ORDONANŢĂ nr. 19 din 31 ianuarie 2007privind protejarea patrimoniului cultural imaterial
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 1 februarie 2007
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. V. 3 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta ordonanţă reglementează regimul juridic al protejării patrimoniului cultural imaterial. + Articolul 2 (1) În înţelesul prezentei ordonanţe, patrimoniu cultural imaterial cuprinde totalitatea practicilor, reprezentărilor şi formelor de exprimare ale culturii tradiţionale a unei comunităţi, împreună cu produsele materiale şi spaţiile culturale asociate acestora, transmise continuu de o comunitate. (2) Din patrimoniul cultural imaterial fac parte: a) meşteşugul tradiţional - activitatea care are ca scop obţinerea de produse, prestarea de servicii ori efectuarea de lucrări, folosind doar unelte, instrumente şi materii prime tradiţionale, cu respectarea caracteristicilor expresiei culturale tradiţionale; b) creaţia artistică şi tehnică tradiţională - forma de manifestare a creativităţii umane, cu exprimare materială, verbală, muzicală, coregrafică, grafică, arhitecturală, caracterizată prin:1. transmitere şi păstrare fără folosirea tiparului sau a mijloacelor de comunicare în masă şi la distanţă în timp într-o comunitate;2. respectarea caracteristicilor expresiei culturale tradiţionale; c) cultura populară contemporană - ansamblul manifestărilor culturii tradiţionale în formele actuale, desfăşurate în mod spontan, de-a lungul timpului, în spaţiul comunităţilor sau în afara lor; d) purtătorii elementelor de cultură tradiţională. + Articolul 3 (1) Măsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial sunt: a) conservarea - reprezentând un demers sistematic şi coordonat pentru protejarea elementelor de viaţă culturală tradiţională a comunităţilor, bazat pe recunoaşterea expresiei culturale de către specialişti în resurse culturale şi adoptarea următoarelor măsuri:1. elaborarea de strategii de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din România;2. stabilirea de standarde şi procedee de utilizare şi de punere în valoare adecvată a reprezentărilor culturale ale comunităţilor;3. constituirea de comisii consultative, de expertiză şi omologare, destinate să certifice valoarea formaţiilor artistice care propun un repertoriu de folclor prelucrat sau stilizat;4. reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale - materiale şi imateriale - despre care comunităţile deţin doar informaţii documentare orale sau scrise; b) punerea în valoare prin:1. susţinerea proiectelor care promovează elementele patrimoniului cultural imaterial;2. sprijinirea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestărilor de viaţă tradiţională, cu luarea în considerare a faptului că elementele de patrimoniu cultural imaterial sunt o sursă de dezvoltare economică în regiune;3. sprijinirea proiectelor de evidenţiere a patrimoniului comun în zonele şi aşezările multietnice, pentru a contribui la structurarea unei imagini reale a culturii populare contemporane. (2) Măsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial prevăzute la alin. (1) nu se aplică: a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o cultură au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate; b) înregistrărilor, publicărilor, traducerilor, prelucrărilor manifestărilor oral-narative sau poetice de orice fel, care astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate culturală şi sensul iniţial; c) caricaturilor şi produselor comerciale de calitate mediocră, care au ca sursă de inspiraţie motive folclorice emblematice pentru spiritualitatea de pe teritoriul României. + Articolul 4Ministerul Culturii şi Cultelor şi instituţiile din subordinea acestuia cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial au următoarele obligaţii: a) să protejeze cultura tradiţională a tuturor comunităţilor etnice, în toate formele ei de manifestare şi în toate tipurile de limbaje specifice folosite pentru exprimarea acesteia; b) să sprijine financiar instituţiile naţionale cu atribuţii în procesele de identificare, conservare şi sistematizare a formelor de manifestare a culturii tradiţionale, exprimate prin toate formele de limbaj; c) să asigure procesul de punere în valoare a elementelor culturii tradiţionale; d) să sprijine protejarea tipurilor reprezentative ale culturii tradiţionale româneşti în comunităţile din afara graniţelor ţării; e) să sprijine instituţiile cu atribuţii în implementarea strategiilor de conservare a elementelor de patrimoniu cultural imaterial; f) să protejeze elementele de patrimoniu cultural imaterial de orice fel de exploatare comercială sau ideologică neloială, de prelucrări abuzive care ar atrage deformarea sensului de bază al acestora, de piraterie naţională şi internaţională, de alte modalităţi de prejudiciere; g) să sprijine specializarea cercetătorilor în domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe. + Capitolul II Meşteşugul tradiţional + Articolul 5În sensul prezentei ordonanţe:1. Meşteşugarul este persoana fizică: a) care execută meşteşugul cu respectarea tehnicii tradiţionale; b) care deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; c) care este persoană fizică autorizată în condiţiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare.2. Asociaţia familială meşteşugărească este asociaţia familială caracterizată prin: a) membrii asociaţiei familiale meşteşugăreşti sunt singurii executanţi ai meşteşugului tradiţional şi nu pot folosi forţă de muncă din afara asociaţiei familiale decât pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncă; b) cel puţin un membru al asociaţiei familiale meşteşugăreşti deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; c) este autorizată în condiţiile Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi respectă prevederile acestei legi în practicarea meşteşugului.3. Societatea comercială meşteşugărească este societatea comercială care se caracterizează prin: a) are ca principal obiect de activitate practicarea unui meşteşug şi este încadrată în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii; b) poate desfăşura alte activităţi economice numai în măsura în care acestea se află în strânsă legătură cu practicarea meşteşugului şi sunt necesare pentru valorificarea produselor, serviciilor şi lucrărilor meşteşugăreşti; c) este înfiinţată cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi este organizată doar sub forma societăţii comerciale cu răspundere limitată sau a societăţii comerciale în nume colectiv; d) asociatul unic, cel puţin un asociat, după caz, sau cel puţin un salariat angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată deţine un certificat de calificare sau un certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.4. Societatea cooperativă meşteşugărească este societatea cooperativă caracterizată prin: a) este înfiinţată şi organizată ca societate cooperativă de gradul I, cu respectarea prevederilor Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei; b) majoritatea membrilor cooperatori deţin un certificat de calificare, certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 6 (1) Meşteşugarul poate folosi forţă de muncă numai pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncă. (2) Meşteşugarul care practică un meşteşug tradiţional cu respectarea prevederilor alin. (1) este creator. + Articolul 7Asociaţia familială meşteşugărească poate comercializa propriile produse. + Articolul 8 (1) Meşteşugul tradiţional poate fi practicat şi în puncte de lucru mobile, cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) afişarea vizibilă a certificatului de înregistrare a meşteşugarului, asociaţiei familiale meşteşugăreşti, a societăţii comerciale meşteşugăreşti sau a societăţii cooperative meşteşugăreşti, după caz; b) afişarea vizibilă a certificatului de calificare sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectuează activitatea meşteşugărească; c) activitatea meşteşugărească este practicată cu caracter temporar în acel loc. (2) Comercializarea produselor meşteşugăreşti în afara spaţiilor comerciale sau a locurilor de producţie este permisă cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) afişarea vizibilă a certificatului de înregistrare a meşteşugarului, a asociaţiei familiale meşteşugăreşti, a societăţii comerciale meşteşugăreşti sau a societăţii cooperative meşteşugăreşti, după caz; b) afişarea vizibilă a certificatului de calificare sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectuează activitatea meşteşugărească; c) aplicarea pe fiecare produs meşteşugăresc sau pe ambalajul acestuia, după caz, a unei etichete care să cuprindă denumirea produsului, numele sau denumirea producătorului, localitatea sau zona etnografică de provenienţă. + Articolul 9 (1) Pregătirea profesională în domeniul meşteşugurilor se face cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pregătirea profesională în domeniul activităţilor meşteşugăreşti se poate face şi de către meşteşugari sau în cadrul asociaţiilor familiale meşteşugăreşti, societăţilor comerciale meşteşugăreşti ori societăţilor cooperative meşteşugăreşti. + Capitolul III Creaţia artistică şi tehnică tradiţională + Articolul 10 (1) Creaţia artistică şi tehnică tradiţională realizată în cadrul comunităţilor umane de către creatorii populari care trăiesc în mod obişnuit în aceste comunităţi şi pentru satisfacerea nevoilor culturale, materiale, economice, religioase sau de altă natură ale membrilor respectivei comunităţi este denumită creaţie populară. (2) Creaţia artistică şi tehnică tradiţională realizată pentru satisfacerea altor nevoi decât cele obişnuite ale membrilor unei comunităţi umane şi în afara acesteia este denumită: a) creaţie interpretativă, pentru formele de creaţie exprimate prin poveste, basm, snoavă, ghicitoare, legendă, baladă, oraţie, cântec şi incantaţie; b) creaţie artizanală, pentru formele de creaţie exprimate prin desen şi model decorativ, obiecte, instrumente, unelte şi instalaţii, reţete sau instrucţiuni de pregătire a unei substanţe chimice, material ori aliment. + Capitolul IV Marca tradiţională distinctivă + Articolul 11 (1) Marca tradiţională distinctivă este însemnul grafic, elementul de port sau orice formă cu exprimare fizică creată în scopul deosebirii unei creaţii populare de altele asemenea din alte zone etnografice, al cărei regim juridic este reglementat de dispoziţiile prezentei ordonanţe. (2) În vederea adoptării unei mărci tradiţionale distinctive, organizaţiile creatorilor populari vor elabora, cu sprijinul instituţiilor abilitate să desfăşoare activităţi în domeniul patrimoniului imaterial, o descriere detaliată pentru creaţiile populare cărora li se aplică marca tradiţională distinctivă. (3) Descrierea creaţiilor populare va conţine referiri la tehnicile, metodele, uneltele şi materiile prime utilizate, elementele de design caracteristice, inclusiv regimul cromatic, precum şi la orice alte elemente care să poată permite identificarea corectă şi completă a creaţiei populare. (4) Marca tradiţională distinctivă poate fi utilizată pentru orice creaţie artistică şi tehnică tradiţională care întruneşte condiţiile prevăzute în descrierea realizată conform alin. (1) şi (3). + Articolul 12 (1) Creatorii populari se pot asocia în vederea adoptării mărcii tradiţionale distinctive. (2) Asocierea creatorilor populari în vederea adoptării mărcii tradiţionale distinctive se poate face sub forma asociaţiei sau fundaţiei. (3) În cazul în care într-o zonă etnografică există mai multe organizaţii ale creatorilor populari, acestea vor adopta de comun acord o singură marcă tradiţională distinctivă. + Articolul 13Mărcile tradiţionale distinctive pentru fiecare zonă etnografică vor fi inventariate de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale. + Articolul 14Asociaţiile sau fundaţiile care, potrivit statutelor proprii, desfăşoară activităţi în domeniul expresiilor culturale tradiţionale, dar nu sunt organizaţii ale creatorilor populari nu pot adopta o marcă tradiţională distinctivă. + Capitolul V Tezaure umane vii + Articolul 15În cazul în care pentru un element al patrimoniului cultural imaterial sau pentru o ocupaţie din cadrul creaţiei populare există creatori populari percepuţi de comunitate ca reper pentru acel domeniu sau pentru acea ocupaţie, aceştia sunt declaraţi tezaure umane vii. + Articolul 16Creatorii populari prevăzuţi la art. 15 beneficiază de următoarele drepturi: a) posedă de drept calitatea de evaluator sau formator pentru domeniul ori ocupaţia în care îşi desfăşoară activitatea; b) beneficiază de sprijin financiar sau material din partea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial, în vederea organizării de cursuri, în condiţiile legii, de iniţiere sau de formare profesională pentru tineri şi adulţi, pentru domeniul ori pentru ocupaţia în care îşi desfăşoară activitatea; c) participă la târguri de specialitate naţionale sau internaţionale, expoziţii demonstrative pentru specificul activităţii lor, organizate în ţară ori în străinătate, cu decontarea tuturor cheltuielilor aferente de către instituţiile publice centrale pentru târgurile internaţionale, respectiv de către instituţiile publice locale pentru târgurile naţionale. + Articolul 17Criteriile în baza cărora creatorii populari sunt declaraţi tezaure umane vii sunt elaborate de Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. + Capitolul VI Arhivele neconvenţionale + Articolul 18În instituţiile specializate/cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial se organizează arhivele neconvenţionale de folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi păstrate cele mai importante piese ale patrimoniului cultural imaterial, prin fixare pe orice fel de suport material. + Articolul 19Instituţiile care creează şi/sau gestionează documente aparţinând patrimoniului cultural imaterial au următoarele obligaţii: a) să respecte criteriile ştiinţifice naţionale şi internaţionale de apreciere a valorii şi de alcătuire a documentelor de patrimoniu cultural imaterial; b) să alcătuiască întregul sistem de cartoteci şi de fişe solicitat de metoda ştiinţifică prin care s-a operat pentru identificarea fiecărei piese de patrimoniu cultural imaterial; c) să asigure condiţii optime de conservare şi de protejare fiecărui document purtător al unui element de patrimoniu cultural imaterial, care să îl ferească de degradarea fizică şi de utilizarea frauduloasă; d) să elaboreze şi să pună în aplicare programe periodice pentru cercetarea stadiului în care se află elementele aparţinând patrimoniului cultural imaterial; e) să publice lucrări ştiinţifice privind rezultatele studiilor fundamentale, pentru a evita diletantismul şi contrafacerea; f) să sprijine proiectele care stimulează interesul tinerilor pentru domeniul patrimoniului cultural imaterial; g) să protejeze, atunci când se solicită, confidenţialitatea informaţiei dobândite în timpul culegerii şi identitatea informatorului. + Capitolul VII Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial + Articolul 20Se înfiinţează Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, structură fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, având atribuţii de coordonare a activităţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial, desfăşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii şi Cultelor. + Articolul 21Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. + Articolul 22Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial declară tezaurele umane vii pentru domeniul patrimoniului imaterial şi alcătuieşte Lista patrimoniului cultural imaterial naţional. + Capitolul VIII Contravenţii şi sancţiuni + Articolul 23 (1) Utilizarea unei mărci tradiţionale distinctive fără acordul exprimat în scris al organizaţiei creatorilor populari care a adoptat-o, precum şi utilizarea unei mărci tradiţionale distinctive cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă între 500 şi 2.000 lei. (2) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) de către persoana juridică se sancţionează cu amendă între 1.000 şi 3.000 lei şi cu sancţiunea complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o durată de până la 2 ani. + Articolul 24 (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 23 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (2) Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 25Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANUContrasemnează:----------------Ministrul culturii şi cultelor,Adrian IorgulescuMinistrul muncii,solidarităţii sociale şi familiei,Gheorghe BarbuMinistrul finanţelor publice,Sebastian Teodor Gheorghe VlădescuBucureşti, 31 ianuarie 2007.Nr. 19.--------
| EMITENT |
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. V. 3 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta ordonanţă reglementează regimul juridic al protejării patrimoniului cultural imaterial. + Articolul 2 (1) În înţelesul prezentei ordonanţe, patrimoniu cultural imaterial cuprinde totalitatea practicilor, reprezentărilor şi formelor de exprimare ale culturii tradiţionale a unei comunităţi, împreună cu produsele materiale şi spaţiile culturale asociate acestora, transmise continuu de o comunitate. (2) Din patrimoniul cultural imaterial fac parte: a) meşteşugul tradiţional - activitatea care are ca scop obţinerea de produse, prestarea de servicii ori efectuarea de lucrări, folosind doar unelte, instrumente şi materii prime tradiţionale, cu respectarea caracteristicilor expresiei culturale tradiţionale; b) creaţia artistică şi tehnică tradiţională - forma de manifestare a creativităţii umane, cu exprimare materială, verbală, muzicală, coregrafică, grafică, arhitecturală, caracterizată prin:1. transmitere şi păstrare fără folosirea tiparului sau a mijloacelor de comunicare în masă şi la distanţă în timp într-o comunitate;2. respectarea caracteristicilor expresiei culturale tradiţionale; c) cultura populară contemporană - ansamblul manifestărilor culturii tradiţionale în formele actuale, desfăşurate în mod spontan, de-a lungul timpului, în spaţiul comunităţilor sau în afara lor; d) purtătorii elementelor de cultură tradiţională. + Articolul 3 (1) Măsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial sunt: a) conservarea - reprezentând un demers sistematic şi coordonat pentru protejarea elementelor de viaţă culturală tradiţională a comunităţilor, bazat pe recunoaşterea expresiei culturale de către specialişti în resurse culturale şi adoptarea următoarelor măsuri:1. elaborarea de strategii de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din România;2. stabilirea de standarde şi procedee de utilizare şi de punere în valoare adecvată a reprezentărilor culturale ale comunităţilor;3. constituirea de comisii consultative, de expertiză şi omologare, destinate să certifice valoarea formaţiilor artistice care propun un repertoriu de folclor prelucrat sau stilizat;4. reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale - materiale şi imateriale - despre care comunităţile deţin doar informaţii documentare orale sau scrise; b) punerea în valoare prin:1. susţinerea proiectelor care promovează elementele patrimoniului cultural imaterial;2. sprijinirea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestărilor de viaţă tradiţională, cu luarea în considerare a faptului că elementele de patrimoniu cultural imaterial sunt o sursă de dezvoltare economică în regiune;3. sprijinirea proiectelor de evidenţiere a patrimoniului comun în zonele şi aşezările multietnice, pentru a contribui la structurarea unei imagini reale a culturii populare contemporane. (2) Măsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial prevăzute la alin. (1) nu se aplică: a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o cultură au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate; b) înregistrărilor, publicărilor, traducerilor, prelucrărilor manifestărilor oral-narative sau poetice de orice fel, care astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate culturală şi sensul iniţial; c) caricaturilor şi produselor comerciale de calitate mediocră, care au ca sursă de inspiraţie motive folclorice emblematice pentru spiritualitatea de pe teritoriul României. + Articolul 4Ministerul Culturii şi Cultelor şi instituţiile din subordinea acestuia cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial au următoarele obligaţii: a) să protejeze cultura tradiţională a tuturor comunităţilor etnice, în toate formele ei de manifestare şi în toate tipurile de limbaje specifice folosite pentru exprimarea acesteia; b) să sprijine financiar instituţiile naţionale cu atribuţii în procesele de identificare, conservare şi sistematizare a formelor de manifestare a culturii tradiţionale, exprimate prin toate formele de limbaj; c) să asigure procesul de punere în valoare a elementelor culturii tradiţionale; d) să sprijine protejarea tipurilor reprezentative ale culturii tradiţionale româneşti în comunităţile din afara graniţelor ţării; e) să sprijine instituţiile cu atribuţii în implementarea strategiilor de conservare a elementelor de patrimoniu cultural imaterial; f) să protejeze elementele de patrimoniu cultural imaterial de orice fel de exploatare comercială sau ideologică neloială, de prelucrări abuzive care ar atrage deformarea sensului de bază al acestora, de piraterie naţională şi internaţională, de alte modalităţi de prejudiciere; g) să sprijine specializarea cercetătorilor în domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe. + Capitolul II Meşteşugul tradiţional + Articolul 5În sensul prezentei ordonanţe:1. Meşteşugarul este persoana fizică: a) care execută meşteşugul cu respectarea tehnicii tradiţionale; b) care deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; c) care este persoană fizică autorizată în condiţiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare.2. Asociaţia familială meşteşugărească este asociaţia familială caracterizată prin: a) membrii asociaţiei familiale meşteşugăreşti sunt singurii executanţi ai meşteşugului tradiţional şi nu pot folosi forţă de muncă din afara asociaţiei familiale decât pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncă; b) cel puţin un membru al asociaţiei familiale meşteşugăreşti deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; c) este autorizată în condiţiile Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi respectă prevederile acestei legi în practicarea meşteşugului.3. Societatea comercială meşteşugărească este societatea comercială care se caracterizează prin: a) are ca principal obiect de activitate practicarea unui meşteşug şi este încadrată în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii; b) poate desfăşura alte activităţi economice numai în măsura în care acestea se află în strânsă legătură cu practicarea meşteşugului şi sunt necesare pentru valorificarea produselor, serviciilor şi lucrărilor meşteşugăreşti; c) este înfiinţată cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi este organizată doar sub forma societăţii comerciale cu răspundere limitată sau a societăţii comerciale în nume colectiv; d) asociatul unic, cel puţin un asociat, după caz, sau cel puţin un salariat angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată deţine un certificat de calificare sau un certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.4. Societatea cooperativă meşteşugărească este societatea cooperativă caracterizată prin: a) este înfiinţată şi organizată ca societate cooperativă de gradul I, cu respectarea prevederilor Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei; b) majoritatea membrilor cooperatori deţin un certificat de calificare, certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 6 (1) Meşteşugarul poate folosi forţă de muncă numai pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncă. (2) Meşteşugarul care practică un meşteşug tradiţional cu respectarea prevederilor alin. (1) este creator. + Articolul 7Asociaţia familială meşteşugărească poate comercializa propriile produse. + Articolul 8 (1) Meşteşugul tradiţional poate fi practicat şi în puncte de lucru mobile, cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) afişarea vizibilă a certificatului de înregistrare a meşteşugarului, asociaţiei familiale meşteşugăreşti, a societăţii comerciale meşteşugăreşti sau a societăţii cooperative meşteşugăreşti, după caz; b) afişarea vizibilă a certificatului de calificare sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectuează activitatea meşteşugărească; c) activitatea meşteşugărească este practicată cu caracter temporar în acel loc. (2) Comercializarea produselor meşteşugăreşti în afara spaţiilor comerciale sau a locurilor de producţie este permisă cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) afişarea vizibilă a certificatului de înregistrare a meşteşugarului, a asociaţiei familiale meşteşugăreşti, a societăţii comerciale meşteşugăreşti sau a societăţii cooperative meşteşugăreşti, după caz; b) afişarea vizibilă a certificatului de calificare sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectuează activitatea meşteşugărească; c) aplicarea pe fiecare produs meşteşugăresc sau pe ambalajul acestuia, după caz, a unei etichete care să cuprindă denumirea produsului, numele sau denumirea producătorului, localitatea sau zona etnografică de provenienţă. + Articolul 9 (1) Pregătirea profesională în domeniul meşteşugurilor se face cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pregătirea profesională în domeniul activităţilor meşteşugăreşti se poate face şi de către meşteşugari sau în cadrul asociaţiilor familiale meşteşugăreşti, societăţilor comerciale meşteşugăreşti ori societăţilor cooperative meşteşugăreşti. + Capitolul III Creaţia artistică şi tehnică tradiţională + Articolul 10 (1) Creaţia artistică şi tehnică tradiţională realizată în cadrul comunităţilor umane de către creatorii populari care trăiesc în mod obişnuit în aceste comunităţi şi pentru satisfacerea nevoilor culturale, materiale, economice, religioase sau de altă natură ale membrilor respectivei comunităţi este denumită creaţie populară. (2) Creaţia artistică şi tehnică tradiţională realizată pentru satisfacerea altor nevoi decât cele obişnuite ale membrilor unei comunităţi umane şi în afara acesteia este denumită: a) creaţie interpretativă, pentru formele de creaţie exprimate prin poveste, basm, snoavă, ghicitoare, legendă, baladă, oraţie, cântec şi incantaţie; b) creaţie artizanală, pentru formele de creaţie exprimate prin desen şi model decorativ, obiecte, instrumente, unelte şi instalaţii, reţete sau instrucţiuni de pregătire a unei substanţe chimice, material ori aliment. + Capitolul IV Marca tradiţională distinctivă + Articolul 11 (1) Marca tradiţională distinctivă este însemnul grafic, elementul de port sau orice formă cu exprimare fizică creată în scopul deosebirii unei creaţii populare de altele asemenea din alte zone etnografice, al cărei regim juridic este reglementat de dispoziţiile prezentei ordonanţe. (2) În vederea adoptării unei mărci tradiţionale distinctive, organizaţiile creatorilor populari vor elabora, cu sprijinul instituţiilor abilitate să desfăşoare activităţi în domeniul patrimoniului imaterial, o descriere detaliată pentru creaţiile populare cărora li se aplică marca tradiţională distinctivă. (3) Descrierea creaţiilor populare va conţine referiri la tehnicile, metodele, uneltele şi materiile prime utilizate, elementele de design caracteristice, inclusiv regimul cromatic, precum şi la orice alte elemente care să poată permite identificarea corectă şi completă a creaţiei populare. (4) Marca tradiţională distinctivă poate fi utilizată pentru orice creaţie artistică şi tehnică tradiţională care întruneşte condiţiile prevăzute în descrierea realizată conform alin. (1) şi (3). + Articolul 12 (1) Creatorii populari se pot asocia în vederea adoptării mărcii tradiţionale distinctive. (2) Asocierea creatorilor populari în vederea adoptării mărcii tradiţionale distinctive se poate face sub forma asociaţiei sau fundaţiei. (3) În cazul în care într-o zonă etnografică există mai multe organizaţii ale creatorilor populari, acestea vor adopta de comun acord o singură marcă tradiţională distinctivă. + Articolul 13Mărcile tradiţionale distinctive pentru fiecare zonă etnografică vor fi inventariate de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale. + Articolul 14Asociaţiile sau fundaţiile care, potrivit statutelor proprii, desfăşoară activităţi în domeniul expresiilor culturale tradiţionale, dar nu sunt organizaţii ale creatorilor populari nu pot adopta o marcă tradiţională distinctivă. + Capitolul V Tezaure umane vii + Articolul 15În cazul în care pentru un element al patrimoniului cultural imaterial sau pentru o ocupaţie din cadrul creaţiei populare există creatori populari percepuţi de comunitate ca reper pentru acel domeniu sau pentru acea ocupaţie, aceştia sunt declaraţi tezaure umane vii. + Articolul 16Creatorii populari prevăzuţi la art. 15 beneficiază de următoarele drepturi: a) posedă de drept calitatea de evaluator sau formator pentru domeniul ori ocupaţia în care îşi desfăşoară activitatea; b) beneficiază de sprijin financiar sau material din partea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial, în vederea organizării de cursuri, în condiţiile legii, de iniţiere sau de formare profesională pentru tineri şi adulţi, pentru domeniul ori pentru ocupaţia în care îşi desfăşoară activitatea; c) participă la târguri de specialitate naţionale sau internaţionale, expoziţii demonstrative pentru specificul activităţii lor, organizate în ţară ori în străinătate, cu decontarea tuturor cheltuielilor aferente de către instituţiile publice centrale pentru târgurile internaţionale, respectiv de către instituţiile publice locale pentru târgurile naţionale. + Articolul 17Criteriile în baza cărora creatorii populari sunt declaraţi tezaure umane vii sunt elaborate de Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. + Capitolul VI Arhivele neconvenţionale + Articolul 18În instituţiile specializate/cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial se organizează arhivele neconvenţionale de folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi păstrate cele mai importante piese ale patrimoniului cultural imaterial, prin fixare pe orice fel de suport material. + Articolul 19Instituţiile care creează şi/sau gestionează documente aparţinând patrimoniului cultural imaterial au următoarele obligaţii: a) să respecte criteriile ştiinţifice naţionale şi internaţionale de apreciere a valorii şi de alcătuire a documentelor de patrimoniu cultural imaterial; b) să alcătuiască întregul sistem de cartoteci şi de fişe solicitat de metoda ştiinţifică prin care s-a operat pentru identificarea fiecărei piese de patrimoniu cultural imaterial; c) să asigure condiţii optime de conservare şi de protejare fiecărui document purtător al unui element de patrimoniu cultural imaterial, care să îl ferească de degradarea fizică şi de utilizarea frauduloasă; d) să elaboreze şi să pună în aplicare programe periodice pentru cercetarea stadiului în care se află elementele aparţinând patrimoniului cultural imaterial; e) să publice lucrări ştiinţifice privind rezultatele studiilor fundamentale, pentru a evita diletantismul şi contrafacerea; f) să sprijine proiectele care stimulează interesul tinerilor pentru domeniul patrimoniului cultural imaterial; g) să protejeze, atunci când se solicită, confidenţialitatea informaţiei dobândite în timpul culegerii şi identitatea informatorului. + Capitolul VII Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial + Articolul 20Se înfiinţează Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, structură fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, având atribuţii de coordonare a activităţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial, desfăşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii şi Cultelor. + Articolul 21Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. + Articolul 22Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial declară tezaurele umane vii pentru domeniul patrimoniului imaterial şi alcătuieşte Lista patrimoniului cultural imaterial naţional. + Capitolul VIII Contravenţii şi sancţiuni + Articolul 23 (1) Utilizarea unei mărci tradiţionale distinctive fără acordul exprimat în scris al organizaţiei creatorilor populari care a adoptat-o, precum şi utilizarea unei mărci tradiţionale distinctive cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă între 500 şi 2.000 lei. (2) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) de către persoana juridică se sancţionează cu amendă între 1.000 şi 3.000 lei şi cu sancţiunea complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o durată de până la 2 ani. + Articolul 24 (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 23 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (2) Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. + Articolul 25Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANUContrasemnează:----------------Ministrul culturii şi cultelor,Adrian IorgulescuMinistrul muncii,solidarităţii sociale şi familiei,Gheorghe BarbuMinistrul finanţelor publice,Sebastian Teodor Gheorghe VlădescuBucureşti, 31 ianuarie 2007.Nr. 19.--------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari