-cisternă) şi cisternele demontabile care au fost construite înainte de 1 iulie 2003 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 2002, dar care nu satisfac totuşi prescripţiile de la
6.8.2.1.7 şi dispoziţia specială TE15 de la 6.8.4 b) aplicabile începând cu 1 ianuarie 2003, pot fi încă utilizate.
1.6.3.21 Cisternele fixe (vehicule-cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele baterie fabricate înainte de 1 ianuarie 2003 în conformitate cu prescripţiile aplicabile până la 30 iunie 2001, care îndeplinesc cerinţele de la 6.8.2.2.10, dar care nu sunt echipate cu un manometru sau un alt indicator corespunzător, vor fi considerate totuşi ca închise ermetic până la următoarea inspecţie periodică conform cu 6.8.2.4.2, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2008.
1.6.3.22 până la 1.6.3.24 (Rezervate)
1.6.3.25 Nu este necesar să se indice data încercării de etanşeitate prescrisă la 6.8.2.4.3 pe placa prescrisă la
6.8.2.5.1 înainte de realizarea primei încercări de etanşeitate după 1 ianuarie 2005.
Nu este necesar să se indice, pe placa cisternei, tipul încercării (“P” sau “L”) prescrisă la 6.8.2.5.1 înainte de realizarea primei încercări de etanşeitate după 1 ianuarie 2007.
1.6.3.26 Cisternele fixe (vehicule cisternă) şi cisternele demontabile, construite înainte de 1 ianuarie 2007, în conformitate cu cerinţele în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, dar care, totuşi, nu corespund cerinţelor aplicabile începând cu 1 ianuarie 2007 cu privire la marcajul presiunii nominale la exterior, în conformitate cu 6.8.2.5.1, pot fi încă utilizate.
1.6.3.27 până la 1.6.3.29 (Rezervate)
1.6.3.30 Cisternele fixe pentru deşeuri care operează sub vid (vehicule-cisternă) şi cisternele demontabile fabricate înainte de 1 iulie 2005 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 2004, dar care nu sunt totuşi conforme prescripţiilor de la 6.10.3.9 aplicabile începând cu 1 ianuarie 2005, pot fi încă utilizate.
1.6.3.31 Cisternele fixe (vehicule cisternă), cisternele demontabile şi vehiculele cu acumulator concepute şi construite în conformitate cu codurile tehnice care nu mai sunt recunoscute conform punctului 6.8.2.7 pot fi încă utilizate.
1.6.3.32 până la 1.6.3.39 (Rezervate)
1.6.3.40 Cisterne din material plastic ranforsat cu fibre
Cisternele din material plastic ranforsat cu fibre, care au fost fabricate înainte de 1 iulie 2002 conform unui tip omologat înainte de 1 iulie 2001, conform prescripţiilor Apendicelui B.1c, în vigoare până la 30 iunie 2001, pot continua să fie utilizate până la sfârşitul perioadei lor utile, cu condiţia ca toate prescripţiile în vigoare până la 30 iunie 2001 să fie respectate şi să continue să fie. Totuşi, începând de la 1 iulie 2001, nici un nou model tip nu va putea fi omologat conform dispoziţiilor în vigoare până la 30 iunie 2001.
1.6.4 Containere-cisternă cisterne portabile şi CGEM-uri
1.6.4.1 Containerele-cisternă fabricate înainte de 1 ianuarie 1988 conform prescripţiilor aplicabile până la 31
decembrie 1987, dar care nu sunt totuşi conforme cu prescripţiile aplicabile începând cu 1 ianuarie 1988, pot fi încă utilizate.
1.6.4.2 Containerele-cisternă fabricate înainte de 1 ianuarie 1993 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 1992, dar care nu sunt totuşi conforme cu prescripţiile aplicabile începând cu 1 ianuarie 1993, vor mai putea fi încă folosite.
1.6.4.3 Containerele-cisternă ce au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 1999 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 1998, dar care nu sunt totuşi conforme cu prescripţiile aplicabile începând cu 1 ianuarie 1999,
vor mai putea fi folosite.
1.6.4.4 (Rezervat)
1.6.4.5 Containerele-cisternă destinate transportului substanţelor din clasa 2, care au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 1997, vor putea purta marcaje conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie1996 până la următoarea încercare periodică.
Totuşi, pentru denumirile oficiale de transport cerute la 6.8.3.5.2 sau la 6.8.3.5.3, nu este necesar să se ţină seama de modificările ulterioare ale denumirilor oficiale de transport ale acestor gaze, cu condiţia ca denumirea oficială de transport în vigoare să apară pe containerele-cisternă şi CGEM sau pe placă [a se vedea 6.8.3.5.6 b) sau c)], ulterior primei încercări periodice.
1.6.4.6 Containerele-cisternă construite înainte de 1 ianuarie 2007, în conformitate cu cerinţele în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, dar care, totuşi, nu corespund cerinţelor aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2007 cu privire la marcajul presiunii nominale la exterior, în conformitate cu punctul 6.8.2.5.1 pot fi încă utilizate.
1.6.4.7 Containerele-cisternă fabricate înainte de 1 ianuarie 1997 conform prescripţiilor aplicabile până la
31 decembrie 1996, dar care nu sunt totuşi conforme cu prescripţiile marginalelor 212 322 şi 212 333 aplicabile începând cu 1 ianuarie 1997, pot fi încă utilizate.
1.6.4.8 (Rezervate)
1.6.4.9 Containerele-cisternă şi MEGC-urile concepute şi construite în conformitate cu codurile tehnice ce nu mai sunt recunoscute conform 6.8.2.7 pot fi încă utilizate.
1.6.4.10 (Abrogat)
1.6.4.11 (Rezervat)
1.6.4.12 Containerele cisternă şi CGEM-rile fabricate înainte de 1 ianuarie 2003 conform prescripţiilor aplicabile până la 30 iunie 2001, dar care nu satisfac totuşi prescripţiile aplicabile începând cu 1 iulie 2001, vor putea fi încă utilizate. 1 ianuarie 2008. Marcarea codurilor alfanumerice ale dispoziţiilor speciale TC, TE şi TA conform 6.8.4, trebuie efectuată la atribuirea codurilor cisternă sau la una din încercările conform 6.8.2.4 care a avut loc după această atribuire, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2008. Până la efectuarea marcării codului relevant, denumirea adecvată de transport a substanţei transportate1 va fi indicată pe containerul cisternă în sine sau pe o plăcuţă.
1.6.4.13 Containerele-cisternă care au fost fabricate înainte de 1 iulie 2003 conform prescripţiilor aplicabile până la 31 decembrie 2002, dar care nu satisfac totuşi prescripţiile de la 6.8.2.1.7 şi dispoziţia specială TE15 de la
6.8.4 b) aplicabile începând cu 1 ianuarie 2003, pot fi încă utilizate.
1.6.4.14 (Rezervat)
1.6.4.15 Nu este necesar să se indice data încercării de etanşeitate prescrisă la 6.8.2.4.3 pe placa cisternei prescrisă la 6.8.2.5.1 înainte de realizarea primei încercări de etanşeitate după 1 ianuarie 2005.
Tipul de test („P” sau „L”) impus de 6.8.2.5.1 nu trebuie să fie adăugat pe plăcuţa csternei până este efectuat primul test după 1 ianuarie 2007.
1.6.4.16 Containerele-cisternă fabricate înainte de 1 ianuarie 2003 în conformitate cu prescripţiile aplicabile până la 30 iunie 2001, care îndeplinesc cerinţele de la 6.8.2.2.10, dar care nu sunt echipate cu un manometru sau cu un alt indicator corespunzător, vor fi considerate totuşi ca închise ermetic până la următoarea inspecţie periodică conform cu 6.8.2.4.2, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2007.
1.6.4.17 Containerele-cisternă construite înainte de 1 iulie 2007, în conformitate cu cerinţele în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, dar care nu corespund cerinţelor 6.8.2.2.3 aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2007 pot continua să fie utilizate până la următoarea revizie periodică.
1.6.4.18 Pentru containerele-cisternă construite înainte de 1 ianuarie 2007, care nu corespund cerinţelor din 4.3.2, 6.8.2.3, 6.8.2.4 şi 6.8.3.4 cu privire la înregistrarea cisternelor, reţinerea dosarelor pentru înregistrarea cisternelor va începe cel mai târziu la următoarea revizie periodică.
1.6.4.19 Containerele-cisternă concepute pentru transportul de substanţe din Clasa 3, grupul de ambalare I, având o presiune a vaporilor ce nu depăşeşte 175kPa (1,75 bar) (absolută) la 50ºC, construite înainte de 1 iulie 2007, în conformitate cu cerinţele în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, cărora codul-cisternă L1.5BN le-a fost atribuit în conformitate cu cerinţele aplicabile până la data de 31 decembrie 2006, pot continua să fie utilizate pentru transportul substanţelor de mai sus până la data de 31 decembrie 2016.
1.6.4.19 Containerele-cisternă pentru deşeuri care operează sub vid, fabricate înainte de 1 iulie 2005 în conformitate cu prescripţiile aplicabile până la 31 decembrie 2004, dar care nu îndeplinesc cerinţele de la 6.10.3.9 aplicabile de la 1 ianuarie 2005, vor putea fi încă utilizate.
1.6.4.30 Autoritatea competentă poate continua să emită, până la 31 decembrie 2007, certificate de aprobare de proiectare pentru tipuri noi de cisterne portabile şi MEGC-uri UN care întrunesc cerinţele din capitolul 6.7
1 Denumirea oficială a transportului poate fi înlocuită de o denumire generică care grupează substanţe similare şi care sunt de asemenea compatibile cu caracteristicile cisternei
aplicabile până la 31 decembrie 2006. Cisternele-portabile şi MEGC-urile care nu întrunesc cerinţele de proiectare aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2007, dar care au fost construite conform unui certificat de aprobare de proiectare care a fost emis înainte de 1 ianuarie 2008 pot continua să fie utilizate.
1.6.5 Vehicule
1.6.5.1 şi 1.6.5.2 (Rezervate)
1.6.5.3 (Abrogat)
1.6.5.4 În ceea ce priveşte construcţia vehiculelor EX/II, EX/III, FL, OX şi AT, prescripţiile Părţii 9, în vigoare până la 31 decembrie 2006 vor putea fi aplicate până la 31 decembrie 2008.
1.6.5.5 Vehiculele înmatriculate sau intrate în exploatare înainte de 1 ianuarie 2003, al căror echipament electric nu corespunde prescripţiilor de la 9.2.2, 9.3.7 sau 9.7.8, dar corespund prescripţiilor aplicabile până la 30 iunie 2001, pot fi încă utilizate.
1.6.5.6 Unităţile de transport echipate cu extinctoare în conformitate cu prescripţiile de la 8.1.4 aplicabile până la 31 decembrie 2002, pot fi utilizate în continuare până la 31 decembrie 2007.
1.6.5.7 Vehiculele complete sau completate, care au fost omologate de tip înainte de 31 decembrie 2002 conform Regulamentului CEE-ONU nr. 1052, modificat prin seria 01 de amendamente, sau dispoziţiilor corespunzătoare din Directiva 98/91/CE3 şi care nu sunt conforme cu prescripţiile capitolului 9.2, dar care sunt conforme cu prescripţiile referitoare la construcţia vehiculelor de bază (marginalele 220 100-220 540 din apendicele B.2) aplicabile până la 30 iunie 2001, vor putea fi încă agreate şi utilizate, cu condiţia de a fi fost înmatriculate pentru prima dată sau de a fi intrat în exploatare înainte de 1 iulie 2003.
1.6.5.8 Vehiculele EX/II şi EX/III, care au fost agreate pentru prima dată înainte de 1 iulie 2005 şi care sunt conforme cu prescripţiile Părţii 9, în vigoare până la 31 decembrie 2004, dar care nu sunt conforme prescripţiilor aplicabile începând cu 1 ianuarie 2005, pot fi încă utilizate până la 31 decembrie 2014.
1.6.5.9 Vehiculele-cisternă cu cisterne fixe, cu o capacitate mai mare de 3 m3 destinate transportului de mărfuri periculoase în stare lichidă sau topită, care au fost încercate la o presiune mai mică de 4 bar, care nu îndeplinesc cerinţele de la 9.7.5.2 şi care au fost înmatriculate prima dată înainte de 1 iulie 2004, pot fi încă utilizate.
1.6.5.10 Certificatele de agreare care corespund modelului prezentat în 9.1.3.5 aplicabil până la data de 31 decembrie 2006 pot continua sa fie utilizate.
1.6.6 Clasa 7
1.6.6.1 Ambalaje al căror model nu a fost omologat de autoritatea competentă în baza ediţiilor din 1985 şi 1985 (revizuită în 1990) din nr. 6 al Colecţiei Siguranţă a AIEA.
Ambalajele exceptate, ambalajele industriale tip IP-1, tip IP-2 şi tip IP-3 şi ambalajele tip A, al căror model nu a fost omologat de autoritatea competentă şi care satisfac prescripţiile ediţiilor din 1985 sau 1985 (revizuită în 1990) ale Regulamentului de transport al substanţelor radioactive al AIEA (Colecţia Siguranţă nr. 6), pot fi utilizate în continuare, cu condiţia de a corespunde programului obligatoriu de asigurare a calităţii conform prescripţiilor enunţate la 1.7.3 şi limitelor de activitate şi restricţiilor privind substanţele enunţate la 2.2.7.7.
Orice ambalaj modificat, cu excepţia cazului în care modificarea ameliorează siguranţa, sau fabricat după 31 decembrie 2003 trebuie să satisfacă dispoziţiile ADR. Coletele pregătite pentru transport cel târziu la 31 decembrie 2003 în baza ediţiilor din 1985 şi 1985 (revizuită în 1990) ale Colecţiei Siguranţă Nr. 6 pot continua să fie transportate. Coletele pregătite pentru transport după această dată trebuie să satisfacă prescripţiile ADR.
1.6.6.2 Ambalaje omologate în baza ediţiilor din 1973, 1973 (versiune revizuită), 1985 şi 1985 (revizuită în 1990) ale nr. 6 al Colecţiei Siguranţă a AIEA
1.6.6.2.1 Ambalajele fabricate conform unui model omologat de autoritatea competentă în baza dispoziţiilor ediţiilor din 1973 sau 1973 (versiune revizuită) ale nr. 6 a Colecţiei Siguranţă a AIEA pot continua să fie utilizate sub rezerva existenţei unui agrement multilateral pentru modelul de colet, de execuţie a respectării programului obligatoriu de asigurare a calităţii conform prescripţiilor enunţate la 1.7.3, a limitărilor de activitate şi restricţiilor referitoare la substanţele enunţate la 2.2.7.7. Nu este permisă începerea unei noi fabricări de ambalaje de acest gen. Modificările modelului de ambalaj sau a naturii sau a cantităţii de conţinut radioactiv autorizat care, conform a ceea ce va determina autoritatea competentă, ar avea o influenţă semnificativă asupra siguranţei, trebuie să satisfacă prescripţiile ADR. Conform 5.2.1.7.5, trebuie atribuit un număr de serie fiecărui ambalaj şi trebuie aplicat pe exteriorul ambalajului.
1.6.6.2.2 Ambalajele fabricate conform unui model omologat de autoritatea competentă, în baza dispoziţiilor din ediţiile 1985 şi 1985 (revizuită în 1990) din nr. 6 al Colecţiei Siguranţă a AIEA, pot fi utilizate în continuare aprobarea
2 Regulament nr. 105 (Prescripţii uniforme referitoare la omologarea vehiculelor destinate transportului mărfurilor periculoase privind caracteristicile lor specifice construcţiei)
3 Directiva 98/91/CE a Parlamentului Europoean şi a Consiliului din 14 decembrie 1998 referitoare la autovehicule şi la remorcile acestora, destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase şi care modifică directiva 70/156/CEE referitoare la omologarea de tip CE pentru autovehicule şi remorcile acestora (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 011 din 16.01.1999, paginile 0025- 0036)
multilaterală a modelului de ambalaj, sub rezerva execuţiei programului obligatoriu de asigurare a calităţii conform prescripţiilor enunţate la 1.7.3, a limitărilor de activitate şi restricţiilor referitoare la substanţele enunţate la 2.2.7.7. Modificările modelului de ambalaj sau a naturii sau a cantităţii de conţinut radioactiv autorizat care, conform a ceea ce va determina autoritatea competentă, ar avea o influenţă semnificativă asupra siguranţei, trebuie să satisfacă prescripţiile ADR. Toate ambalajele a căror fabricare va începe după 31 decembrie 2006 vor trebui să satisfacă prescripţiile ADR.
1.6.6.3 Substanţe radioactive sub formă specială, omologate pe baza ediţiilor din 1973, 1973 (versiune revizuită), 1985 şi 1985 (revizuită în 1990) ale nr. 6 al Colecţiei Siguranţă a AIEA
Substanţele radioactive sub formă specială fabricate conform unui model ce a primit agrearea unilaterală din partea unei autorităţi competente în baza ediţiilor din 1973, 1973 (versiune modificată), 1985 şi 1985 (revizuită în 1990) ale nr. 6 al Colecţiei Siguranţă a AIEA pot fi utilizate în continuare dacă corespunde programului obligatoriu de asigurare a calităţii conform prescripţiilor enunţate la 1.7.3. Substanţele radioactive sub formă specială, fabricate după 31 decembrie 2003, vor trebui să satisfacă prescripţiile ADR.
CAPITOLUL 1.7
PRESCRIPŢII GENERALE REFERITOARE LA CLASA 7
1.7.1 Generalităţi
1.7.1.1 ADR stabileşte normele de siguranţă care asigură un nivel acceptabil al controlului riscurilor de radiaţie, de criticitate şi riscurilor termice la care sunt expuse persoanele, bunurile şi mediul înconjurător şi care sunt asociate transportului de substanţe radioactive. Aceste norme se bazează pe Regulamentul de transport al substanţelor radioactive al AIEA ediţia din 2005, Seria de standarde de Siguranţă Nr. TS-R-1, AIEA, Viena (2005). Materialul explicativ poate fi găsit în documentul „Advisory Material for the IAEA Regulations for the Safe Transport of Radioactive Material”, Seria de Standarde de siguranţă nr. TS-G-1.1 (ST-2), AIEA, Viena (2002).
1.7.1.2 ADR are drept obiectiv protejarea persoanelor, bunurilor şi mediului înconjurător împotriva efectului radiaţiilor în timpul transportului de substanţe radioactive. Această protecţie este asigurată de:
a) închiderea conţinutului radioactiv;
b) controlul intensităţii radiaţiei externe;
c) prevenirea stării critice;
d) prevenire deteriorărilor cauzate de căldură.
Aceste cerinţe sunt satisfăcute: în primul rând, prin modularea limitărilor conţinutului pentru colete şi vehicule, precum şi prin normele de performanţă aplicate modelelor de colete conform riscului prezentat de conţinutul radioactiv; în al doilea rând, prin impunerea unor prescripţii pentru conceperea şi exploatarea coletelor şi pentru întreţinerea ambalajelor, ţinând cont de natura conţinutului radioactiv; în sfârşit, prin prescrierea de controale administrative, inclusiv, dacă este cazul, de aprobarea autorităţilor competente.
1.7.1.3 ADR se aplică la transportul rutier al substanţelor radioactive, inclusiv la transportul incidental şi la utilizarea substanţelor radioactive. Transportul cuprinde toate operaţiile şi condiţiile asociate cu mişcarea substanţelor radioactive, cum ar fi concepţia ambalajelor, fabricarea, întreţinerea şi repararea lor, şi pregătirea, expedierea, încărcarea şi transportul propriu-zis, inclusiv depozitarea în tranzit, descărcarea şi recepţia la destinaţia finală a încărcăturilor de substanţe radioactive şi colete. Normele de performanţă din ADR sunt abordate din perspectiva a trei grade generale de gravitate:
a) condiţii de transport de rutină (fără incidente),
b) condiţii normale de transport (incidente minore);
c) condiţii de accident la transport.
1.7.2 Programul de protecţie radiologică
1.7.2.1 Transportul substanţelor radioactive trebuie să se supună unui program de protecţie radiologică, care este un ansamblu de dispoziţii sistematice al căror scop este de a face astfel încât măsurile de protecţie radiologică să fie luate în considerare în mod riguros.
1.7.2.2 Natura şi amploarea măsurilor ce trebuie puse în aplicare în acest program trebuie să fie în raport cu valoarea şi probabilitatea expunerilor la radiaţii. Programul trebuie să înglobeze dispoziţiile paragrafelor 1.7.2.3 şi 1.7.2.4, CV33 (1.1) de la 7.5.11, precum şi procedurile pertinente de intervenţie în caz de urgenţă. Documentaţia relativă la program trebuie pusă la dispoziţia autorităţii competente, pentru inspecţie, la cerere.
1.7.2.3 Dozele către persoane nu vor depăşi limitele dozei admise. În domeniul transportului, protecţia şi siguranţa trebuie optimizate astfel încât valoarea dozelor individuale, a numărului de persoane expuse şi probabilitatea de fi supuse unei expuneri să fie menţinute la cel mai scăzut nivel posibil, ţinându-se cont de factorii economici şi sociali, cu restricţia ca dozele pentru persoane să se supună constrângerilor unor limite. Trebuie adoptată o abordare riguroasă şi sistematică, luând în considerare interacţiunile dintre transport şi alte activităţi.
1.7.2.4 În cazul expunerilor profesionale ce rezultă din activităţile de transport se estimează că doză eficace:
a) se va situa probabil între 1 şi 6 mSv pe an, va trebui aplicat un program de evaluare a dozelor prin supravegherea locurilor de muncă sau supravegherea individuală;
b) va depăşi probabil 6 m Sv într-un an, va trebui procedat la o supraveghere individuală.
1.7.3 Asigurarea calităţii
Trebuie stabilite programe de asigurare a calităţii, bazate pe standarde internaţionale, naţionale sau de altă natură, care să fie acceptabile pentru autoritatea competentă, pentru conceperea, fabricarea, încercările, redactarea documentelor, utilizarea, întreţinerea şi inspecţia tuturor substanţelor radioactive în formă specială, tuturor substanţelor radioactive uşor dispersabile şi tuturor coletelor şi operaţiunilor de transport şi depozitare în tranzit, pentru a garanta conformitatea cu dispoziţiile aplicabile ale ADR.
O atestare care indică faptul că specificaţiile de model au fost pe deplin respectate trebuie pusă la dispoziţia autorităţii competente.
Fabricantul, expeditorul sau utilizatorul trebuie să fie pregătiţi să furnizeze autorităţii competente mijloacele necesare pentru a efectua inspecţii în timpul fabricării şi utilizării, şi pregătiţi să demonstreze că:
a) metodele de fabricare şi materialele utilizate sunt conforme cu specificaţiile de model omologate;
b) toate ambalajele sunt inspectate periodic şi, dacă este cazul, reparate şi menţinute în bună stare, astfel încât să continue să satisfacă toate prescripţiile şi specificaţiile pertinente, chiar după utilizări repetate.
Atunci când sunt necesare agrearea sau aprobarea autorităţii competente, această agreare sau aprobare trebuie să ţină cont şi să depindă de gradul de adecvare al programului de asigurare a calităţii.
1.7.4 Aranjament special
1.7.4.1 Aranjament special, semnifică acele dispoziţii aprobate de autoritatea competentă în baza cărora pot fi transportate substanţele radioactive expediate, care nu satisfac toate prescripţiile aplicabile ADR-ului.
NOTĂ: Aranjamentul special nu este considerat drept derogare temporară conform 1.5.1
1.7.4.2 Expedierile pentru care nu este posibilă conformitatea cu o dispoziţie aplicabilă clasei 7, nu se pot transporta decât în cazul existenţei unui aranjament special. După ce s-a stabilit că nu este posibilă conformitatea cu dispoziţiile referitoare la clasa 7 a ADR şi că respectarea normelor de siguranţă fixate de ADR a fost demonstrată prin alte mijloace, autoritatea competentă poate aproba o expediere unică sau o serie de expedieri multiple prevăzute. Nivelul general de siguranţă în timpul transportului trebuie să fie cel puţin echivalent cu cel care ar fi fost asigurat dacă toate prescripţiile aplicabile ar fi fost respectate. Pentru expedierile internaţionale de acest tip, este necesară o aprobare multilaterală.
1.7.5 Substanţe radioactive cu alte proprietăţi periculoase
În afara proprietăţilor radioactive şi de fisiune, va trebui să se ţină seama de orice risc subsidiar prezentat de conţinutul coletului, cum ar fi explozibilitatea, inflamabilitatea, piroforia, toxicitatea chimică şi corosivitatea în documentaţie, etichetare, marcare, montarea de plăci, depozitare, segregare şi transport, pentru a respecta toate dispoziţiile pertinente ale ADR aplicabile substanţelor periculoase.
1.7.6 Neconformitate
1.7.6.1 În caz de nerespectare a uneia dintre limitele din ADR aplicabile pentru nivelul de radiaţie sau de contaminare,
a) expeditorul trebuie să fie informat de această nerespectare de către:
i) transportator, dacă nerespectarea este constatată în timpul transportului, sau
ii) destinatar, dacă nerespectarea este constatată la recepţie;
b) transportatorul, expeditorul sau destinatarul, după caz, trebuie:
i) să ia imediat măsurile necesare pentru a atenua consecinţele acestei nerespectări;
ii) să investigheze neconformitatea şi cauzele, circumstanţele şi consecinţele acesteia;
iii) să ia măsurile necesare pentru a remedia cauzele şi circumstanţele care au condus la neconformitate
şi să împiedice reapariţia unor circumstanţe similare celor care au stat la originea neconformităţii, şi
iv) să aducă la cunoştinţa autorităţii (autorităţilor) competente cauzele neconformităţii şi măsurile corective sau preventive luate sau care ar trebui luate, şi
c) neconformitatea trebuie să fie adusă la cunoştinţa expeditorului şi respectiv, a autorităţii (autorităţilor) competente imediat atunci când a apărut o situaţie de expunere de urgenţă sau este în curs de a se produce.
CAPITOLUL 1.8
MĂSURI DE CONTROL ŞI ALTE MĂSURI DE SPRIJIN
CARE VIZEAZĂ RESPECTAREA PRESCRIPŢIILOR DE SIGURANŢĂ
1.8.1 Controale administrative ale mărfurilor periculoase
1.8.1.1 Autorităţile competente ale Părţilor contractante pot, în orice moment, pe teritoriul lor, să verifice dacă prescripţiile referitoare la transportul mărfurilor periculoase sunt respectate, inclusiv cele privind măsurile de securitate, în conformitate cu 1.10.1.5.
Aceste controale trebuie efectuate totuşi fără a pune în pericol persoane, bunuri sau mediul înconjurător şi fără o perturbare considerabilă a traficului rutier.
1.8.1.2 Factorii implicaţi în transportul de mărfuri periculoase (capitolul 1.4) trebuie, în cadrul obligaţiilor lor, să ofere fără întârziere autorităţilor competente şi agenţilor acestora informaţiile necesare pentru efectuarea controalelor.
1.8.1.3 De asemenea, autorităţile competente pot efectua inspecţii la sediile întreprinderilor implicate în transportul de mărfuri periculoase (capitolul 1.4), consultând documentele necesare şi efectuând orice prelevare de eşantioane de mărfuri periculoase sau de ambalaje pentru examinare, cu condiţia ca acest fapt să nu constituie un pericol pentru siguranţă. Factorii implicaţi în transportul mărfurilor periculoase (capitolul 1.4) trebuie să facă astfel încât vehiculele, părţi ale vehiculelor, precum şi echipamentul şi instalaţiile să fie accesibile verificării, în măsura în care aceasta este posibil şi rezonabil. Ei pot, dacă estimează că este necesar, să desemneze o persoană din întreprindere pentru a-l însoţi pe reprezentantul autorităţii competente.
1.8.1.4 Dacă autorităţile competente constată că prescripţiile ADR nu sunt respectate, pot interzice expedierea sau întrerupe transportul până când defectele constatate sunt remediate, sau pot prescrie alte măsuri adecvate. Imobilizarea se poate face la faţa locului sau într-un alt loc ales de autoritate din motive de siguranţă. Aceste măsuri nu trebuie să perturbe excesiv traficul rutier.
1.8.2 Întrajutorare administrativă
1.8.2.1 Părţile contractante îşi acordă mutual o întrajutorare administrativă pentru punerea în aplicare a ADR.
1.8.2.2 Atunci când o Parte contractantă ajunge să constate că pe teritoriul său siguranţa transportului de mărfuri periculoase este compromisă ca urmare a unor abateri foarte grave sau repetate, comise de o întreprindere ce îşi are sediul pe teritoriul unei alte Părţi contractante, ea trebuie să semnaleze aceste infracţiuni autorităţilor competente ale celeilalte Părţi contractante. Autorităţile competente ale Părţii contractante pe teritoriul căreia s-au constatat infracţiuni foarte grave sau repetate pot ruga autorităţile competente ale Părţii contractante pe al cărei teritoriu îşi are sediul respectiva întreprindere să ia măsurile corespunzătoare împotriva contravenientului sau contravenienţilor. Transmisia de date cu caracter personal nu este admisă, decât dacă este necesară pentru urmărirea infracţiunilor foarte grave sau repetate.
1.8.2.3 Autorităţile care au fost sesizate trebuie să comunice măsurile luate împotriva întreprinderii, dacă este cazul, autorităţilor competente ale Părţii contractante pe teritoriul cărora s-au constatat infracţiunile.
1.8.3 Consilierul de siguranţă
1.8.3.1 Fiecare întreprindere a cărei activitate include transportul rutier de mărfuri periculoase, sau operaţiunile de ambalare, încărcare, umplere sau descărcare legate de aceste transporturi, desemnează unul sau mai mulţi consilieri de siguranţă pentru transportul mărfurilor periculoase, însărcinaţi să ajute la prevenirea riscurilor pentru persoane, bunuri sau mediul înconjurător, inerente respectivelor activităţi.
1.8.3.2 Autorităţile competente ale Părţilor contractante pot prevedea ca prescripţiile să nu se aplice întreprinderilor:
a) ale căror activităţi se referă la cantităţi limitate, pentru fiecare unitate de transport, situate sub pragurile menţionate la punctele 1.1.3.6 şi 2.2.7.1.2, precum şi în capitolele 3.3 şi 3.4; sau
b) care nu efectuează, cu titlul de activitate principală sau secundară, transporturi de mărfuri periculoase sau operaţiuni de încărcare sau descărcare legate de aceste transporturi, dar care efectuează ocazional transporturi naţionale de mărfuri periculoase sau operaţiuni de încărcare sau descărcare legate de aceste transporturi, prezentând un grad minim de periculozitate sau de poluare.
1.8.3.3 Sub responsabilitatea conducătorului întreprinderii, consilierul are drept principală misiune căutarea oricărui mijloc şi promovarea oricărei acţiuni, în limitele activităţilor de care se ocupă întreprinderea, pentru a facilita executarea acestor activităţi cu respectarea dispoziţiilor aplicabile şi în condiţii optime de securitate. Sarcinile consilierului, adaptate la activităţile întreprinderii, sunt, în principal, următoarele:
- să examineze respectarea prescripţiilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase;
- să consilieze întreprinderea în operaţiunile ce privesc transportul mărfurilor periculoase;
- să asigure redactarea unui raport anual destinat direcţiunii întreprinderii sau, dacă este cazul, unei autorităţi publice locale, privind activităţile respectivei întreprinderi referitoare la transportul de mărfuri periculoase. Raportul se păstrează timp de 5 ani şi se pune la dispoziţia autorităţilor naţionale, la cererea acestora;
Îndatoririle consilierului includ, în plus, examinarea următoarelor practici şi proceduri referitoare la activităţile respective:
- procedurile ce vizează respectarea prescripţiilor referitoare la identificarea mărfurilor periculoase transportate;
- practica întreprinderii privind luarea în consideraţie la achiziţionarea de mijloace de transport, a oricărei nevoi speciale privind la mărfurile periculoase transportate;
- procedurile ce permit verificarea echipamentului utilizat pentru transportul mărfurilor periculoase sau pentru operaţiunile de încărcare sau descărcare;
- dacă angajaţii implicaţi din întreprindere au fost formaţi corespunzător şi dacă această formare este înscrisă în dosarul lor;
- punerea în aplicare a procedurilor de urgenţă adecvate pentru eventualele accidente sau incidente ce ar putea aduce atingere siguranţei în timpul transportului mărfurilor periculoase sau în timpul operaţiunilor de încărcare sau descărcare;
- efectuarea de analize şi, dacă este necesar, redactarea de raporturi privitoare la accidentele, incidentele sau infracţiunile grave constatate pe parcursul transportului mărfurilor periculoase sau în timpul operaţiunilor de încărcare sau descărcare;
- luarea de măsuri adecvate pentru evitarea repetării accidentelor, incidentelor sau infracţiunilor grave;
- luarea în considerare a prescripţiilor legislative şi a nevoilor particulare referitoare la transportul de mărfuri periculoase, în ceea ce priveşte alegerea şi utilizarea sub-contractanţilor sau a altor factori implicaţi;
- verificarea faptului că personalul alocat transportului de mărfuri periculoase sau încărcării sau descărcării acestor mărfuri dispune de proceduri de execuţie şi de instrucţiuni detaliate;
- introducerea unor acţiuni pentru sensibilizarea la riscurile legate de transportul mărfurilor periculoase ori încărcării sau descărcării acestor mărfuri;
- implementarea procedurilor de verificare, pentru a asigura prezenţa la bordul mijloacelor de transport a documentelor şi echipamentelor de siguranţă ce trebuie să însoţească transporturile, şi conformitatea acestor documente şi echipamente cu reglementările;
- implementarea procedurilor de verificare pentru a asigura respectarea prescripţiilor referitoare la operaţiunile de încărcare şi descărcare.
- existenţa planului de securitate indicat la 1.10.3.2.
1.8.3.4 Funcţia de consilier poate fi asigurată de conducătorul întreprinderii, de o altă persoană ce exercită alte sarcini în întreprindere sau de către o persoană ce nu aparţine întreprinderii, cu condiţia ca acea persoană să fie efectiv în măsură să-şi îndeplinească îndatoririle de consilier.
1.8.3.5 Orice întreprindere implicată trebuie să comunice, la cerere, identitatea consilierului său, autorităţii competente sau organismului desemnat în acest scop de către fiecare Parte contractantă.
1.8.3.6 Dacă un accident ce a afectat persoane, bunuri sau mediul înconjurător a survenit în timpul unui transport sau al unei operaţiuni de încărcare sau descărcare efectuate de întreprinderea în cauză, consilierul redactează un raport privind accidentul destinat direcţiunii întreprinderii sau, dacă este cazul, unei autorităţi publice locale, după ce a adunat toate datele utile în acest scop. Acest raport nu va fi în măsură să înlocuiască rapoartele redactate de direcţiunea întreprinderii ce vor fi cerute de oricare altă legislaţie naţională sau internaţională.
1.8.3.7 Consilierul trebuie să deţină un certificat de formare profesională valabil pentru transportul rutier. Acest certificat este eliberat de către autoritatea competentă sau de către organismul desemnat în acest scop de fiecare Parte contractantă.
1.8.3.8 Pentru obţinerea certificatului, candidatul trebuie să urmeze un curs de formare şi să promoveze un examen aprobat de autoritatea competentă a Părţii contractante.
1.8.3.9 Formarea are drept principal obiectiv a transmite candidaţilor cunoştinţe suficiente privind riscurile inerente transporturilor de mărfuri periculoase, o cunoaştere suficientă a dispoziţiilor legislative, reglementărilor şi dispoziţiilor administrative, precum şi o cunoaştere suficientă a sarcinilor definite la 1.8.3.3.
1.8.3.10 Examenul este organizat de către autoritatea competentă sau de către un organism examinator desemnat de aceasta. Comisia de examinare nu va fi furnizor de servicii de instruire.
Desemnarea organismului examinator se face sub formă scrisă. Această aprobare poate avea o durată limitată şi se bazează pe următoarele principii:
- competenţa organismului examinator;
- specificările modalităţilor de examinare propuse de către organismul examinator;
- măsurile destinate să asigure imparţialitatea examinărilor;
- independenţa organismului faţă de orice persoană fizică sau juridică ce angajează consilieri de siguranţă.
1.8.3.11 Examinarea are drept scop să verifice dacă toţi candidaţii posedă nivelul necesar de cunoştinţe pentru a-şi exercita îndatoririle de consilier de siguranţă prevăzute la 1.8.3.3, pentru a obţine certificatul prevăzut la
1.8.3.7 şi trebuie să se refere cel puţin la următoarele domenii:
a) cunoaşterea tipurilor de consecinţe ce pot fi provocate de un accident ce implică mărfuri periculoase şi cunoaşterea principalelor cauze ale accidentului;
b) dispoziţii ce decurg din legislaţia naţională, convenţii şi acorduri internaţionale, în special în ceea ce priveşte;
- clasificarea mărfurilor periculoase (procedura de clasificare a soluţiilor şi amestecurilor, structura listei de substanţe, clasele de mărfuri periculoase şi principiile clasificării acestora, natura mărfurilor periculoase transportate, proprietăţile fizico-chimice şi toxicologice ale mărfurilor periculoase);
- dispoziţiile generale pentru ambalaje, cisterne şi containere cisternă (tipuri, codificare, marcare, construcţie, încercări şi inspecţii iniţiale şi periodice);
- marcarea, etichetarea, montarea de plăci şi semnalizarea portocalie (marcarea şi etichetarea coletelor, plasarea şi scoaterea plăcilor-etichetă şi a semnalizării portocalii);
- menţiunile din documentul de transport (informaţii necesare);
- modul de expediere, restricţiile de expediere (încărcare completă, transport în vrac, transport în recipiente mari pentru vrac, transportul în containere, transportul în cisterne fixe sau demontabile);
- transportul pasagerilor;
- interdicţiile şi precauţiile la încărcarea în comun;
- separarea mărfurilor;
- limitarea cantităţilor transportate şi a cantităţilor exceptate;
- manipularea şi stivuirea (încărcare şi descărcare – proporţia de umplere; stivuirea şi separarea);
- curăţarea şi/sau degazarea dinaintea încărcării şi după descărcare;
- echipajul şi formarea profesională;
- documentele de bord (documente de transport, dispoziţii scrise, certificat de agreare a vehiculului, certificatul de formare pentru şoferi, copiile oricăror derogări, alte documente);
- dispoziţiile scrise (punerea în aplicare a dispoziţiilor şi echipamentul de protecţie al echipajului);
- obligaţiile de supraveghere (staţionarea);
- regulile şi restricţiile de circulaţie;
- golirile operaţionale sau scurgerile accidentale de substanţe poluante;
- prescripţii privind echipamentul de transport.
1.8.3.12 Examinări
1.8.3.12.1 Examinarea va consta într-un test scris care poate fi suplimentat cu o examinare orală.
1.8.3.12.2 Utilizarea în testul scris a oricărei documentaţii alta decât reglementările internaţionale şi naţionale nu este permisă.
1.8.3.12.3 Mijloacele electronice pot fi utilizate numai dacă sunt furnizate de comisia de examinare. Nu vor exista mijloace prin care un candidat să introducă date suplimentare în mijloacele electronice furnizate; candidatul nu poate decât să răspundă la întrebările puse.
1.8.3.12.4 Testul scris constă în două părţi:
a) Candidaţii vor primi un chestionar. Acesta include cel puţin 20 de întrebări deschise care să acopere subiectele menţionate în lista de la 1.8.3.11. Totuşi, pot fi utilizate întrebări cu alegere multiplă. În acest caz, două întrebări cu alegere multiplă sunt considerate ca o singură întrebare deschisă. Printre aceste subiecte o atenţie specială trebuie acordată următoarelor:
- măsuri generale de prevenire şi de siguranţă;
- clasificarea mărfurilor periculoase;
- dispoziţii generale de ambalare, inclusiv pentru cisterne, containere cisterne, vehicule cisternă etc.;
- mărcile şi etichetele de pericol;
- menţiunile din documentul de transport;
- manipularea şi stivuirea;
- formarea profesională a echipajului;
- documentele vehiculului şi certificatele de transport;
- instrucţiunile scrise;
- prescripţiile privind echipamentul de transport;
b) Candidaţii realizează un studiu de caz în raport cu îndatoririle consilierului vizate la 1.8.3.3 pentru a demonstra că dispun de calificările necesare pentru a îndeplini sarcina de consilier.
1.8.3.13 Părţile contractante pot dispune ca acei candidaţi care doresc să lucreze pentru întreprinderi specializate în transportul anumitor tipuri de mărfuri periculoase să nu fie chestionaţi decât asupra substanţelor legate de activitatea lor. Aceste tipuri de mărfuri sunt:
- clasa 1;
- clasa 2;
- clasa 7;
- clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 şi 9;
- nr. ONU 1202, 1203 şi 1223.
Certificatul prevăzut la 1.8.3.7 trebuie să indice clar faptul că nu este valabil decât pentru tipurile de mărfuri periculoase vizate în prezenta sub-secţiune şi despre care consilierul a fost examinat, în condiţiile definite la punctul 1.8.3.12.
1.8.3.14 Autoritatea competentă sau organismul examinator stabilesc treptat o listă de întrebări incluse în examen.
1.8.3.15 Certificatul prevăzut la 1.8.3.7 este stabilit conform modelului ce figurează la 1.8.3.18 şi este recunoscut de către toate Părţile contractante.
1.8.3.16 Durata de valabilitate şi reînnoirea certificatului
1.8.3.16.1 Certificatul are o durată de valabilitate de cinci ani. Valabilitatea certificatului se reînnoieşte pentru o perioadă de cinci ani dacă titularul a reuşit la un examen pe parcursul ultimului an înaintea expirării certificatului său. Examenul trebuie să fie aprobat de autoritatea competentă.
1.8.3.16.2 Examenul are drept scop să verifice dacă titularul posedă cunoştinţele necesare pentru exercitarea sarcinilor vizate la 1.8.3.3. Cunoştinţele necesare sunt definite la 1.8.3.11.b) şi trebuie să includă modificările aduse legislaţiei după obţinerea ultimului certificat. Examenul trebuie să fie organizat şi supravegheat conform criteriilor definite la 1.8.3.10 şi 1.8.3.12 până la 1.8.3.14. Totuşi, nu este necesar ca titularul să realizeze studiul de caz menţionat 1.8.3.12.4 b).
1.8.3.17 Dispoziţiile de la punctele de la 1.8.3.1 până la 1.8.3.16 sunt considerate îndeplinite dacă se aplică condiţiile respective din Directiva 96/35/CE a Consiliului, din 3 iunie 1996, referitoare la desemnarea şi la calificarea profesională a consilierilor de siguranţă pentru transportul rutier, feroviar sau maritim al mărfurilor periculoase1 şi din Directiva 2000/18/CE a Parlamentului european şi a Consiliului, din 17 aprilie 2000, referitoare la cerinţele minime aplicabile la examinarea consilierilor de siguranţă pentru transportul rutier, feroviar sau maritim al mărfurilor periculoase2.
1 Journal officiel Communautés européennes, nr. L 145 din 19 iunie 1996, pagina 10.
2 Journal officiel des Communautés européennes, nr. L 118 din 19 mai 2000, pagina 41.
1.8.3.18 Model de certificat
Certificat de formare a consilierilor de siguranţă pentru transportul de mărfuri periculoase
Certificat nr.:.............................................................................................................……………………………………………….
Semnul distinctiv al Statului ce eliberează certificatul ..............................................………………………………………………. Numele:.....................................................................................................................……………………………………………….
Prenumele:................................................................................................................……………………………………………….
Data şi locul naşterii:.................................................................................................……………………………………………….
Naţionalitatea:...........................................................................................................……………………………………………….
Semnătura titularului:................................................................................................……………………………………………….
Valabil până la (data):..............................................................................................………………………………………………..
pentru întreprinderile de transport de mărfuri periculoase, precum şi pentru întreprinderile care efectuează operaţiuni de încărcare sau descărcare legate de acest transport:
□ rutier □ feroviar □ maritim
Eliberat de: .............................................................................................................………………………………………………..
Data:.................................................. Semnătura:.........................................
Reînnoit până la:.............................. De: ..............................................…..
Data:................................................. Semnătura:.........................................
1.8.4 Lista autorităţilor competente şi a organismelor desemnate de acestea
Părţile contractante comunică secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa adresele autorităţilor competente şi ale organismelor desemnate de către acestea care sunt competente conform dreptului naţional pentru aplicarea ADR, menţionând pentru fiecare caz dispoziţia ADR vizată, precum şi adresele la care se pot trimite cererile relevante.
Secretariatul Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa stabileşte, pe baza informaţiilor primite, o listă menţinută la zi. Acesta comunică lista şi modificările Părţilor contractante3).
1.8.5 Declararea evenimentelor ce implică mărfuri periculoase
1.8.5.1 Dacă un accident sau un incident grav are loc în timpul încărcării, alimentării, transportului sau descărcării de mărfuri periculoase pe teritoriul unei Părţi Contractante, persoana care efectuează încărcarea, alimentarea, transportatorul sau respectiv destinatarul se va asigura că un raport conform modelului prescris în 1.8.5.4 va fi trimis autorităţii competente a Părţii Contractante respective.
1.8.5.2 Această Parte contractantă trebuie, la rândul său, să transmită un raport la secretariatul Comisiei economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, pentru informarea celorlalte Părţi contractante.
1.8.5.3 Un asemenea eveniment care antrenează obligaţia prezentării unui raport conform pct. 1.8.5.1 are loc dacă mărfurile periculoase au fost împrăştiate sau dacă există un risc iminent de a pierde produsul, de a se produce o vătămare corporală, o deteriorare a echipamentului sau a mediului, sau dacă au intervenit autorităţile şi dacă unul sau mai multe criterii menţionate mai jos sunt îndeplinite:
Un eveniment care antrenează o vătămare corporală este un eveniment urmat de decesul sau rănirea legate direct de mărfurile periculoase transportate şi când rănirea:
a) necesită un tratament medical intensiv,
b) necesită spitalizare de cel puţin o zi; sau
c) antrenează o incapacitate de muncă pe o perioadă de cel puţin trei zile consecutiv.
Există „o pierdere de produs”, atunci când sunt răspândite mărfuri periculoase
a) din categoriile de transport 0 sau 1, în cantităţi egale sau mai mari de 50 kg sau 50 litri;
b) din categoria de transport 2, în cantităţi egale sau mai mari de 333 kg sau 333 litri; sau
c) din categoriile de transport 3 sau 4, în cantităţi egale sau mai mari de 1000 kg sau 1000 litri;
Criteriul de pierdere de produs se aplică, de asemenea, dacă există un risc iminent de pierdere a produsului în cantităţile menţionate mai sus. Ca regulă generală, această condiţie este considerată respectată dacă, din motive de deteriorări structurale, incinta de reţinere nu mai este corespunzătoare pentru transport sau dacă, din alt motiv, nivelul de siguranţă necesar nu mai este asigurat (de exemplu, deformarea cisternelor sau a containerelor, răsturnarea unei cisterne sau prezenţa unui incendiu în vecinătatea imediată).
Dacă sunt implicate mărfuri periculoase din clasa 6.2, obligaţia prezentării unui raport se aplică indiferent de cantităţi.
În cazul unui eveniment care implică substanţe din clasa 7, criteriile de pierdere de produs sunt următoarele:
a) orice scăpare de substanţe radioactive în exteriorul coletelor;
b) expunere care conduce la o depăşire a limitelor fixate prin reglementările de protecţie a lucrătorilor şi a publicului împotriva radiaţiilor ionizante (Tabelul II din Seria de siguranţă nr. 115 a AIEA „Norme de bază internaţionale de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi de siguranţă a surselor de radiaţii”); sau
c) atunci când există un motiv de a crede că a avut loc o degradare importantă o oricărei funcţii asigurate de un colet privind siguranţa (reţinere, protecţie, protecţie termică sau criticitate) care face ambalajul impropriu de a continua transportul fără măsuri de siguranţă suplimentare.
Notă: A se vedea prescripţiile de la 7.5.11 CV33 (6) pentru transporturile nelivrabile.
Există „o deteriorare a echipamentului sau a mediului”, atunci când mărfurile periculoase, indiferent de cantitate, sunt răspândite şi când se estimează că valoarea deteriorărilor depăşeşte 50 000 Euro. Nu se va ţine seama în acest scop de deteriorarea oricărui mijloc de transport implicat direct, care conţine mărfuri periculoase, sau de infrastructura modală.
„Intervenţia autorităţilor” înseamnă o intervenţie directă a autorităţilor sau serviciilor de urgenţă atunci când are loc un eveniment care implică mărfuri periculoase şi se procedează la evacuarea de persoane sau închiderea
3) O listă a autorităţilor competente (la zi pe 1 ianuarie 2001) figurează în Apendicele la Partea 1.
căilor de circulaţie publică (drumuri/cale ferată) pe timp de cel puţin trei ore . Dacă este necesar, autoritatea competentă poate cere informaţii suplimentare.
1.8.5.4 Model de raport asupra evenimentelor survenite în timpul transportului de mărfuri periculoase
Raport privind evenimentele survenite în timpul transportului de mărfuri periculoase, conform paragrafului 1.8.5 RID/ADR
Transportator /Operator al infrastructurii de cale ferată:
……………………………………………………………………………………………………………………………. Adresa:
……………………………………………………………………………………………………………………………. Numele persoanei de contactat: …………………… Tel:………………. Fax: …………………
(Autoritatea competentă va înlătura această pagină de copertă înaintea transmiterii raportului)
1. Mod | |
□ Feroviar Numărul vagonului (facultativ) | □ Rutier Numărul de înmatriculare al vehiculului (facultativ) |
2. Data şi locul evenimentului | |
Anul: …………… Luna: ……………. Ziua: ………………. Ora: ………….. | |
Feroviar
Descrierea liniei: ………………. Kilometri: ………………………. | Rutier
Localitatea / Ţara: ………………… |
3. Topografia | |
| |
4. Condiţii meteorologice deosebite | |
Temperatură C | |
5. Descrierea evenimentului | |
Alte detalii ale evenimentului: ………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………….. |
6. Mărfuri periculoase implicate | ||||||
Nr. ONU1) | Clasa | Grupa de | Cantitatea | Mijlocul | Materialul | Tip de |
ambalare | estimată | de | mijlocului | defect al | ||
de produs | reţinere | de | mijlocului | |||
pierdută | 3) | reţinere | de | |||
(kg sau l)2) | reţinere4) | |||||
1) Se va indica de asemenea denumirea tehnică în cazul mărfurilor periculoase atribuite unei rubrici colective la care se aplică dispoziţia specială 274. | 2) pentru clasa 7, se vor indica valorile conform criteriilor enunţate la 1.8.5.3. | |||||
3) Se va indica numărul corespunzător
| 4) Se va indica numărul corespunzător
| |||||
7. Cauza evenimentului (dacă este cunoscută cu claritate) | ||||||
………………………………………………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………………………………………. | ||||||
8. Consecinţele evenimentului | ||||||
Vătămare corporală cauzată de mărfurile periculoase implicate:
|
Dacă este necesar, autoritatea competentă poate cere informaţii suplimentare.
Capitolul 1.9
RESTRICŢII DE TRANSPORT IMPUSE DE AUTORITĂŢILE COMPETENTE
1.9.1 În conformitate cu articolul 4, paragraful 1 din ADR, intrarea mărfurilor periculoase pe teritoriul Părţilor contractante poate face obiectul regulamentelor sau interdicţiilor impuse de alte motive decât siguranţa în timpul transportului. Aceste reglementări sau interdicţii trebuie să fie publicate sub o formă adecvată.
1.9.2 Sub rezerva dispoziţiilor de la punctul 1.9.3, o Parte contractantă poate aplica vehiculelor ce efectuează un transport internaţional rutier de mărfuri periculoase pe teritoriul său anumite dispoziţii suplimentare ce nu sunt prevăzute în ADR, cu condiţia ca aceste dispoziţii să nu le contrazică pe cele din paragraful 2 al articolului 2 al Acordului, şi să fie conţinute în legislaţia naţională şi să fie aplicabile în egală măsură vehiculelor ce efectuează un transport internaţional rutier de mărfuri periculoase pe teritoriul acelei Părţi contractante.
1.9.3 Dispoziţiile suplimentare vizate la 1.9.2 sunt următoarele:
a) prescripţii sau restricţii de siguranţă suplimentare privind vehiculele care utilizează anumite structuri cum ar fi podurile, vehiculele ce utilizează moduri combinate de transport, cum ar fi feriboturile sau trenurile, sau vehiculele care intră sau ies din porturi sau alte terminale de transport specificate;
b) prescripţii privind traseele de urmat de către vehicule pentru evitarea zonelor comerciale, rezidenţiale sau sensibile din punct de vedere ecologic, zonele industriale unde se află instalaţii periculoase sau rutele care prezintă pericole fizice importante;
c) prescripţii de urgenţă precizând traseul ce va fi urmat sau staţionarea vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase, în cazul unor condiţii atmosferice extreme, cutremure de pământ, accidente, manifestări sindicale, tulburări civile sau revolte armate;
d) restricţii referitoare la circulaţia vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase în anumite zile ale săptămânii sau ale anului.
1.9.4 Autoritatea competentă a Părţii contractante ce aplică pe teritoriul său dispoziţii suplimentare vizate la 1.9.3 aliniatele a) şi d) de mai sus trebuie să notifice aceste dispoziţii suplimentare Secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, care le va aduce la cunoştinţa Părţilor contractante.
1.9.5 Restricţii privind tunelurile
NOTĂ: Prevederile privind restricţiile de trecere a vehiculelor prin tunelurile rutiere sunt incluse, de asemenea, în Capitolul 8.6.
1.9.5.1 Prevederi generale
În momentul aplicării de restricţii cu privire la trecerea vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase prin tuneluri, autoritatea competentă va încadra tunelul rutier în una din categoriile de tuneluri definite în 1.9.5.2.2. Trebuie luate în considerare caracteristicile tunelului, evaluarea riscului, inclusiv disponibilitatea şi oportunitatea rutelor şi modurilor alternative şi a consideraţiilor privind gestionarea traficului. Acelaşi tunel poate fi încadrat în mai mult de o categorie de tuneluri, de exemplu în funcţie de orele zilei sau de zilele săptămânii, etc.
1.9.5.2 Încadrare
1.9.5.2.1 Încadrarea se va baza pe supoziţia că, în tuneluri, există trei pericole majore care pot cauza numeroase victime şi produce daune grave structurii tunelului:
(a) Explozii:
(b) Eliberarea de gaz toxic sau lichid toxic volatil;
(c) Incendii;
1.9.5.2.2 Cele cinci categorii de tuneluri sunt următoarele:
Categoria A de tuneluri:
Nicio restricţie pentru transportul de mărfuri periculoase;
Categoria B de tuneluri:
Clasa 1:
Clasa 3:
Grupurile de compatibilitate A şi L;
Codul de clasificare D (nr. UN 1204, 2059, 3064, 3343, 3357 şi 3379);
Restricţii pentru mărfurile periculoase care pot provoca explozii majore; Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplinii acest criteriu1:
1 Evaluarea este efectuată pe baza proprietăţilor intrinsece ale mărfurilor, tipului de marfă şi cantităţii transportate.
Clasa 4.1: Codurile de clasificare D şi DT; şi
Substanţe autoreactive, tip B (nr. UN 3221, 3222, 3231 şi 3232)
Clasa 5.2: Peroxizi organici, tip B (nr. UN 3101, 3102, 3111 şi 3112)
Când masa totală netă explozivă per unitate de transport depăşeşte 1000 kg:
Clasa 1: Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.5 (cu excepţia grupurilor de compatibilitate A şi L).
Când sunt transportate în rezervoare:
Clasa 2: Codurile de clasificare F, TF şi TFC;
Clasa 4.2: Grupul de ambalare I;
Clasa 4.3: Grupul de ambalare I;
Categoria C de tuneluri:
Restricţii pentru mărfurile periculoase care pot provoca o explozie foarte mare, o explozie mare sau o degajare extinsă de substanţe toxice;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu 1:
- mărfurile periculoase restricţionate în tunelurile din categoria B, şi
- următoarele mărfuri periculoase:
Clasa 1: Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.5 (cu excepţia grupurilor de compatibilitate A şi L) şi
Diviziunea 1.3 (grupurile de compatibilitate H şi J)
Clasa 7: nr. UN 2977 şi 2978.
Când masa totală netă explozivă per unitate de transport depăşeşte 5000 kg:
Clasa 1: Diviziunea 1.3 (grupurile de compatibilitate C şi G)
Când sunt transportate în rezervoare:
Clasa 2: Codurile de clasificare T, TC, TO şi TOC;
Clasa 3: Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare FC, FT1, FT2 şi FTC; Clasa 6.1: Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare TF1 şi TFC; şi
Intrări toxice prin inhalare (nr. UN 3381 până la 3390)
Clasa 8: Grupul de ambalare I pentru codul de clasificare CTI.
Categoria D de tuneluri:
Restricţia pentru mărfurile periculoase care pot provoca o explozie foarte mare, o explozie mare, o degajare extinsă de substanţe toxice sau un incendiu de proporţii;
Următoarele mărfuri periculoase sunt considerate a îndeplini acest criteriu1 :
- mărfurile periculoase restricţionate în tunelurile din categoria C, şi
- următoarele mărfuri periculoase:
Clasa 1:
Diviziunea 1.3 (grupurile de compatibilitate C şi G);
Clasa 2:
Codurile de clasificare F, FC, T, TF, TC, TO, TFC şi
TOC;
Clasa 4.1
Substanţe autoreactive, tipurile C, D, E şi F; şi
nr. UN 2965, 3241, 3242 şi 3251)
Clasa 5.2:
Peroxizi organici, tipurile C, D, E şi F;
Clasa 6.1:
Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare TF1 şi
TFC; şi
Intrări toxice prin inhalare (nr. UN 3381 până la 3390);
Clasa 8:
Grupul de ambalare I pentru codul de clasificare CTI;
1 Evaluarea este efectuată pe baza proprietăţilor intrinsece ale mărfurilor, tipului de marfă şi cantităţii transportate.
Grupul de ambalare I şi II; şi Codul de clasificare F2; Grupul de ambalare II; Grupul de ambalare II;
Grupul de ambalare I pentru codurile de clasificare TF2 şi TW1; şi
Grupul de ambalare II pentru codurile de clasificare TF1, TF2, TFC şi TW1; Grupul de ambalare I pentru codul de clasificare CF1, CFT şi CW1; Codurile de clasificare M2 şi M3.
Clasa 3:
Clasa 4.2:
Clasa 4.3:
Clasa 6.1:
Clasa 8:
Clasa 9:
Când sunt transportate în rezervoare:
Codurile de clasificare M9 şi M10.
Clasa 9:
Categoria E de tuneluri:
Restricţie pentru toate mărfurile periculoase, altele decât numerele UN 2919, 3291, 3331, 3359 şi 3373.
NOTĂ: Pentru mărfurile periculoase clasificate la numerele UN 2919 şi 3331, restricţiile privind trecerea prin tuneluri pot face, totuşi, parte din acordul special aprobat de autoritatea(autorităţile) competentă(e) în baza punctului 1.7.4.2.
1.9.5.3 Prevederi privind semnele rutiere şi notificarea restricţiilor
1.9.5.3.1 Părţile Contractante vor indica interdicţiile pentru tuneluri şi rutele alternative prin intermediul unor semne şi semnale.
1.9.5.3.2 În acest scop, acestea pot utiliza semnele C, 3h şi D, 10a, 10b şi 10c şi semnalele conform Convenţiei de la Viena privind Semnele şi Semnalele Rutiere (Viena, 1968) şi Acordului European ce suplimentează Convenţia privind Semnele şi Semnalele Rutiere (Geneva, 1971), aşa cum sunt interpretate prin Rezoluţia privind Semnele şi Semnalele Rutiere (R.E.2) a Comitetului UNECE de Transport Intern, Principala Comisie de Lucru privind Transportul Rutier, modificată.
1.9.5.3.3 Pentru a facilita înţelegerea internaţională a semnelor, sistemul de semne şi semnale stabilit în cadrul Convenţiei de la Viena se bazează pe utilizarea de forme şi culori caracteristice fiecărei clase de semne şi, ori de câte ori este posibil, utilizarea de simboluri grafice în favoarea inscripţiilor. Când Părţile Contractante consideră necesar să modifice semnele şi simboluri stabilite, modificările efectuate nu vor afecta caracteristicile lor esenţiale. Acolo unde Părţile Contractante nu aplică Convenţia de la Viena, semnele şi simbolurile stabilite pot fi modificate, cu condiţia ca modificările efectuate să nu afecteze intenţia lor iniţială.
1.9.5.3.4 Semnele şi semnalele de trafic al căror scop este să interzică accesul vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase în tunelurile rutiere vor fi afişate în locul în care este posibilă alegerea de rute alternative.
1.9.5.3.5 Când accesul în tuneluri este restricţionat sau sunt indicate rute alternative, semnele vor fi afişate cu panouri suplimentare după cum urmează:
Niciun semn: nici o restricţie
Semnele cu panou suplimentar indicând litera B: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria B;
Semnele cu panou suplimentar indicând litera C: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria C;
Semnele cu panou suplimentar indicând litera D: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria D;
Semnele cu panou suplimentar indicând litera E: se aplică vehiculelor ce transportă mărfuri periculoase ce nu sunt permise în tunelurile din categoria E;
1.9.5.3.6 Restricţiile privind tunelurile nu se aplică când mărfurile periculoase sunt transportate în conformitate cu 1.1.3.
1.9.5.3.7 Restricţiile vor fi publicate oficial şi făcute disponibile public.
1.9.5.3.8 Când Părţile Contractante aplică măsuri operaţionale specifice cu scopul de a reduce riscurile şi în legătură cu unele sau toate vehiculele ce utilizează tunelurile, precum declaraţia înainte de intrare şi trecere în convoaie escortate de vehicule de însoţire, astfel de măsuri operaţionale vor fi publicate oficial şi făcute disponibile public.
Capitolul 1.10
Dispoziţii privind securitatea
NOTĂ: Pentru scopurile prezentului capitol, prin „securitate” se înţeleg măsuri sau precauţii care trebuie luate pentru a minimiza furtul sau utilizarea greşită a mărfurilor periculoase care pot pune în pericol persoane, bunuri sau mediul înconjurător.
1.10.1 Dispoziţii generale
1.10.1.1 Toate persoanele participante la transportul de mărfuri periculoase trebuie să ţină seama de prescripţiile de securitate enunţate în prezentul capitol corespunzător cu responsabilitatea lor.
1.10.1.2 Mărfurile periculoase trebuie să fie oferite pentru transport numai transportatorilor identificaţi în mod corespunzător.
1.10.1.3 Incinta terminalelor de depozitare temporară, locurile de depozitare, garajele pentru vehicule, locurile de ancorare şi gările de triaj, zonele utilizate pentru depozitarea temporară în timpul transportului de mărfuri periculoase trebuie să fie securizate corect, bine iluminate şi, pe cât posibil atunci când este necesar, neaccesibile publicului.
1.10.1.4 Fiecare membru al unui echipaj de vehicul va transporta cu sine mijloace de identificare ce includ fotografia sa, în timpul transportului de bunuri periculoase.
1.10.1.5 Controalele privind securitatea conform 1.8.1 şi 7.5.1.1 trebuie să vizeze de asemenea aplicarea măsurilor de securitate.
1.10.1.6 Autoritatea competentă trebuie să păstreze registrele la zi ale tuturor certificatelor valabile de formare ale conducătorilor auto prevăzute la 8.2.1, eliberate de un organism recunoscut.
1.10.2 Formare privind securitatea
1.10.2.1 Formarea iniţială şi reciclările specificate la capitolul 1.3 trebuie să includă elemente de sensibilizare privind securitatea. Cursurile de reciclare privind securitatea nu este necesar să fie legate numai de modificările reglementărilor.
1.10.2.2 Formarea de sensibilizare privind securitatea trebuie să acopere natura riscurilor, modul de recunoaştere şi metodele de utilizat pentru reducerea acestor riscuri, precum şi acţiunile care trebuie întreprinse în cazul în care securitatea nu este asigurată. Formarea trebuie să includă sensibilizarea în privinţa eventualelor planuri de securitate, ţinând seama de responsabilităţile şi funcţiile fiecărei părţi implicate în aplicarea acestor planuri.
1.10.3 Dispoziţii privind mărfurile periculoase de mare risc
1.10.3.1 Prin „mărfuri periculoase de mare risc”, se înţeleg cele care, deturnate de la utilizarea lor iniţială în scopuri teroriste, pot avea efecte grave, cum ar fi pierderi de numeroase vieţi omeneşti sau distrugeri masive. Lista mărfurilor periculoase de mare risc este prezentată în tabelul 1.10.5.
1.10.3.2 Planuri de securitate
1.10.3.2.1 Transportatorii, expeditorii şi alţi participanţi, menţionaţi la 1.4.2 şi 1.4.3, care intervin în transportul de mărfuri periculoase de mare risc (a se vedea tabelul 1.10.5) trebuie să adopte să implementeze şi să aplice efectiv planuri de securitate care să cuprindă cel puţin elementele definite la 1.10.3.2.2.
1.10.3.2.2 Orice plan de securitate trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a) atribuirea specifică a responsabilităţilor privind securitatea unor persoane care prezintă competenţele şi calificările necesare şi au autoritatea cerută;
b) înregistrarea mărfurilor periculoase sau a tipurilor de mărfuri periculoase de interes;
c) evaluarea operaţiunilor curente şi a riscurilor pentru securitate care rezultă din acestea, incluzând opririle necesare datorită condiţiilor de transport, păstrarea mărfurilor periculoase în vehicule, cisterne sau containere înaintea, în timpul sau după efectuarea traseului şi depozitarea temporară intermediară a mărfurilor periculoase în cazul schimbării modului sau mijlocului de transport (transbordare), dacă este cazul;
d) enunţarea clară a măsurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor privind securitatea, ţinând seama de responsabilităţile şi funcţiile participantului, incluzând:
- formarea;
- politicile de securitate (de exemplu, măsurile în caz de mare pericol, verificări în cazul recrutării de noi angajaţi sau schimbării unor posturi etc);
- practici de operare (de exemplu, alegerea şi utilizarea unor trasee cunoscute, accesul mărfurilor periculoase la depozitarea intermediară temporară (aşa cum se defineşte la alineatul c)), proximitatea infrastructurii vulnerabile etc);
- echipamente şi resurse care trebuie utilizate pentru a reduce riscurile privind securitatea;
e) proceduri eficiente şi actualizate pentru a semnala pericolele, violarea securităţii sau incidente conexe şi de a le face faţă;
f) proceduri pentru evaluarea şi testarea planurilor de securitate şi proceduri de examinare şi actualizare a planului de securitate;
g) măsuri care să asigure securitatea fizică a informaţiilor referitoare la transport conţinute în planul de securitate, şi
h) măsuri care să asigure că distribuirea informaţiilor conţinute în planul de securitate este limitată la cei care au nevoie să le cunoască. Aceste măsuri nu trebuie să constituie totuşi un obstacol pentru comunicarea informaţiilor prescrise oriunde în ADR.
NOTĂ: Transportatorii, expeditorii şi destinatarii trebuie să colaboreze între ei, precum şi cu autorităţile competente, pentru schimbul de informaţii privind eventualele pericole, aplicarea de măsuri de securitate adecvate şi de răspuns la incidentele care pun în pericol securitatea.
1.10.3.3 Pe vehiculele care transportă mărfuri periculoase de mare risc trebuie să fie instalate dispozitive, echipamente sau sisteme de protecţie (a se vedea tabelul 1.10.5) pentru a împiedica furtul lor şi al încărcăturii şi trebuie luate măsuri ca acestea să fie operaţionale şi eficiente în orice moment. Aplicarea acestor măsuri de urgenţă nu trebuie să compromită intervenţiile de urgenţă.
NOTĂ: Atunci când această măsură este utilă şi dacă sunt instalate deja echipamentele necesare, trebuie să fi utilizate sistemele de telemetrie sau alte metode sau dispozitive care permit monitorizarea deplasării mărfurilor periculoase de mare risc (a se vedea tabelul 1.10.5).
1.10.4 Conform dispoziţiilor de la 1.1.3.6, prescripţiile de la 1.10.1, 1.10.2, 1.10.3 şi 8.1.2.1 d) nu se aplică atunci când cantităţile transportate în colete într-o unitate de transport nu sunt mai mari decât cele prevăzute la
1.1.3.6.3. În plus, prescripţiile de la 1.10.1, 1.10.2, 1.10.3 şi 8.1.2.1 d) nu se aplică atunci când cantităţile transportate în cisterne sau în vrac la bordul unei unităţi de transport nu sunt mai mari decât cele prevăzute la 1.1.3.6.3.
1.10.5 Mărfurile periculoase de mare risc sunt cele menţionate în tabelul de mai jos şi care sunt transportate în cantităţi mai mari decât cele indicate în acesta.
Tabelul 1.10.5 Lista mărfurilor periculoase de mare risc
Clasa | Diviziunea | Substanţe sau obiecte | Cantitate | ||
Cisterne (l) | Vrac (kg) | Colete (kg) | |||
1 | 1.1 | Explozivi | a | a | 0 |
1.2 | Explozivi | a | a | 0 | |
1.3 | Explozivi din grupa de compatibilitate C | a | a | 0 | |
1.5 | Explozivi | 0 | a | 0 | |
2 | Gaze inflamabile (coduri de clasificare care cuprind numai litera F) | 3000 | a | b | |
Gaze toxice (coduri de clasificare care cuprind literele T, TF, TC, TO, TFC sau TOC) exclusiv aerosolii | 0 | a | b | ||
3 | Lichide inflamabile din grupele de ambalare I şi II | 3000 | a | b | |
Explozivi desensibilizaţi | a | a | 0 | ||
4.1 | Explozivi desensibilizaţi | a | a | 0 | |
4.2 | Substanţe din grupa de ambalare I | 3000 | a | b | |
4.3 | Substanţe din grupa de ambalare I | 3000 | a | b | |
5.1 | Lichide comburante din grupa de ambalare I | 3000 | a | b | |
Percloraţi, azotat de amoniu şi îngrăşăminte cu azotat de amoniu | 3000 | 3000 | b | ||
6.1 | Substanţa toxice din grupa de ambalare I | 0 | a | 0 | |
6.2 | Substanţe infecţioase din categoria A (Nr. ONU 2814 şi 2900) | a | 0 | 0 | |
7 | Substanţe radioactive | 3000 A1 (sub formă specială) sau A2, după cum este aplicabil, în ambalaje de tip B(U), B(M) sau C | |||
8 | Substanţe corosive din grapa de ambalare I | 3000 | a | b |
a Fără obiect.
b Dispoziţiile de la 1.10.3 nu sunt aplicabile, oricare ar fi cantitatea.
1.10.6 Pentru material radioactiv, prevederile prezentului Capitol sunt considerate a fi respectate atunci când se aplică prevederile Convenţiei privind Protecţia Fizică a Materialului Nuclear şi ale IAEA INFCIRC/225(Rev.4).
PARTEA A 2-A CLASIFICARE
CAPITOLUL 2.1 DISPOZIŢII GENERALE
2.1.1 INTRODUCERE
2.1.1.1 Conform ADR, clasele de mărfuri periculoase sunt următoarele:
Clasa 1 Substanţe şi obiecte explozibile Clasa 2 Gaze
Clasa 3 Lichide inflamabile
Clasa 4.1 Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozibile solide desensibilizate
Clasa 4.2 Substanţe susceptibile de ardere spontană Clasa 4.3 Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze
inflamabile
Clasa 5.1 Substanţe comburante Clasa 5.2 Peroxizi organici Clasa 6.1 Substanţe toxice Clasa 6.2 Substanţe infecţioase Clasa 7 Substanţe radioactive Clasa 8 Substanţe corosive
Clasa 9 Substanţe şi obiecte periculoase diverse
2.1.1.2 Fiecare rubrică a diferitelor clase are alocat un număr ONU. Tipurile de rubrici utilizate sunt următoarele:
A. Rubrici individuale pentru substanţe şi obiecte bine definite, inclusiv rubricile ce acoperă mai mulţi izomeri, cum ar fi:
Nr. ONU 1090 ACETONĂ
Nr. ONU 1104 ACETAŢI DE AMIL
Nr. ONU 1194 NITRIT DE ETIL ÎN SOLUŢIE
B. Rubrici generice pentru grupe bine definite de substanţe sau obiecte ce nu sunt incluse în rubricile n.s.a, de exemplu:
Nr. ONU 1133 ADEZIVI
Nr. ONU 1266 PARFUMURI
Nr. ONU 2757 PESTICID CARBAMAT SOLID, TOXIC Nr. ONU 3101 PEROXID ORGANIC TIP B, LICHID
C. Rubrici n.s.a. care acoperă grupe de substanţe sau de obiecte având o natură chimică sau tehnică specială, nespecificată în altă parte, ca de exemplu:
Nr. ONU 1477 NITRAŢI ANORGANICI, N.S.A. Nr. ONU 1987 ALCOOLI, N.S.A.
D. Rubrici n.s.a. generale, care acoperă un grup de substanţe sau obiecte ce au una sau mai multe proprietăţi periculoase, nespecificate în altă parte, ca de exemplu:
Nr. ONU 1325 SOLID ORGANIC, INFLAMABIL, N.S.A. Nr. ONU 1993 LICHID INFLAMABIL, N.S.A.
Rubricile de la punctele B, C, şi D sunt definite drept rubrici colective.
2.1.1.3 În vederea ambalării, substanţele, altele decât cele din clasele 1, 2, 5.2, 6.2 şi 7 şi altele decât cele autoreactive din clasa 4.1, sunt atribuite grupelor de ambalare în funcţie de gradul de pericol pe care îl prezintă.
Grupa de ambalare I : Substanţe foarte periculoase Grupa de ambalare II: Substanţe cu periculozitate medie Grupa de ambalare III. Substanţe puţin periculoase
Grupa sau grupele de ambalare la care sunt atribuite substanţele sunt indicate în tabelul A din capitolul 3.2.
2.1.2 Principii de clasificare
2.1.2.1 Mărfurile periculoase acoperite de o clasă sunt definite în funcţie de proprietăţile lor, conform sub-secţiunii
2.2.x.1 a clasei corespunzătoare. Includerea unei mărfuri periculoase într-o clasă şi într-o grupă de ambalare se efectuează conform criteriilor enunţate în aceeaşi secţiune 2.2.x.1. Atribuirea unuia sau mai multor riscuri subsidiare unei substanţe sau unui obiect periculos se efectuează conform criteriilor clasei sau claselor corespunzătoare acestor riscuri, menţionate în sub-secţiunile 2.2.x.1 corespunzătoare.
2.1.2.2 Toate rubricile cu mărfuri periculoase sunt enumerate în tabelul A al capitolului 3.2, în ordinea numerică a numărului ONU. Tabelul conţine informaţii pertinente asupra mărfurilor enumerate, cum ar fi denumirea, clasa, grupa sau grupele de ambalare, eticheta sau etichetele ce trebuie aplicate şi dispoziţiile de ambalare şi de transport1)
2.1.2.3 Mărfurile periculoase enumerate sau definite în sub-secţiunile 2.2.x.2 ale fiecărei clase nu sunt admise la transport.
2.1.2.4 Mărfurile nemenţionate nominal, adică cele ce nu figurează ca rubrică individuală în tabelul A al capitolului 3.2 şi care nu sunt nici enumerate, nici definite într-una din sub-secţiunile 2.2.x.2 mai sus menţionate, trebuie să fie incluse într-o clasă pertinentă conform procedurilor din secţiunea 2.1.3. În plus, trebuie să fie determinate riscul subsidiar, dacă este cazul, precum şi grupa de ambalare, dacă este cazul. O dată stabilite clasa, riscul subsidiar (dacă există) şi grupa de ambalare, dacă este cazul, va fi determinat numărul ONU relevant. Structura arborescentă de decizie indicată în sub-secţiunile 2.2.x.3 (lista de rubrici colective) de la sfârşitul fiecărei clase indică parametrii pertinenţi ce permit alegerea rubricii colective adecvate (Nr. ONU). În toate cazurile, se va alege, conform ierarhiei indicate la 2.1.1.2 prin literele B, C şi respectiv D, rubrica colectivă cea mai specifică ce acoperă proprietăţile substanţei sau obiectului. Dacă substanţa sau obiectul nu pot fi clasificate la rubricile B sau C, conform 2.1.1.2, atunci şi numai atunci vor fi clasificate la o rubrică de tip D.
2.1.2.5 Pe baza procedurilor de încercare din capitolul 2.3. şi a criteriilor prezentate în sub-secţiunile 2.2.x.1 ale diverselor clase, se poate determina, după cum este specificat în sub-secţiunile menţionate mai sus, dacă o substanţă, soluţie sau amestec dintr-o anumită clasă, menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2, nu satisfac criteriile acelei clase. În asemenea cazuri, substanţa, soluţia sau amestecul nu sunt trecute ca aparţinând acelei clase.
2.1.2.6 În scopul clasificării, substanţele care au un punct de fuziune sau un punct de fuziune iniţial mai mic sau egal cu 200 C la o presiune de 101,3 kPa trebuie considerate ca fiind lichide. O substanţă vâscoasă al cărei punct de fuziune specific nu poate fi definit trebuie supusă încercării ASTM D 4359-90 sau încercări de determinare a fluidităţii (încercarea penetrometrului) prescrisă la 2.3.4.
2.1.3 Clasificare substanţelor, inclusiv a soluţiilor şi amestecurilor (cum sunt preparatele şi deşeurile) care nu sunt menţionate nominal
2.1.3.1 Substanţele, inclusiv soluţiile şi amestecurile, care nu sunt menţionate nominal, trebuie să fie clasificate în funcţie de gradul lor de periculozitate, conform criteriilor indicate în sub-secţiunea 2.2.x.1 a diverselor clase. Pericolul sau pericolele prezentate de o substanţă trebuie să fi determinate pe baza caracteristicilor fizice şi chimice şi a proprietăţilor fiziologice. Trebuie să se ţină seama, de asemenea, de aceste caracteristici atunci când se impune o clasificare mai strictă, ţinând cont de experienţa anterioară.
2.1.3.2 O substanţă nemenţionată nominal în tabelul A al capitolului 3.2, care prezintă un singur pericol, trebuie clasificată într-o clasă pertinentă, la o rubrică colectivă ce figurează în sub-secţiunea 2.2.x.3 a respectivei clase.
2.1.3.3 O soluţie sau un amestec care nu conţine decât o singură substanţă periculoasă menţionată nominal în tabelul A din capitolul 3.2, împreună cu una sau mai multe substanţe nepericuloase, trebuie considerate ca fiind substanţe periculoase menţionate nominal, în afara cazurilor în care:
a) soluţia sau amestecul nu sunt menţionate nominal în mod special în tabelul A din capitolul 3.2; sau
b) din rubrica atribuită acestei substanţe periculoase rezultă în mod explicit că este aplicabilă numai substanţei pure sau pure tehnic; sau
c) clasa, starea fizică sau grupa de ambalare a soluţiei sau amestecului sunt diferite de cele ale substanţei periculoase.
1) O listă alfabetică a acestor rubrici a fost elaborată de Secretariat şi figurează în tabelul B din capitolul 3.2. Acest tabel nu face parte oficial din ADR.
În cazurile vizate la b) sau c) de mai sus, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificate ca o substanţă nemenţionată nominal în clasa corespunzătoare, la o rubrică colectivă, în sub-secţiunea 2.2.x.3 a respectivei clase, ţinând seama de riscurile subsidiare prezentate de această soluţie sau acest amestec, dacă aceste riscuri există, cu excepţia cazului în care soluţia sau amestecul nu corespund criteriilor nici unei clase şi deci nu sunt supuse ADR.
2.1.3.4 Soluţiile şi amestecurile care conţin substanţe ce aparţin uneia dintre rubricile menţionate la 2.1.3.4.1 sau
2.1.3.4.2 trebuie să fie clasificate în conformitate cu dispoziţiile acestor paragrafe.
2.1.3.4.1 Soluţiile şi amestecurile care conţin una din următoarele substanţe menţionate prin denumire, trebuie clasificate întotdeauna la aceeaşi rubrică ca şi substanţa pe care o conţin, cu condiţia ca acestea să nu prezinte caracteristicile de periculozitate indicate la 2.1.3.5.3:
- Clasa 3
Nr. ONU 1921 PROPILENIMINĂ, STABILIZATĂ; Nr. ONU 2481 IZOCIANAT DE ETIL; Nr. ONU 3064
NITROGLICERINĂ ÎN SOLUŢIE ALCOOLICĂ, cu peste 1 % dar nu mai mult de 5 % nitroglicerină;
- Clasa 6.1
NR. ONU 1051 CIANURĂ DE HIDROGEN, STABILIZATĂ, cu un conţinut mai mic de 3 % de apă; Nr. ONU 1185 ETILENEIMINĂ STABILIZATĂ; Nr. ONU 1259 NICHEL-CARBONIL; Nr. ONU 1613 ACID CIANHIDRIC, SOLUŢIE APOASĂ (CIANURĂ DE HIDROGEN, SOLUŢIE APOASĂ), care conţine cel
mult 20 % cianură de hidrogen, Nr. ONU 1614 CIANURĂ DE HIDROGEN STABILIZATĂ, care conţine cel mult 3 % apă şi absorbită într-un material inert poros; Nr. ONU 1994 FIER PENTACARBONIL; Nr. ONU 2480 IZOCIANAT DE METIL; Nr. ONU 3294 CIANURĂ DE HIDROGEN ÎN SOLUŢIE
ALCOOLICĂ, conţinând cel mult 45 % cianură de hidrogen.
- Clasa 8
Nr. ONU 1052 FLUORURĂ DE HIDROGEN ANHIDRĂ; Nr. ONU 1744 BROM sau 1744 BROM ÎN
SOLUŢIE; Nr. ONU 1790 ACID FLUORHIDRIC, conţinând peste 85 % fluorură de hidrogen; Nr. ONU 2576 OXIBROMURĂ DE FOSFOR TOPITĂ.
2.1.3.4.2 Soluţiile şi amestecurile care conţin substanţe ce aparţin uneia dintre rubricile menţionate la clasa 9: Nr. ONU 2315 DIFENILI POLICLORAŢI LICHIZI;
Nr. ONU 3151 DIFENILI POLIHALOGENAŢI LICHIZI; Nr. ONU 3151 TERFENILI POLIHALOGENAŢI LICHIZI; Nr. ONU 3152 DIFENILI POLIHALOGENAŢI SOLIZI;
Nr. ONU 3152 TERFENILI POLIHALOGENAŢI SOLIZI, sau Nr. ONU 3432 DIFENILI POLICLORINAŢI SOLIZI
trebuie să fie clasificate întotdeauna la aceeaşi rubrică a Clasei 9, cu condiţia ca:
- aceste soluţii şi amestecuri să nu conţină şi alte componente periculoase, altele decât componentele din grupa de ambalare III, clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 6.1 sau 8; şi
- să nu prezinte caracteristicile de pericol indicate la 2.1.3.5.3.
2.1.3.5 Substanţele nemenţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, care prezintă mai mult decât o caracteristică de periculozitate, precum şi soluţiile sau amestecurile conţinând mai multe substanţe periculoase, trebuie clasificate într-o rubrică colectivă (vezi 2.1.2.4) şi în grupa de ambalare a clasei pertinente, conform caracteristicilor lor de periculozitate. Această clasificare conform caracteristicilor de periculozitate trebuie efectuată în următorul mod :
2.1.3.5.1 Caracteristicile fizice şi chimice şi proprietăţile fiziologice trebuie să fie determinate prin măsurători sau calcul, iar substanţa, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificate conform criteriilor menţionate în sub-secţiunile
2.2.x.1 ale diverselor clase.
2.1.3.5.2 Dacă această determinare nu este posibilă fără costuri sau prestări disproporţionate (cum ar fi cazul pentru unele deşeuri), substanţa, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificate în clasa compusului ce prezintă pericolul preponderent.
2.1.3.5.3 În cazul în care caracteristicile de periculozitate ale substanţei, amestecului sau soluţiei, corespund mai multor clase sau grupe de substanţe enumerate mai jos, atunci substanţa, soluţia sau amestecul trebuie clasificate în clasa sau grupa de substanţe corespunzătoare pericolului mai mare în următoarea ordine a importanţei:
a) Substanţe din clasa 7 (cu excepţia substanţelor radioactive în colete exceptate pentru care alte proprietăţi periculoase trebuie considerate drept preponderente)
b) Substanţe din clasa 1;
c) Substanţe din clasa 2;
d) Substanţe explozibile desensibilizate lichide din clasa 3;
e) Substanţe autoreactive şi substanţe explozibile desensibilizate solide din clasa 4.1;
f) Substanţe piroforice din clasa 4.2;
g) Substanţe din clasa 5.2;
h) Substanţe din clasele 6.1 sau 3 care, în funcţie de toxicitatea lor la inhalare, trebuie clasificate în grupa I de ambalare (substanţe ce satisfac criteriile de clasificare ale clasei 8 şi care prezintă o toxicitate la inhalare a pulberilor şi vaporilor (CL50) din domeniul grupei de ambalare I şi a căror toxicitate la ingestie sau absorbţie cutanată corespunde numai grupei de ambalare III sau care prezintă un grad mai scăzut de toxicitate, trebuie atribuite clasei 8);
i) Substanţe infecţioase din clasa 6.2.
2.1.3.5.4 În cazul în care caracteristicile de periculozitate ale substanţei corespund mai multor clase sau grupe de substanţe ce nu apar la 2.1.3.5.3 de mai sus, ele trebuie clasificate conform aceleiaşi proceduri, dar clasa pertinentă trebuie aleasă în funcţie de tabelul priorităţii riscurilor de la 2.1.3.10.
2.1.3.6 Trebuie reţinută întotdeauna cea mai specifică rubrică colectivă (vezi 2.1.2.4), cu alte cuvinte, nu trebuie făcut apel la o rubrică n.s.a generală dacă este posibilă utilizarea unei rubrici generice sau a unei rubrici n.s.a specifice.
2.1.3.7 Soluţiile şi amestecurile de substanţe comburante sau de substanţe ce prezintă un risc subsidiar comburant pot avea proprietăţi explozive. În asemenea cazuri, ele nu trebuie admise la transport decât dacă satisfac prescripţiile aplicabile clasei 1.
2.1.3.8 Pentru scopurile ADR-ului, sunt considerate drept poluante ale mediului acvatic, substanţele, soluţiile şi amestecurile (cum ar fi preparatele şi deşeurile) care nu pot fi atribuite rubricilor claselor 1 până la 8 sau rubricilor clasei 9, în afara celor de la numerele ONU 3077 şi 3082, dar care pot fi alocate uneia din aceste două rubrici cu numerele ONU 3077 sau 3082, pe baza metodei de încercare şi criteriilor din secţiunea 2.3.5.
2.1.3.9 Deşeurile care nu întrunesc criteriile pentru clasificare în clasele 1 până la 9, dar care sunt vizate de Convenţia de la Basel privind Controlul deplasărilor trasfrontaliere ale deşeurilor periculoase şi eliminarea acestora, pot fi transportate sub Nr. ONU 3077 sau 3082.
2.1.3.10 Tabelul priorităţii pericolelor
NOTA 1: Exemple care ilustrează modul de utilizare a tabelului
Clasificarea unei substanţe unice
Descrierea substanţei ce trebuie clasificată:
O amină nemenţionată nominal, ce corespunde criteriilor clasei 3, grupa de ambalare II, precum şi celor ale clasei 8, grupa de ambalare I.
Metodă:
Prin intersectarea rândului 3 II cu coloana 8 I se obţine 8 I. Această amină trebuie aşadar clasificată în clasa 8 la :
Nr. ONU 2734 AMINE LICHIDE, COROSIVE , INFLAMABILE, N.S.A sau Nr. ONU 2734 POLIAMINE LICHIDE, COROSIVE, INFLAMABILE, N.S.A,
grupa I de ambalare.
Clasificarea unui amestec
Descrierea amestecului ce trebuie clasificat:
Amestec compus dintr-un lichid inflamabil din clasa 3, grupa III de ambalare, dintr-o substanţă toxică din clasa 6.1, grupa II de ambalare şi dintr-o substanţă corosivă din clasa 8, grupa I de ambalare.
Metodă:
Prin intersectarea rândului 3 III cu coloana 6.1 II obţinem 6.1 II. Prin intersectarea rândului 6.1 II cu coloana 8 I obţinem 8 I LIQ.
Acest amestec, în absenţa unei definiţii mai precise, trebuie clasificat în clasa 8, la:
Nr. ONU 2922 LICHID COROSIV TOXIC, N.S.A., grupa de ambalare I.
Nota 2: Exemple de clasificare a soluţiilor şi amestecurilor într-o clasă şi o grupă de ambalare:
O soluţie de fenol din clasa 6.1, (II), în benzen din clasa 3, (II), trebuie clasificată în clasa 3, (II); această soluţie trebuie clasificată la numărul ONU 1992 LICHID INFLAMABIL; TOXIC; N:S:A., clasa 3, (II), din cauza toxicităţii fenolului.
Un amestec solid de arseniat de sodiu din clasa 6.1, (II), şi hidroxid de sodiu din clasa 8, (II), trebuie clasificat la numărul ONU 3290 SOLID ANORGANIC TOXIC, COROSIV, N.S.A., în clasa 6.1 (II).
O soluţie de naftalenă brută sau rafinată din clasa 4.1, (III), într-o benzină din clasa 3, (II), trebuie clasificată la numărul ONU 3295 HIDROCARBURI LICHIDE, N.S.A., în clasa 3, (II).
Un amestec de hidrocarburi din clasa 3, (III), şi de difenili policloraţi (PCB) din clasa 9, (II), trebuie clasificat la numărul ONU 2315 DIFENILI POLICLORAŢI LICHIZI, sau Nr. ONU 3432 DIFENILI POLICLORAŢI SOLIZI în clasa 9, (II).
Un amestec de propilenimină din clasa 3 şi de difenili policloraţi (PCB) din clasa 9, (II), trebuie clasificat la numărul ONU 1921 PROPILENIMINĂ STABILIZATĂ în clasa 3.
2.1.4 Clasificarea eşantioanelor
2.1.4.1 Atunci când clasa unei substanţe nu este cunoscută cu precizie şi dacă respectiva substanţă face obiectul unui transport în vederea supunerii sale la alte încercări, trebuie să-i fie atribuită o clasă, o denumire oficială de transport şi un număr ONU provizorii, în funcţie de ceea ce cunoaşte expeditorul despre substanţă şi conform:
a) criteriilor de clasificare din capitolul 2.2.; şi
b) dispoziţiilor prezentului capitol.
Trebuie utilizată grupa de ambalare cea mai riguroasă, care corespunde denumirii oficiale de transport aleasă. La aplicarea acestei dispoziţii, denumirea oficială de transport trebuie să fie completată cu termenul
„EŞANTION” (de exemplu, LICHID INFLAMABIL N.S.A., EŞANTION). În anumite cazuri, atunci când există o
denumire pentru un eşantion de substanţă care este considerat că satisface anumite criterii de clasificare (de exemplu, EŞANTION DE GAZ NECOMPRIMAT INFLAMABIL, Nr. ONU 3167) această denumire oficială de transport trebuie folosită. Atunci când se utilizează o rubrică N.S.A. pentru transportul eşantionului, nu este necesar să se adauge la denumirea oficială a transportului denumirea tehnică aşa cum prescrie dispoziţia specială 274 din capitolul 3.3.
2.1.4.2 Eşantioanele de substanţe trebuie să fie transportate conform prescripţiilor aplicabile desemnării oficiale provizorii, sub rezerva ca:
a) substanţa să nu fie considerată drept o substanţă interzisă la transport, conform secţiunilor 2.2.x.2 ale capitolului 2.2. sau conform capitolului 3.2.
b) substanţa să nu fie considerată drept corespunzătoare criteriilor aplicabile clasei 1 sau ca fiind o substanţă infecţioasă sau radioactivă;
c) substanţa să satisfacă prescripţiile punctelor 2.2.41.1.15 sau 2.2.52.1.9, dacă este vorba de o substanţă autoreactivă, respectiv de un peroxid organic;
d) eşantionul să fie transportat într-un ambalaj combinat cu o masă netă pe colet mai mică sau egală cu 2,5 kg; şi
e) substanţa să nu fie ambalată împreună cu alte mărfuri.
CAPITOLUL 2.2
DISPOZIŢII SPECIFICE PENTRU DIVERSE CLASE
2.2.1 Clasa 1 Substanţe şi obiecte explozive
2.2.1.1 Criterii
2.2.1.1.1 Sunt considerate substanţe şi obiecte în sensul clasei 1 :
a) substanţele explozive: substanţe solide sau lichide (sau amestecuri de substanţe) susceptibile ca prin reacţie chimică, să degajeze gaze la o astfel de temperatură, presiune şi viteză, încât să poată rezulta prejudicii pentru împrejurimi.
Substanţele pirotehnice: substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să producă un efect caloric, luminos, sonor, gazos sau fumigen, sau o combinaţie de astfel de efecte, ca urmare a reacţiilor chimice exotermice auto-întreţinute nedetonante.
NOTA 1 : Substanţele care nu sunt ele însele substanţe explozive, dar care pot forma un amestec exploziv de gaze, vapori sau pulberi, nu sunt substanţe din clasa 1.
NOTA 2 : Sunt de asemenea excluse din clasa 1, substanţele explozive umezite cu apă sau alcool al căror conţinut în apă sau alcool depăşeşte valorile limită specificate şi pe cele care conţin plastifianţi- aceste substanţe explozive sunt atribuite claselor 3 şi 4.1 – precum şi substanţele explozive care, din cauza pericolului lor principal, sunt atribuite clasei 5.2.
b) obiectele explozive : obiecte ce conţin una sau mai multe substanţe explozive sau pirotehnice.
NOTĂ: Dispozitivele care conţin substanţe explozibile sau pirotehnice în cantităţi atât de mici sau având o asemenea natură încât detonarea sau explodarea lor din greşeală sau accidentală, în cursul transportului, nu ar aduce după sine nici o manifestare exterioară a dispozitivului, care să se traducă prin proiecţii, incendiu, degajare de fum sau de căldură sau zgomot puternic, nu sunt supuse prescripţiilor clasei 1.
c) substanţele şi obiectele nemenţionate mai sus, fabricate pentru a produce un efect practic prin explozie sau în scopuri pirotehnice.
2.2.1.1.2 Orice substanţă sau obiect care are, sau poate avea proprietăţi explozive, trebuie luat în considerare pentru a fi atribuit clasei 1, conform încercărilor, modurilor de operare şi criteriilor stipulate în prima parte a Manualului de încercări şi criterii.
O substanţă sau obiect atribuite clasei 1 nu sunt admise la transport decât dacă a fost atribuit unei denumiri sau rubrici n.s.a din tabelul A al capitolului 3.2 şi dacă criteriile Manualului de încercări şi criterii sunt satisfăcute.
2.2.1.1.3 Substanţelor sau obiectelor din clasa 1 trebuie să le fie atribuite câte un număr ONU şi o denumire sau o rubrică n.s.a din tabelul A al capitolului 3.2. Interpretarea numelor substanţelor sau obiectelor din tabelul A al capitolului 3.2. trebuie să se bazeze pe glosarul ce figurează la 2.2.1.1.8.
Eşantioanele de substanţe sau obiecte explozibile noi sau existente, transportate în scopul încercării, clasificării, cercetării şi dezvoltării controlului calităţii sau în calitate de eşantioane comerciale, altele decât explozibilele de amorsare, pot fi atribuite Nr. ONU 0190 „EŞANTIOANE EXPLOZIVE”.
Atribuirea substanţelor şi obiectelor explozibile nemenţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2. unei rubrici n.s.a sau Nr. ONU 0190 „EŞANTIOANE EXPLOZIBILE”, precum şi anumite substanţe al căror transport este subordonat unei autorizaţii speciale a autorităţii competente, în baza prescripţiilor speciale vizate în coloana 6) a tabelului A din capitolul 3.2, va fi efectuată de către autoritatea competentă a ţării de origine. Această autoritate va trebui, de asemenea, să aprobe în scris condiţiile de transport al acestor materii şi obiecte. Dacă ţara de origine nu este Parte contractantă a ADR, clasificarea şi condiţiile de transport trebuie să fie recunoscute de către autoritatea competentă a primei ţări Parte contractantă a ADR alocată de transport.
2.2.1.1.4 Substanţele şi obiectele din clasa 1 trebuie să fie atribuite unei diviziuni conform 2.2.1.1.5 şi unei grupe de compatibilitate conform 2.2.1.1.6. Diviziunea trebuie stabilită pe baza rezultatelor încercărilor descrise la 2.3.1, utilizând definiţiile de la 2.2.1.1.5. Grupa de compatibilitate trebuie determinată după definiţiile de la
2.2.1.1.6. Codul de clasificare se compune dintr-un număr al diviziunii şi litera grupei de compatibilitate.
2.2.1.1.5 Definirea diviziunilor
Diviziunea 1.1 Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de explozie în masă (o explozie în masă este o explozie care afectează într-o manieră practic instantanee cvasi-totalitatea încărcăturii).
Diviziunea 1.2 Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de proiectare, fără riscul unei explozii în masă.
Diviziunea 1.3 Substanţe şi obiecte ce comportă un risc de incendiu cu un risc minor de explozie sau proiecţie sau ambele, dar fără riscul unei explozii în masă,
a) a căror combustie dă naştere unei radiaţii termice considerabile; sau
b) care ard pe rând, cu efecte minime de explozie sau de proiecţie sau altele.
Diviziunea 1.4 Substanţe şi obiecte ce nu prezintă decât un pericol minim în caz de aprindere sau amorsare în timpul transportului. Efectele sunt limitate în special la colet şi, în mod normal, nu dau naştere la proiecţia de fragmente de dimensiuni considerabile sau la o distanţă considerabilă. Un incendiu exterior nu trebuie să antreneze după sine explozia practic instantanee a cvasi-totalităţii conţinutului coletului.
Diviziunea 1.5 Substanţe foarte puţin sensibile, care comportă un risc de explozie în masă, a căror sensibilitate este de o asemenea natură încât, în condiţii normale de transport, nu există decât o probabilitate foarte scăzută de amorsare sau de trecere la combustie prin detonare. Prescripţia minimă este ca acestea să nu poată exploda în timpul încercării la foc exterior.
Diviziunea 1.6 Obiecte extrem de puţin sensibile, care nu comportă riscul de explozie în masă. Aceste obiecte nu conţin decât substanţe detonante extrem de puţin sensibile şi prezintă o probabilitate neglijabilă de amorsare sau de propagare accidentală.
NOTĂ: Riscul legat de obiectele din diviziunea 1.6 se limitează la explozia unui singur obiect.
2.2.1.1.6 Definirea grupelor de compatibilitate a substanţelor şi obiectelor
A Substanţă explozibilă primară.
B Obiect care conţine o substanţă explozibilă primară şi are mai puţin de două dispozitive de protecţie eficiente. Unele obiecte, cum ar fi detonatoarele de mină, ansamblurile de detonatoare de mină şi amorsele cu percuţie sunt incluse aici, deşi nu conţin explozivi primari.
C Substanţă explozibilă propulsivă sau altă substanţă explozibilă deflagrantă sau obiect ce conţine o asemenea substanţă explozibilă.
D Substanţă explozivă secundară detonantă sau pulbere neagră sau obiect ce conţine o substanţă explozibilă secundară detonantă, în toate cazurile fără dispozitive de amorsare, nici încărcătură propulsivă, sau obiect ce conţine o substanţă explozibilă primară şi având cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
E Obiect ce conţine o substanţă explozibilă secundară detonantă, fără dispozitive de amorsare, cu încărcătură propulsivă (alta decât o încărcătură care conţine un lichid sau un gel inflamabil sau lichide hipergolice).
F Obiect ce conţine o substanţă explozibilă secundară detonantă, cu propriile dispozitive de amorsare, cu o încărcătură propulsivă (alta decât o încărcătură care conţine un lichid sau un gel inflamabil sau lichide hipergolice), sau fără încărcătură propulsivă.
G Substanţă pirotehnică sau obiect ce conţine o substanţă pirotehnică sau un obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi o compoziţie detonantă, incendiară, lacrimogenă sau fumigenă (altul decât un obiect hidroactiv sau care conţine fosfor alb, fosfuri, o substanţă fosforică, un lichid sau un gel inflamabil sau lichide hipergolice).
H Obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi fosfor alb.
J Obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi un lichid sau un gel inflamabil.
K Obiect ce conţine în acelaşi timp o substanţă explozibilă şi un agent chimic toxic.
L Substanţă explozibilă, sau obiect ce conţine o substanţă explozibilă şi care prezintă un risc special (de exemplu, datorită hidroactivităţii sale sau prezenţei lichidelor hipergolice, fosfurilor sau unei substanţe piroforice) şi care necesită izolarea fiecărui tip.
N Obiecte care nu conţin decât substanţe detonante foarte puţin sensibile.
S Substanţă sau obiect ambalate sau concepute astfel încât să limiteze în interiorul coletului orice efect datorat unei funcţionări accidentale, în afara cazului în care ambalajul este deteriorat de foc, caz în care toate efectele exploziei sau proiecţiei sunt suficient de reduse pentru a nu împiedica în mod considerabil lupta împotriva incendiului sau aplicarea celorlalte măsuri de urgenţă în imediata apropiere a coletului.
NOTA 1: Fiecare substanţă sau obiect ambalat într-un colet specificat nu pot fi atribuite decât unei singure grupe de compatibilitate. Deoarece criteriului aplicat grupei de compatibilitate S este empiric, atribuirea în această grupă este strâns legată de încercările pentru atribuirea unui cod de clasificare.
NOTA 2: Obiectele din grupele de compatibilitate D şi E pot fi echipate sau ambalate în comun cu propriile lor mijloace de amorsare, cu condiţia ca aceste mijloace să fie prevăzute cu cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente, destinate împiedicării unei explozii în cazul funcţionării accidentale a amorsei. Asemenea colete sunt alocate grupelor de compatibilitate D sau E.
NOTA 3 : Obiectele din grupele de compatibilitate D şi E pot fi ambalate în comun cu propriile lor mijloace de amorsare, care nu au două dispozitive de protecţie eficiente (adică mijloacele de amorsare ce sunt alocate grupei de compatibilitate B), sub rezerva respectării dispoziţiei speciale MP21 din sub-secţiunea 4.1.10 Asemenea colete sunt alocate grupei de compatibilitate D sau E.
NOTA 4 : Obiectele pot fi echipate sau ambalate în comun cu mijloacele proprii de aprindere, sub rezerva ca în condiţii normale de transport mijloacele de aprindere să nu poată funcţiona.
NOTA 5 : Obiectele din grupele de compatibilitate C, D, şi E pot fi ambalate la comun. Coletele astfel obţinute trebuie alocate grupei de compatibilitate E.
2.2.1.1.7 Distribuirea artificiilor pe diviziuni
2.2.1.1.7.1 Artificiile vor fi, în mod normal, distribuite în diviziunile 1.1, 1.2, 1.3 şi 1.4, pe baza datelor de testare derivate din Seria 6 de Teste din Manualul de Teste şi Criterii. Totuşi, din moment ce gama acestor articole este foarte extinsă, iar disponibilitatea facilităţilor de testare poate fi limitată, distribuirea în diviziuni se poate face, de asemenea, în conformitate cu procedura 2.2.1.1.7.2.
2.2.1.1.7.2 Atribuirea numerelor UN 0333, 0334, 0335, 0336 artificiilor se poate efectua pe bază de analogie, fără necesitatea testării conform Seriei 6 de Teste, în conformitate cu tabelul prestabilit de clasificare a artificiilor, din 2.2.1.1.7.5. Această atribuire se va face cu acordul autorităţii competente. Elementele nespecificate în tabel vor fi clasificate pe baza datelor de testare derivate din Seria 6 de Teste.
NOTA 1: Adăugarea altor tipuri de artificii în coloana 1 din tabelul din 2.2.1.1.7.5 se va face numai pe baza unor date de testare complete, depuse la Subcomisia UN de Experţi în Materie de Transport de Mărfuri Periculoase spre analiză.
NOTA 2: Datele de testare obţinute de autorităţile competente, care validează sau resping distribuirea artificiilor specificate în coloana 4 din tabelul din 2.2.1.1.7.5, în diviziunile din coloana 5, trebuie să fie depuse la Subcomisia UN de Experţi în Materie de Transport de Mărfuri Periculoase, spre informare.
2.2.1.1.7.3 Acolo unde artificiile din mai mult de o diviziune sunt ambalate în acelaşi ambalaj, acestea vor fi clasificate pe baza celei mai periculoase diviziuni, cu excepţia cazului în care datele de testare din Seria 6 de Teste indică altceva.
2.2.1.1.7.4 Clasificarea prezentată în tabelul din 2.2.1.1.7.5 se aplică numai articolelor ambalate în cutii de carton (4G). 2.2.1.1.7.5 Tabelul clasificării prestabilite a artificiilor1
NOTA 1: Referinţele la procentajele din tabel, cu excepţia cazului în care este declarat altfel, se fac la masa întregii compoziţii pirotehnice (motoare de rachete, încărcătură de ridicare, încărcătură explozivă şi încărcătură de efect).
NOTA 2: „Compoziţia de aprindere” din prezentul tabel se referă la compoziţiile pirotehnice ce conţin o substanţă oxidantă sau pulbere neagră şi un combustibil din pulbere metalică, ce sunt utilizate pentru a produce un efect de raport de aură sau utilizate ca încărcătură explozivă în dispozitive de tip artificii.
NOTA 3: Dimensiunile în mm se referă la:
- pentru obuzele sferice şi tip alună, diametrul sferei obuzului;
- pentru obuzele cilindrice, lungimea obuzului;
- pentru un obuz în mortar, tip lumânare romană, artificii tip tub tragere sau mină, diametrul interior al tubului ce cuprinde sau conţine artificiul;
- pentru o mină tip balon sau o mină cilindrică, diametrul interior al mortarului ce trebuie să conţină mina.
1 Prezentul tabel conţine o listă a clasificărilor artificiilor ce pot fi utilizate în absenţa datelor din Seria 6 de Teste (vezi 2.2.1.1.7.2).
Tipul
Include:/
Sinonim
Definiţie
Specificaţii
Clasificare
Obuz/Proiec til, sferic sau cilindric
Obuz cu dispozitiv sferic: obuz aerian, obuz de culoare, obuz de vopsea, obuz multi-rupere, obuz
multi-efect, obuz nautic, încărcătură lansată cu rachetă cu paraşută, obuz fumigen, obuz; obuz de semnalizare: petardă, salvă de onor, obuz de sondare, bubuitură, kit
pentru obuz aerian
Dispozitiv cu sau fără încărcătură propulsoare, cu focos cu întârziere şi încărcătură explozivă, unitate(ăţi) pirotehnice sau compoziţie pirotehnică necompactă şi destinată a fi lansată dintr-un aruncător
Toate obuzele de semnalizare
1.1 G
Obuz de culoare: ≥ 180 mm
1.1 G
Obuz de culoare: < 180 mm cu > 25% compoziţie explozivă, precum pulberea
necompactă şi/sau efectele semnalizare
1.1 G
Obuz de culoare: < 180 mm cu ≤ 25% compoziţie explozivă, precum pulberea
necompactă şi/sau efectele semnalizare
1.3 G
Obuz de culoare: ≤50 mm, sau ≤60 g compoziţie pirotehnică, cu ≤2% compoziţie explozivă, precum pulberea necompactă şi/sau efectele semnalizare
1.4 G
Obuz tip alună
Dispozitiv cu două sau mai multe obuze aeriene sferice într-un înveliş comun propulsat de aceeaşi încărcătură propulsoare cu focoase cu
întârziere externe separate
Cel mai periculos obuz aerian determină clasificarea.
Aruncător încărcat, aruncător
obuz
pre- în
Ansamblu incluzând un obuz sferic sau cilindric în interiorul unui aruncător din care este proiectat să se lanseze obuzul
Toate obuzele de semnalizare
1.1 G
Obuz de culoare: ≥180 mm
1.1 G
Obuz de culoare: > 50 mm şi < 180 mm
1.2 G
Obuz de culoare: ≤50 mm, sau ≤ 60g compoziţie pirotehnică, cu ≤25% compoziţie explozivă, precum pulberea necompactă
şi/sau efectele sonore
1.3 G
Obuz, sferic sau cilindric (continuare)
Obuz cu obuze (sferic) (Procentajele pentru obuzul cu obuze fac referire la greutatea brută a obiectului de artificii)
Dispozitiv fără încărcătură propulsoare, cu focos cu întârziere şi
încărcătură explozivă, conţinând obuze de semnalizare şi materialele inerte, şi fiind destinat a fi lansat dintr-un aruncător
> 120 mm
1.1 G
Dispozitiv fără încărcătură propulsoare, cu focos cu întârziere şi încărcătură explozivă, conţinând obuze de semnalizare ≤ 25g compoziţie explozivă per unitate de semnalizare, cu ≤ 33% compoziţie
explozivă şi ≥ 60% materiale inerte şi fiind destinat a fi lansat dintr-un aruncător
≤ 120 mm
1.3 G
Dispozitiv fără încărcătură propulsoare, cu focos cu încărcătură explozivă, conţinând obuze de culoare
pirotehnice şi fiind destinat a fi lansat dintr-un aruncător
întârziere şi şi/sau unităţi
> 300 mm
1.1 G
Dispozitiv fără încărcătură propulsoare, cu focos cu întârziere şi încărcătură explozivă, conţinând obuze de culoare ≤ 70mm şi/sau unităţi pirotehnice, cu ≤ 25% compoziţie explozivă şi ≤ 60% compoziţie
pirotehnică şi fiind destinat a fi lansat dintr-un aruncător
> 200 mm şi ≤300 mm
1.3 G
Dispozitiv fără încărcătură propulsoare, cu focos cu întârziere şi încărcătură explozivă, conţinând obuze de culoare ≤ 70mm şi/sau unităţi pirotehnice, cu ≤ 25% compoziţie explozivă şi ≤ 60% compoziţie
pirotehnică şi fiind destinat a fi lansat dintr-un aruncător
≤ 200 mm
1.3 G
71
Tipul
Include:/ Sinonim
Definiţie
Specificaţii
Clasificare
Acumulator/ combinaţie
Baraj, bombarde, comprimate, casetă finală, strat de flori, hibrid, tuburi multiple, comprimate obuz, acumulatori cu celule, acumulatori cu celule de
semnalizare
Ansamblu incluzând mai multe elemente, fiecare conţinând acelaşi tip sau mai multe tipuri, fiecare corespunzând unuia dintre tipurile de artificii prezentate în acest tabel, cu unul sau două puncte de aprindere
Cele mai periculoase artificii determină clasificarea.
Lumânare romană
Lumânare de expoziţie, lumânare, bombete
Tub conţinând o serie de unităţi pirotehnice constând în compoziţie pirotehnică alternativă, încărcătură propulsoare şi focos de transmisie
≥ 50 mm diametru interior, conţinând compoziţie explozivă, sau < 50 mm cu > 25% compoziţie explozivă
1.1 G
50 mm diametru interior, neconţinând deloc compoziţie explozivă
1.2 G
< 50mm diametru interior şi ≤ 25% compoziţie explozivă
1.3 G
≤ 30 mm diametru interior, fiecare unit pirotehnică ≤ 25 g
şi ≤ 5% compoziţie explozivă
1.4 G
Tub de tragere
Lumânare romană cu o singură încărcătură,
aruncător pre-încărcat cu încărcătură redusă
Tub conţinând o unitate pirotehnică constând în compoziţie pirotehnică, încărcătură propulsoare cu sau fără focos de transmisie
≤ 30 mm diametru interior şi unitate pirotehnică > 25 g, sau > 5% şi ≤ 25% compoziţie explozivă
1.3 G
≤ 30 mm diametru interior, unitate pirotehnică ≤ 25 g şi ≤
5% compoziţie explozivă
1.4 G
Rachetă
Rachetă Avalanche, rachetă de semnalizare, rachetă sonoră, rachetă capsulă, rachetă aeriană, rachetă proiectil, rachetă indicatoare
Tub conţinând compoziţie pirotehnică şi/sau unităţi pirotehnice, echipat cu băţ (beţe) sau alte mijloace de stabilizare a zborului şi create pentru a fi lansate în aer
Numai compoziţia explozivă produce efecte
1.1 G
Compoziţie explozivă > 25% din compoziţia explozivă
1.1 G
> 20 g compoziţie pirotehnică şi compoziţie explozivă ≤
25%
1.3 G
≤ 20 g compoziţie pirotehnică, încărcătură explozivă cu pulbere de culoare neagră şi ≤ 0,13 g compoziţie
explozivă per semnalizare şi ≤ 1 g în total
1.4 G
Mină
Obuz de mare calibru, mină de fund, mină tip balon, mină cilindrică
Tub conţinând încărcătură propulsoare şi unităţi pirotehnice şi fiind destinat pentru a fi amplasat pe pământ sau pentru a fi fixat în pământ. Efectul principal este propulsarea unităţilor pirotehnice într-o singură explozie, producând un efect vizual şi/sau acustic dispersat pe suprafeţe întinse în aer sau:
Balon din ţesătură sau hârtie sau cilindru din ţesătură sau hârtie conţinând încărcătură propulsoare şi unităţi pirotehnice, şi fiind destinat pentru a fi amplasat într-un aruncător şi pentru a funcţiona ca o mină
> 25% compoziţie explozivă, precum pulberea necompactă şi/sau efectele semnalizare
1.1 G
≥ 180 mm şi ≤ 25% compoziţie explozivă, precum pulberea necompactă şi/sau efectele semnalizare
1.1 G
< 180 mm şi ≤ 25% compoziţie explozivă, precum pulberea necompactă şi/sau efectele semnalizare
1.3 G
≤ 150 g compoziţie pirotehnică, conţinând ≤5% compoziţie explozivă, precum pulberea necompactă şi/sau efectele semnalizare. Fiecare unitate pirotehnică
≤25g fiecare efect semnalizare <2g; fiecare şuierat, dacă este cazul, ≤3 g
1.4 G
72
Tipul
Include:/ Sinonim
Definiţie
Specificaţii
Clasificare
Fântână
Artificii care imită erupţiile vulcanice, jerbe, jerbe de scântei, lance, foc bengal, scântei strălucitoare, fântâni cilindrice, fântâni conice, torţă
de iluminare
Carcasă nemetalică conţinând compoziţie pirotehnică presată sau consolidată care produce scântei sau flacără
≥1 kg compoziţie pirotehnică
1.3 G
< 1 kg compoziţie pirotehnică
1.4 G
Artificiu
Artificii portabile, artificii neportabile, artificii cu sârmă
Sârmă rigidă parţial acoperită (de-a lungul unei extremităţi) cu o compoziţie pirotehnică cu ardere lentă sau fără un vârf de aprindere
Artificii pe bază de perclorat: >5 g per articol sau > 10 articole per pachet
1.3 G
Artificii pe bază de perclorat: ≤ 5 g per articol şi ≤10 articole per pachet;
Artificii pe bază de azotat: ≤ 30 g per articol
1.4 G
Torţă bengaleză
Torţă de seu
Băţ nemetalic parţial acoperit (de-a lungul unei extremităţi) cu o compoziţie pirotehnică cu ardere lentă şi destinat pentru a fi ţinut în mână
Articole pe bază de perclorat: > 5 g per articol sau > 10 articole per pachet
1.3 G
Articole pe bază de perclorat: ≤5 g per articol şi ≤
10 articole per pachet;
Articole pe bază de azotat: ≤ 30 g per
1.4 G
Artificii cu grad scăzut de periculozitat e şi noutăţi
Bombe indicatoare, lansatoare, granule crepitante, agenţi fumigeni, ceaţă, panglici, licurici, serpentină, pocnitori, pocnitori pentru petreceri
Dispozitiv proiectat pentru a produce efecte vizuale şi/sau acustice foarte limitate, care conţine cantităţi reduse de compoziţie pirotehnică şi/sau explozivă
Este posibil ca lansatoarele şi pocnitorile să conţină maxim 1,6 mg de fulminat de argint; este posibil ca pocnitorile şi pocnitorile pentru petreceri să conţină maxim 16 mg de clorat de potasiu/amestec de fosfor roşu; este posibil ca alte articole să conţină maxim 5 g de compoziţie pirotehnică, însă nu compoziţie
explozivă
1.4 G
Roată centrifugă
Roată centrifugă aeriană, elicopter, urmăritor, roată centrifugă la sol
Tub sau tuburi nemetalic(e) conţinând compoziţie pirotehnică producătoare de gaze sau scântei, cu sau fără compoziţie generatoare de zgomot, cu sau fără profiluri ataşate
Compoziţie pirotehnică per articol> 20g, conţinând ≤ 3% compoziţie explozivă, precum efectele semnalizare sau compoziţie de şuierat ≤ 5 g
1.3 G
Compoziţie pirotehnică per articol ≤ 20 g, conţinând
≤ 3% compoziţie explozivă, precum efectele semnalizare sau compoziţie de şuierat ≤ 5 g
1.4 G
Roţi
Roţi de foc, Saxon
Ansamblu incluzând elemente de acţionare, care conţine compoziţie pirotehnică şi care este prevăzut cu un dispozitiv de ataşare la un suport astfel încât să se poată roti.
1 kg total compoziţie pirotehnică, fără efecte semnalizare, fiecare şuierat (dacă este cazul) ≤ 25 g
şi ≤ 50 g compoziţie de şuierat per roată
1.3 G
< 1 kg total compoziţie pirotehnică, fără efecte semnalizare, fiecare şuierat (dacă este cazul) ≤ 5 g
şi ≤ 10g compoziţie de şuierat per roată
1.4 G
73
Tipul
Include:/ Sinonim
Definiţie
Specificaţii
Clasificare
Roată aeriană
Saxon zburător, OZN-uri, coroană ascendentă
Tuburi conţinând încărcături propulsoare şi flamă de scântei şi/sau compoziţii pirotehnice generatoare de zgomot, tuburile fiind fixate pe un inel de susţinere
> 200 g total compoziţie pirotehnică sau > 60 g compoziţie pirotehnică per element de acţionare, ≤ 3% compoziţie explozivă, precum efecte de semnalizare, fiecare şuierat (dacă este cazul) ≤ 25 g
şi ≤ 50 g compoziţie de şuierat per roată
1.3 G
≤ 200 g total compoziţie pirotehnică şi ≤ 60 g compoziţie pirotehnică per element de acţionare, ≤ 3% compoziţie explozivă, precum efecte de semnalizare, fiecare şuierat (dacă este cazul) ≤ 5 g
şi ≤10 g compoziţie de şuierat per roată
1.4 G
Pachet de selecţie
Casetă de selectare cu afişaj, pachet de selectare cu afişaj, casetă de selectare pentru
grădină, casetă de selectare pentru interior; sortiment
Un pachet cu mai multe articole, fiecare corespunzând unuia dintre tipurile de artificii prezentate în prezentul tabel.
Cel mai periculos tip de artificiu determină clasificarea
Pocnitoare
Pocnitoare festivă, rolă festivă, pocnitoare cu sfoară
Ansamblu de tuburi (hârtie sau carton) legate printr-un fitil pirotehnic, fiecare tub fiind destinat să producă un
efect acustic
Fiecare tub ≤ 140 mg de compoziţie explozivă sau ≤ 1 g pulbere neagră
1.4 G
Petardă
Salut, pocnitoare explozivă, pocnitoare în serie
Tub nemetalic conţinând compoziţie de semnalizare destinată să producă un efect acustic
> 2 g compoziţie explozivă per articol
1.1 G
≤ 2 g compoziţie explozivă per articol şi ≤ 10 g per ambalaj interior.
1.3 G
≤ 1 g compoziţie explozivă per articol, şi ≤ 10 g per ambalaj interior sau ≤ 10 g pulbere neagră
per articol
1.4 G
74
2.2.1.1.8 Glosar de denumiri
NOTA 1 : Descrierile din glosar nu au drept scop înlocuirea procedurilor de încercare şi nici determinarea clasificării unei substanţe sau a unui obiect din clasa 1. Alocarea diviziunii corecte şi decizia de a afla dacă trebuie alocate grupei de compatibilitate S trebuie să rezulte în urma încercărilor la care a fost supus produsul, conform primei părţi a Manualului de încercări şi criterii sau trebuie stabilită prin analogie cu produse asemănătoare, deja încercate şi atribuite conform modurilor de operare din Manualul de încercări şi criterii.
NOTA 2: Inscripţiile formate din cifre indicate după denumire se raportează la numerele ONU corespunzătoare (capitolul 3.2, tabelul A, coloana 2). În ceea ce priveşte codul de clasificare, vezi 2.2.1.1.4.
AMORSE CU PERCUŢIE. Nr. ONU 0044, 0377, 0378
Obiecte constituite dintr-o capsulă din metal sau material plastic conţin o mică cantitate dintr-un amestec explozibil primar uşor inflamabil sub efectul unui şoc. Acestea servesc drept elemente de aprindere pentru cartuşele armelor de calibru mic şi la aprinzătoarele cu percuţie pentru încărcături propulsive.
AMORSE TUBULARE: Nr. ONU 0319, 0320, 0376
Obiecte alcătuite dintr-o amorsă ce provoacă aprinderea şi o încărcătură exterioară deflagrantă, cum ar fi pulberea neagră, utilizate pentru aprinderea unei încărcături propulsive într-un tub al cartuşului pentru tun .
AMPLIFICATOARE CU DETONATOR: Nr. ONU 0225, 0268
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură de explozibil detonant, cu dispozitive de amorsare. Sunt utilizate pentru mărirea puterii de amorsare a detonatoarelor sau a fitilului detonant.
AMPLIFICATOARE FĂRĂ DETONATOR: Nr. ONU 0042, 0283
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură de explozibil detonant, fără dispozitive de amorsare. Sunt utilizate pentru mărirea puterii de amorsare a detonatoarelor sau a fitilului detonant.
ANSAMBLURI DE DETONATOARE DE MINĂ PENTRU PROVOCAREA EXPLOZIILOR, NEELECTRICE: Nr. ONU 0360, 0361, 0500
Detonatoare ne-electrice, asamblate şi amorsate prin mijloace cum ar fi un fitil de siguranţă, tub de şoc, tub de flacără sau fitil detonant. Aceste ansambluri pot fi concepute pentru detonare instantanee sau pot conţine elemente pentru efect întârziat. Releele de detonare ce conţin un fitil detonant sunt incluse în această denumire.
APRINZĂTOARE PENTRU fitile de mină: Nr. ONU 0131
Obiecte de concepţii variate, care funcţionează prin fricţiune, prin şoc sau electric şi sunt folosite pentru aprinderea fitilelor.
ARTIFICII: Nr. ONU 0333, 0334, 0335, 0336, 0337
Obiecte pirotehnice concepute în scopuri de divertisment.
ARTIFICII DE SEMNALIZARE DE MÂNĂ Nr. ONU 0191 şi Nr. ONU 0373
Obiecte portabile care conţin substanţe pirotehnice ce produc semnale sau avertizări vizuale. Sunt incluse în această denumire dispozitivele mici de iluminare la suprafaţă, cum ar fi dispozitivele de semnalizare rutiere sau feroviare şi dispozitivele de pericol maritime.
BOMBE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0034, 0035
Obiecte explozibile aruncate dintr-o aeronavă, fără dispozitive proprii de amorsare sau având dispozitive proprii de amorsare, care au cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
BOMBE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0033, 0291
Obiecte explozibile aruncate dintr-o aeronavă, având dispozitive proprii de amorsare fără cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
BOMBE CU LICHID INFLAMABIL, cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0399, 0400
Obiecte aruncate dintr-o aeronavă şi alcătuite dintr-un rezervor umplut cu un lichid inflamabil şi o încărcătură explozivă.
BOMBE DE FOTO-ILUMINARE: Nr. ONU 0038
Obiecte explozibile ce sunt aruncate dintr-o aeronavă în scopul producerii unei iluminări intense şi de scurtă durată, pentru executarea de fotografii. Ele conţin o încărcătură de explozibil detonant fără dispozitive proprii de amorsare, sau cu dispozitive proprii de amorsare având cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
BOMBE DE FOTO-ILUMINARE: Nr. ONU 0037
Obiecte explozibile ce sunt aruncate dintr-o aeronavă în scopul producerii unei iluminări intense şi de scurtă durată, pentru executarea de fotografii. Ele conţin o încărcătură de explozibil detonant cu dispozitive proprii de amorsare care nu au cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
BOMBE DE FOTO ILUMINARE: Nr. ONU 0039, 0299
Obiecte explozibile ce sunt aruncate dintr-o aeronavă în scopul producerii unei iluminări intense şi de scurtă
durată, pentru executarea de fotografii. Ele conţin o compoziţie pentru iluminare foto. CAPSULE DE SONDARE EXPLOZIBILE: nr. ONU 0374, 0375
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură detonantă, fără dispozitive proprii de amorsare sau având dispozitive proprii de amorsare cu cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt aruncate de pe un vas şi funcţionează când ating o adâncime predeterminată sau fundul mării.
CAPSULE DE SONDARE EXPLOZIBILE: nr. ONU 0204, 0296
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură detonantă, având dispozitive proprii de amorsare fără cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt aruncate de pe un vas şi funcţionează când ating o adâncime predeterminată sau fundul mării.
CARTUŞE OARBE PENTRU ARME: Nr. ONU 0326, 0413, 0327, 0338, 0014
Muniţii alcătuite dintr-un tub de cartuş închis, cu amorsă cu percuţie centrală sau inelară, şi dintr-o încărcătură de pulbere fără fum sau pulbere neagră, dar fără proiectil. Acestea produc un zgomot puternic şi sunt utilizate pentru antrenament, salut, ca încărcături propulsoare, la pistoalele starter etc. Muniţiile oarbe sunt incluse sub această denumire.
CARTUŞE OARBE PENTRU ARME DE CALIBRU MIC: Nr. ONU 0014, 0327, 0338
Muniţii alcătuite dintr-un tub de cartuş închis, cu amorsă cu percuţie centrală sau inelară şi dintr-o încărcătură de pulbere fără fum sau pulbere neagră. Tuburile de cartuşe nu conţin proiectile. Ele sunt destinate pentru a fi trase din arme de calibru ce nu depăşesc 19,1 mm şi sunt utilizate pentru a produce un zgomot puternic pentru antrenament, salut, ca încărcături propulsoare, la pistoalele starter etc.
CARTUŞE CU PROIECTIL INERT PENTRU ARME: Nr. ONU 0328, 0417, 0339, 0012
Muniţii constituite dintr-un proiectil fără încărcătură explozivă, dar având o încărcătură propulsoare, cu sau fără amorsă. Acestea pot avea un trasor, cu condiţia ca riscul principal să fie cel al sarcinii propulsoare.
CARTUŞE DE SEMNALIZARE : Nr. ONU 0054, 0312, 0405
Obiecte concepute pentru lansarea de semnale luminoase colorate sau alte semnale cu ajutorul pistoalelor semnalizatoare etc.
CARTUŞE DE AVERTIZARE LUMINOASĂ: Nr. ONU 0049, 0050
Obiecte constituite dintr-un înveliş exterior, o amorsă şi pulbere de iluminare, totul asamblat şi gata de a fi tras.
CARTUŞE PENTRU ARME cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0006, 0321, 0412
Muniţii alcătuite dintr-un proiectil cu încărcătură explozivă fără dispozitive proprii de amorsare sau având dispozitive de amorsare ce au cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente, şi dintr-o încărcătură propulsoare cu sau fără amorsă. Muniţiile încapsulate în cartuşe, muniţiile semi-încapsulate în cartuş şi muniţiile cu încărcătură separată sunt incluse sub această denumire, atunci când elementele sunt ambalate în comun.
CARTUŞE PENTRU ARME cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0005, 0007, 0348
Muniţii alcătuite dintr-un proiectil cu încărcătură explozivă având dispozitive de amorsare care nu conţin cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente, şi dintr-o încărcătură propulsoare cu sau fără amorsă. Muniţiile încapsulate în cartuşe, muniţiile semi-încapsulate în cartuş şi muniţiile cu încărcătură separată sunt incluse sub această denumire, atunci când componentele sunt ambalate în comun.
CARTUŞE PENTRU ARME DE CALIBRU MIC: Nr.ONU 0417, 0339, 0012
Muniţii alcătuite dintr-un tub de cartuş cu amorsă cu percuţie centrală sau inelară şi care conţine o încărcătură propulsoare, precum şi un proiectil solid. Ele sunt destinate să fie trase din arme de foc având un calibru ce nu depăşeşte 19,1 mm. Cartuşele de vânătoare de orice calibru sunt incluse în această definiţie.
NOTĂ: Nu sunt incluse sub această denumire următoarele obiecte: CARTUŞE OARBE PENTRU ARME DE CALIBRU MIC: Acestea figurează separat pe listă. De asemenea, nu sunt incluse anumite cartuşe pentru arme militare de calibru mic, ce figurează în listă drept CARTUŞE CU PROIECTIL INERT PENTRU ARME.
CARTUŞE PENTRU PUŢURILE DE PETROL: Nr. ONU 0277, 0278
Obiecte alcătuite dintr-un înveliş exterior de grosime mică, din carton, metal sau alt material, conţinând numai o pulbere propulsoare ce proiectează un proiectil întărit, astfel încât să perforeze învelişul puţurilor de petrol.
NOTĂ: Nu sunt incluse sub această denumire următoarele obiecte: ÎNCĂRCĂTURI DE FORAJ INDUSTRIALE. Acestea figurează separat pe listă.
CARTUŞE PENTRU PIROMECANISME: Nr. ONU 0275, 0276 , 0323, 0381
Obiecte concepute pentru exercitarea de acţiuni mecanice. Ele sunt alcătuite dintr-un înveliş exterior cu încărcătură deflagrantă şi dispozitive de aprindere. Produsele gazoase ale deflagraţiei provoacă o umflare, o mişcare liniară sau circulară, sau acestea acţionează diafragme, supape sau întrerupătoare, sau lansează sau proiectează agenţi de stingere a incendiilor.
COMPUŞI AI LANŢURILOR PIROTEHNICE, N.S.A.: Nr. ONU 0382, 0383, 0384, 0461
Obiecte ce conţin un explozibil, concepute pentru transmiterea detonaţiei sau deflagraţiei într-un lanţ pirotehnic.
DETONATOARE DE MINĂ ELECTRICE: Nr. ONU 0030, 0255, 0456
Obiecte concepute special pentru amorsarea explozibililor minieri. Aceste detonatoare pot fi concepute pentru detonarea instantanee sau pot conţine un element pentru efect întârziat. Detonatoarele electrice sunt activate de un curent electric.
DETONATOARE DE MINĂ NE-ELECTRICE: Nr. ONU 0029, 0267, 0455
Obiecte concepute special pentru amorsarea explozibililor minieri. Acestea pot fi concepute pentru detonarea instantanee sau pot conţine un element pentru efect întârziat. Detonatoarele ne-electrice sunt amorsate de către elemente cum ar fi un tub conductor de undă de şoc, tub de flacără, fitil de mină, alt dispozitiv de aprindere sau fitil detonant flexibil. Relele detonante fără fitil sunt incluse în această denumire.
DETONATOARE PENTRU MUNIŢII: Nr. ONU 0073, 0364, 0365, 0366
Obiecte alcătuite dintr-un tub mic metalic sau din material plastic şi care conţine explozibili cum ar fi azotura de plumb, pentrita sau combinaţii de explozibili. Acestea sunt concepute special pentru a declanşa funcţionarea unui lanţ de detonare.
DISPOZITIVE DE ILUMINARE AERIANĂ: Nr. ONU 0093, 0403, 0404, 0420, 0421
Obiecte constituite din substanţe pirotehnice şi concepute pentru a fi aruncate din aeronave pentru iluminare, identificare, semnalizare sau avertizare.
DISPOZITIVE PENTRU ILUMINARE DE SUPRAFAŢĂ: Nr. ONU 0092, 0418, 0419
Obiecte alcătuite din substanţe pirotehnice şi concepute pentru utilizarea la sol în scopul iluminării, identificării, semnalizării sau avertizării.
DISPOZITIVE DE APRINDERE: Nr. ONU 0121, 0314, 0315, 0325 şi 0454
Obiecte ce conţin una sau mai multe substanţe explozibile, folosite pentru declanşarea unei deflagraţii într-un lanţ pirotehnic. Acestea pot fi acţionate chimic, electric sau mecanic.
NOTĂ: Sub această denumire nu sunt incluse următoarele obiecte: FITIL CU COMBUSTIE RAPIDĂ; FITIL DE APRINDERE; FITIL NEDETONANT; DISPOZITIVE DE DETONARE DE APRINDERE; APRINZĂTOARE PENTRU FITIL DE MINĂ, AMORSE CU PERCUŢIE; AMORSE TUBULARE: Acestea
figurează separat în listă.
DISPOZITIVE DE DECLANŞARE EXPLOZIVE: Nr. ONU 0173
Obiecte alcătuite dintr-o mică încărcătură explozivă, cu propriile lor dispozitive de amorsare şi tije sau zale. Tijele sau zalele se rup pentru eliberarea rapidă a echipamentelor.
DISPOZITIVE DE SEMNALIZARE, MANUALE: Nr. ONU 0191, 0373
Obiecte portabile conţinând substanţe pirotehnice care produc semnale vizuale sau de avertizare Termenul include suprafeţe mici de semnalizare cum sunt semnalizatoarele rutiere sau feroviare şi mici semnalizatoare de pericol maritime.
DISPOZITIVE HIDROACTIVE cu încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0248, 0249
Obiecte a căror funcţionare se bazează pe o reacţie fizico-chimică a conţinutului lor cu apa. EŞANTIOANE DE EXPLOZIBILI, altele decât explozibilii de amorsare: Nr. ONU 0190
Substanţe sau obiecte explozibile noi sau deja existente, cărora nu li s-a atribuit încă o denumire în tabelul A al capitolului 3.2 şi transportate conform instrucţiunilor autorităţii competente, în general, în cantităţi mici, în alte scopuri decât încercările, clasificarea, cercetarea şi dezvoltarea, controlul calităţii sau în calitate de eşantioane comerciale.
NOTĂ: Substanţele sau obiectele explozibile cărora li s-a atribuit deja o altă denumire în tabelul A al capitolului 3.2 nu sunt incluse sub această definiţie.
EXPLOZIBIL DE MINĂ TIP A: Nr. ONU 0081
Substanţe compuse din nitraţi organici lichizi, cum ar fi nitroglicerina, sau un amestec al acestor elemente componente cu unul sau mai multe din următoarele elemente: nitroceluloză, nitrat de amoniu sau alţi nitraţi anorganici, derivaţi nitraţi aromatici sau substanţe combustibile cum ar fi făina de lemn şi pulberea de aluminiu. Acestea pot conţine elemente componente inerte cum ar fi kieselguhr şi alţi aditivi, cum ar fi coloranţii sau stabilizatorii. Aceste substanţe explozibile trebuie să se prezinte sub formă de pulbere sau să aibă o consistenţă gelatinoasă sau elastică. Dinamitele, dinamitele plastic şi dinamitele gumă sunt incluse în această denumire.
EXPLOZIBILI DE MINĂ TIP B : Nr. ONU 0082, 0331
Materii compuse:
a) fie dintr-un amestec de nitrat de amoniu sau alţi nitraţi anorganici cu un explozibil cum ar fi trinitrotoluenul, cu sau fără alte substanţe, ca făina de lemn şi pulberea de aluminiu
b) fie dintr-un amestec de nitrat de amoniu sau alţi nitraţi anorganici cu alte substanţe combustibile neexplozive. În fiecare din cazuri, acestea pot conţine elemente componente inerte, cum ar fi kiselguhr şi aditivi precum coloranţii sau stabilizatorii. Asemenea explozibili nu trebuie să conţină nici nitroglicerină, nici nitraţi organici lichizi similari, nici cloraţi.
EXPLOZIBIL DE MINĂ TIP C : Nr. ONU 0083
Substanţe alcătuite dintr-un amestec fie de clorat de potasiu sau sodiu, fie de perclorat de potasiu, de sodiu sau amoniu, cu derivaţi nitraţi organici sau substanţe combustibile cum ar fi făina de lemn sau pulberea de aluminiu sau o hidrocarbură.
Acestea pot conţine elemente componente inerte cum ar fi kieselguhr şi aditivi cum ar fi coloranţii sau stabilizatorii. Asemenea explozibili nu trebuie să conţină nici nitroglicerină, nici nitraţi organici lichizi similari.
EXPLOZIBIL DE MINĂ TIP D : Nr. ONU 0084
Substanţe alcătuite dintr-un amestec de nitraţi organici şi substanţe combustibile cum ar fi hidrocarburile sau pulberea de aluminiu. Acestea pot conţine elemente componente inerte cum ar fi kieselguhr şi aditivi cum ar fi coloranţii sau stabilizatorii. Asemenea explozibili nu trebuie să conţină nitroglicerină, nitraţi organici lichizi similari, cloraţi, şi nitrat de amoniu. Explozibilii plastici în general sunt incluşi în această denumire.
EXPLOZIBIL DE MINĂ TIP E : Nr. ONU 0241, 0332
Substanţe compuse din apă în calitate de element component esenţial şi nitrat de amoniu sau alţi comburanţi în proporţii mari, care se află complet sau parţial în soluţie. Celelalte elemente componente pot fi derivaţi nitraţi cum ar fi trinitrotoluenul, hidrocarburile sau pulberea de aluminiu. Acestea pot conţine elemente componente inerte cum ar fi kieselguhr şi aditivi cum ar fi coloranţii sau stabilizatorii. Emulsiile explozive, suspensiile explozive şi gelurile explozive apoase sunt incluse în această denumire.
FITIL DE APRINDERE tubular, cu înveliş metalic : Nr. ONU 0103
Obiect constituit dintr-un tub de metal ce conţine un miez de explozibil deflagrant. FITIL DETONANT CU EFECT SLAB, cu înveliş metalic: Nr. ONU 0104
Obiect alcătuit dintr-un miez de explozibil detonant închis într-un înveliş metalic moale, acoperit sau nu de o husă protectoare. Cantitatea de substanţă explozibilă este atât de mică, încât să se producă doar un efect slab în exteriorul fitilului.
FITIL DETONANT cu înveliş exterior metalic: Nr. ONU 0102, 0290
Obiect alcătuit dintr-un miez de explozibil detonant închis într-un înveliş metalic moale, cu sau fără o acoperire de protecţie.
FITIL DETONANT CU SECŢIUNE PROFILATĂ: Nr. ONU 0237, 0288
Obiect alcătuit dintr-un miez de explozibil detonant având o secţiune în formă de V acoperit de manta flexibilă. FITIL DETONANT flexibil: Nr. ONU 0065, 0289
Obiect alcătuit dintr-un miez de explozibil detonant închis într-un înveliş textil, acoperit cu o manta din material plastic sau din alt material. Mantaua nu este necesară dacă învelişul textil este etanş la materiale pulverulente.
FITIL DE APRINDERE : Nr. ONU 0066
Obiect alcătuit din fire textile acoperite cu pulbere neagră sau un alt compus pirotehnic cu combustie rapidă şi dintr-un înveliş protector flexibil; sau alcătuit dintr-un miez de pulbere neagră înconjurat de o ţesătură flexibilă. Acesta arde cu o flacără exterioară ce progresează de-a lungul fitilului şi serveşte la transmiterea aprinderii de la un dispozitiv la o încărcătură sau la o amorsă.
FITIL DE MINĂ (FITIL LENT sau FITIL BICKFORD) Nr. ONU 0105
Obiect alcătuit dintr-un miez de pulbere neagră fin granulată, înconjurat de o ţesătură flexibilă, cu una sau mai multe acoperiri de protecţie. Când este aprins, arde cu o viteză predeterminată, fără nici un efect exploziv exterior.
FITIL NEDETONANT: Nr. ONU 0101
Obiect alcătuit din fire de bumbac impregnate cu pulbere neagră fină (cu aprindere rapidă). Acestea ard cu o flacără exterioară şi sunt utilizate în lanţurile de aprindere a artificiilor etc.
FOCOASE PENTRU RACHETE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0286 şi 0287
Obiecte alcătuite dintr-un explozibil detonant fără dispozitive proprii de amorsare sau cu dispozitive proprii de amorsare conţinând cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a fi montate pe o rachetă. În această denumire sunt incluse focoasele pentru proiectile teleghidate.
FOCOASE PENTRU RACHETE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0369
Obiecte alcătuite dintr-un explozibil detonant cu dispozitive proprii de amorsare fără cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a fi montate pe o rachetă. În această denumire sunt incluse focoase pentru proiectile teleghidate
FOCOASE PENTRU RACHETE, cu încărcătură de dispersie sau de expulzare: Nr. ONU 0370
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură utilă inertă şi o mică încărcătură detonantă sau deflagrantă, fără dispozitive proprii de amorsare sau cu dispozitive proprii de amorsare conţinând cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a fi montate pe un propulsor în vederea împrăştierii de substanţe inerte. În această denumire sunt incluse focoasele pentru proiectile teleghidate.
FOCOASE PENTRU RACHETE, cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare: Nr. ONU 0371
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură utilă inertă şi o mică încărcătură detonantă sau deflagrantă, având dispozitive proprii de amorsare fără cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a fi montate pe un propulsor în vederea împrăştierii de substanţe inerte. În această denumire sunt incluse focoasele pentru proiectile teleghidate.
FOCOASE PENTRU TORPILE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0221
Obiecte alcătuite dintr-un explozibil detonant fără dispozitive proprii de amorsare sau cu dispozitive proprii de amorsare având cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Sunt concepute pentru a fi montate pe o torpilă.
DISPOZITIVE DE DETONARE DE APRINDERE: Nr. ONU 0316, 0317 şi 0368
Obiecte ce conţin ca elemente componente explozibili primari şi care sunt concepute pentru provocarea unei deflagraţii în muniţii. Acestea sunt compuse din elemente mecanice, electrice, chimice sau hidrostatice pentru declanşarea deflagraţiei. Ele au în general dispozitive de protecţie.
DISPOZITIVE DE DETONARE: NR. ONU 0106, 0107, 0257, 0367
Obiecte ce conţin ca elemente componente explozibili şi sunt concepute pentru provocarea unei detonări în muniţii. Acestea sunt compuse din elemente mecanice, electrice, chimice sau hidrostatice pentru amorsarea detonării. Ele conţin în general dispozitive de protecţie.
DISPOZITIVE DE DETONARE cu dispozitive de protecţie: Nr. ONU 0408, 0409, 0410
Obiecte ce conţin ca elemente componente explozibili şi sunt concepute pentru provocarea unei detonări în muniţii. Acestea sunt compuse din elemente mecanice, electrice, chimice sau hidrostatice pentru amorsarea detonării. Dispozitivele de detonare trebuie să conţină cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
GALETĂ UMECTATĂ conţinând cel puţin 17 % (masă) alcool.
GALETĂ UMECTATĂ conţinând cel puţin 25 % (masă) alcool: Nr. ONU 0433, 0159
Substanţă compusă din nitroceluloză impregnată cu cel mult 60 % nitroglicerină sau alţi nitraţi organici lichizi sau un amestec din aceste lichide.
GENERATOARE DE GAZE PENTRU SACI GONFLABILI SAU MODULE DE SACI GONFLABILI SAU RETRACTOARE DE CENTURI DE SIGURANŢĂ: Nr. ONU 0503
Obiecte compuse din substanţe pirotehnice, folosite pentru acţionarea echipamentelor de siguranţă ale vehiculelor, cum ar fi sacii gonflabili sau centurile de siguranţă.
GRENADE de mână sau pentru lansatoare cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0284, 0285
Obiecte concepute pentru a fi lansate cu mâna sau cu ajutorul unui lansator. Acestea se prezintă fără dispozitive proprii de amorsare sau cu dispozitivele lor proprii de amorsare având cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
GRENADE de mână sau pentru lansatoare cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0292, 0293
Obiecte concepute pentru a fi lansate cu mâna sau cu ajutorul unui lansator. Acestea se prezintă cu dispozitive proprii de amorsare fără a avea cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
GRENADE DE EXERCIŢIU de mână sau pentru lansatoare: Nr. ONU 0110, 0372, 0318, 0452
Obiecte fără încărcătură explozivă principală, concepute pentru a fi lansate cu mâna sau cu ajutorul unui lansator. Acestea conţin sistem de amorsare şi pot conţine o încărcătură de marcare.
HEXOTONAL : Nr. ONU 0393
Substanţă compusă dintr-un amestec de ciclotrimetilenă-trinitramină (RDX), trinitrotoluen (TNT) şi aluminiu.
HEXOLIT (HEXOTOL) uscat sau umezit cu mai puţin de 15 % (masă) apă: Nr. ONU 0118
Substanţă compusă dintr-un amestec de ciclotrimetilenă-trinitramină (RDX) şi de trinitrotoluen (TNT).
„Compoziţia B” este inclusă la această denumire.
INSTRUMENTE DE TĂIERE CABLURI, EXPLOZIVE: Nr. ONU 0070
Obiecte alcătuite dintr-un dispozitiv tăios împins pe o nicovală cu ajutorul unei mici încărcături deflagrante.
ÎNCĂRCĂTURI CUMULATIVE, fără detonator: Nr. ONU 0059, 0439, 0440, 0441
Obiecte alcătuite dintr-un înveliş care conţine o încărcătură de exploziv detonant, cu o cavitate căptuşită cu material rigid, fără dispozitive de amorsare. Ele sunt concepute pentru a produce un efect puternic penetrant al jetului.
ÎNCĂRCĂTURI EXPLOZIVE CU LIANT PLASTIC: Nr. ONU: 0457, 0458, 0459, 0460
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură detonantă cu liant plastic, fabricate într-o formă specifică, fără înveliş exterior şi fără dispozitive proprii de amorsare. Acestea sunt concepute în calitate de muniţii, cum ar fi focoasele.
ÎNCĂRCĂTURI PENTRU DEMOLARE: Nr. ONU 0048
Obiecte conţinând o încărcătură de exploziv detonant într-un înveliş exterior din carton, plastic, metal sau din alt material. Obiectele nu au dispozitive proprii de amorsare sau au dispozitive proprii de amorsare cu cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
NOTĂ: Sub această denumire nu sunt incluse următoarele obiecte. BOMBE, MINE, PROIECTILE. Acestea figurează separat în listă.
ÎNCĂRCĂTURI DE DISPERSIE explozive: Nr. ONU 0043
Obiecte ce constau dintr-o încărcătură mică de exploziv, utilizate la deschiderea proiectilelor sau altor muniţii, pentru a le dispersa conţinutul.
ÎNCĂRCĂTURI SUPLIMENTARE EXPLOZIVE: Nr. ONU 0060
Obiecte ce constau dintr-un dispozitiv suplimentar mic, care poate fi înlocuit, plasat în cavitatea proiectilului între dispozitivul de detonare şi încărcătura explozivă.
ÎNCĂRCĂTURI EXPLOZIVE DE SERIE fără detonator: Nr. ONU 0442, 0443, 0444, 0445
Obiecte constituite dintr-o încărcătură de exploziv detonant, fără propriile lor dispozitive de amorsare, folosite pentru sudare, asamblare, formare şi alte operaţiuni metalurgice efectuate cu explozibil.
ÎNCĂRCĂTURI DE PROPULSIE: Nr. ONU 0271, 0272, 0415, 0491
Obiecte ce constau dintr-o încărcătură de pulbere propulsoare, ce se prezintă sub o formă oarecare, cu sau fără un înveliş exterior, destinate pentru a fi utilizate drept element de compunere pentru un propulsor de rachetă sau pentru modificarea traiectoriei proiectilelor.
ÎNCĂRCĂTURI PROPULSOARE PENTRU TUNURI: Nr. ONU 0242, 0279, 0414
Încărcături de pulbere propulsoare prezentate sub orice formă, pentru muniţiile de încărcare separată pentru tunuri.
ÎNCĂRCĂTURI SUPLIMENTARE EXPLOZIVE: Nr. ONU 0060
Obiecte constituite dintr-un dispozitiv auxiliar mic, amovibil, plasat în cavitatea proiectilului între fitil şi încărcătura explozivă.
ÎNCĂRCĂTURI SUBMARINE: Nr. ONU 0056
Obiecte constituite dintr-o încărcătură de explozibil detonant aflată într-un butoi sau un proiectil, fără dispozitive proprii de amorsare sau având propriile dispozitive de amorsare cu cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a fi detonate sub apă.
MINE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0137, 0138
Obiecte alcătuite în general din recipiente metalice sau din material compozit, umplute cu un explozibil secundar detonant, care nu au dispozitive de amorsare sau au dispozitive de amorsare ce conţin cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a funcţiona la trecerea vapoarelor, vehiculelor sau persoanelor. „Torpilele Bangalore” sunt incluse în acest termen.
MINE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0136, 0294
Obiecte alcătuite în general din recipiente metalice sau din material compozit, umplute cu un explozibil detonant, care au propriile lor dispozitive de amorsare fără însă a avea acel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Acestea sunt concepute pentru a funcţiona la trecerea vapoarelor, vehiculelor sau persoanelor.
„Torpilele Bangalore” sunt incluse în acest termen. MUNIŢII DE EXERCIŢIU: Nr. ONU 0362, 0488
Muniţii fără încărcătură explozivă principală, dar care conţin o încărcătură de dispersie sau o încărcătură de
expulzare. În general, ele conţin de asemenea un dispozitiv de detonare şi o încărcătură propulsoare.
NOTĂ : Nu sunt incluse sub această denumire următoarele obiecte: GRENADE DE EXERCIŢIU. Acestea figurează separat în listă.
MUNIŢII DE ILUMINARE cu sau fără încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0171, 0254, 0297
Muniţii concepute pentru a produce o unică sursă de lumină intensă în vederea iluminării unei suprafeţe. Termenul include cartuşele de iluminare, grenadele şi proiectilele precum şi bombele de iluminare şi de reperare.
NOTĂ: Nu sunt incluse sub această denumire următoarele obiecte: CARTUŞELE DE SEMNALIZARE, DISPOZITIVELE MANUALE DE SEMNALIZARE, SEMNALELE DE AJUTOR, DISPOZITIVELE DE ILUMINARE AERIANĂ, DISPOZITIVELE DE ILUMINARE DE SUPRAFAŢĂ ŞI. Acestea figurează separat în listă.
MUNIŢII FUMIGENE cu sau fără încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0015, 0016, 0303
Muniţii ce conţin o substanţă fumigenă cum ar fi amestecul acid clorosulfonic, tetraclorura de titan sau o compoziţie pirotehnică ce produce fum, pe bază de hexacloretan sau de fosfor roşu. În afara cazului în care substanţa este ea însăşi un explozibil, muniţiile conţin de asemenea unul sau mai multe din următoarele elemente: încărcătură propulsoare cu amorsă şi încărcătură de aprindere, cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare. Grenadele fumigene sunt incluse la această denumire.
NOTĂ: Nu sunt incluse sub această denumire următoarele obiecte: SEMNALE FUMIGENE. Acestea figurează separat în listă.
MUNIŢII FUMIGENE CU FOSFOR ALB cu încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0245, 0246
Muniţii ce conţin fosfor alb în calitate de substanţă fumigenă. Ele conţin de asemenea unul sau mai multe din următoarele elemente: încărcătură propulsoare cu amorsă şi încărcătură de aprindere, un dispozitiv de detonare cu încărcătură de dispersie sau cu încărcătură de expulzare. Grenadele fumigene sunt cuprinse sub această denumire.
MUNIŢII INCENDIARE cu lichid sau gel, cu încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0247
Muniţii ce conţin o substanţă incendiară sub formă de lichid sau gel. În afara cazului în care substanţa incendiară este ea însăşi un explozibil, ele conţin unul sau mai multe din următoarele elemente: încărcătură propulsoare cu amorsă şi încărcătură de aprindere, dispozitiv de detonare cu încărcătură de dispersie sau de expulzare.
MUNIŢII INCENDIARE cu sau fără încărcătură de dispersie, de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0009, 0010, 0300
Muniţii ce conţin o compoziţie incendiară. În afara cazului în care substanţa incendiară este ea însăşi un explozibil, ele conţin unul sau mai multe din următoarele elemente: încărcătură propulsoare cu amorsă şi încărcătură de aprindere; dispozitiv de detonare cu încărcătură de dispersie sau de expulzare.
MUNIŢII INCENDIARE CU FOSFOR ALB cu încărcătură de dispersie, de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0243, 0244
Muniţii ce conţin fosfor alb în calitate de substanţă incendiară. Ele conţin unul sau mai multe din următoarele elemente: încărcătură propulsoare cu amorsă şi încărcătură de aprindere, un dispozitiv de detonare cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare.
MUNIŢII LACRIMOGENE cu încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare: Nr. ONU 0018, 0019, 0301
Muniţii ce conţin o substanţă lacrimogenă. Ele mai conţin de asemenea unul sau mai multe din următoarele elemente: substanţă pirotehnică, încărcătură propulsoare cu amorsă şi încărcătură de aprindere, un dispozitiv de detonare cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare.
MUNIŢII PENTRU ÎNCERCĂRI: Nr. ONU 0363
Muniţii ce conţin o substanţă pirotehnică, utilizate pentru demonstrarea eficienţei sau puterii noilor muniţii sau noilor elemente sau ansambluri de arme.
NITURI EXPLOZIVE: Nr. ONU 0174
Obiecte compuse dintr-o mică încărcătură explozivă plasată într-un nit metalic.
OBIECTE EXPLOZIBILE; EXTREM DE PUŢIN SENSIBILE (OBIECTE EEPS): Nr. ONU 0486
Obiecte ce conţin numai substanţe detonante extrem de puţin sensibile (DEPS), care nu prezintă decât o probabilitate neglijabilă de amorsare sau propagare accidentală în condiţii normale de transport şi care au
fost supuse seriei 7 de încercări. OBIECTE PIROFORICE: Nr. ONU 0380
Obiecte ce conţin o substanţă piroforică (susceptibilă de ardere spontană la expunerea la aer) şi o substanţă sau o componentă explozivă. Obiectele care conţin fosfor alb nu sunt incluse la această denumire.
OBIECTE PIROTEHNICE pentru utilizare tehnică : Nr. ONU 0428, 0429, 0430, 0431, 0432.
Obiecte ce conţin substanţe pirotehnice şi care sunt destinate utilizării tehnice, cum ar fi producerea de căldură, producerea de gaze, efecte scenice etc.
NOTĂ: Nu sunt incluse sub această denumire următoarele obiecte: toate muniţiile, CARTUŞELE DE SEMNALIZARE, INSTRUMENTELE DE TĂIERE PIROTEHNICE EXPLOZIVE, ARTIFICII, DISPOZITIVELE DE ILUMINARE AERIANĂ, DISPOZITIVELE DE ILUMINARE DE SUPRAFAŢĂ, DISPOZITIVE DE DECLANŞARE EXPLOZIVE, NITURI EXPLOZIVE, DISPOZITIVELE DE SEMNALIZARE DE MÂNĂ, SEMNALE DE AJUTOR, PETARDELE PENTRU CALEA FERATĂ, SEMNALE FUMIGENE. Acestea
figurează separat în listă.
OCTOLIT (Octol) uscat sau umectat cu mai puţin de 15 % (masă) apă : Nr. ONU 0266
Substanţă compusă dintr-un amestec de ciclotetrametilenă-tetranitramină (HMX) şi trinitrotoluen (TNT). OCTONAL : Nr. ONU 0496
Substanţă constituită dintr-un amestec de ciclotetrametilenă-tetranitramină (HMX), trinitrotoluen (TNT) şi aluminiu.
PENTOLIT (uscat) sau umezit cu mai puţin de 15 % (masă) apă: Nr. ONU 0151
Substanţă compusă dintr-un amestec de tetranitrat de pentaetrită (PETN) şi trinitrotoluen( TNT).
PERFORATOARE CU ÎNCĂRCĂTURĂ DE FORAT pentru puţuri de petrol, fără detonator: Nr. ONU 0124 şi 0494
Obiecte alcătuite dintr-un tub din oţel sau bandă metalică, în care sunt dispuse încărcături cumulative legate printr-un fitil de detonare, fără mijloace proprii de amorsare.
PROIECTILE AUTOPROPULSATE CU PROPERGOL LICHID, cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0379, 0398
Obiecte constituite dintr-u cilindru ce conţine un combustibil lichid, prevăzut cu una sau mai multe duze şi un focos. Rachetele teleghidate sunt incluse în această denumire.
PROIECTILE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0168, 0169, 0344
Obiecte cum ar fi un obuz sau un glonţ, trase dintr-un tun sau dintr-o altă armă. Acestea sunt fără dispozitive de amorsare, sau cu dispozitive de amorsare, cu minimum două dispozitive de protecţie eficiente.
PROIECTILE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0167, 0324
Obiecte cum ar fi un obuz sau un glonţ, trase dintr-un tun sau dintr-o altă armă. Acestea sunt prevăzute cu propriile dispozitive de amorsare, neavând minimum două dispozitive de protecţie eficiente.
PROIECTILE cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare: Nr. ONU 0346, 0347
Obiecte cum ar fi un obuz sau un glonţ, trase dintr-un tun sau dintr-o altă armă. Acestea sunt fără dispozitive de amorsare, sau cu dispozitive de amorsare cu minimum două dispozitive de protecţie eficiente. Ele sunt utilizate pentru răspândirea substanţelor colorante în vederea unui marcaj, sau a altor substanţe inerte.
PROIECTILE cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare: Nr. ONU 0426, 0427
Obiecte cum ar fi un obuz sau un glonte trase dintr-un tun sau o altă piesă de artilerie. Acestea sunt prevăzute cu dispozitive de amorsare, fără minimum două dispozitive de protecţie eficiente. Ele sunt utilizate pentru dispersia coloranţilor pentru reperare sau a altor substanţe inerte.
PROIECTILE cu încărcătură de dispersie sau încărcătură de expulzare: Nr. ONU 0434, 0435
Obiecte cum ar fi un obuz sau un glonte trase dintr-un tun sau dintr-o altă armă, o puşcă sau altă armă de calibru mic. Ele sunt utilizate pentru dispersia coloranţilor pentru reperare sau a altor substanţe inerte.
PROIECTILE inerte cu trasor: Nr. ONU 0345, 0424, 0425
Obiecte cum ar fi un obuz sau un glonţ, trase dintr-un tun sau dintr-o altă armă, cum ar fi o puşcă sau o altă armă de calibru mic.
PROPERGOL LICHID: Nr. ONU 0495, 0497
Substanţă compusă dintr-un explozibil lichid deflagrant, utilizat pentru propulsie. PROPERGOL SOLID: Nr. ONU 0498, 0499, 0501
Substanţă alcătuită dintr-un explozibil solid deflagrant, utilizat pentru propulsie. PROPULSOARE: Nr. ONU 0186, 0280, 0281
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură explozivă, în general un propergol solid, conţinute într-un cilindru echipat cu una sau mai multe duze. Acestea sunt concepute pentru propulsarea unei rachete sau a unui proiectil teleghidat.
PROPULSOARE CU COMBUSTIBIL LICHID: Nr. ONU 0395, 0396
Obiecte alcătuite dintr-un cilindru prevăzut cu una sau mai multe duze şi care conţin combustibil lichid. Acestea sunt concepute pentru propulsarea unei rachete sau a unui proiectil teleghidat.
PROPULSOARE CARE CONŢIN LICHIDE HIPERGOLICE, cu sau fără încărcătură de expulzare: Nr. ONU 0322, 0250
Obiecte alcătuite dintr-un combustibil hipergolic aflat într-un cilindru echipat cu una sau mai multe duze. Acestea sunt concepute pentru propulsarea unei rachete sau a unui proiectil teleghidat.
PULBERE DE ILUMINARE Nr. ONU 0094, 0305
Substanţă pirotehnică care, după ce este aprinsă, emite o lumină intensă.
PULBERE NEAGRĂ (PRAF DE PUŞCĂ) sub formă de granule sau pulbere: Nr. ONU 0027
Substanţă compusă dintr-un amestec de cărbune de lemn cu alt cărbune şi nitrat de potasiu sau nitrat de sodiu, cu sau fără sulf.
PULBERE NEAGRĂ (PRAF DE PUŞCĂ) COMPRIMATĂ SAU PULBERE NEAGRĂ (PRAF DE PUŞCĂ) GRANULATĂ: Nr. ONU 0028
Substanţă constând din pulbere neagră sub formă de granule. PULBERE FĂRĂ FUM: Nr. ONU 0160, 0161
Substanţă pe bază este nitroceluloză, utilizată în calitate de pulbere propulsoare. Pulberile cu o singură bază (numai nitroceluloză (NC)), cu bază dublă (cum ar fi nitroceluloza (NC) şi nitroglicerina(NG) şi cele cu bază triplă (cum ar fi nitroceluloza (NC) / nitroglicerina(NG) / nitroguanidina) sunt incluse în această denumire.
NOTĂ: Încărcăturile de pulbere fără fum, topită, comprimată sau sub formă de tub de carton figurează sub denumirea de ÎNCĂRCĂTURI PROPULSOARE sau ÎNCĂRCĂTURI PROPULSOARE PENTRU TUNURI.
RACHETE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0180, 0259
Obiecte alcătuite dintr-un propulsor şi o încărcătură de expulzare a încărcăturii utile a rachetei. Rachetele teleghidate sunt incluse în această denumire.
RACHETE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0181, 0182
Obiecte alcătuite dintr-un propulsor şi un focos fără dispozitive proprii de amorsare sau având propriile dispozitive de amorsare şi cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Proiectilele teleghidate sunt incluse în această denumire.
RACHETE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0180, 0295
Obiecte alcătuite dintr-un propulsor şi un focos cu dispozitive proprii de amorsare fără cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente. Proiectilele teleghidate sunt incluse în această denumire.
RACHETE cu încărcătură de expulzare: Nr. ONU 0436, 0437, 0438
Obiecte alcătuite dintr-un propulsor şi o încărcătură, utilizate pentru a expulza încărcătura utilă a capului rachetei. Proiectilele teleghidate sunt incluse în această denumire.
RACHETE cu cap inert: Nr. ONU 0183, 0502
Obiecte alcătuite dintr-un propulsor şi un cap inert. Proiectilele teleghidate sunt incluse în această denumire. RACHETE PENTRU LANSAREA UNUI CABLU: Nr. ONU 0238, 0240, 0453
Obiecte constând dintr-un propulsor şi concepute pentru o legătură secundară. RACHETE CU COMBUSTIBIL LICHID cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0397, 0398
Obiecte constituite dintr-un cilindru ce conţine un combustibil lichid, echipat cu una sau mai multe duze şi prevăzut cu un focos. Proiectilele teleghidate sunt incluse în această denumire.
SEMNALIZATOARE DE AJUTOR pentru nave: Nr. ONU 0194, 0195
Obiecte care conţin substanţe pirotehnice concepute pentru a emite semnale prin intermediul sunetelor, flăcărilor sau fumului, sau oricare dintre combinaţiile acestora.
SEMNALIZATOARE FUMIGENE: Nr. ONU 0196, 0197, 0313, 0487
Obiecte ce conţin substanţe pirotehnice care produc fum. Acestea pot conţine dispozitive ce emit semnale sonore.
SUBSTANŢE EXPLOZIBILE PENTRU CALEA FERATĂ: Nr. ONU 0192, 0193, 0492, 0493
Obiecte ce conţin o substanţă pirotehnică care explodează cu mult zgomot atunci când obiectul este strivit. Sunt concepute pentru a fi aşezate pe şine.
SUBSTANŢE EXPLOZIBILE FOARTE PUŢIN SENSIBILE (SUBSTANŢE EFPS) N.S.A.: Nr. ONU 0482
Substanţe ce prezintă un risc de explozie în masă, dar care sunt atât de puţin sensibile încât probabilitatea de amorsare sau de trecere de la combustie la detonare, în condiţii normale de transport, este foarte scăzută şi care au fost supuse încercărilor din seria 5.
TORPILE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0451
Obiecte alcătuite dintr-un sistem neexploziv destinat propulsării torpilei prin apă şi un focos fără dispozitive proprii de amorsare sau având mijloace proprii de amorsare şi cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
TORPILE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0329
Obiecte alcătuite dintr-un sistem exploziv destinat propulsării torpilei prin apă şi un focos fără dispozitive proprii de amorsare sau având mijloace proprii de amorsare şi cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
TORPILE cu încărcătură explozivă: Nr. ONU 0330
Obiecte alcătuite dintr-un sistem exploziv sau ne-exploziv destinat propulsării torpilei prin apă şi un focos având dispozitive proprii de amorsare fără cel puţin două dispozitive de protecţie eficiente.
TORPILE CU COMBUSTIBIL LICHID cu cap inert: Nr. ONU 0450
Obiecte alcătuite dintr-un sistem exploziv lichid destinat propulsării torpilei prin apă, cu un cap inert. TORPILE CU COMBUSTIBIL LICHID, cu sau fără încărcătură explozivă: Nr. ONU 0449
Obiecte alcătuite fie dintr-un sistem exploziv lichid destinat propulsării torpilei prin apă, cu sau fără focos, fie dintr-un sistem ne-exploziv lichid destinat propulsării torpilei prin apă, având un focos.
TORPILE DE FORARE EXPLOZIVE fără detonator pentru puţuri de petrol: Nr. ONU 0099
Obiecte alcătuite dintr-o încărcătură detonantă conţinută într-un înveliş exterior, fără dispozitive proprii de amorsare. Acestea servesc la fisurarea rocilor din jurul tijelor de forare, pentru a uşura curgerea petrolului brut începând de la rocă.
TRASOARE PENTRU MUNIŢII: Nr. ONU 0212, 0306
Obiecte sigilate care conţin substanţe pirotehnice şi concepute pentru a urmări traiectoria unui proiectil. TRITONAL: Nr. ONU 0390
Substanţă compusă dintr-un amestec de trinitrotoluen (TNT) şi aluminiu. TUBURI DE CARTUŞE GOALE AMORSATE: Nr. ONU 0379, 0055
Obiecte alcătuite din tuburi de cartuşe realizate din metal, plastic sau alt material neinflamabil, în care unicul element component exploziv este amorsa.
TUBURI COMBUSTIBILE GOALE ŞI NEAMORSATE: Nr. ONU 0447, 0446
Obiecte alcătuite din tuburi de cartuşe realizate parţial sau în întregime pe bază de nitroceluloză.
2.2.1.2 Substanţe şi obiecte neadmise la transport
2.2.1.2.1 Substanţele explozive a căror sensibilitate este excesivă conform criteriilor Primei părţi a Manualului de încercări şi criterii, sau care sunt susceptibile de a reacţiona în mod spontan, precum şi substanţele şi obiectele explozive ce nu corespund unui nume sau unei rubrici n.s.a- din tabelul A al capitolului 3.2, nu sunt admise la transport.
2.2.1.2.2 Obiectele din grupa de compatibilitate K nu sunt admise la transport (1.2 K, Nr. ONU 0020 şi 1.3 K, Nr. ONU 0021).
2.2.1.3 Lista de rubrici colective
Cod de
clasificare
(vezi 2.2.1.1.4)
Nr. ONU
Denumirea substanţei sau obiectului
1.1A
0473
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A
1.1B
0461
ELEMENTE COMPONENTE ALE LANŢURILOR PIROTEHNICE, N.S.A.
0474
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.1C
1497
0498
PROPERGOL LICHID
PROPERGOL SOLID
0462
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.1D
0475
0563
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.1E
0464
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.1F
0465
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.1G
0476
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.1L
0357
0354
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.2B
0382
ELEMENTE COMPONENTE ALE LANŢURILOR PIROTEHNICE, N.S.A.
1.2C
0466
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.2D
0467
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.2E
0468
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.2F
0469
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
0358
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.2L
0248
PROIECTILE HIDROACTIVE cu încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare
0355
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
0132
SĂRURI METALICE DEFLAGRANTE DIN DERIVAŢI NITRAŢI AROMATICI, N.S.A.
0477
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.3C
0495
PROPERGOL LICHID
0499
PROPERGOL SOLID
0470
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.3G
0478
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
0359
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.3L
0249
PROIECTILE HIDROACTIVE cu încărcătură de dispersie, încărcătură de expulzare sau încărcătură propulsoare
0356
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
1.4B
0350
0383
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
ELEMENTE COMPONENTE ALE LANŢURILOR PIROTEHNICE, N.S.A.
0479
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
1.4C
0501
PROPERGOL SOLID
0351
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
1.4D
0480
0352
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
1.4E
0471
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
1.4F
0472
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
1.4G
0485
SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
0353
OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
Cod de
clasificare
(vezi 2.2.1.1.4)
Nr. Denumirea substanţei sau obiectului ONU
1.4S
0481 SUBSTANŢE EXPLOZIVE, N.S.A.
0349 OBIECTE EXPLOZIVE, N.S.A
0384 ELEMENTE COMPONENTE ALE LANŢURILOR PIROTEHNICE, N.S.A.
1.5D
0482
SUBSTANŢE EXPLOZIVE FOARTE PUŢIN SENSIBILE (SUBSTANŢE, EVI = EXPLOSIVE VERY INSENSITIVE), N.S.A.
1.6N
0486
OBIECTE EXPLOZIVE EXTREM DE PUŢIN SENSIBILE (OBIECTE, EEI = EXPLOSIVE EXTREMELY INSENSITIVE ).
0190
EŞANTIOANE DE EXPLOZIBILI, altele decât dispozitivele de amorsare
NOTĂ: Diviziunea şi grupa de compatibilitate trebuie definite conform instrucţiunilor autorităţii competente şi conform principiilor indicate la 2.2.1.1.4.
2.2.2 Clasa 2 Gaze
2.2.2.1 Criterii
2.2.2.1.1 Denumirea de clasa 2 acoperă gazele pure, amestecurile de gaze, amestecurile de unul sau mai multe gaze cu una sau mai multe substanţe şi obiectele care conţin astfel de substanţe.
Prin gaz, se înţelege o substanţă care:
a) la 50 oC are o presiune de abur mai mare de 300 kPa (3 bari); sau
b) este în stare complet gazoasă la 20 oC la o presiune standard de 101,3 kPa.
NOTA 1: Nr. ONU 1052, FLUORURĂ DE HIDROGEN este totuşi clasificată în clasa 8.
NOTA 2: Un gaz poate conţine alte elemente constitutive, datorită procedeului său de fabricare sau care sunt adăugate pentru conservarea stabilităţii produsului, cu condiţia ca concentraţia elementelor constitutive să nu modificare clasificarea sau condiţiile de transport, cum ar fi proporţia de umplere, presiunea de umplere sau presiunea de încercare.
NOTA 3: Rubricile N.S.A. enumerate la 2.2.2.3 pot include atât gaze pure, cât şi amestecuri.
NOTA 4: Băuturile carbogazoase nu sunt supuse prescripţiilor ADR.
2.2.2.1.2 Substanţele şi obiectele din clasa 2 se subîmpart după cum urmează:
1. Gaz comprimat: un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru transport, se află în totalitate în stare gazoasă la – 50 0C; această categorie cuprinde toate gazele care au o temperatură critică mai mică sau egală cu – 50 0C;
2. Gaz lichefiat: un gaz care, atunci când este ambalat sub presiune pentru transport, se află parţial în stare lichidă la temperaturi mai mari de – 50 0C. Se disting:
Gaz lichefiat la presiune înaltă: un gaz care are o temperatură critică mai mare de – 50 0C şi mai mică sau egală cu + 65 0C; şi
Gaz lichefiat la presiune joasă: un gaz care are o temperatură critică mai mare de + 65 0C;
3. Gaz lichefiat refrigerat; un gaz care, atunci când este ambalat pentru transport, se află parţial în stare lichidă din cauza temperaturii lui joase;
4. Gaz dizolvat: un gaz care, atunci când este ambalat pentru transport, este dizolvat într-un solvent în stare lichidă;
5. Generatori de aerosoli şi recipiente de capacitate mică care conţin gaze (cartuşe de gaze);
6. Alte obiecte care conţin un gaz sub presiune;
7. Gaze necomprimate supuse unor prescripţii speciale (eşantioane de gaze).
2.2.2.1.3 Substanţele şi obiectele din clasa 2, cu excepţia aerosolilor, sunt atribuite uneia din grupele de mai jos, în funcţie de proprietăţile periculoase pe care le prezintă:
A asfixiant;
O comburant;
F inflamabil;
T toxic;
TF toxic, inflamabil TC toxic, corosiv
TO toxic, comburant;
TFC toxic, inflamabil, corosiv; TOC toxic, comburant, corosiv.
Pentru gazele şi amestecurile de gaze ce prezintă, conform acestor criterii, proprietăţi periculoase ce ţin de mai multe grupe, grupele purtând litera T au preponderenţă asupra celorlalte grupe. Grupele purtând litera F au preponderenţă asupra grupelor desemnate prin literele A sau O.
NOTA 1 : În Regulamentul tip al ONU, în Codul IMDG şi în Instrucţiunile tehnice ale OACI, gazele sunt atribuite uneia din cele trei diviziuni de mai jos, în funcţie de principalul pericol pe care îl prezintă:
Diviziunea 2.1: gaze inflamabile (corespunzând grupelor desemnate prin litera F majusculă)
Diviziunea2.2: gaze inflamabile, netoxice (corespunzând grupelor desemnate prin litera A sau O majusculă) Diviziunea 2.3: gaze toxice (corespunzând grupelor desemnate prin litera T majusculă, adică T, TF, TC, TO,
TFC şi TOC).
NOTA 2: Generatoarele de aerosoli şi recipientele de capacitate mică ce conţin un gaz (Nr. ONU 2037) sunt atribuite grupelor de la A până la TOC în funcţie de pericolul prezentat de conţinutul lor.. pentru aerosoli (Nr. ONU 1950), a se vedea 2.2.2.1.6.
NOTA 3: Gazele corosive sunt considerate drept toxice şi sunt prin urmare alocate grupelor TC; TFC sau TOC.
NOTA 4: Amestecurile ce conţin peste 21 % oxigen în volum trebuie clasificate drept comburante.
2.2.2.1.4 Atunci când un amestec din clasa 2, menţionat nominal în tabelul A al capitolului 3.2, corespunde la diferite criterii enunţate la punctele 2.2.2.1.2 şi 2.2.2.1.5, acel amestec trebuie clasificat conform acelor criterii şi alocat unei rubrici N.S.A. adecvate.
2.2.2.1.5 Substanţele şi obiectele din clasa 2, cu excepţia aerosolilor, nemenţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, sunt clasificate într-o rubrică colectivă enumerată la 2.2.2.3, conform 2.2.2.1.2 şi 2.2.2.1.3. Se aplică următoarele criterii:
Gaze asfixiante
Gaze necomburante, neinflamabile şi netoxice, care diluează sau înlocuiesc oxigenul prezent în mod normal în atmosferă.
Gaze inflamabile
Gaze care, la o temperatură de 20 0C şi la o presiune standard de 101,3 kPa:
a) sunt inflamabile într-un amestec de 13 % sau mai puţin (în volum) cu aerul;
b) au o plajă de inflamabilitate cu aerul de cel puţin 12 procente, indiferent care le este limita inferioară de inflamabilitate.
Inflamabilitatea trebuie determinată prin metode de încercare sau prin calcul, conform metodelor aprobate de ISO (vezi standardul ISO 10156:1996 şi ISO 10156-2:2005).
Atunci când datele disponibile sunt insuficiente pentru a putea utiliza aceste metode, se pot aplica metodele de încercare echivalente recunoscute de autoritatea competentă din ţara de origine.
Dacă ţara de origine nu este Parte contractantă a ADR, aceste metode trebuie recunoscute de autoritatea competentă a primei ţări Parte contractată a ADR implicată în transport.
Gaze comburante
Gaze care pot, în general prin aport de oxigen, că provoace sau să favorizeze mai mult decât aerul combustia celorlalte substanţe. Puterea comburantă este determinată fie prin intermediul încercărilor, fie prin calcul, conform metodelor aprobate de ISO (vezi standardul ISO 10156:1996).
Gaze toxice
NOTĂ: Gazele ce corespund parţial sau total criteriilor de toxicitate, din cauza toxicităţii lor, trebuie clasificate drept toxice. Vezi şi criteriile de la titlul „Gaze corosive”, pentru un eventual risc subsidiar de corosivitate.
Gaze care:
a) sunt cunoscute ca fiind toxice sau corosive pentru om atâta timp cât reprezintă un pericol pentru sănătate; sau
b) se presupun a fi toxice sau corosive pentru om, deoarece au o valoare CL50 pentru toxicitate ridicată egală sau mai mică de 5000 ml/m3 (ppm) atunci când sunt supuse încercărilor conform 2.2.61.1.
Pentru clasificarea amestecurilor de gaze (inclusiv a vaporilor din substanţe din alte clase), se poate folosi formula de calcul de mai jos:
n
1
CL50 (Amestec) toxic
fi
i1 Ti
în care:
fi = fracţie molară a constituentului „i” al amestecului;
Ti = indicele de toxicitate al constituentului „i” al amestecului.
Ti este egal cu valoarea CL50, indicată în instrucţiunea P200 de la 4.1.4.1
Când valoarea CL50 nu este indicată în P200 de la 4.1.4.1, trebuie utilizată o valoare CL50 disponibilă în
literatura ştiinţifică.
Când valoarea CL50 este necunoscută, indicele de toxicitate se calculează pornind de la valoarea CL50 cea mai scăzută a substanţelor ce au afecte fiziologice şi chimice asemănătoare, sau procedând la încercări, dacă aceasta este unica posibilitate practică.
Gaze corosive
Gazele sau amestecurile de gaze ce corespund în totalitate criteriilor de toxicitate care, datorită corosivităţii lor, trebuie clasificate drept toxice cu un risc subsidiar de corosivitate.
Un amestec de gaze care este considerat drept toxic din cauza efectelor sale combinate de coroziune şi de toxicitate prezintă un risc subsidiar de corosivitate atunci când se cunoaşte din experienţa umană că exercită
CL50 (Amestec) toxic
1
n
fi
i1 Ti
un efect distructiv asupra pieii, ochilor sau mucoaselor, sau când valoarea CL50 a elementelor constitutive corosive ale amestecului este mai mică sau egală cu 5000 l/m3 (ppm), fiind calculată cu formula:
în care:
fci = fracţia molară a constituentului ”i” corosiv al amestecului;
Tci = indicele de toxicitate al constituentului ”i” corosiv al amestecului.
Tci este egal cu CL50, indicat în instrucţiunea de ambalare P200 de la 4.1.4.1.
Când valoarea CL50 nu este indicată în P200 de la 4.1.4.1, trebuie utilizată CL50 disponibilă în literatura
ştiinţifică.
Când valoarea CL50 este necunoscută, indicele de toxicitate se calculează pornind de la valoarea CL50 cea mai scăzută a substanţelor care au efecte fiziologice şi chimice asemănătoare, sau procedând la încercări, dacă aceasta este unica posibilitate practică.
2.2.2.1.6 Aerosoli
Aerosolii (Nr. ONU 1950) sunt alocaţi uneia din grupele de mai jos, în funcţie de proprietăţile periculoase pe care le prezintă:
A asfixiant;
O comburant;
F inflamabil;
T toxic;
C corosiv
CO corosiv, comburant
FC inflamabil, corosiv
TF toxic, inflamabil
TC toxic, corosiv
TO toxic, comburant;
TFC toxic, inflamabil, corosiv;
TOC toxic, comburant, corosiv.
Clasificarea depinde de natura conţinutului generatorului de aerosoli.
Notă: Gazele care corespund definiţiei gazelor toxice de la 2.2.2.1.5 sau gazelor fosforice conform instrucţiunii de ambalare P200 de la 4.1.4.1, nu trebuie să fie utilizate drept gaze propulsoare în generatoarele de aerosoli. Aerosolii al căror conţinut corespunde criteriilor grupei de ambalare 1 pentru toxicitate sau corosivitate nu sunt admişi la transport (a se vedea de asemenea 2.2.2.2.2).
Trebuie să se aplice criteriile următoare:
a) Alocarea în grupa A este efectuată atunci când conţinutul nu corespunde criteriilor de atribuire în oricare altă grupă conform alineatelor b) până la f) de mai jos;
b) Alocarea în grupa O este efectuată atunci când aerosolul respectiv conţine un gaz comburant conform 2.2.2.1.5;
c) Alocarea în grupa F este efectuată atunci când conţinutul include mai mult de 85 %, în masă, componenţi inflamabili şi căldura chimică de ardere este egală sau mai mare de 30 kJ/g.
Atribuirea în grupa F nu se va aplica dacă conţinutul include cel mult 1 %, în masă, componenţi
inflamabili şi căldura de ardere este mai mică de 20 kJ/g.
Alţi aerosoli trebuie încercaţi pentru inflamabilitate în conformitate cu încercările descrise în Manualul de încercări şi criterii, Partea III, secţiunea 31. Aerosolii extrem de inflamabili şi aerosolii inflamabili trebuie să fie atribuiţi în grupa F;
NOTĂ: Componenţii inflamabili sunt lichide inflamabile, solide inflamabile, gaze sau amestecuri de gaze inflamabile, aşa cum sunt definite în Manualul de încercări şi criterii, Partea III, sub-secţiunea 31.1.3, notele 1 până la 3. Această denumire nu cuprinde substanţele piroforice, substanţele care se auto- încălzesc şi substanţele care reacţionează la contactul cu apa. Căldura chimică de ardere poate fi determinată cu una din metodele următoare: ASTM D 240, ISO/FDIS 13943:1999 (E/F) 86.1 până la 86.3 sau NFPA 30B.
d) Alocarea în grupa T este efectuată atunci când conţinutul, altul decât gazul propulsor al generatorului de aerosoli, este clasificat în clasa 6.1, grupa de ambalare II sau III;
e) Alocarea în grupa C este efectuată atunci când conţinutul, altul decât gazul propulsor al generatorului de aerosoli, corespunde criteriilor clasei 8, grupele de ambalare II sau III;
f) Atunci când sunt îndeplinite criteriile ce corespund mai multor grupe notate O, F, T şi C, alocarea se va face, după caz, grupelor CO, FC, FT, TC, TO, TFC sau TOC.
2.2.2.2 Gaze neadmise la transport
2.2.2.2.1 Substanţele din clasa 2, instabile din punct de vedere chimic, nu sunt admise la transport decât dacă sunt luate măsurile necesare pentru împiedicarea oricărui risc de reacţie periculoasă, de exemplu, descompunerea, transformarea sau polimerizarea lor în condiţiile normale de transport. În acest scop, trebuie în primul rând luate măsuri de asigurare că recipientele şi cisternele nu conţin substanţe care ar putea favoriza aceste reacţii.
2.2.2.2.2. Substanţele şi amestecurile de mai jos nu sunt admise la transport:
- Nr. ONU 2186 CLORURĂ DE HIDROGEN LICHID REFRIGERATĂ
- Nr. ONU 2421 TROXID DE AZOT;
- Nr. ONU 2455 NITRIT DE METIL;
- Gaze lichefiate refrigerate cărora nu li se pot atribui codurile de clasificare 3 A, 3O sau 3F;
- Gaze dizolvate care nu pot fi clasificate la Nr. ONU 1001, 2073 sau 3318.
- Aerosoli la care gazele care sunt toxice conform 2.2.2.1.5 sau piroforice conform instrucţiunii de ambalare P200 de la 4.1.4.1 sunt utilizate drept gaze propulsoare:
- Aerosolii al căror conţinut corespunde criteriilor de atribuire în grupa de ambalare I pentru toxicitate sau corosivitate (a se vedea 2.2.61 şi 2.2.8);
- Recipiente de capacitate mică, ce conţin gaze foarte toxice (CL50 mai mic de 200 ppm) sau piroforice conform instrucţiunii de ambalare P200 de la 4.1.4.1.
2.2.2.3 Lista de rubrici colective
Gaze comprimate
Cod de
clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
1A
1979
GAZE RARE ÎN AMESTEC, COMPRIMATE
1980
GAZE RARE ŞI OXIGEN ÎN AMESTEC, COMPRIMATE
1981
GAZE RARE ŞI AZOT ÎN AMESTEC, COMPRIMATE
1956
GAZE COMPRIMATE, N.S.A.
1O
3156
GAZ COMPRIMAT COMBURANT, N.S.A.
1F
1964
HIDROCARBURI GAZOASE ÎN AMESTEC, COMPRIMATE, N.S.A.
1954
GAZ COMPRIMAT INFLAMABIL, N.S.A.
1T
1955
GAZ COMPRIMAT TOXIC, N.S.A.
1TF
1953
GAZ COMPRIMAT TOXIC, INFLAMABIL, N.S.A.
1TC
3304
GAZ COMPRIMAT TOXIC, COROSIV, N.S.A.
1TO
3303
GAZ COMPRIMAT TOXIC, COMBURANT, N.S.A.
1TFC
3305
GAZ COMPRIMAT TOXIC, INFLAMABIL, COROSIV, N.S.A.
1TOC
3306
GAZ COMPRIMAT TOXIC, COMBURANT, COROSIV, N.S.A.
Gaze lichefiate
Cod de clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
2A
1058
GAZE LICHEFIATE, neinflamabile, suplimentate cu azot, cu dioxid de carbon sau aer GAZ REFRIGERENT, N.S.A.
cum ar fi amestecurile de gaze, indicate prin litera R..., care, în calitate de:
Amestec F1, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 1,3 MPa (13 bar) şi o densitate la 50 0C nu mai mică decât cea a diclorofluorometanului (1,30 kg/l);
Amestec F2, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 1,9 MPa (19 bar) şi o densitate la 50 0C nu mai mică decât cea a diclorofluorometanului (1,21 kg/l);
Amestec F3, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 3 MPa (30 bar) şi o densitate la 50 0C nu mai mică decât cea a clorodifluorometanului (1,09 kg/l);
NOTĂ: Triclorfluorometanul (REFRIGERENT R11),
1, 1, 2-tricloro- 1,2,2-trifluoretan (REFRIGERENT R113), 1, 1, 1-tricloro-2, 2, 2- flouretan
(REFRIGERENT R 113A), 1-cloro-1, 2, 2-fluoroetan (REFRIGERENT R 133) şi 1-cloro-1, 1, 2-fluoroetan
(REFRIGERENT R 133 B) nu sunt substanţe din clasa 2. Ele pot, totuşi, că intre în compoziţia amestecurilor de la F1 la F3.
GAZ INSECTICID, N.S.A. GAZ LICHEFIAT, N.S.A
1078
1968
3163
2O
3157
GAZ LICHEFIAT COMBURANT, N.S.A.
2F
1010
BUTADIENEŞI DE HIDROCARBURI ÎN AMESTEC STABILIZAT, care au, la 70 0C, o
presiune de vapori de cel mult 1,1MPa (11 bari) şi o densitate la 50 0C de cel puţin 0,525 kg/l.
NOTĂ: Butadienele stabilizate sunt de asemenea clasificate la Nr. ONU 1010, vezi tabelul A de la capitolul 3.2.
1060
METILACETILENĂ ŞI PROPADIENĂ ÎN AMESTEC STABILIZAT
cum ar fi amestecurile de metilacetilenă şi de propadienă cu hidrocarburi, care în calitate de:
Cod de
clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
2F
(continuare)
Amestec P1, conţin cel mult 63 %, în volum, metilacetilenă şi propadienă şi cel mult 24
%, în volum, propan şi propilenă, procentajul de hidrocarburi saturate – C4 fiind de cel puţin 14 %, în volum; şi
Amestec P2, conţin cel mult 48 %, în volum, metilacetilenă şi propadienă şi cel mult 50
%, în volum, propan şi propilenă, procentajul de hidrocarburi saturate – C4 fiind de cel puţin 5 %, în volum,
precum şi amestecurile de propadienă având între 1 şi 4% metilacetilenă.
HIDROCARBURI GAZOASE ÎN AMESTEC LICHEFIAT, N.S.A., cum ar fi amestecurile
care, în calitate de:
Amestec A, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 1,1 MPa (11 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,525 kg/l;
Amestec A01, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 1,6 MPa (1 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,516 kg/l;
Amestec A02, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 1,6 MPa (16 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,505 kg/l;
Amestec A0, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 1,6 MPa (16 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,495 kg/l;
Amestec A1 au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 2,1 MPa (21 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,485 kg/l;
Amestec B1, au o presiune de vapori la 70 0C de cel puţin 2,6 MPa (26 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,474 kg/l;
Amestec B2, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 2,6 MPa (26 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,463 kg/l;
Amestec B, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 2,6 MPa (26 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,450 kg/l;
Amestec C, au o presiune de vapori la 70 0C de cel mult 3,1 MPa (31 bari) şi o masă volumică la 50 0C de cel puţin 0,440 kg/l;
NOTA1: În cazul amestecurilor menţionate mai sus, pentru descrierea acestor substanţe, este autorizată folosirea numelor de mai jos, folosite în mod comun în comtert: pentru amestecurile A, A01, A02 şi A0: BUTAN; pentru amestecul C: PROPAN.
NOTA 2: Nr ONU 1075 GAZ PETROL LICHEFIAT poate fi folosit de asemenea, în locul Nr. ONU 1965 HIDROCARBURI GAZOASE ÎN AMESTEC LICHEFIAT, N.S.A., în
cazul unui transport ce precedă sau urmează după un transport maritim sau aerian.
GAZ INSECTICID INFLAMABIL, N.S.A.
GAZ LICHEFIAT INFLAMABIL, N.S.A.
1965
3354
3161
2T
1967
3162
GAZ INSECTICID TOXIC, N.S.A.
GAZ LICHEFIAT TOXIC, N.S.A.
2TF
3355
3160
GAZ INSECTICID TOXIC, INFLAMABIL, N.S.A.
GAZ LICHEFIAT TOXIC, INFLAMABIL, N.S.A.
2TC
3308
GAZ LICHEFIAT TOXIC, COROSIV, N.S.A.
2TO
3307
GAZ LICHEFIAT TOXIC, COMBURANT, N.S.A.
2TFC
3309
GAZ LICHEFIAT TOXIC, INFLAMABIL, COROSIV, N.S.A.
2TOC
3310
GAZ LICHEFIAT TOXIC, COMBURANT, COROSIV, N.S.A.
GAZE LICHEFIATE REFRIGERATE
Cod de clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
3 A
3158
GAZ LICHID REFRIGERAT, N.S.A.
3 0
3311
GAZ LICHID REFRIGERAT, COMBURANT, N.S.A.
3 F
3312
GAZ LICHID REFRIGERAT, INFLAMABIL, N.S.A.
Gaze dizolvate
Cod de
clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
4
Numai substanţele listate în tabelul A din capitolul 3.2. sunt admise la transport.
Generatoare de aerosoli şi recipiente de capacitate mică, ce conţin gaze
5
1950
AEROSOLI
2037
RECIPIENTE DE CAPACITATE MICĂ CE CONŢIN GAZE (CARTUŞE DE GAZE). fără
dispozitiv de detentă, care nu pot fi reîncărcate.
Alte obiecte ce conţin gaze sub presiune
Cod de
clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
6A
2857
MAŞINI FRIGORIFICE care conţin gaze neinflamabile şi netoxice sau soluţii de amoniac (Nr. ONU 2672)
OBIECTE SUB PRESIUNE PNEUMATICĂ (care conţin un gaz neinflamabil) sau OBIECTE SUB PRESIUNE HIDRAULICĂ (care conţin un gaz neinflamabil)
3164
3164
6F
3150
APARATE MICI CU HIDROCARBURI GAZOASE, sau
3150
CARTUŞE DE REÎNCĂRCARE CU HIDROCARBURI GAZOASE PENTRU APARATE
MICI, cu dispozitiv de reîncărcare
Eşantioane de gaze
Cod de clasificare
Nr. ONU
Denumire şi descriere
7 F
3167
EŞANTION DE GAZ, NECOMPRIMAT, INFLAMABIL, N.S.A., sub o altă formă decât un lichid refrigerat
7 T
3169
EŞANTION DE GAZ, NECOMPRIMAT, TOXIC, N.S.A., sub o altă formă decât un lichid refrigerat
7 TF
3168
EŞANTION DE GAZ, NECOMPRIMAT, TOXIC, INFLAMABIL, N.S.A., sub o altă formă
decât un lichid refrigerat
2.2.3 Clasa 3: Lichide inflamabile
2.2.3.1 Criterii
2.2.3.1.1 Denumirea de clasă 3 acoperă substanţele şi obiectele ce conţin substanţe din această clasă care:
- sunt lichide conform alineatului a) al definiţiei „lichid”, de la 1.2.1;
- au la 50 0C o presiune de vapori de cel mult 300 kPa (3 bar) şi nu sunt complet gazoase la 20 0C şi la o presiune standard de 101,3 kPa; şi
- au un punct de aprindere de cel mult 60 0C (vezi 2.3.3.1 pentru încercarea pertinentă).
Denumirea de clasă 3 acoperă de asemenea substanţele lichide şi substanţele solide în stare topită al căror punct de aprindere este mai mare de 60 0C şi care sunt manevrate în vederea transportului sau transportate la cald la o temperatură egală sau mai mare decât de lor de aprindere. Aceste substanţe se regăsesc la Nr. ONU 3256.
Denumirea de clasă 3 mai acoperă de asemenea substanţele explozive desensibilizate lichide. Substanţele explozive desensibilizate lichide sunt substanţe explozive lichide care sunt dizolvate sau se află în suspensie în apă sau în alte lichide astfel încât să formeze un lichid omogen care nu mai are proprietăţi explozive. Aceste rubrici din tabelul A al capitolului 3.2 sunt desemnate de următoarele: Nr. ONU: 1204, 2059, 3064, 3343, 3357 şi 3379.
NOTA 1: Substanţele netoxice şi necorosive, cu punct de aprindere mai mare de 35 0C care, în condiţiile încercării de combustie întreţinută definite în sub-secţiunea 3.2.5.2 a celei de-a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii, nu întreţin combustia, nu sunt substanţe din clasa 3; totuşi, dacă aceste substanţe sunt aduse pentru transport şi transportate la cald, la temperaturi egale sau superioare punctului lor de aprindere, ele aparţin clasei 3.
NOTA 2: Prin derogare de la paragraful 2.2.3.1.1 de mai sus, combustibilul diesel, benzina şi uleiul de calorifer (uşor) ce au un punct de aprindere mai mare de 60 0C, fără a depăşi 100 0C, sunt considerate substanţe din clasa 3, Nr. ONU 1202.
NOTA 3: Substanţele lichide foarte toxice la inhalare, al căror punct de aprindere este mai mic de 23 0C
şi substanţele toxice al căror punct de aprindere este egal sau mai mare de 23 0C, sunt substanţe din clasa
6.1 (vezi 2.2.61.1).
NOTA 4: Substanţele şi preparatele lichidele inflamabile, folosite ca pesticide, care sunt foarte toxice, toxice sau uşor toxice şi al căror punct de aprindere este egal sau mai mare de 23 0C, sunt substanţe din clasa 6.1 (vezi 2.2.61.1).
2.2.3.1.2 Substanţele şi obiectele din clasa 3 se subîmpart după cum urmează: F Lichide inflamabile, fără risc subsidiar:
F1 Lichide inflamabile ce au un punct de aprindere mai mic sau egal cu 600C;
F2 Lichide inflamabile ce au un punct de aprindere mai mare de 600C, transportate sau aduse la transport la o temperatură egală sau mai mare decât lor de aprindere (substanţe transportate la cald);
FT Lichide inflamabile, toxice:
FT1 Lichide inflamabile, toxice; FT2 Pesticide;
FC Lichide inflamabile, corosive;
FTC Lichide inflamabile, toxice, corosive; D Lichide explozive desensibilizate.
2.2.3.1.3 Substanţele şi obiectele clasificate în clasa 3, sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2. Substanţele care nu sunt menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2 trebuie să fie alocate rubricii pertinente de la 2.2.3.3 şi grupei de ambalare adecvate în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni. Lichidele inflamabile trebuie să fie atribuite următoarelor grupe de ambalare, în funcţie de gradul de periculozitate pe care îl prezintă pentru transport:
Grupa de ambalare
Punct de aprindere (în creuzet închis)
Punct de fierbere iniţial
I
-
≤ 35 ºC
II a
< 23 º
> 35 ºC
III a
≥ 23 º ≤ 60 ºC
> 35 ºC
a A se vedea 2.2.3.1.4.
Pentru un lichid cu risc(-uri) subsidiar(e), trebuie avută în vedere grupa de ambalare determinată în conformitate cu tabelul de mai sus şi grupa de ambalare bazată pe gravitatea riscului subsidiar; clasificarea şi grupa de ambalare trebuie apoi determinate în conformitate cu tabelul priorităţii riscurilor de la 2.1.3.10.
2.2.3.1.4 Amestecurile şi preparatele lichide sau vâscoase, inclusiv cele ce conţin cel mult 20 % nitroceluloză cu un conţinut de azot care nu depăşeşte 12,6 % (masă uscată), nu trebuie să fie alocate grupei III de ambalare decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) înălţimea stratului separat de solvent este mai mică de 3 % din înălţimea totală a eşantionului la încercarea de separare a solventului (vezi Manualul de încercări şi criterii, Partea III, sub-secţiunea 32.5.1); şi
b) viscozitatea2şi punctul de aprindere sunt conforme cu următorul tabel:
Viscozitate cinematică ν extrapolată (la o rată de eşantionare apropiată de 0)
mm2/s la 23 0C
Timp de scurgere t conform ISO 2341:1984
Punct de aprindere, în 0C
în s
cu un ajutaj cu diametrul în mm
20 ν 80
80 ν 135
135 ν 220
220 ν 300
300 ν 700
700 ν
20 t 60
60 t 100
20 t 32
32 t 44
44 t 100
100 < t
4
4
6
6
6
6
mai mare de 17
10
5
- 1
- 5
- 5 şi mai mic
NOTĂ: Amestecurile ce conţin peste 20% şi cel mult 55 % nitroceluloză la un procentaj de azot care nu depăşeşte 12,6 % (masă uscată) sunt substanţe atribuite Nr. ONU 2059.
Amestecurile care au un punct de aprindere mai mic de 23 0C:
- cu peste 55 % nitroceluloză, indiferent de procentajul de azot; sau
- cu cel mult 55 % nitroceluloză la un procentaj de azot mai mare de 12,6 % (masă uscată);
sunt substanţe din clasa 1 (nr. ONU 0340 sau 0342) sau din clasa 4.1 (Nr. ONU 2555, 2556 sau 2557).
2.2.3.1.5 Soluţiile şi amestecurile omogene netoxice şi necorosive care au un punct de aprindere egal sau mai mare de 23 0C (substanţe vâscoase, cum ar fi vopselele şi lacurile, cu excepţia substanţelor ce conţin peste 20 % nitroceluloză), ambalate în recipiente de capacitate mai mică de 450 litri, nu sunt supuse prescripţiilor ADR dacă, în cadrul încercării de separare a solventului (vezi Manualul de încercări şi criterii, Partea III, 32.5.1), înălţimea stratului separat de solvent este mai mică de 3% din înălţimea totală, şi dacă substanţele la 23 0C au în cupa de scurgere conform standardului ISO 2341:1993 cu un ajutaj de 6 mm în diametru, un timp de scurgere:
a) de cel puţin 60 secunde; sau
b) de cel puţin 40 secunde şi nu conţin peste 60% substanţe din clasa 3.
2.2.3.1.6 Când substanţele din clasa 3, ca urmare a adăugărilor, trec în alte categorii de periculozitate decât cele cărora le aparţin substanţele ce sunt menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2, aceste amestecuri trebuie alocate rubricilor de care aparţin pe baza periculozităţii lor reale.
NOTĂ: Pentru clasificarea soluţiilor şi amestecurilor (cum ar fi preparatele şi deşeurile), vezi de asemenea 2.1.3.
2.2.3.1.7 Pe baza procedurilor de încercare din secţiunea 2.3.2 şi a criteriilor de la 2.2.3.1.1, se poate determina de asemenea dacă natura unei soluţii sau unui amestec menţionate nominal sau ce conţin o substanţă menţionată nominal este astfel încât acea soluţie sau acel amestec nu sunt supuse prescripţiilor referitoare la prezenta clasă (vezi de asemenea 2.1.3).
2 Determinarea viscozităţii: Atunci când substanţa în chestiune este newtoniană sau când metoda de determinare a viscozităţii cu ajutorului unei cupe de scurgere este inadecvată, va trebui utilizat un viscometru rată de eşantionare variabilă, pentru determinarea coeficientului de viscozitate dinamică a substanţei la 23 0C pentru mai multe rate de eşantionare şi extrapolarea acestora la o rată 0. Valoarea viscozităţii dinamice obţinute, împărţită la masa volumică, dau viscozitatea cinematică aparentă la o rată de eşantionare apropiată de 0.
2.2.3.2 Substanţe neadmise la transport
2.2.3.2.1 Substanţele din clasa 3 care pot forma uşor peroxizi, (cum ar fi eterii sau anumite substanţe heterociclice oxigenate) nu sunt admise la transport dacă procentajul lor de peroxid, măsurat în peroxid de hidrogen (H2O2) depăşeşte 0,3 %. Procentajul de peroxid trebuie determinat după cum este indicat la 2.3.3.2.
2.2.3.2.2 Substanţele din clasa 3 instabile din punct de vedere chimic nu sunt admise la transport, cu excepţia cazului în care au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea sau polimerizarea periculoasă a acestora în timpul transportului. În acest scop, trebuie să se asigure în special că recipientele şi cisternele nu conţin nici o substanţă care ar putea favoriza aceste reacţii.
2.2.3.2.3 Substanţele explozive desensibilizate lichide, altele decât cele listate în tabelul A din capitolul 3.2, nu sunt admise la transport ca substanţe din clasa 3.
Lichide inflamab
Fără risc
subsidiar
F
F2
substanţe transportate
la cald
2.2.3.3 Lista rubricilor colective
1133 | ADEZIVI care conţin un lichid inflamabil | |
ile | 1136 | DISTILAŢI DE GUDRON DE HUILĂ, INFLAMABILI |
1139 | SOLUŢIE DE ACOPERIRE (tratamente de suprafaţă sau de acoperire utilizate în industrie | |
sau în alte scopuri, cum ar fi substratul pentru caroseriile de vehicule, îmbrăcamintea | ||
butoaielor şi a canistrelor) | ||
1169 | EXTRASE AROMATICE LICHIDE | |
1197 | EXTRASE LICHIDE PENTRU AROMATIZARE | |
1210 | CERNELURI DE TIPAR, inflamabile sau | |
1210 | SUBSTANŢE ÎNRUDITE CU CERNELURILE DE TIPAR (inclusiv solvenţi şi diluanţi pentru | |
cerneluri de tipar), inflamabile | ||
F1 | 1263 | VOPSELE (inclusiv vopsele, lacurile, emailurile, culorile, shellac, ceară, soluţii caustice, produse din apret şi baze lichide pentru lacuri), sau |
1263 | SUBSTANŢE ÎNRUDITE CU VOPSELELE (inclusiv solvenţii şi diluanţii pentru vopsele) | |
1266 | PRODUSE DE PARFUMERIE, care conţin solvenţi inflamabili | |
1293 | TINCTURI MEDICINALE | |
1306 | PRODUSE PENTRU ÎNTREŢINEREA LEMNULUI, LICHIDE | |
1866 | RĂŞINI ÎN SOLUŢIE, inflamabile | |
1999 | GUDROANE LICHIDE | |
3065 | BĂUTURI ALCOOLICE | |
3269 | TRUSE CU RĂŞINI POLIESTER | |
1224 | CETONE LICHIDE, N.S.A. | |
1268 | DISTILAŢI DE PETROL, N.S.A sau | |
1268 | PRODUSE PETROLIERE, N.S.A. | |
1987 | ALCOOLURI, N.S.A | |
1989 | ALDEHIDE, N.S.A. | |
2319 | HIDROCARBURI TERPENICE, N.S.A. | |
3271 | ETERI, N.S.A. | |
3272 | ESTERI, N.S.A. | |
3295 | HIDROCARBURI LICHIDE, N.S.A | |
3336 | MERCAPTANI LICHIZI, INFLAMABILI, N.S.A sau | |
3336 | MERCAPTANI ÎN AMESTEC LICHID, INFLAMABIL, N.S.A. | |
1993 | LICHID INFLAMABIL, N.S.A. |
3256 LICHID TRANSPORTAT LA CALD, INFLAMABIL, N.S.A., având un punct de aprindere mai mare de 60 0C, la o temperatură egală sau mai mare decât punctul său de aprindere.
1228 1228 1986 1988 2478 2478 3248 3273 1992 | MERCAPTANI LICHIZI, INFLAMABILI, N.S.A, sau MERCAPTANI ÎN AMESTEC LICHID, INFLAMABILI, TOXICI, N.S.A ALCOOLURI INFLAMABILE, TOXICE, N.S.A. ALDEHIDE INFLAMABILE, TOXICE, N.S.A. IZOCIANAŢ INFLAMABIL, TOXIC, N.S.A. sau IZOCIANAT ÎN SOLUŢIE, INFLAMABIL, TOXIC, N.S.A. MEDICAMENT LICHID, INFLAMABIL, TOXIC, N.S.A. NITRILI INFLAMABILI, TOXICI, N.S.A. LICHID INFLAMABIL, TOXIC, N.S.A. | ||
FT1 | |||
Toxice | |||
FT |
2758 | CARBAMAT PESTICID, LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2760 | PESTICID ARSENICAL LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2762 | PESTICID ORGANOCLORAT LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2764 | TRIAZINĂ PESTICIDĂ LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2772 | TRICARBAMAT PESTICID LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2776 | PESTICID DE ARAMĂ LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2778 | PESTICID MERCUROS LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2780 | NITROFENOL SUBSTITUIT PESTICID LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2782 | PESTICID BIPIRIDILIC LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2784 | PESTICID ORGANOFOSFORAT LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
2787 | PESTICID ORGANOSTANIC LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
3124 | PESTICID CUMARINIC LICHID, INFLAMABIL, TOXIC |
3346 | ACID FENOXIACETIC, DERIVAT PESTICID SOLID, TOXIC |
3350 | PIRETROIDĂ PESTICIDĂ LICHID, INFLAMABIL, TOXICĂ |
3021 | PESTICID LICHID, INFLAMABIL, TOXIC, N.S.A. |
3286 | LICHID INFLAMABIL, TOXIC, COROZIV, N.S.A. |
3343 | NITROGLICERINĂ ÎN AMESTEC, DESENSIBILIZATĂ, LICHIDĂ, INFLAMABILĂ, N.S.A., cu |
mai puţin de 30% (masă) nitroglicerină | |
3357 NITROGLICERINĂ ÎN AMESTEC, DESENSIBILIZATĂ, LICHIDĂ, INFLAMABILĂ, N.S.A., cu mai puţin de 30% (masă) nitroglicerină 3379 LICHID EXPLOZIV DESENSIBILIZAT, N.S.A. |
2.2.3.3
Lista rubricilor colective (continuare)
Toxice
FT
FT2
pesticide (punct de aprindere
< 23 0C)
NOTĂ: Clasificarea unui pesticid trebuie efectuată în funcţie de ingredientul activ, de starea fizică a pesticidului şi de orice risc subsidiar pe care acesta este susceptibil să-l prezinte.
Corosive FC
Toxice, corosive FTC
lichide D explozive
desensibilizate
3469 VOPSEA, MATERIAL INFLAMABIL, COROZIV (inclusiv vopsea, lac, email, decapant, şelac, vernis, pastă de lustruit, umplutură lichidă şi bază de lac lichid) sau
3469 MATERIAL ASOCIAT VOPSELEI, INFLAMABIL, COROZIV (inclusiv compus de diluare sau reducere a vopselei)
2733 AMINE INFLAMABILE, COROSIVE, N.S.A., sau
2733 POLIAMINE INFLAMABILE, COROSIVE, N.S.A.
2985 CLORISILANE INFLAMABILE, COROSIVE, N.S.A.
3274 ALCOOLAŢI ÎN SOLUŢIE în alcool, N.S.A.
2924 LICHID INFLAMABIL, COROZIV, N.S.A.
2.2.41 Clasa 4.1 Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe solide explozibile desensibilizate
2.2.41.1 Criterii
2.2.41.1.1 Denumirea de clasă 4.1 acoperă substanţele şi obiectele inflamabile, explozivele desensibilizate care sunt substanţe solide conform alineatului a) al definiţiei „solid” din secţiunea 1.2.1 şi substanţele autoreactive lichide sau solide.
Sunt alocate clasei 4.1:
- substanţele şi obiectele solide uşor inflamabile (vezi 2.2.41.1.3 până la 2.2.41.1.8);
- substanţele solide sau lichide autoreactive (vezi 2.2.41.1.9 până la 2.2.41.1.17);
- substanţele solide explozive desensibilizate (vezi 2.2.41.1.18);
- substanţele înrudite cu substanţele autoreactive (vezi 2.2.41.1.19).
2.2.41.1.2 Substanţele şi obiectele din clasa 4.1 se subîmpart după cum urmează: F Substanţe solide inflamabile, fără risc subsidiar:
F1 Organice;
F2 Organice, topite;
F3 Anorganice;
FO Substanţe solide inflamabile, comburante; FT Substanţe inflamabile, toxice;
FT1 Organice, toxice;
FT2 Anorganice, toxice;
FC Substanţe solide inflamabile, corosive: FC1 Organice, corosive;
FC2 Anorganice, corosive;
D Substanţe explozive desensibilizate solide, fără risc subsidiar;
DT Substanţe explozive desensibilizate solide, toxice; SR Substanţe autoreactive:
SR1 Care nu necesită reglarea temperaturii; SR2 Ce necesită reglarea temperaturii.
Substanţe solide inflamabile Definiţii şi proprietăţi
2.2.41.1.3 Substanţele solide inflamabile sunt substanţe solide uşor inflamabile şi substanţe solide care se pot inflama prin frecare.
Substanţele solide uşor inflamabile sunt substanţe pulverulente, granulare sau păstoase, care sunt periculoase dacă iau foc cu uşurinţă la un contact scurt cu o sursă de inflamare, cum ar fi un chibrit aprins, şi dacă flacăra se propagă cu uşurinţă. Pericolul poate proveni nu numai de la foc, dar şi de la produsele de combustie toxice. Pudrele de metal sunt în mod special periculoase deoarece sunt dificil de stins după ce s-au aprins – agenţii extinctori normali cum ar fi dioxidul de carbon şi apa - putând să sporească pericolul.
Clasificare
2.2.41.1.4 Substanţele şi obiectele clasificate ca substanţe solide inflamabile din clasa 4.1 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2. Clasificarea substanţelor şi obiectelor organice care nu sunt menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2 la rubrica pertinentă a sub-secţiunii 2.2.41.3, conform dispoziţiilor capitolului 2.1, se poate face pe baza experienţei sau al rezultatelor procedurilor de încercare conform sub-secţiunii 33.2.1 a celei de-a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii. Clasificarea substanţelor anorganice care nu sunt menţionate nominal trebuie să se facă pe baza rezultatelor procedurilor de încercare conform sub-secţiunii 33.2.1 a Părţii a treia a Manualului de încercări şi criterii; experienţa trebuie luată de asemenea în considerare atunci când aceasta conduce la o alocare mai severă.
2.2.41.1.5 Atunci când substanţele nemenţionate sunt atribuite la una din rubricile listate la 2.2.41.3 pe baza procedurilor de încercare conform sub-secţiunii 33.2.1 a Părţii a treia a Manualului de încercări şi criterii, trebuie aplicate următoarele criterii:
a) Cu excepţia pulberilor metalice şi a pulberilor de aliaje metalice, substanţele pulverulente, granuloase sau păstoase trebuie să fie clasificate ca substanţe uşor inflamabile din clasa 4.1, atunci când acestea se pot aprinde cu uşurinţă la un contact scurt cu o sursă de inflamare (cum ar fi un chibrit aprins), sau când, în cazul inflamării, flacăra se propagă rapid, durata de combustie fiind mai mică de 45 de secunde pentru o distanţă măsurată de 100 mm, sau viteza de combustie fiind mai mare de 2,2 mm/s;
b) Pulberile metalice sau pulberile din aliaje metalice trebuie să fie atribuite clasei 4.1 atunci când ele se pot aprinde la contactul cu o flacără, iar reacţia se propagă în 10 minute sau mai puţin pe toată lungimea eşantionului.
Substanţele solide care se pot inflama prin frecare trebuie clasificate în clasa 4.1, prin analogie cu rubricile existente (de exemplu, chibrituri) sau conform unei dispoziţii speciale pertinente.
2.2.41.1.6 Pe baza procedurii de încercare conform secţiunii 33.2.1 a Părţii a treia a Manualului de încercări şi criterii şi a criteriilor stabilite la 2.2.41.1.4 şi 2.2.41.1.5, se poate determina de asemenea dacă o natura substanţei menţionate nominal este astfel încât substanţa nu este supusă prescripţiilor referitoare la prezenta clasă.
2.2.41.1.7 Atunci când substanţele din clasa 4.1, ca urmare a adăugărilor, trec în alte categorii de periculozitate decât cele de care aparţin substanţele menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2, aceste amestecuri trebuie atribuite rubricilor de care aparţin pe baza pericolului lor real.
NOTĂ: Pentru clasificarea soluţiilor şi a amestecurilor (cum ar fi preparatele şi deşeurile), vezi de asemenea 2.1.3.
Alocare în grupe de ambalare
2.2.41.1.8 Substanţele solide inflamabile clasificate la diverse rubrici în tabelul A al capitolului 3.2 sunt atribuite grupelor de ambalare II sau III pe baza procedurilor de încercare din sub-secţiunea 33.2.1 a Părţii III a Manualului de încercări şi criterii, conform următoarelor criterii:
a) Substanţele solide uşor inflamabile care, în timpul încercării, prezintă o durată de combustie mai mică de 45 secunde pentru o distanţă măsurată de 100 mm, trebuie clasificate după cum urmează:
Grupa de ambalare II: dacă flacăra se propagă dincolo de zona umezită;
Grupa de ambalare III: dacă zona umezită opreşte propagarea flăcării timp de cel puţin 4 minute;
b) Pulberile metalice şi pulberile de aliaje metalice trebuie să fie clasificate după cum urmează:
Grupa de ambalare II: dacă, atunci când sunt încercate, reacţia se propagă pe toată lungimea eşantionului în 5 minute sau mai puţin.
Grupa de ambalare III: dacă, atunci când sunt încercate, reacţia se propagă pe toată lungimea eşantionului în mai mult de 5 minute.
În ceea ce priveşte substanţele solide care se pot aprinde prin frecare, alocarea lor la o grupă de ambalare trebuie efectuată prin analogie cu rubricile existente sau conform cu o dispoziţie specială pertinentă.
Substanţe autoreactive
Definiţii
2.2.41.1.9 În sensul ADR, substanţele autoreactive sunt substanţe instabile din punct de vedere termic, susceptibile de a suferi o descompunere puternic exotermă, chiar în absenţa oxigenului (aerului). Substanţele nu sunt considerate ca substanţe autoreactive din clasa 4.1 dacă:
a) sunt explozive conform criteriilor referitoare la clasa 1;
b) acestea sunt substanţe oxidante în conformitate cu procedura de clasificare pentru Clasa 5.1 (vezi 2.2.51.1) cu excepţia că amestecurile de substanţe oxidante care conţin minim 5% substanţe organice vor face obiectul procedurii de clasificare definite la Nota 2;
c) sunt peroxizi organici conform criteriilor referitoare la clasa 5.2 (vezi 2.2.51.1);
d) au o căldură de descompunere mai mică de 300 J/g; sau
e) temperatura lor de descompunere autoaccelerată (TDAA) (vezi NOTA 2 de mai jos) este mai mare de 75 0C pentru un colet de 50 kg.
NOTA 1: Căldura de descompunere poate fi determinată cu ajutorul oricărei metode recunoscute pe plan internaţional, cum ar fi analiza calorimetrică diferenţială şi calorimetria adiabatică.
NOTA 2: Amestecurile de substanţe oxidante care îndeplinesc criteriile Clasei 5.1 care conţin minim 5% substanţe organice inflamabile, care nu îndeplinesc criteriile menţionate la (a), (c), (d) sau (e) mai sus, vor face obiectul procedurii de clasificare a substanţelor auto-reactive.
Un amestec prezentând proprietăţile unei substanţe auto-reactive, tip B - F, va fi clasificat ca substanţă auto- reactivă de Clasa 4.1.
Un amestec prezentând proprietăţile unei substanţe auto-reactive, tip G, în conformitate cu principiul prezentat în 20.4.3 (g) din Partea II a Manualului de Teste şi Criterii va fi luat în considerare pentru clasificarea ca substanţă din Clasa 5000.1 (vezi 2.2.51.1).”.
NOTA 3: Temperatura de descompunere autoaccelerată (TDAA) este temperatura cea mai joasă la care o substanţă plasată într-un ambalaj folosit în timpul transportului poate suferi o descompunere autoaccelerată. Condiţiile necesare pentru determinarea acestei temperaturi figurează în Manualul de încercări şi criterii, Partea II, capitolul 20 şi secţiunea 28.4.
NOTA 4: Orice substanţă care are proprietăţile unei substanţe autoreactive trebuie clasificată ca atare, chiar dacă aceasta a avut o reacţie pozitivă în timpul încercării descrise la 2.2.42.1.5 pentru includerea în clasa 4.2.
Proprietăţi
2.2.41.1.10 Descompunerea substanţelor autoreactive poate fi declanşată de căldură, contactul cu impurităţi catalitice (de exemplu, acizi, compuşi ai metalelor grele, baze), frecare sau impact. Viteza de descompunere creşte o dată cu temperatura şi variază în funcţie de substanţă. Descompunerea, în special în absenţa inflamării, poate antrena după sine degajarea de gaze sau de vapori toxici. Pentru anumite substanţe autoreactive, temperatura trebuie controlată. Anumite substanţe autoreactive se pot descompune exploziv, mai ales dacă sunt închise. Această caracteristică se poate modifica prin adăugarea de diluanţi sau folosind ambalaje corespunzătoare. Anumite substanţe autoreactive ard puternic. De exemplu, unii compuşi de tipul celor indicaţi mai jos sunt substanţe autoreactive:
compuşi azo alifatici (-C-N=N-C-); azide organice (-C-N3);
săruri de diazoniu (-CN2+Z-); compuşi N-nitrozaţi (-N-N=O);
sulfohidrazide aromatice (-SO2-NH-NH2).
Această listă nu este exhaustivă şi substanţele care prezintă alte grupări reactive şi unele amestecuri de substanţe pot uneori avea proprietăţi similare.
Clasificare
2.2.41.1.11 Substanţele autoreactive sunt clasificate în 7 tipuri conform gradului de periculozitate pe care îl prezintă. Tipurile variază de la tipul A, care nu este admis la transport în ambalajul în care a fost supus încercării, până la tipul G, care nu este supus prescripţiilor pentru substanţele autoreactive din clasa 4.1. Clasificarea tipurilor de la B la F depinde direct de cantitatea maximă permisă într-un ambalaj. În Partea II a Manualului de încercări şi criterii se găsesc principiile care trebuie aplicate pentru clasificare, precum şi procedurile de clasificare aplicabile, modurile de operare şi criteriile, precum şi un model de raport de încercare adecvat.
2.2.41.1.12 Substanţele autoreactive care au fost deja clasificate şi sunt admise pentru transport în ambalaje sunt listate la 2.2.41.4, cele care sunt admise pentru transport în RMV-uri sunt listate la 4.1.4.2, instrucţiunea de ambalare IBC520 şi cele care sunt admise pentru transport în cisterne conform capitolului 4.2 sunt listate la 4.2.5.2, instrucţiunea pentru cisterne mobile T23. Fiecare substanţă aautorizată listată este alocată unei rubrici generice din tabelul A (Nr. ONU 3221 până la 3240), cu indicarea riscurilor subsidiare şi a observaţiilor utile pentru transportul acestor substanţe.
Rubricile colective precizează:
- tipurile de substanţe autoreactive de la B la F, vezi 2.2.41.1.11 de mai sus;
- starea fizică (lichidă/solidă); şi
- reglarea temperaturii, dacă este cazul, vezi 2.2.41.1.17 de mai jos.
Clasificarea substanţelor autoreactive listate la 2.2.41.4 se stabileşte pe baza substanţei tehnic pure (în afara cazului în care este specificată o concentraţie mai mică de 100%).
2.2.41.1.13 Clasificarea substanţelor autoreactive care nu sunt listate la 2.2.41.4, 4.1.4.2, instrucţiunea de ambalare IBC520 sau 4.2.5.2, instrucţiunea pentru cisterne mobile T23 şi alocarea lor unei rubrici colective, trebuie efectuate de către autoritatea competentă a ţării de origine, pe baza unui raport de încercare. Declaraţia de aprobare trebuie să indice clasificarea şi condiţiile de transport aplicabile. Dacă ţara de origine nu este Parte contractantă la ADR, clasificarea şi condiţiile de transport trebuie recunoscute de autoritatea competentă a primei ţări Parte contractantă la ADR implicată în transport.
2.2.41.1.14 Pentru modificarea reactivităţii anumitor substanţe autoreactive, se adaugă uneori activatori cum ar fi compuşii de zinc. În funcţie de tipul şi de concentraţia activatorului, rezultatul poate consta într-o diminuarea a stabilităţii termice şi o modificare a proprietăţilor explozive. Dacă oricare dintre aceste proprietăţi se modifică, noul
preparat trebuie evaluat conform metodei de clasificare.
2.2.41.1.15 Eşantioanele de substanţe autoreactive sau de preparate din substanţe autoreactive nelistate la 2.2.41.4, pentru care nu se dispune de informaţii complete de încercare şi care trebuie transportate pentru a fi supuse unor încercări sau evaluări suplimentare, trebuie să fie atribuite uneia dintre rubricile referitoare la substanţele autoreactive tip C, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
- conform datelor disponibile, eşantionul să nu fie mai periculos decât o substanţă autoreactivă de tip B;
- eşantionul să fie ambalat conform metodei de ambalare OP2 şi cantitatea pe unitate de transport să fie limitată la 10 kg;
- conform datelor disponibile, temperatura de reglare, dacă este cazul, să fie suficient de scăzută pentru a împiedica orice fel de descompunere periculoasă şi suficient de ridicată pentru a împiedica orice fel de separaţie periculoasă a fazelor.
Desensibilizare
2.2.41.1.16 Pentru asigurarea siguranţei în timpul transportului substanţelor autoreactive, acestea se desensibilizează adeseori prin adăugarea unui diluant. Atunci când se stipulează un procentaj de substanţă, este vorba de un procentaj în masă, rotunjit la cea mai apropiată unitate. Dacă se utilizează un diluant, substanţa autoreactivă trebuie să fie încercată în prezenţa diluantului, în concentrarea şi sub forma utilizate pentru transport. Diluanţii ce pot permite concentrarea unei substanţe autoreactive la un grad periculos în caz de scurgere accidentală din ambalaj nu trebuie utilizaţi. Orice diluant folosit trebuie să fie compatibil cu substanţa autoreactivă. În acest sens, sunt compatibili diluanţii solizi sau lichizi care nu au efect negativ asupra stabilităţii termice şi a tipului de pericol prezentat de substanţa autoreactivă. Diluanţii lichizi, în preparatele ce necesită o reglare a temperaturii (vezi 2.2.41.1.14) trebuie să aibă un punct de fierbere de cel puţin 60 0C şi un punct de aprindere de cel puţin 5 0C. Punctul de fierbere al lichidului trebuie să fie mai mare cu cel puţin 50 0C temperaturii de reglare a substanţei autoreactive.
Prescripţii privind reglarea temperaturii
2.2.41.1.17 Anumite substanţe nu pot fi transportate decât la o temperatură controlată. Temperatura de reglare este temperatura maximă la care o substanţă autoreactivă poate fi transportată în siguranţă. Se porneşte de la ipoteza că temperatura din imediata apropiere a coletului în timpul transportului nu depăşeşte 55 0C decât pe o perioadă relativ scurtă în raport cu perioada de 24 de ore. În cazul defectării sistemului de reglare, ar putea fi necesară aplicarea procedurilor de urgenţă. Temperatura critică este temperatura la care aceste proceduri trebuie puse în aplicare.
Temperatura critică şi temperatura de reglare se calculează pornind de la TDAA 8 (vezi tabelul 1), TDAA trebuie determinată pentru a decide dacă o substanţă trebuie să facă obiectul unei reglări a temperaturii în timpul transportului. Prescripţiile referitoare la determinarea TDAA figurează în Manualul de încercări şi criterii, Partea II, capitolul 20 şi secţiunea 28.4.
Tabelul 1
Calculul temperaturii critice şi a temperaturii de reglare
Tip de recipient
TDAA a
Temperatura de reglare
Temperatura critică
Ambalaje simple
şi RMV
20 0C
20 0C sub TDAA
10 0C sub TDAA
>20 0C 35 0C
15 0C sub TDAA
10 0C sub TDAA
> 35 0C
10 0C sub TDAA
5 0C sub TDAA
Cisterne
≤ 50 0C
10 0C sub TDAA
5 0C sub TDAA
a TDAA a substanţei ambalate pentru transport.
Substanţele autoreactive a căror TDAA nu depăşeşte 55 0C trebuie să facă obiectul unei reglări a temperaturii în cursul transportului. Temperatura critică şi temperatura de reglare sunt indicate, dacă este cazul, la
2.2.41.4. Temperatura efectivă în timpul transportului poate fi inferioară temperaturii de reglare, dar trebuie selectată astfel încât să se evite o separare periculoasă a fazelor.
Substanţe explozive desensibilizate solide
2.2.41.1.18 Substanţele explozive desensibilizate solide sunt substanţe care se umezesc cu apă sau alcool sau se diluează cu alte substanţe pentru a elimina proprietăţile explozive. Astfel de rubrici în tabelul A din capitolul 3.2, sunt desemnate de Nr. ONU: 1310, 1320, 1321, 1322, 1336, 1337, 1344, 1347, 1348, 1349, 1354, 1355,
1356, 1357, 1517, 1571, 2555, 2556, 2557, 2852, 2907, 3317, 3319, 3344, 3364, 3365, 3366, 3367, 3368,
3369, 3370, 3376 şi 3380.
Substanţe înrudite cu substanţele autoreactive
2.2.41.1.19 Următoarele substanţe:
a) care au fost acceptate provizoriu în clasa I conform rezultatelor seriilor de încercări 1 şi 2, dar sunt exceptate din clasa 1 datorită rezultatelor din seria 6 de încercări;
b) care nu sunt substanţe autoreactive din clasa 4.1; şi
c) care nu sunt substanţe din clasele 5.1 şi 5.2,
sunt de asemenea alocate clasei 4.1. Nr. ONU 2956, 3241, 3242 şi 3251sunt astfel de rubrici.
2.2.41.2 Substanţe neadmise la transport
2.2.41.2.1 Substanţele instabile din punct de vedere chimic din clasa 4.1 nu sunt admise la transport decât dacă au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea acestora sau polimerizarea periculoasă în timpul transportului. În acest scop, trebuie asigurat în primul rând ca recipientele şi cisternele să nu conţină substanţe ce ar putea favoriza aceste reacţii.
2.2.41.2.2 Substanţele solide, inflamabile, comburante atribuite Nr. ONU 3097 nu sunt admise la transport decât dacă satisfac prescripţiile referitoare la clasa 1 (vezi de asemenea 2.13.7).
2.2.41.2.3 Următoarele substanţe nu sunt admise la transport:
- substanţele autoreactive tip A (vezi Manualul de încercări şi criterii, Partea II, 20.4.2.a));
- sulfurile de fosfor din care nu s-a exclus fosforul alb sau galben;
- substanţele explozive desensibilizate solide, altele decât cele listate în tabelul A al capitolului 3.2;
- substanţele anorganice inflamabile în stare topită, altele decât Nr. ONU 2448 SULF TOPIT;
2.2.41.3 Lista rubricilor colectiv
a Metalele şi aliajele metalice sub formă de pudră sau altă formă inflamabilă, care se pot aprinde spontan, sunt substanţe din clasa 4.2.
b Metalele şi aliajele metalice sub formă de pudră sau altă formă inflamabilă, care în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, sunt
substanţe din clasa 4.3.
c Hidrurile metalice care în contact cu apa degajă gaze inflamabile, sunt substanţe din clasa 4.3. Borohidridul de aluminiu sau
borohidridul de aluminiu aflat în dispozitive sunt substanţe din clasa 4.2, Nr. ONU 2870.
2.2.41.4 Lista substanţelor autoreactive clasificate transportate în ambalaje
În coloana „Metoda de ambalare”, codurile OP1 până la OP8 se referă la metodele de amabalare ale instrucţiunii P520 de la 4.1.4.1 (a se vedea şi 4.1.7.1). Substanţele autoreactive care urmează să fie transportate trebuie să îndeplinească condiţiile de clasificare, temperatura de reglare şi temperatura critică (derivate din TDAA) aşa cum sunt indicate. Pentru substanţele al căror transport este autorizat în RMV-uri, a se vedea 4.1.4.2, instrucţiunea de ambalare IBC520, şi pentru cele al căror transport în cisterne este autorizat conform capitolului 4.2, a se vedea 4.2.5.2, instrucţiunea de transport în cisterne mobile T23.
NOTĂ: Clasificarea indicată în acest tabel se aplică substanţelor tehnic pure (exceptând cazul în care este indicată o concentraţie mai mică de 100 %). Pentru alte concentratei, substanţa poate fi clasificată diferit, ţinând seama de procedurile enunţate în Partea II a Manualului de încercări şi criterii şi la 2.2.41.1.17.
SUBSTANŢE AUTOREACTIVE
Conce ntraţie
(%)
Metodă de ambalare
Tempe- ratură de reglare
(0C)
Temper atură critică
(0C)
Rubrică generică Nr. ONU
Obser vaţii
ACETONĂ-PIROGALOL COPOLIMER 2-DIAZO-1-NHAFTOL- 5-SULFONAT
100
OP8
3228
AZODICARBONAMIDĂ, PREPARAT TIP B, TEMPERATURĂ CONTROLATĂ
< 100
OP5
3232
1) 2)
AZODICARBONAMIDĂ, PREPARAT TIP C
< 100
OP6
3224
3)
AZODICARBONAMIDĂ, PREPARAT TIP C, TEMPERATURĂ CONTROLATĂ
< 100
OP6
3234
4)
AZODICARBONAMIDĂ, PREPARAT TIP D
< 100
OP7
3226
5)
AZODICARBONAMIDĂ, PREPARAT TIP D, TEMPERATURĂ CONTROLATĂ
< 100
OP7
3236
6)
AZO-2,2’ BIS (DIMETIL 2,4, METOXI-4 VALERONITRIL)
100
OP7
- 5
+ 5
3236
AZO-2,2’ BIS (DIMETIL2,4 - VALERONITRIL)
100
OP7
+ 10
+ 15
3236
AZO-1,1’ BIS (HEXAHIDROBENZONITRIL)
100
OP7
3226
AZO-2, 2’ BIS (IZOBUTIRONITRIL)
100
OP6
+ 40
+ 45
3234
AZO-2, 2’ BIS (IZOBUTIRONITRIL) sub formă de pastă cu apă
≤ 50
OP6
3224
AZO-2, 2’ BIS (METIL-2 PROPIONAT DE ETIL)
100
OP7
+ 20
+ 25
3235
AZO-2, 2’ BIS (METIL-2 BUTIRONITRIL)
100
OP7
+ 35
+ 40
3236
BIS (ALILCARBONAT) DE DIETILENGLICOL + PEROXIDICARBONAT DE DI-IZOPROPIL
≥ 88 + ≤
12
OP8
- 10
0
3237
CLORURĂ DE DIAZO-2 NAFTOL.1 SULFONIL-4
100
OP5
3222
2)
CLORURĂ DE DIAZO-2 NAFTOL-1 SULFONIL-5
100
OP5
3222
2)
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE BENZILETILAMINO-4 ETOXI-3 BENZENDIAZONIU
100
OP7
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE BENZILETILAMINO-4 ETOXI-3 BENZENDIAZONIU
100
OP7
+ 40
+ 45
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE CLORO-3 DIETILAMINO-4 BENZENDIAZONIU
100
OP7
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE DIETOXI-2,5 MORFOLINO-4 BENZENDIAZONIU
67-100
OP7
+ 35
+ 40
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE DIETOXI-2,5 MORFOLINO-4 BENZENDIAZONIU
66
OP7
+ 40
+ 45
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE DIETOXI-2,5 (FENILSULFONIL)-4 BENZENDIAZONIU
67
OP7
+ 40
+ 45
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE DIMETOXI-2,5 (METIL-4 FENILSULFONIL)-4 BENZENDIAZONIU
79
OP7
+ 40
+ 45
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE DIMETILMINO-4 (DIMETILAMINO-2 ETOXI)-6 TOLUEN DIAZONIU
100
OP7
+ 40
+ 45
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE DIPROPILAMINO-4 BENZENDIAZONIU
100
OP7
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE (N,N-ETOXICARBONIL- FENILAMINO)-2 METOXI-3 (N-METIL N- CICLOHEXILAMINO)-4 BENZENDIAZONIU
63-92
OP7
+ 40
+ 45
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE (N,N-ETOXICARBONIL- FENILAMINO)-2 METOXI-3 (N-METIL N- CICLOHEXILAMINO)-4 BENZENDIAZONIU
62
OP7
+ 35
+ 40
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE (HIDROXI-2 ETOXI)-2 (PIROLIDINIL-1)-1 BENZENDIAMONIU
100
OP7
+ 45
+ 50
3226
CLORURĂ DUBLĂ DE ZINC ŞI DE (HIDROXI-2 ETOXI)-3 (PIROLIDINIL-1)-4 BENZENDIAMONIU
100
OP7
+ 45
+ 50
3226
DIAZO-2 NAFTOL-1 SULFONAT-4 DE SODIU
100
OP7
3226
DIAZO-2 NAFTOL-1 SULFONAT-5 DE SODIU
100
P7
3226
N,N’-DINITROZO-N-N’-DIMETILTEREFTALIMIDĂ, pastă
72
OP6
3224
N,N’-DINITROZOPENTAMETILENTETRAMINĂ, cu diluant tip A
82
OP6
3224
7)
N-FORMIL (NITROMETILEN)-2 PERHIDROTIAZINĂ-1,3
100
OP7
+ 45
+ 50
3226
ESTER DE ACID DIAZO-2 NAFTOL-1 SULFONIC, AMESTEC, TIP D
100
OP7
3226
9)
EŞANTION DE LICHID AUTOREACTIV
OP2
3223
8)
EŞANTION DE LICHID AUTOREACTIV, TEMPERATURĂ CONTROLATĂ
OP2
3223
8)
EŞANTION DE SOLID AUTOREACTIV
OP2
3224
8)
EŞANTION DE SOLID AUTOREACTIV, TEMPERATURĂ CONTROLATĂ
OP2
3224
8)
HIDRAZIDĂ DE BENZEN -1,3 DISULFONIL, pastă
52
OP7
3226
HIDRAZIDĂ DE BENZEN- SULFONIL
100
OP7
3226
HIDRAZIDĂ DE DIFENILOXID -4,4’- DISULFONIL
100
OP7
3226
HIDROGENOSULFAT DE (N,N-METILAMINOETIL- CARBONIL)-2 (DIMETIL-3,4 FENILSULFONIL)-4 BENZENDIAMONIU
96
OP7
+ 45
+ 50
3226
METIL-4 BENZENSULFONIL-HIDRAZIDĂ
100
OP7
3226
NITRAT DE TETRAMINPALADIUM (II)
100
OP6
+ 30
+ 35
3234
4-NITROZOFENOL
100
OP7
+ 35
+ 40
3236
SULFAT DE DIETOXI-2,5 (MORFOLINIL-4)-4 BENZENDIAZONIU
100
OP7
3226
TATRATETRAFLUOROBORAT DE DIETOXI-2,5 MORFOLINO-4 BENZENDIAZONIU
100
OP7
+ 30
+ 35
3226
TETRAFULOROBORAT DE METIL-3 (PIROLINDINIL-1)-4 BENZENDIAZONIU
95
OP6
+ 45
+ 50
3234
TETRACLOROZINCAT DE DIBUTOXI-2,5 (MORFOLINIL-4) -4 BENZENDIAZONIU (2:1)
100
OP8
3228
TRICLOROZINCAT DE DIMETILAMINO-4 BENZENDIAZONIU(-1)
100
OP8
3228
Observaţii
1) Preparate de azodicarbonamidă care satisfac criteriile paragrafului 20.4.2. b) din Manualul de încercări şi criterii. Temperatura de reglare şi temperatura critică trebuie determinate prin metoda indicată la 2.2.41.1.17.
2) Este obligatorie eticheta de risc subsidiar de „SUBSTANŢĂ EXPLOZIBILĂ” (Modelul Nr.1, vezi 5.2.2.2.2).
3) Preparate de azodicarbonamidă care satisfac criteriile paragrafului 20.4.2. c) din Manualul de încercări şi criterii.
4) Preparate de azodicarbonamidă care satisfac criteriile paragrafului 20.4.2. c) din Manualul de încercări şi criterii. Temperatura de reglare şi temperatura critică trebuie determinate prin metoda indicată la 2.2.41.1.17.
5) Preparate de azodicarbonamidă care satisfac criteriile paragrafului 20.4.2. d) din Manualul de încercări şi criterii.
6) Preparate de azodicarbonamidă ce satisfac criteriile paragrafului 20.4.2. d) din Manualul de încercări şi criterii. Temperatura de reglare şi temperatura critică trebuie determinate prin metoda indicată la 2.2.41.1.17.
7) Cu un diluant compatibil al cărui punct de fierbere este de peste 150 0C.
8) Vezi 2.2.41.1.16.
9) Această rubrică se aplică amestecurilor de esteri ai acidului diazo-2-naftol-1- sulfonic-4 şi acidului diazo-2-naftol- 1-sulfonic-5 care îndeplinesc criteriile paragrafului 20.4.2 d) din Manualul de încercări şi criterii.
2.2.42 Clasa 4.2 Substanţe predispuse la ardere spontană
2.2.42.1 Criterii
2.2.42.1.1 Titlul clasei 4.2 acoperă:
- substanţele fosforice care sunt substanţe, lichide sau solide, inclusiv amestecurile şi soluţiile, care, în
contact cu aerul chiar în cantităţi mici, se inflamează în decursul a 5 minute. Aceste substanţe sunt cele mai predispuse la arderea spontană din clasa 4.2; şi
- substanţele şi obiectele cu auto-încălzire, care sunt substanţe şi obiecte, inclusiv amestecurile şi soluţiile, care, în contact cu aerul, fără aport de energie, sunt susceptibile să se auto-încălzească. Aceste substanţe se vor aprinde numai în cantităţi mari (mai multe kilograme) şi după un interval lung de timp (ore sau zile).
2.2.42.1.2 Substanţele şi obiectele din clasa 4.2 se subîmpart după cum urmează: S Substanţe predispuse la ardere spontană, fără risc subsidiar:
S1 Organice, lichide;
S2 Organice, solide;
S3 Anorganice, lichide;
S4 Anorganice, solide;
S5 Organometalice;
SW Substanţe predispuse la ardere spontană, care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile; SO Substanţe predispuse la ardere spontană, comburante;
ST Substanţe predispuse la ardere spontană, toxice: ST1 Organice, toxice, lichide;
ST2 Organice, toxice, solide; ST3 Anorganice, toxice, lichide; ST4 Anorganice, toxice, solide;
SC Substanţe predispuse la ardere spontană, corosive: SC1 Organice corosive, lichide;
SC2 Organice, corosive, solide; SC3 Anorganice, corosive, lichide; SC4 Anorganice, corosive, solide.
Proprietăţi
2.2.42.1.3 Auto-încălzirea acestor substanţe, care provoacă arderea spontană, se datorează reacţiei substanţei cu oxigenul din aer şi faptului că acea căldură produsă nu este evacuată suficient de rapid către exterior. O combustie spontană se produce atunci când debitul de căldură produsă este superior celui al căldurii evacuate şi când se atinge temperatura de auto-aprindere.
Clasificare
2.2.42.1.4 Substanţele şi obiectele clasificate în clasa 4.2 sunt listate în tabelul A de la capitolul 3.2. Încadrarea substanţelor şi obiectelor care nu sunt menţionate nominal în tabelul A de la capitolul 3.2, la rubrica N.S.A. specifică pertinentă a sub-secţiunii 2.2.42.3 conform dispoziţiilor capitolului 2.1, se poate face pe baza experienţei sau a rezultatelor procedurii de încercare conform secţiunii 33.3 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii. Încadrarea în rubricile N.S.A. generale din clasa 4.2 trebuie să se facă pe baza rezultatelor procedurii de încercare conform secţiunii 33.2 a din Partea III a Manualului de încercări şi criterii; experienţa trebuie să fie de asemenea luată în consideraţie atunci când conduce la o încadrare mai severă.
2.2.42.1.5 Atunci când substanţele şi obiectele care nu sunt menţionate nominal sunt atribuite uneia din rubricile listate la
2.2.42.3 pe baza procedurilor de încercare conform secţiunii 33.3 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii, trebuie aplicate următoarele criterii:
a) Substanţele solide inflamabile în mod spontan (fosforice) trebuie să fie atribuite clasei 4.2 atunci când acestea se inflamează în timpul unei căderi de la o înălţime de 1 m sau în decurs de 5 minute;
b) Substanţele lichide inflamabile în mod spontan (piroforice) trebuie să fie atribuite clasei 4.2 atunci când:
i) dacă sunt vărsate pe o suprafaţă inertă, se inflamează în decurs de 5 minute, sau
ii) în cazul unui rezultat negativ al încercării conform alineatului i), vărsate pe o hârtie de filtru uscată, pliată (filtru Whatman Nr.3), acestea aprind sau carbonizează filtrul în decurs de
5 minute;
c) Substanţele pentru care se observă în decurs de 24 de ore o ardere spontană sau o ridicare a temperaturii la peste 200 0C, pe un eşantion cubic cu latura de 10 cm, la o temperatură de încercare de 140 0C, trebuie alocate clasei 4.2. Acest criteriu se bazează pe temperatura de ardere spontană a cărbunelui de lemn, care este de 50 0C pentru un eşantion cubic de 27 m3. Substanţele cu o temperatură de ardere spontană de peste 50 0C pentru un volum de 27 m3 nu trebuie să fie încadrate
în clasa 4.2.
NOTA 1: Substanţele transportate în ambalaje cu un volum ce nu depăşeşte 3 m3 sunt excluse din clasa 4.2 dacă, după o încercare executată pe un eşantion cubic cu latura de 10 cm la 120 0C, nu se observă, într-o perioadă de 24 de ore, nici o ardere spontană şi nici ridicarea temperaturii la peste 180 0C.
NOTA 2: Substanţele transportate în ambalaje al căror volum nu depăşeşte 450 litri sunt excluse din clasa
4.2 dacă, după o încercare executată pe un eşantion cubic cu latura de 10 cm la 100 0C, nu se observă, într-o perioadă de 24 de ore, nici o ardere spontană şi nici ridicarea temperaturii la peste 160 0C.
NOTA 3: Deoarece substanţele organometalice pot fi clasificate în clasele 4.2.sau 4.3 cu riscuri subsidiare suplimentare în funcţie de proprietăţile lor, o diagramă specifică pentru clasificarea acestor substanţe este prezentată la 2.3.6.
2.2.42.1.6 Atunci când substanţele din clasa 4.2, ca urmare a unor adăugări, trec în alte categorii de periculozitate decât cele cărora le aparţin substanţele menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2, aceste amestecuri trebuie încadrate în rubricile de care aparţin pe baza periculozităţii lor reale.
NOTĂ: Pentru clasificarea soluţiilor şi amestecurilor (cum ar fi preparatele şi deşeurile), vezi de asemenea 2.1.3.
2.2.42.1.7 Pe baza procedurii de încercare conform secţiunii 33.3 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii şi a criteriilor stabilite la 2.2.42.1.5, se poate determina, de asemenea, dacă natura unei substanţe menţionată nominal este astfel încât respectiva substanţă nu este supusă prescripţiilor referitoare la prezenta clasă.
Încadrarea în grupe de ambalare
2.2.42.1.8 Substanţele şi obiectele încadrate în diverse rubrici în tabelul A din capitolul 3.2 trebuie să fie atribuite grupelor de ambalare I, II sau III, pe baza procedurilor de încercare conform secţiunii 33.3 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii, în conformitate cu următoarele criterii:
a) Substanţele care se poate aprinde în mod spontan (piroforice) trebuie încadrate în grupa de ambalare I;
b) Substanţele şi obiectele ce se auto-încălzesc şi pentru care, pe un eşantion cubic cu latura de 2,5 cm, la o temperatură de încercare de 140 0C în decursul a 24 de ore, se observă o ardere spontană sau o ridicare a temperaturii la peste 200 0C, trebuie încadrate în grupa de ambalare II;
Substanţele cu o temperatură de ardere spontană mai mare de 50 0C la un volum de 450 litri, nu sunt atribuite grupei de ambalare II;
c) Substanţele şi obiectele ce se auto-încălzesc şi pentru care, pe un eşantion cubic cu latura de 2,5 cm, nu se observă fenomenele citate la punctul b) în condiţiile date, dar care, pe un eşantion cubic cu latura de 10 cm, la o temperatură de încercare de 140 0C în decursul a 24 de ore, se observă o ardere spontană sau o ridicare a temperaturii la peste 200 0C, trebuie încadrate în grupa de ambalare III.
2.2.42.2 Substanţe neadmise la transport
Următoarele substanţe nu sunt admise la transport:
- Nr. ONU 3255 HIPOCLORIT DE terţ-BUTIL;
- substanţele solide care se auto-încălzesc, comburante, atribuite numărului ONU 3127, în afara cazului în care satisfac prescripţiile referitoare la clasa I (vezi de asemenea 2.1.3.7).
2.2.42.3 Lista rubricilor colective
Substanţe predispuse la aprindere
spontană
lichide
organice
solide
Fără risc subsidiar
S
lichide
anorganice
solide
Hidro-reactive
Comburante
SO
lichide
organice
solide
Toxice
ST lichide
anorganice
solide
2845 LICHID ORGANIC PIROFORIC, N.S.A.
3183 LICHID ORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, .N.S.A.
S1
1373 FIBRE sau ŢESĂTURI DE ORIGINE ANIMALĂ,
VEGETALĂ sau SINTETICĂ, impregnate cu ulei, N.S.A. 2006 MATERIALE PLASTICE PE BAZĂ DE CELULOZĂ, CE
SE AUTO-ÎNCĂLZESC, N.S.A.
3313 PIGMENŢI ORGANICI CE SE AUTO-ÎNCĂLZESC
2846 SOLID ORGANIC PIROFORIC, N.S.A.
3088 SOLID ORGANIC CE SE AUTOÎNCĂLZEŞTE
S2
3194 LICHID ANORGANIC PIROFORIC, N.S.A.
3186 LICHID ANORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, N.S.A.
1383 | METAL PIROORIC, N.S.A., sau |
1383 | ALIAJ PIROFORIC, N.S.A. |
1378 | CATALIZATOR METALIC UMIDIFICAT cu exces vizibil de lichid |
2881 | CATALIZATOR METALIC USCAT |
3189a PUDRĂ METALICĂ CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, N.S.A. |
S3
S4
3205 | ALCCOLAŢI DE METALE ALCALINO -PĂMÂNTOASE, N.S.A. | ||
3200 | SOLID ANORGANIC PIROFORIC, N.S.A. | ||
3190 | SOLID ANORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, N.S.A. | ||
3392 | SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, LICHIDĂ PIROFORICĂ | ||
Organometalice | S5 | 3391 | SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, SOLIDĂ PIROFORICĂ |
3400 | SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, SOLIDĂ CE SE AUTO- ÎNCĂLZEŞTE |
3061 | HALOGENURI DE ALCHILALUMINIU SOLIDE | |
3394 | SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, LICHIDĂ, PIROFORICĂ, | |
SW | 3393 | HIDRO-REACTIVĂ SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, SOLIDĂ, PIROFORICĂ, |
HIDRO-REACTIVĂ |
3127 SOLID CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, COMBURANT, N.S.A.
(neadmis la transport, a se vedea 2.2.42.2)
3184 LICHID ORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, TOXIC, N.S.A.
ST1
3128 SOLID ORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, TOXIC, N.S.A.
ST2
3187 LICHID ANORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, TOXIC, N.S.A.
ST3
3191 SOLID ANORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, TOXIC, N.S.A.
ST4
a Pulberea şi pudra de metale netoxice, sub o formă care nu se inflamează în mod spontan dar care, totuşi, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, sunt substanţe din clasa 4.3.
2.2.42.3 Lista rubricilor colective (continuare)
lichide
organice
solide
Corosive
SC
lichide
anorganice
solide
3185 LICHID ORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, COROSIV, N.S.A.
SC1
3126 SOLID ORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, COROSIV, N.S.A.
SC2
3188 LICHID ANORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, COROZIV, N.S.A.
SC3
3206 ALCOOLAŢI DE METALE ALCALINE CE SE AUTO-ÎNCĂLZESC, COROSIVI, N.S.A.
3192 SOLID ORGANIC CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, COROSIV, N.S.A.
SC4
2.2.43 Clasa 4.3 Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile
2.2.43.1 Criterii
2.2.43.1.1 Denumirea clasei 4.3 acoperă substanţele care, în reacţie cu apa, degajă gaze inflamabile susceptibile de a forma amestecuri explozive cu aerul, precum şi obiectele ce conţin astfel de substanţe.
2.2.43.1.2 Substanţele şi obiectele din clasa 4.3 se subîmpart după cum urmează:
W Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, fără risc subsidiar, şi obiectele ce conţin astfel de substanţe:
W1 Lichide;
W2 Solide;
W3 Obiecte;
WF1 Substanţe lichide, inflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WF2 Substanţe lichide, inflamabile care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile, solide, inflamabile; WS Substanţe solide, inflamabile ce se auto-încălzesc care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile; WO Substanţe solide, comburante care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile;
WT Substanţe toxice care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile: WT1 Lichide;
WT2 Solide;
WC Substanţe corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile,: WC1 Lichide;
WC2 Solide;
WFC Substanţe inflamabile, corosive care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile.
Proprietăţi
2.2.43.1.3 Anumite substanţe, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile care pot forma amestecuri explozive cu aerul. Aceste amestecuri sunt uşor inflamabile sub efectul oricărui agent obişnuit de aprindere, în special prin intermediul unei flăcări deschise, al scânteilor produse de o unealtă, al becurilor neprotejate etc. Efectele rezultate în urma exploziei şi incendiului pot fi periculoase pentru oameni şi mediu. Trebuie folosită metoda de încercare descrisă la 2.2.43.1.4 de mai jos, pentru a determina dacă o substanţă reacţionează astfel încât să se producă o cantitate periculoasă de gaze care pot fi inflamabile. Această metodă nu este aplicabilă substanţelor piroforice.
Clasificare
2.2.43.1.4 Substanţele şi obiectele încadrate în clasa 4.3 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2. Atribuirea substanţelor şi obiectelor care nu sunt menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2 la rubrica pertinentă de la 2.2.43.3, conform dispoziţiilor capitolului 2.1, trebuie să se facă pe baza rezultatelor procedurii de încercare conform secţiuni 3.3.4 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii; de asemenea, trebuie să fie luată în considerare experienţa atunci când conduce la o încadrare mai severă.
2.2.43.1.5 Atunci când substanţele nemenţionate nominal sunt atribuite uneia din rubricile listate la 2.2.43.3 pe baza procedurii de încercare conform secţiunii 33.4 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii, trebuie aplicate următoarele criterii:
O substanţă este încadrată în clasa 4.3 atunci când:
a) gazele degajate se inflamează în mod spontan în orice stadiu al încercării; sau
b) are loc o degajare de gaze inflamabile într-o proporţie mai mare de 1 litru pe kilogram de substanţă şi pe oră.
NOTĂ: Deoarece substanţele organometalice pot fi clasificate în clasele 4.2 sau 4.3 cu riscuri subsidiare suplimentare în funcţie de proprietăţile lor, o diagramă de clasificare specifică pentru aceste substanţe este prezentată la 2.3.6.
2.2.43.1.6 Atunci când substanţele din clasa 4.3, ca urmare a adăugărilor, trec în alte categorii de periculozitate decât cele cărora le aparţin substanţele menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2, aceste amestecuri trebuie să fie încadrate în rubricile de care aparţin pe baza pericolului real pe care îl prezintă.
NOTĂ: Pentru clasificarea soluţiilor şi amestecurilor (cum ar fi preparatele şi deşeurile), vezi de asemenea 2.1.3.
2.2.43.1.7 Pe baza procedurilor de încercare conform secţiunii 33.4 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii şi a criteriilor de la 2.2.43.1.5, se poate determina, de asemenea, dacă natura unei substanţe menţionată nominal este astfel încât acea substanţă să nu fie supusă prescripţiilor referitoare la prezenta clasă.
Încadrarea în grupe de ambalare
2.2.43.1.8 Substanţele şi obiectele clasificate la diversele rubrici ale tabelului A din capitolul 3.2 trebuie să fie încadrate în grupele de ambalare I, II sau III pe baza procedurilor de încercare din secţiunea 33.4 din Partea III a Manualului de încercări şi criterii, conform următoarelor criterii:
a) Se încadrează în grupa de ambalare I, orice substanţă ce reacţionează rapid cu apa la temperatura ambiantă, degajând, în general, un gaz susceptibil de inflamare spontană, sau care reacţionează suficient de rapid cu apa la temperatura ambiantă, degajând un gaz inflamabil într-o proporţie egală sau mai mare de 10 litri pe kilogramul de substanţă şi pe minut;
b) Se încadrează în grupa de ambalare II, orice substanţă care reacţionează suficient de rapid cu apa la temperatura ambiantă, degajând un gaz inflamabil într-o proporţie maximă de cel puţin 20 litri pe kilogramul de substanţă şi pe oră, fără totuşi, a satisface criteriile de clasificare ale grupei de ambalare I;
c) Se încadrează în grupa de ambalare III, orice substanţă care reacţionează lent cu apa la temperatura ambiantă, degajând un gaz inflamabil într-o proporţie maximă de cel puţin 1 litru pe kilogramul de substanţă şi pe oră, fără totuşi a satisface criteriile de clasificare ale grupelor de ambalare I şi II.
2.2.43.2 Substanţe neadmise la transport
Substanţele solide, hidroreactive, inflamabile, încadrate la Nr. ONU 3132, substanţele solide, hidroreactive, comburante, încadrate la Nr. ONU 3133 şi substanţele solide, hidroreactive, ce se auto-încălzesc, încadrate la Nr. ONU 3135 nu sunt admise la transport, în afara cazului în care acestea corespund prescripţiilor referitoare la clasa 1 (vezi, de asemenea, 2.1.3.7).
2.2.43.3 Lista rubricilor colective
Substanţe care în contact cu apa, degajă
gaze inflamabile
lichide
Fără risc subsidiar
w
obiecte
Lichide, inflamabile
Solide, inflamabile
Solide, cu auto-încăIzire
Solide, comburante
lichide
Toxice
WT
solide
lichide
Corosive WC
solide
Inflamabile, corosive
1389 AMALGAM DE METALE ALCALINE, LICHID
1391 DISPERSIE DE METALE ALCALINE sau
1391 DISPERSIE DE METALE ALCALINE-PĂMÂNTOASE
1392 AMALGAM DE METALE ALCALINO-PĂMÂNTOASE, LICHID
1420 ALIAJE METALICE DE POTASIU, LICHIDE
1421 ALIAJE DE METALE ALCALINE, LICHIDE N.S.A.
1422 ALIAJE DE POTASIU ŞI SODIU, LICHIDE
3148 LICHID HIDROREACTIV, N.S.A.
3398 SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ LICHIDĂ, HIDROREACTIVĂ
W1
1390 AMIDE DE METALE ALCALINE 3401 AMALGAM DE METALE ALCALINE, SOLID | |||
solide | W2a | 3402 3170 | AMALGAM DE METALE ALCALINO-PĂMÂNTOASE, SOLID PRODUSE DERIVATE DIN ELABORAREA ALUMINIULUI, sau |
3170 | PRODUSE DERIVATE DIN RETOPIREA ALUMINIULUI | ||
3403 | ALIAJE METALICE DE POTASIU, SOLIDE | ||
3404 | ALIAJE METALICE DE POTASIU ŞI SODIU, SOLIDE | ||
1393 | ALIAJE LICHIDE DE METALE ALCALINO-PĂMÂNTOASE, N.S.A. | ||
1409 | HIDRURI METALICE HIDROREACTIVE, N.S.A. | ||
3208 | SUBSTANŢĂ METALICĂ HIDROREACTIVĂ, N.S.A | ||
3395 | SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, SOLIDĂ, HIDROREACTIVĂ | ||
2813 | SOLID HIDROREACTIV, N.S.A. |
3292 ACUMULATORI CU SODIU sau
3292 ELEMENTE DE ACUMULATORI CU SODIU
W3
3399 SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, LICHIDĂ, HIDROREACTIVĂ, INFLAMABILĂ
WF1
3132 SOLID HIDROREACTIV, INFLAMABIL, N.S.A. (neadmis la transport, vezi 2.2.43.2)
3396 SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, SOLIDĂ, HIDROREACTIVĂ, INFLAMABILĂ
WF2
3397 | SUBSTANŢĂ ORGANOMETALICĂ, SOLIDĂ, HIDROREACTIVĂ, CU AUTOÎNCĂLZIRE |
3209 | SUBSTANŢĂ METALICĂ HIDROREACTIVĂ, CE SE AUTO- |
3135 | ÎNCĂLZEŞTE, N.S.A SOLID HIDROREACTIV, CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, N.S.A. |
(neadmis la transport, vezi punctul 2.2.43.2) |
WSb
3133 SOLID HIDROREACTIV, COMBURANT, N.S.A. (neadmis la transport, vezi 2.2.43.2)
WO
3130 LICHID HIDROREACTIV, TOXIC, N.S.A.
WT1
3134 SOLID HIDROREACTIV, TOXIC, N.S.A.
WT2
3129 LICHID HIDROREACTIV, COROZIV, N.S.A.
WC1
3131 SOLID HIDROREACTIV, COROZIV, N.S.A.
WC2
2988 CLOROSILANI HIDROREACTIVI, INFLAMABILI, COROZIVI, N.S.A.
(Nu există o altă rubrică colectivă care să poarte acest cod de clasificare; dacă este cazul, se clasifică sub o rubrică colectivă ce poartă un cod de clasificare determinat după tabelul cu preponderenţa de periculozitate de la 2.1.3.10)
WFCC
a Metalele şi aliajele de metale care, în contact cu apa, nu degajă gaze inflamabile, nu sunt piroforice sau cu auto-încălzire, dar care sunt uşor inflamabile, sunt substanţe din clasa 4.1. Metalele alcalino-pământoase şi aliajele de metale alcalino-pământoase sub formă piroforică sunt substanţe din clasa 4.2. Pulberea şi pudra de metale în stare piroforică sunt substanţe din clasa 4.2. Metalele şi aliajele de metale în stare piroforică sunt substanţe din clasa 4.2. Combinaţiile de fosfor cu metale grele, cum ar fi fierul, cuprul etc. nu sunt supuse prescripţiilor ADR.
b Metalele şi aliajele de metale în stare piroforică sunt substanţe din clasa 4.2.
c Clorosilanii cu punct de aprindere mai mic de 23 0C şi care, în contact cu apa, nu degajă gaze inflamabile, sunt substanţe din clasa 3. Clorosilanii care au un punct de aprindere egal sau mai mare de 23 0C şi care, în contact cu apa, nu degajă gaze inflamabile, sunt substanţe din clasa 8.
2.2.51 Clasa 5.1 Substanţe comburante
2.2.51.1 Criterii
2.2.51.1.1 Denumirea de clasa 5.1 acoperă substanţele care, fără a fi în mod necesar combustibile ele însele, pot, în general, prin cedare de oxigen, să provoace sau să favorizeze combustia altor substanţe şi a obiectelor ce conţin astfel de substanţe.
2.2.51.1.2 Substanţele din clasa 5.1 şi obiectele ce conţin astfel de substanţe se subîmpart după cum urmează: O Substanţe comburante fără risc subsidiar sau obiecte care conţin astfel de substanţe:
O1 Lichide;
O2 Solide;
O3 Obiecte;
OF Substanţe solide, comburante, inflamabile;
OS Substanţe solide comburante, predispuse la ardere spontană;
OW Substanţe solide comburante care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile; OT Substanţe comburante toxice:
OT1 Lichide;
OT2 Solide;
OC Substanţe comburante corosive: OC1 Lichide;
OC2 Solide;
OTC Substanţe comburante toxice, corosive.
2.2.51.1.3 Substanţele şi obiectele încadrate în clasa 5.1 sunt listate în tabelul A din capitolul 3.2. Cele care nu sunt menţionate nominal în respectivul tabel, pot fi încadrate la rubrica corespunzătoare de la 2.2.51.3, conform dispoziţiilor capitolului 2.1, pe baza încercărilor, modurilor de operare şi criteriilor din paragrafele de la
2.2.51.1.6 la 2.2.51.1.9 de mai jos şi din secţiunea 34.4 a celei de-a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii. În cazul apariţiei unor divergenţe între rezultatele încercărilor şi informaţiile oferite de experienţă, raţionamentul bazat pe aceasta din urmă trebuie să prevaleze asupra rezultatelor încercărilor.
2.2.51.1.4 Atunci când substanţele din clasa 5.1, ca urmare a adăugărilor, trec în alte categorii de periculozitate decât cele cărora le aparţin substanţele menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, aceste amestecuri sau soluţii trebuie să fie atribuite rubricilor de care aparţin pe baza gradului lor real de periculozitate.
NOTA: Pentru clasificarea soluţiilor şi amestecurilor (cum ar fi preparatele şi deşeurile), vezi de asemenea 2.1.3).
2.2.51.1.5 Pe baza procedurilor de încercare conform secţiunii 34.4 a celei de-a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii şi a paragrafelor de la 2.2.51.1.6 la 2.2.51.1.9, se poate determina, de asemenea, dacă natura unei substanţe menţionate nominal este astfel încât respectiva substanţă nu este supusă prescripţiilor pentru prezenta clasă.
Substanţe solide comburante Clasificare
2.2.51.1.6 Atunci când substanţele care nu sunt menţionate nominal în tabelul A din cap. 3.2 sunt atribuite uneia din rubricile listate la 2.2.51.3 pe baza procedurii de încercare conform secţiunii 33.4.1 a celei de a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii, trebuie aplicate următoarele criterii:
O substanţă este încadrată în clasa 5.1 dacă, în amestec de 4/1 sau 1/1 (masă) cu celuloză, se inflamează sau arde, sau are o durată medie de combustie egală sau mai mică decât cea a unui amestec de bromat de potasiu şi celuloză de 3/7 (masă).
Încadrarea în grupe de ambalare
2.2.51.1.7 Substanţele solide comburante, clasificate la diversele rubrici ale tabelului A din capitolul 3.2, trebuie să fie încadrate în grupele de ambalare I, II sau III pe baza procedurilor de încercare din secţiunea 33.4.1 a celei de a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii, conform următoarelor criterii:
a) Grupa de ambalare I: orice substanţă care, în amestec de 4/1 sau 1/1 (în masă) cu celuloza are o durată medie de combustie egală sau mai mică decât cea a unui amestec de bromat de potasiu şi celuloză de 3/2 (în masă);
b) Grupa de ambalare II: orice substanţă care, în amestec de 4/1 sau 1/1 (în masă) cu celuloza are o
durată medie de combustie egală sau mai mică decât durata medie de combustie a unui amestec de bromat de potasiu şi celuloză de 2/3 (în masă) şi care nu satisface criteriile de clasificare în grupa de ambalare I;
c) Grupa de ambalare III: orice substanţă care, în amestec de 4/1 sau 1/1 cu celuloza (în masă) are o durată medie de combustie egală sau mai mică decât durata medie de combustie a unui amestec de bromat de potasiu şi celuloză de 3/7 (în masă) şi care nu satisface criteriile de clasificare în grupele de ambalare I şi II.
Substanţe lichide comburante Clasificare
2.2.51.1.8 Atunci când substanţele ce nu sunt menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2 sunt atribuite uneia din rubricile listate la 2.2.51.3 pe baza procedurii de încercare conform secţiunii 34.4.2 a celei de-a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii, trebuie aplicate următoarele criterii:
O substanţă lichidă este încadrată în clasa 5.1 dacă, în amestec de 1/1 (în masă) cu celuloza, are o creştere a presiunii de cel puţin 2070 kPa (presiune manometrică) şi un timp mediu de creştere a presiunii egal sau mai mic decât cel al unui amestec 1/1(în masă) de acid nitric în soluţie apoasă 65 % şi celuloză.
Încadrarea în grupe de ambalare
2.2.51.1.9 Substanţele solide comburante clasificate la diversele rubrici ale tabelului A din capitolul 3.2 trebuie să fie încadrate în grupele de ambalare I, II sau III pe baza procedurilor de încercare din secţiunea 34.4.2 a celei de- a treia Părţi a Manualului de încercări şi criterii, conform următoarelor criterii:
a) Grupa de ambalare I: orice substanţă care, în amestec de 1/1 (în masă) cu celuloza, se aprinde spontan, sau are o durată medie de creştere a presiunii mai mică decât cea a unui amestec 1/1 (în masă) de acid percloric 50% şi celuloză;
b) Grupa de ambalare II: orice substanţă care, în amestec de 1/1 (masă) cu celuloză, are o durată medie de creştere a presiunii mai mică sau egală cu cea a unui amestec de 1/1 (masă) de clorat de sodiu în soluţie apoasă 40% şi celuloză şi care nu îndeplineşte criteriile de clasificare ale grupei de ambalare I;
c) Grupa de ambalare III: orice substanţă care, în amestec 1/1 (masă) cu celuloză are o durată medie de creştere a presiunii mai mică sau egală cu cea a unui amestec de 1/1 (masă) de acid nitric în soluţie apoasă 65% şi celuloză şi care nu îndeplineşte criteriile de clasificare ale grupelor de ambalare I şi II.
2.2.51.2 Substanţe neadmise la transport
2.2.51.2.1 Substanţele instabile din punct de vedere chimic din clasa 5.1 nu sunt admise la transport, în afara cazului în care au fost luate măsurile necesare pentru a împiedica descompunerea sau polimerizarea lor periculoasă în timpul transportului. În acest scop, trebuie avut grijă, în special, ca recipientele şi cisternele să nu conţină substanţe ce ar putea favoriza aceste reacţii.
2.2.51.2.2 Următoarele substanţe şi amestecuri nu sunt admise la transport:
- Substanţele solide comburante, ce se auto-încălzesc, încadrate la Nr. ONU 3100, substanţele solide comburante, hidroreactive, încadrate la Nr. ONU 3121 şi substanţele solide comburante, inflamabile, încadrate la Nr. ONU 3137, în afara cazului că acestea corespund prescripţiilor referitoare la clasa 1 (vezi de asemenea 2.1.3.7);
- Peroxidul de hidrogen nestabilizat sau peroxidul de hidrogen în soluţie apoasă, nestabilizată, ce conţine peste 60 % peroxid de hidrogen;
- Tetranitrometanul ce conţine impurităţi combustibile;
- Soluţiile de acid percloric ce conţin peste 72 % (masă) acid sau amestecurile de acid percloric cu orice alt lichid în afara apei;
Soluţiile de acid cloric ce conţin mai mult de 10 % acid cloric, sau amestecurile de acid cloric cu orice lichid în afara apei.
- Compuşii halogenaţi ai fluorului, alţii decât Nr. ONU 1745 PENTAFLUORURĂ DE BROM, 1746 TRIFLUORURĂ DE BROM şi 2495 PENTAFLUORURĂ DE IOD din clasa 5.1, precum şi Nr. ONU 1749 TRIFLUORURĂ DE CLOR şi 2548 PENTAFLUORURĂ DE CLOR din clasa 2;
- Cloratul de amoniu şi soluţiile sale apoase, precum şi amestecurile unui clorat cu o sare de amoniu;
- Cloritul de amoniu şi soluţiile sale apoase, precum şi amestecurile unui clorit cu o sare de amoniu;
- Amestecurile de hipoclorit cu o sare de amoniu.
- Bromatul de amoniu şi soluţiile sale apoase, precum şi amestecurile unui bromat cu o sare de amoniu;
- Permanganatul de amoniu şi soluţiile sale apoase, precum şi amestecurile unui permanganat cu o sare de amoniu;
- Nitratul de amoniu ce conţine peste 0,2 % substanţe combustibile (inclusiv orice substanţă organică exprimată în echivalent carbon), în afara cazului în care acesta intră în compoziţia unei substanţe sau a unui obiect din clasa 1;
- Îngrăşămintele ce conţin nitrat de amoniu (pentru determinarea conţinutului de nitrat de amoniu trebuie calculaţi ca nitrat de amoniu toţi ionii de nitraţi pentru care este prezent în amestec un echivalent molecular de ioni de amoniu) sau un conţinut de substanţe combustibile mai mare decât valorile indicate în dispoziţia specială 307, cu excepţia condiţiilor aplicabile clasei 1;
- Nitritul de amoniu şi soluţiile sale apoase, precum şi amestecurile unui nitrit anorganic cu o sare de amoniu;
- Amestecurile de nitrat de potasiu, nitrit de sodiu şi o sare de amoniu.
Substanţe
comburante
lichide
O1
Fără risc subsidiar
Solide
O2
O
Obiecte O3
Solide, inflamabile OF
lichide
OT1
Toxice
OT
solide
OT2
lichide
OC
Corosive
OC
solide
OC2
Toxice, corosive OTC
2.2.51.3 Lista rubricilor colective
3210
CLORAŢI ANORGANICI ÎN SOLUŢIE APOASĂ, N.S.A.
3211
PERCLORAŢI ANORGANICI ÎN SOLUIE APOASĂ, N.S.A
3213
BROMAŢI ANORGANICI ÎN SOLUŢIE APOASĂ, N.S.A
3214
PERMANGANAŢI ANORGANICI ÎN SOLUŢIE APOASĂ, N.S.A.
3216
PERSULFAŢI ANORGANICI ÎN SOLUŢIE APOASĂ, N.S.A.
3218
NITRAŢI ANORGANICI ÎN SOLUŢIE APOASĂ, N.S.A.
3219
NITRAŢI ANORGANICI ÎN SOLUŢIE APOASĂ, N.S.A.
3139
LICHID COMBURANT, N.S.A.
1450
BROMAŢI ANORGANICI, N.S.A.
1461
CLORAŢI ANORGANICI, N.S.A.
1462
CLORIŢI ANORGANICI, N.S.A
1477
NITRAŢI ANORGANICI, N.S.A.
1481
PERCLORAŢI ANORGANICI, N.S.A
1482
PERMANGANAŢI ANORGANICI, N.S.A.
1483
PEROXIZI ANORGANICI, N.S.A.
2627
NITRIŢI ANORGANICI, N.S.A.
3212
HIPOCLORIŢI ANORGANCI, N.S.A.
3215
PERSULFAŢI ANORGANICI, N.S.A.
1479
SOLID COMURANT, N.S.A.
3356
GENERATOR CHIMIC DE OXIGEN
3137
SOLID COMBURANT, INFLAMABIL, N.S.A (neadmis la transport;
vezi 2.2.51.2)
Solide, ce se auto-încălzesc
OS
3100 SOLID COMBURANT, CE SE AUTO-ÎNCĂLZEŞTE, N.S.A
(neadmis la transport; vezi 2.2.51.2)
Solide, autoreactive
OW
3121 SOLID COMBURANT, HIDROREACTIV, N.S.A (neadmis la
transport; vezi 2.2.51.2)
3099 LICHID COMBURANT, TOXIC, N.S.A.
3087 SOLID COMBURANT, TOXIC, N.S.A.
3098 LICHID COMBURANT, COROSIV, N.S.A.
1
3085 SOLID COMBURANT, COROSIV, N.S.A.
(Nu există nici o rubrică colectivă cu acest cod de clasificare; dacă este cazul, se clasifică sub o rubrică colectivă care are un cod de clasificare ce se determină conform tabelului de ordine a preponderenţei caracteristicilor de periculozitate de la 2.1.3.10)
2.2.52 Clasa 5.2 Peroxizi organici
2.2.52.1 Criterii
2.2.52.1.1 Denumirea clasei 5.2 acoperă peroxizii organici şi preparatele de peroxizi organici.
22.52.1.2 Substanţele din clasa 5.2 se subîmpart după cum urmează: P1 Peroxizi organici, care nu necesită reglarea temperaturii; P2 Peroxizi organici care necesită reglarea de temperatură.
Definiţie
2.2.52.1.3 Peroxizii organici sunt substanţe organice ce conţin structura bivalentă −O−O− şi pot fi consideraţi derivaţi ai peroxidului de hidrogen, în care unul sau doi atomi de hidrogen au fost înlocuiţi prin radicali organici.
Proprietăţi
22.52.1.4 Peroxizii organici sunt predispuşi la descompunere exotermică la o temperatură normală sau ridicată. Descompunerea se poate amorsa sub efectul căldurii, al frecării, al şocului, sau al contactului cu impurităţi (acizi, compuşi ai metalelor grele, amine etc.). Viteza de descompunere creşte odată cu temperatura şi variază în funcţie de compoziţia peroxidului. Descompunerea poate antrena după sine o degajare de vapori sau de gaze inflamabile sau nocive. În cazul anumitor peroxizi organici, este obligatorie o reglare a temperaturii în timpul transportului. Anumiţi peroxizi se pot descompune producând o explozie, mai ales în spaţii închise. Această caracteristică poate fi modificată prin adăugarea de diluanţi sau prin utilizarea de ambalaje adecvate. Numeroşi peroxizi organici ard rapid. Trebuie evitat orice contact al peroxizilor organici au ochii. Anumiţi peroxizi pot provoca leziuni grave ale corneei, chiar după un contact scurt, sau pot avea efecte corosive asupra pielii.
NOTĂ: Metodele de încercare pentru determinarea inflamabilităţii peroxizilor organici sunt descrise în sub- secţiunea 32.4 a celei de-a treia părţi a Manualului de încercări şi criterii. Este recomandabilă, pentru peroxizii organici ce pot reacţiona violent atunci când sunt încălziţi, determinarea punctului lor de aprindere, folosind eşantioane de mici dimensiuni, conform descrierii din standardul internaţional ISO 3679:1983.
Clasificare
2.2.52.1.5 Orice peroxid organic se presupune a fi încadrat în clasa 5.2, în afara cazului în care preparatul de peroxid organic:
a) nu conţine peste 1% oxigen activ pentru maximum 1% peroxid de hidrogen;
b) nu conţine peste 0,5% oxigen activ pentru mai mult de 1% dar cel mult 7% peroxid de hidrogen.
NOTĂ: Conţinutul de oxigen activ (în %) al unui preparat de peroxid organic este dat de formula:
16 x (ni x ci/mi)
unde:
ni = numărul de grupări peroxi pe moleculă al peroxidului organic ”i”; ci = concentraţia (% masă) de peroxid organic ”i”; şi
mi = masa moleculară a peroxidului organic ”i”.
2.2.52.1.6 Peroxizii organici sunt clasificaţi în şapte tipuri, conform gradului de periculozitate pe care îl prezintă. Tipurile variază de la tipul A, care nu este admis la transport în ambalajul în care a fost supus la încercare, până la tipul G, care nu este supus prescripţiilor ce se aplică peroxizilor organici din clasa 5.2. Clasificarea tipurilor de la B la F este legată direct de cantitatea maximă de substanţă autorizată pe colet. Principiile ce trebuie aplicate pentru clasificarea substanţelor care nu figurează la 2.2.52.4 sunt expuse în Partea II a Manualului de încercări şi criterii.
2.2.52.1.7 Peroxizii organici care au fost deja clasificaţi al căror transport în ambalaje este deja autorizat, sunt listaţi la 2.2.52.4, cei care sunt admişi pentru transport în RMV-uri sunt listaţi la 4.1.4.2, instrucţiunea de ambalare IBC520 şi cei care sunt admişi pentru transport în cisterne conform capitolelor 4.2 şi 4.3 sunt listaţi la 4.2.5.2, instrucţiunea pentru cisterne mobile T23. Fiecare substanţă autorizată listată este alocată unei rubrici generice din tabelul A (Nr. ONU 3101 până la 3120), cu indicarea riscurilor subsidiare şi a observaţiilor utile pentru transportul acestor substanţe.
Aceste rubrici colective precizează:
- tipul (de la B la F), (vezi 2.2.52.1.6 de mai sus);
- starea fizică (lichidă/solidă); şi
- reglarea temperaturii, dacă este cazul, vezi paragrafele de la 2.2.52.1.15 la 2.2.52.1.18 de mai jos.
Amestecurile acestor preparate pot fi asimilate celui mai periculos tip de peroxid organic ce intră compoziţia lor şi trebuie transportate în condiţiile prevăzute pentru acel tip. Totuşi, deoarece doi compuşi stabili pot forma un amestec mai puţin stabil la căldură, trebuie determinată temperatura de descompunere auto-accelerată (TDAA) a amestecului şi, dacă este necesar, temperatura de reglare şi temperatura critică, calculate pornind de la TDAA, conform 2.2.52.1.16.
2.2.52.1.8 Clasificarea peroxizilor organici nelistaţi la 2.2.52.4, sau la 4.1.4.2, instrucţiunea de ambalare IBC520 sau la 4.2.5.2, instrucţiunea de ambalare în cisterne mobile T23 şi încadrarea lor într-o rubrică colectivă, trebuie efectuate de către autoritatea competentă din ţara de origine. Declaraţia de autorizare trebuie să indice clasificarea şi condiţiile de transport aplicabile. Dacă ţara de origine nu este Parte contractantă a ADR, clasificarea şi condiţiile de transport trebuie recunoscute de către autoritatea competentă a primei ţări Parte contractantă a ADR implicată în transport.
2.2.52.1.9 Eşantioanele de peroxizi organici sau preparatele sau amestecurile de peroxizi organici ce nu figurează la 2.2.52.4, pentru care nu se dispune de informaţii complete şi care trebuie transportate pentru încercări sau evaluări suplimentare, trebuie încadrate într-una din rubricile pentru peroxizii organici de tip C, în următoarele condiţii:
- conform informaţiilor disponibile, eşantionul să nu fie mai periculos decât peroxizii organici de tip B;
- eşantionul să fie ambalat conform metodei de ambalare OP2 şi cantitatea pe unitatea de transport să se limiteze la 10 kg;
- conform datelor disponibile, temperatura de reglare, dacă este cazul, să fie suficient de joasă pentru a împiedica orice descompunere periculoasă şi suficient de ridicată pentru a împiedica orice separare periculoasă a fazelor.
Desensibilizarea peroxizilor organici
2.2.52.1.10 Pentru a asigura siguranţa în timpul transportului peroxizilor organici, aceştia sunt adesea desensibilizaţi prin adăugarea de substanţe organice lichide sau solide, substanţe anorganice solide, sau apă. Atunci când este stipulat un procentaj de substanţă, este vorba de un procentaj de masă, rotunjit la cea mai apropiată unitate. În general, desensibilizarea trebuie să fie astfel încât, în cazul unei scurgeri accidentale, peroxidul organic să nu se poată concentra într-o cantitate periculoasă.
2.2.52.1.11 În afara unei indicaţii contrare, pentru un anumit preparat de peroxid organic, trebuie aplicate următoarele definiţii pentru diluanţii utilizaţi pentru desensibilizare:
- diluanţii de tip A sunt lichide organice compatibile cu peroxidul organic şi care au un punct de fierbere de cel puţin 150 0C. Diluanţii de tip A pot fi folosiţi pentru desensibilizarea tuturor peroxizilor organici;
- diluanţii de tip B sunt lichide organice compatibile cu peroxidul organic şi care au un punct de fierbere mai mic de 150 0C, dar nu mai mic de 60 0C şi un punct de aprindere de cel puţin 5 0C.
Diluanţii de tip B pot fi utilizaţi pentru desensibilizarea oricărui peroxid organic, cu condiţia ca punctul de fierbere al lichidului să fie cu cel puţin 60 0C mai ridicat decât TDAA într-un colet de 50 kg.
2.2.52.1.12 Alţi diluanţi, în afara celor de tipurile A şi B, pot fi adăugaţi în preparatele de peroxizi organici enumeraţi la 2.2.52.4, cu condiţia de a fi compatibili. Totuşi, înlocuirea, parţială sau totală, a unui diluant de tip A sau B cu un alt diluant cu proprietăţi diferite necesită o nouă evaluare a preparatului conform procedurii normale de clasificare pentru clasa 5.2.
2.2.52.1.13 Apa poate fi utilizată pentru desensibilizarea peroxizilor organici listaţi la 2.2.52.4 sau în decizia autorităţii competente conform 1.1.51.1.8 de mai sus ca fiind „cu apă” sau ca „dispersie stabilă în apă”. Eşantioanele şi preparatele de peroxizi organici care nu sunt listate la 2.2.52.4 pot fi de asemenea desensibilizate cu apă, cu condiţia ca prescripţiile de 2.2.52.1.9 de mai sus să fie îndeplinite.
2.2.52.1.14 Substanţele solide organice şi anorganice pot fi folosite pentru desensibilizarea peroxizilor organici, cu condiţia de a fi compatibili. Prin substanţe compatibile lichide sau solide, se înţeleg cele care nu alterează nici stabilitatea termică, nici tipul de periculozitate al preparatului.
Prescripţii referitoare la reglarea temperaturii
2.2.52.1.15 Anumiţi peroxizi organici nu pot fi transportaţi decât în condiţiile reglării temperaturii. Temperatura de reglare este temperatura maximă la care peroxidul organic poate fi transportat în condiţii de siguranţă. Se porneşte de la ipoteza că temperatura din imediata vecinătate a coletului nu depăşeşte 55 0C decât pentru o perioadă relativ scurtă în 24 ore. În cazul defectării sistemului de reglare, ar putea fi necesară aplicarea procedurilor de urgenţă. Temperatura critică este temperatura la care aceste proceduri trebuie puse în aplicare.
2.2.52.1.16 Temperatura de reglare şi temperatura critică sunt calculate (vezi tabelul 1) pornind de la TDAA, care este definită ca fiind cea mai joasă temperatură la care se poate produce o descompunere auto-accelerată pentru o substanţă din ambalajul utilizat în timpul transportului. TDAA trebuie determinată pentru a se decide dacă o substanţă trebuie supusă reglării temperaturii în timpul transportului. Prescripţiile pentru determinarea TDAA se găsesc în Manualul de încercări şi criterii, Partea II, secţiunea 20, sub-secţiunea 28.4
Tabelul 1
Determinarea temperaturii de reglare şi a temperaturii critice
Tipul de recipient
TDAAa
Temperatura de reglare
Temperatura critică
Ambalaje simple şi RMV
≤ 20 0C
20 0C sub TDAA
10 0C sub TDAA
> 20 0C < 35 0C
15 0C sub TDAA
10 0C sub TDAA
> 35 0C
10 0C sub TDAA
5 0C sub TDAA
Cisterne
≤ 50 0C
10 0C sub TDAA
5 0C sub TDAA
a TDAA a substanţei aşa cum este ambalată pentru transport.
2.2.52.1.17 Următorii peroxizi organici sunt supuşi reglării temperaturii în timpul transportului:
- peroxizii organici de tipurile B şi C având o TDAA ≤ 50 0C;
- peroxizii organici de tip D, ce manifestă un efect mediu în timpul încălzirii în spaţii închise şi având o TDAA ≤ 50 0C, sau ce manifestă în efect slab sau nici un efect la încălzirea în spaţii închise şi având o TDAA ≤ 45 0C; şi
- peroxizii organici de tipurile E şi F având o TDAA ≤ 45 0C.
2.2.52.1.18 Temperatura de reglare, precum şi temperatura critică, dacă este cazul, sunt indicate la 2.2.52.4. Temperatura reală de transport poate fi inferioară temperaturii de reglare, dar trebuie fixată astfel încât să se evite o separare periculoasă a fazelor.
2.2.52.2 Substanţe neadmise la transport
Peroxizii organici de tip A nu sunt admişi la transport în condiţiile clasei 5.2 (vezi 20.4.3 a) din Partea II a
Manualului de încercări şi criterii).
Peroxizi organici
Care nu necesită P1 reglarea temperaturii
Care necesită
reglarea temperaturii P2
PEROXID ORGANIC TIP A, LICHID
neadmise la transport, vezi 2.2.52.2
PEROXID ORGANIC TIP A, SOLID
3101
PEROXID ORGANIC TIP B, LICHID
3102
PEROXID ORGANIC TIP B, SOLID
3103
PEROXID ORGANIC TIP C, LICHID
3104
PEROXID ORGANIC TIP C, SOLID
3105
PEROXID ORGANIC TIP D, LICHID
3106
PEROXID ORGANIC TIP D, SOLID
3107
PEROXID ORGANIC TIP E, LICHID
3108
PEROXID ORGANIC TIP E, SOLID
3109
PEROXID ORGANIC TIP F, LICHID
3110
PEROXID ORGANIC TIP F, SOLID
PEROXID ORGANIC TIP G, LICHID PEROXID ORGANIC TIP G, SOLID
nespuse prescripţiilor aplicabile clasei 5.2, vezi 2.2.52.1.6
2.2.52.3 Lista rubricilor colective
3111
PEROXID ORGANIC TIP B, LICHID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3112
PEROXID ORGANIC TIP B, SOLID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3113
PEROXID ORGANIC TIP C, LICHID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3114
PEROXID ORGANIC TIP C, SOLID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3115
PEROXID ORGANIC TIP D, LICHID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3116
PEROXID ORGANIC TIP D, SOLID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3117
PEROXID ORGANIC TIP E, LICHID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3118
PEROXID ORGANIC TIP E, SOLID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3119
PEROXID ORGANIC TIP F, LICHID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
3120
PEROXID ORGANIC TIP F, SOLID, CU REGULARIZAREA TEMPERATURII
2.2.52.4 Lista peroxizilor organici deja clasificaţi
NOTĂ: În coloana „Metodă de ambalare”, codurile „OP1” până la „OP8”, se referă la metodele de ambalare ale instrucţiunii de ambalare P520 de la 4.1.4.1 (a se vedea şi 4.1.7.1). Peroxizii organici de transportat trebuie să îndeplinească condiţiile de clasificare, temperatură de reglare şi temperatură critică (derivate din TDAA), aşa cum sunt indicate. Pentru substanţele al căror transport este autorizat în RMV-uri, a se vedea 4.1.4.2, instrucţiunea de ambalare IBC520, şi pentru cele al căror transport este autorizat în cisterne conform capitolelor 4.2.şi 4.3, a se vedea 4.2.5.2, instrucţiunea de ambalare în cisterne mobile T23.
2.2.52.4 Lista peroxizilor organici deja clasificaţi
PEROXID ORGANIC | Concen -traţie (%) | Diluan t tip A (%) | Dilua nt tip B (% 1)) | Substanţe solide inerte (%) | Apă (%) | Metodă de ambalare | Temperatur ă de reglare (0C) | Temperat ură critică (0C) | Nr. ONU (rubric ă generi că) | Riscuri subsidiar e şi observaţii |
ACID CLORO-3 PEROXIBENZOIC | > 57-86 | ≥14 | OP1 | 3102 | 3) | |||||
˝ | ≤ 57 | ≥ 3 | OP7 | 3106 | ||||||
˝ | ≤ 77 | ≥ 6 | OP7 | 3106 | ||||||
ACID PEROXIACETIC, TIP D, stabilizat | ≤ 43 | OP7 | 3105 | 13), 14), 19) | ||||||
ACID PEROXIACETIC, TIP E, stabilizat | ≤ 43 | OP8 | 3107 | 13), 15), 19) | ||||||
ACID PEROXIACETIC, TIP F, stabilizat | ≤ 43 | OP8 | 3109 | 13), 16), 19) | ||||||
ACID PEROXILAURIC | ≤ 100 | OP8 | + 35 | + 40 | 3118 | |||||
BUTAN 2,2-DI- (terţ-BUTILPEROXI) | ≤ 52 | ≥ 48 | OP6 | 3103 | ||||||
BUTIRAT DE ETIL 3,3 –DI-(terţ-AMILPEROXI) | ≤ 67 | ≥ 33 | OP7 | 3105 | ||||||
BUTIRAT DE ETIL 3,3 –DI-(terţ-BUTILPEROXI) | > 77- 100 | OP5 | 3103 | |||||||
„ | ≤ 77 | ≥ 23 | OP7 | 3105 | ||||||
„ | ≤ 52 | ≥ 48 | OP7 | 3106 | ||||||
terţ-BUTIL PEROXICARBONAT DE STEARIL | ≤ 100 | OP7 | 3106 | |||||||
(terţ-BUTIL-2 PEROXI IZOPROPIL)-1 IZOPROPENIL-3 BENZEN | ≤ 77 | ≥ 23 | OP7 | 3105 | ||||||
˝ | ≤ 42 | ≥ 58 | OP8 | 3108 | ||||||
CARBONAT DE IZOPROPIL ŞI DE PEROXI terţ-AMIL | ≤ 77 | ≥ 23 | OP5 | 3103 | ||||||
CARBONAT DE IZOPROPIL ŞI DE PEROXI terţ-BUTIL | ≤ 77 | ≥ 23 | OP5 | 3103 | ||||||
1,1-DI-(terţ-BUTILPEROXI) CICLOHEXAN | > 80 - 100 | OP5 | 3101 | 3) | ||||||
1,1-DI-(terţ-BUTILPEROXI) CICLOHEXAN | > 52 -80 | ≥ 20 | OP5 | 3103 | ||||||
˝ | > 42 - 52 | ≥ 48 | OP7 | 3105 | ||||||
˝ | ≤ 42 | ≥ 13 | ≥ 45 | OP7 | 3106 | |||||
˝ | ≤ 42 | ≥ 58 | OP8 | 3109 | ||||||
˝ | ≤ 27 | ≥ 25 | OP8 | 3107 | 21) | |||||
1,1-DI-(terţ-BUTILPEROXI) CICLOHEXAN | ≤ 13 | ≥ 13 | ≥ 74 | OP8 | 3109 | |||||
DI -(terţ-BUTILPEROX2- IIZOPROPIL) BENZEN(E) | > 42 - 100 | ≤ 57 | OP7 | 3106 | ||||||
˝ | ≤ 42 | ≥ 58 | except at | 29) | ||||||
DI-(terţ-BUTILPEROXI) -2,2 PROPAN | ≤ 52 | ≥ 48 | OP7 | 3105 | ||||||
˝ | ≤ 42 | ≥ 13 | ≥ 45 | OP7 | 3106 | |||||
DI-(terţ- BUTILPEROXI-CARBONILOXI)-1,6 HEXAN | ≤ 72 | ≥ 28 | OP5 | 3103 | ||||||
DI (terţ-BUTILPEROXI) -1,1- TRIMETIL-3,3,5 CICLOHEXAN | > 90- 100 | OP5 | 3101 | 3) | ||||||
„ | > 57-90 | ≥ 10 | OP5 | 3103 | ||||||
˝ | ≤ 77 | ≥ 23 | OP5 | 3103 | ||||||
˝ | ≤ 57 | ≥ 43 | OP8 | 3110 | ||||||
˝ | ≤ 57 | ≥ 43 | OP8 | 3107 | ||||||
˝ | ≤ 32 | ≥ 26 | ≥ 42 | OP8 | 3107 | |||||
DI-(terţ-BUTILPEROXI) - 4,4 VALERAT DE n- BUTIL |