DECIZIE nr. XXVI din 16 aprilie 2007pentru examinarea recursului în interesul legii, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal sau alte infracţiuni în legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu modificările şi completările ulterioare
EMITENT
  • ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE -
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 14 noiembrie 2007



    Dosar nr. 51/2006Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal sau alte infracţiuni în legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu modificările şi completările ulterioare.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 116 în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal şi alte infracţiuni ce au legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004, competenţa de a le soluţiona revine instanţelor militare în măsura în care se află în curs de judecată la aceste instanţe.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal sau alte infracţiuni având legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004.Astfel, unele instanţe au decis că în asemenea cauze sunt competente să judece instanţele civile, considerând că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004, s-a produs demilitarizarea personalului din sistemul fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor, angajaţii din cadrul acesteia dobândind statutul de funcţionari publici.Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, faţă de dispoziţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi de cele ale art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a altor legi speciale, competenţa de a judeca astfel de cauze revine instanţelor militare în măsura în care se află pe rolul acestora.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.Prin Legea nr. 293/2004 toţi militarii din sistemul penitenciarelor au fost transformaţi în funcţionari publici civili cu statut special.În acest sens, prin art. 2 alin. (2) din legea menţionată s-a prevăzut că "Administraţia Naţională a Penitenciarelor se constituie prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei", iar la art. 3 alin. (1) s-a precizat că "personalul din sistemul administraţiei penitenciare este constituit din funcţionari publici civili cu statut special şi din personal încadrat pe baza contractului individual de muncă".Ca urmare a transformării tuturor militarilor din sistemul fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor în funcţionari publici, prin art. 72 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 293/2004 s-a prevăzut că "gradele militare ale militarilor din penitenciare vor fi echivalate cu gradele profesionale", iar "cadrele militare preluate prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi unităţilor din subordinea acesteia se trec în rezervă, în condiţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi se numesc funcţionari publici în sistemul administraţiei penitenciarelor".Este adevărat că statutul de funcţionari publici atribuit la data constituirii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor militarilor care au făcut parte din Direcţia Generală a Penitenciarelor determină pierderea de către aceştia a calităţii ce atrăgea competenţa instanţelor militare în cazul săvârşirii de infracţiuni.Dar într-o astfel de situaţie instanţa competentă să judece pe militarii care şi-au pierdut această calitate nu poate fi stabilită decât în raport cu modul cum este reglementată aplicarea în timp a legii procesuale penale în materia competenţei după calitatea persoanei.Este de observat că, în această privinţă, competenţa ratione personae este determinată de calitatea avută de autor în momentul săvârşirii infracţiunii, în raport cu condiţiile reglementate în cuprinsul art. 40 din Codul de procedură penală.Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, "când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: lt; lt;a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului gt; gt;, ori lt; lt;b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă gt; gt;".Reiese deci că, în materia competenţei după calitatea persoanei, normele ce o reglementează derogă de la principiul imediatei aplicări a legii procesuale penale, instanţa competentă să judece, ratione personae, fiind determinată în raport cu legea în vigoare la data săvârşirii faptei, iar nu în conformitate cu prevederile legii în vigoare în momentul sesizării.Se impune a se considera incidente prevederile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală şi pentru că Legea nr. 293/2004 nu conţine nicio dispoziţie cu caracter tranzitoriu care să modifice regulile instituite prin norma procesuală penală enunţată.Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că în situaţii similare, determinate de adoptarea Legii nr. 281/2003 prin care au fost reglementate şi anumite schimbări de competenţă, s-a prevăzut la art. IX alin. 4 că toate "cauzele aflate în curs de judecată la instanţele militare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa instanţelor civile, vor continua să fie judecate de instanţele militare, potrivit legii anterioare".Aşa fiind, se impune să se constate că, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni având legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004, competenţa de a judeca revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003, în măsura în care acele cauze au fost înregistrate pe rolul instanţelor militare înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate şi, respectiv, al instanţelor civile dacă procesele au fost înregistrate pe rolul instanţelor militare ulterior.În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul arătat.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Stabilesc că, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004: a) şi înregistrate pe rolul instanţelor militare înaintea actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003; b) şi înregistrate pe rolul instanţelor ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţei civile.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2007.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei__________