DECIZIE nr. 702 din 11 septembrie 2007referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Administraţia finanţelor publice Sector 5, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1). În acest sens, arată că, deşi legea cuprindea în conţinutul său un articol ce prevedea o infracţiune, fapt pentru care adoptarea trebuia să aibă loc cu respectarea procedurii necesare legii organice, în realitate procedura s-a efectuat potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitor la legile ordinare. În opinia sa, calificarea unei legi ca ordinară sau organică se face prin menţiunea ce însoţeşte textul legii la publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Dacă instanţa de contencios constituţional va considera că această menţiune referitoare la art. 76 alin. (2) din Constituţie este o greşeală materială, atunci se va substitui Parlamentului, singurul în măsură să stabilească existenţa unei astfel de erori în cuprinsul unui act pe care l-a adoptat. În sfârşit, arată că legile prin care s-au aprobat ordonanţele de urgenţă de modificare a Codului fiscal au fost legi ordinare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că cerinţa constituţională referitoare la cvorumul necesar adoptării legilor organice a fost întrunită cu prilejul adoptării Codului fiscal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Mihai Doru Băjan cu prilejul soluţionării unei cauze ce are ca obiect cererea prin care se solicită anularea obligaţiilor de plată privind impozitul pe venit.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 571/2003 este neconstituţională, întrucât a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor constituţionale privind procedura de legiferare. În acest sens, arată că, potrivit precizării făcute în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003, legea a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitoare la cvorumul şi numărul de voturi necesare adoptării legilor ordinare, deşi această lege, reglementând în art. 245 infracţiuni şi pedepse, este lege organică în sensul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie şi nu poate fi adoptată decât cu majoritatea de voturi prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Mai arată că o lege organică nu poate fi modificată sau completată decât prin acte normative de aceeaşi forţă juridică. Astfel, dacă Legea nr. 571/2003 este neconstituţională, sunt neconstituţionale şi toate celelalte acte normative care au modificat-o ori au completat-o ulterior.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. Astfel, consideră că menţiunea din Monitorul Oficial în sensul că legea a fost adoptată în condiţiile prevăzute de art.76 alin. (2) din Constituţie reprezintă o eroare materială. În acest sens, arată că în realitate, la votul final exprimat pentru adoptarea legii, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor, s-a realizat majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea unei legi organice.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă întrucât reglementarea din Codul fiscal prin care sunt prevăzute infracţiuni şi se instituie pedepse nu este aplicabilă autorului excepţiei.Avocatul Poporului consideră că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale, având în vedere că legile în materie fiscală, potrivit art. 73 din Constituţie, nu fac obiectul domeniului legilor organice, iar art. 245, prin care erau reglementate infracţiuni, a fost abrogat prin Legea nr. 494/2004, care a introdus în Legea nr. 571/2003 un titlu nou pentru reglementarea infracţiunilor la regimul fiscal. Această lege a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.În opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii nr. 571/2003 rezultă din încălcarea, la adoptarea acesteia, a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie referitoare la domeniile care se reglementează prin legi organice, respectiv la majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legilor organice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) şi nici în temeiul vreunei alte prevederi constituţionale. În acelaşi timp, Curtea observă că reglementarea infracţiunilor şi pedepselor aplicabile faptelor penale aparţine domeniului legii organice şi poate fi adoptată numai cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie.Îndeplinirea cerinţelor constituţionale referitoare la legiferare trebuie raportată la conţinutul normativ al legii la data adoptării ei şi la numărul de voturi favorabil exprimate.Analizând în continuare respectarea cerinţelor constituţionale la data adoptării Legii nr. 571/2003, în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine, în acord cu soluţia pronunţată prin Decizia nr. 26 din 7 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, că pentru calificarea unei legi ca fiind organică sau ordinară nu este determinantă menţiunea făcută în Monitorul Oficial al României, în care se publică legea, cu privire la condiţiile în care aceasta a fost adoptată, fiind mai importantă majoritatea de voturi înregistrată la data votului final asupra legii. Într-adevăr, singura cerinţă constituţională în ceea ce priveşte legalitatea adoptării unei legi organice este aceea de a se adoptă "cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere".Curtea constată că, la data adoptării Codului fiscal, devenită Legea nr. 571/2003, a fost îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea__________
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Administraţia finanţelor publice Sector 5, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1). În acest sens, arată că, deşi legea cuprindea în conţinutul său un articol ce prevedea o infracţiune, fapt pentru care adoptarea trebuia să aibă loc cu respectarea procedurii necesare legii organice, în realitate procedura s-a efectuat potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitor la legile ordinare. În opinia sa, calificarea unei legi ca ordinară sau organică se face prin menţiunea ce însoţeşte textul legii la publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Dacă instanţa de contencios constituţional va considera că această menţiune referitoare la art. 76 alin. (2) din Constituţie este o greşeală materială, atunci se va substitui Parlamentului, singurul în măsură să stabilească existenţa unei astfel de erori în cuprinsul unui act pe care l-a adoptat. În sfârşit, arată că legile prin care s-au aprobat ordonanţele de urgenţă de modificare a Codului fiscal au fost legi ordinare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că cerinţa constituţională referitoare la cvorumul necesar adoptării legilor organice a fost întrunită cu prilejul adoptării Codului fiscal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Mihai Doru Băjan cu prilejul soluţionării unei cauze ce are ca obiect cererea prin care se solicită anularea obligaţiilor de plată privind impozitul pe venit.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 571/2003 este neconstituţională, întrucât a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor constituţionale privind procedura de legiferare. În acest sens, arată că, potrivit precizării făcute în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003, legea a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, referitoare la cvorumul şi numărul de voturi necesare adoptării legilor ordinare, deşi această lege, reglementând în art. 245 infracţiuni şi pedepse, este lege organică în sensul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie şi nu poate fi adoptată decât cu majoritatea de voturi prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Mai arată că o lege organică nu poate fi modificată sau completată decât prin acte normative de aceeaşi forţă juridică. Astfel, dacă Legea nr. 571/2003 este neconstituţională, sunt neconstituţionale şi toate celelalte acte normative care au modificat-o ori au completat-o ulterior.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. Astfel, consideră că menţiunea din Monitorul Oficial în sensul că legea a fost adoptată în condiţiile prevăzute de art.76 alin. (2) din Constituţie reprezintă o eroare materială. În acest sens, arată că în realitate, la votul final exprimat pentru adoptarea legii, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor, s-a realizat majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea unei legi organice.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă întrucât reglementarea din Codul fiscal prin care sunt prevăzute infracţiuni şi se instituie pedepse nu este aplicabilă autorului excepţiei.Avocatul Poporului consideră că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale, având în vedere că legile în materie fiscală, potrivit art. 73 din Constituţie, nu fac obiectul domeniului legilor organice, iar art. 245, prin care erau reglementate infracţiuni, a fost abrogat prin Legea nr. 494/2004, care a introdus în Legea nr. 571/2003 un titlu nou pentru reglementarea infracţiunilor la regimul fiscal. Această lege a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.În opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii nr. 571/2003 rezultă din încălcarea, la adoptarea acesteia, a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie referitoare la domeniile care se reglementează prin legi organice, respectiv la majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legilor organice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) şi nici în temeiul vreunei alte prevederi constituţionale. În acelaşi timp, Curtea observă că reglementarea infracţiunilor şi pedepselor aplicabile faptelor penale aparţine domeniului legii organice şi poate fi adoptată numai cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie.Îndeplinirea cerinţelor constituţionale referitoare la legiferare trebuie raportată la conţinutul normativ al legii la data adoptării ei şi la numărul de voturi favorabil exprimate.Analizând în continuare respectarea cerinţelor constituţionale la data adoptării Legii nr. 571/2003, în raport cu criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine, în acord cu soluţia pronunţată prin Decizia nr. 26 din 7 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, că pentru calificarea unei legi ca fiind organică sau ordinară nu este determinantă menţiunea făcută în Monitorul Oficial al României, în care se publică legea, cu privire la condiţiile în care aceasta a fost adoptată, fiind mai importantă majoritatea de voturi înregistrată la data votului final asupra legii. Într-adevăr, singura cerinţă constituţională în ceea ce priveşte legalitatea adoptării unei legi organice este aceea de a se adoptă "cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere".Curtea constată că, la data adoptării Codului fiscal, devenită Legea nr. 571/2003, a fost îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea__________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari