CONVENŢIA din 16 mai 2005Consiliului Europei privind prevenirea terorismului*)
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 949 din 24 noiembrie 2006



    __________ Notă *) Traducere.Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai mare între membrii săi,recunoscând interesul de a intensifica cooperarea cu celelalte state părţi la prezenta convenţie,din dorinţa de a lua măsuri eficiente pentru prevenirea terorismului şi pentru a face faţă în special provocării publice la comiterea de infracţiuni de terorism, precum şi recrutării şi antrenării pentru terorism,conştiente de îngrijorarea profundă determinată de creşterea infracţiunilor de terorism şi a ameninţării pe care o reprezintă terorismul,având cunoştinţă de situaţia precară cu care se confruntă persoanele care suferă din cauza terorismului şireafirmând, în acest context, profunda lor solidaritate cu victimele terorismului şi cu familiile acestora, reafirmând faptul că infracţiunile de terorism şi infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie, indiferent de autorii lor, nu sunt în niciun caz justificate prin consideraţii de natură politică, filozofică, ideologică, rasială, etnică, religioasă sau de orice altă natură similară şi amintind obligaţia tuturor părţilor de a preveni asemenea infracţiuni şi, dacă acestea nu au putut fi prevenite, de a le cerceta şi de a se asigura că sunt sancţionate cu pedepse care ţin cont de gravitatea lor,amintind necesitatea de a considera lupta împotriva terorismului şi reafirmând faptul că toate măsurile luate pentru prevenirea sau reprimarea infracţiunilor de terorism trebuie să respecte statul de drept şi valorile democratice, drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi alte prevederi ale dreptului internaţional şi inclusiv ale dreptului internaţional umanitar, atunci când acesta este aplicabil,recunoscând că prezenta convenţie nu afectează principiile stabilite privind libertatea de expresie şi libertatea de asociere,amintind că actele de terorism, prin natura sau contextul acestora, sunt menite să intimideze grav o populaţie ori să forţeze un guvern sau o organizaţie internaţională să efectueze ori să se abţină de la efectuarea unui anumit act sau să destabilizeze grav ori să distrugă structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări ori ale unei organizaţii internaţionale,au convenit următoarele:  +  Articolul 1Terminologie1. În sensul prezentei convenţii, prin infracţiune de terorism se înţelege oricare dintre infracţiunile care intră în sfera de aplicare a unuia dintre tratatele enumerate în anexa la prezenta convenţie, aşa cum sunt ele definite în respectivele tratate.2. Odată cu depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, un stat care nu este parte la un tratat enumerat în anexă poate declara că, la aplicarea prezentei convenţii privitor la respectivul stat contractant, se va considera că acel tratat nu figurează în anexă. Declaraţia îşi pierde efectele de îndată ce tratatul intră în vigoare pentru statul care a dat-o, acesta notificându-l pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la intrarea în vigoare.  +  Articolul 2ObiectivObiectivul prezentei convenţii este de a intensifica eforturile părţilor pentru prevenirea terorismului şi a efectelor sale negative asupra deplinei respectări a drepturilor omului şi în special a dreptului la viaţă, atât prin intermediul unor măsuri ce trebuie luate la nivel naţional, cât şi în cadrul cooperării internaţionale, ţinându-se cont de tratatele sau acordurile bilaterale şi multilaterale existente între statele contractante.  +  Articolul 3Politici naţionale de prevenire1. Fiecare parte va lua măsurile adecvate, îndeosebi în domeniul pregătirii autorităţilor care au competenţă în ceea ce priveşte aplicarea legii şi altor organe, precum şi în domeniile educaţiei, culturii, informaţiei, mass-media şi conştientizării publicului, în vederea prevenirii infracţiunilor de terorism şi a efectelor negative ale acestora, cu respectarea drepturilor omului şi a obligaţiilor prevăzute, după caz, de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice şi a altor obligaţii ce ţin de dreptul internaţional.2. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea cooperării între autorităţile sale naţionale în vederea prevenirii infracţiunilor de terorism şi a efectelor negative ale acestora, între altele prin: a) schimbul de informaţii; b) întărirea protecţiei fizice a persoanelor şi infrastructurilor; c) îmbunătăţirea planurilor de pregătire şi coordonare pentru situaţiile de criză.3. Fiecare parte promovează toleranţa prin încurajarea dialogului interreligios şi intercultural cu implicarea, dacă este necesar, a organizaţiilor neguvernamentale şi a altor elemente ale societăţii civile în vederea prevenirii tensiunilor care ar putea contribui la comiterea de infracţiuni de terorism.4. Fiecare parte se străduieşte să sensibilizeze publicul cu privire la existenţa, la cauzele, gravitatea şi ameninţarea reprezentate de infracţiunile de terorism şi de infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie şi ia în considerare încurajarea publicului de a furniza autorităţilor competente ajutor faptic şi specific ce poate contribui la prevenirea infracţiunilor de terorism şi a infracţiunilor prevăzute de prezenta convenţie.  +  Articolul 4Cooperarea internaţională în materie de prevenirePărţile îşi acordă asistenţă şi sprijin, după caz, şi ţinând cont în mod corespunzător de posibilităţile fiecăreia, în vederea îmbunătăţirii capacităţii lor de a preveni comiterea infracţiunilor de terorism, inclusiv prin schimbul de informaţii şi bune practici, precum şi prin pregătire şi alte eforturi comune cu caracter preventiv.  +  Articolul 5Provocarea publică de a comite o infracţiune de terorism1. În sensul prezentei convenţii, provocarea publică de a comite o infracţiune de terorism înseamnă distribuirea sau punerea la dispoziţie în alt mod a unui mesaj către public, cu intenţia de a instiga la comiterea unei infracţiuni de terorism, dacă acest comportament, direct sau indirect, creează un pericol ca una sau mai multe dintre aceste infracţiuni să fie comise.2. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, provocarea la comiterea unei infracţiuni de terorism, aşa cum a fost definită la paragraful 1, atunci când a fost comisă cu intenţie.  +  Articolul 6Recrutarea pentru terorism1. În sensul prezentei convenţii, recrutarea pentru terorism înseamnă solicitarea ca o altă persoană să comită o infracţiune de terorism sau să participe la comiterea unei infracţiuni de terorism ori să se alăture unei asociaţii sau unui grup, cu scopul de a contribui la comiterea uneia ori mai multor infracţiuni de terorism de către acea asociaţie sau acel grup.2. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, recrutarea pentru terorism, aşa cum a fost definită la paragraful 1, atunci când a fost comisă cu intenţie.  +  Articolul 7Pregătirea pentru terorism1. În sensul prezentei convenţii, pregătirea pentru terorism înseamnă furnizarea de instrucţiuni cu privire la fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc ori a altor arme sau substanţe nocive ori periculoase sau cu privire la alte metode ori tehnici specifice, cu scopul de a comite o infracţiune de terorism sau de a contribui la comiterea acesteia, având cunoştinţă de faptul că pregătirea efectuată este menită să servească acestui scop.2. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern, pregătirea pentru terorism, aşa cum a fost definită la paragraful 1, atunci când a fost comisă cu intenţie.  +  Articolul 8Lipsa relevanţei consumării infracţiunii de terorismPentru ca un act să constituie infracţiune, în sensul art. 5-7, nu este necesar ca o infracţiune de terorism să se fi consumat.  +  Articolul 9Infracţiuni conexe1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, conform dreptului său intern: a) participarea în calitate de complice la comiterea unei infracţiuni prevăzute la art. 5-7; b) organizarea comiterii unei infracţiuni în sensul art. 5-7 sau faptul de a ordona altor persoane să o comită; c) participarea la comiterea uneia sau mai multora dintre infracţiunile prevăzute la art. 5-7 de către un grup de persoane care acţionează într-un scop comun. Această contribuţie trebuie să fie intenţionată şi trebuie:(i) să fie menită să faciliteze activitatea criminală a grupului sau să servească scopului criminal al grupului, dacă această activitate ori acest scop implică comiterea unei infracţiuni prevăzute la art. 5-7; sau(îi) să fie făcută ştiindu-se că grupul intenţionează să comită o infracţiune prevăzută la art. 5-7.2. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracţiune, în cadrul şi în conformitate cu dreptul său intern, tentativa de comitere a unei infracţiuni prevăzute la art. 6 şi 7.  +  Articolul 10Răspunderea persoanelor juridice1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice pentru participarea la infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9.2. Sub rezerva principiilor juridice ale fiecărui stat contractant, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.3. Această răspundere nu aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice care au comis infracţiunile.  +  Articolul 11Sancţiuni şi măsuri1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru ca infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9 să fie pedepsite cu pedepse efective, proporţionale şi descurajatoare.2. Orice condamnare definitivă anterioară, pronunţată într-un stat străin pentru infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie, poate, în măsura permisă de dreptul intern, să fie luată în considerare la pronunţarea hotărârii în conformitate cu dreptul intern.3. Fiecare parte veghează ca persoanele juridice găsite responsabile conform art. 10 să facă obiectul unor sancţiuni efective, proporţionale şi descurajatoare, de natură penală sau nu, şi inclusiv unor sancţiuni pecuniare.  +  Articolul 12Condiţii şi garanţii1. Fiecare parte trebuie să se asigure că stabilirea, implementarea şi incriminarea faptelor prevăzute la art. 5-7 şi 9 se realizează cu respectarea obligaţiilor în materia drepturilor omului, în special a dreptului la libertatea de exprimare, libertatea de asociere şi libertatea religioasă, aşa cum sunt ele prevăzute, după caz, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, şi a altor obligaţii ce decurg din dreptul internaţional.2. Stabilirea, implementarea şi incriminarea faptelor prevăzute la art. 5-7 şi 9 trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, în ceea ce priveşte scopurile legitime urmărite şi necesitatea acestora într-o societate democratică, şi trebuie să excludă orice formă de arbitrar, de tratament discriminatoriu sau rasist.  +  Articolul 13Protecţia, despăgubirea şi sprijinirea victimelor terorismuluiFiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a proteja şi sprijini victimele terorismului comis pe teritoriul propriu. Aceste măsuri pot include, prin intermediul schemelor naţionale adecvate şi sub rezerva prevederilor din legislaţia internă, printre altele, asistenţă financiară şi despăgubire pentru victimele terorismului şi pentru rudele lor apropiate.  +  Articolul 14Jurisdicţia1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor prevăzute în prezenta convenţie: a) când infracţiunea este comisă pe teritoriul acelei părţi; b) când infracţiunea este comisă la bordul unei nave sub pavilionul acelei părţi sau la bordul unei aeronave înmatriculate în acea parte; c) când infracţiunea este comisă de către un cetăţean al acelei părţi.2. Fiecare parte îşi poate, de asemenea, stabili competenţa asupra infracţiunilor prevăzute în prezenta convenţie şi când: a) infracţiunea avea drept scop sau a avut ca rezultat comiterea unei infracţiuni la care se referă art. 1 pe teritoriul său ori împotriva unui cetăţean al său; b) infracţiunea avea drept scop sau a avut ca rezultat comiterea unei infracţiuni la care se referă art. 1 împotriva unei instalaţii publice aparţinând acelei părţi, care se află în străinătate, inclusiv sediile sale diplomatice sau consulare; c) infracţiunea avea drept scop sau a avut ca rezultat comiterea unei infracţiuni la care se referă art. 1, în încercarea de a forţa acea parte să efectueze orice act sau să se abţină de la efectuarea acestuia; d) infracţiunea este comisă de un apatrid cu reşedinţa obişnuită pe teritoriul acelei părţi; e) infracţiunea este comisă la bordul unei aeronave exploatate de guvernul acelei părţi.3. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a-şi stabili jurisdicţia asupra infracţiunilor prevăzute de prezenta convenţie în cazul în care presupusul făptuitor se află pe teritoriul său şi nu îl extrădează pe acesta unei părţi a cărei jurisdicţie se bazează pe o regulă de competenţă care există şi în legislaţia părţii solicitate.4. Prezenta convenţie nu exclude nicio jurisdicţie exercitată conform legilor naţionale.5. Dacă mai multe părţi îşi declară competenţa asupra unei infracţiuni prevăzute de prezenta convenţie, părţile implicate se consultă reciproc, dacă este oportun, în vederea stabilirii părţii care are cea mai potrivită competenţă de urmărire.  +  Articolul 15Obligaţia de a cerceta1. Dacă are informaţii că este posibil ca autorul sau persoana presupusă a fi săvârşit infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie se află pe teritoriul său, respectiva parte ia măsurile necesare, conform dreptului său intern, în vederea cercetării faptelor cu privire la care a fost informată.2. Dacă există circumstanţe care să justifice acest lucru, partea pe teritoriul căreia se găseşte infractorul sau presupusul infractor ia măsurile corespunzătoare, prevăzute de legislaţia internă, pentru a se informa cu privire la prezenţa acestuia în vederea urmăririi sau extrădării.3. Orice persoană faţă de care se iau măsurile prevăzute la paragraful 2 are dreptul: a) de a comunică neîntârziat cu cel mai apropiat reprezentant competent al părţii al cărei cetăţean este sau care este abilitată în alt mod să îi protejeze drepturile ori, dacă este apatrid, al părţii pe al cărei teritoriu îşi are reşedinţa obişnuită; b) de a primi vizita unui reprezentant al acestei părţi; c) de a fi informată cu privire la drepturile sale prevăzute la lit. a) şi b).4. Drepturile menţionate la paragraful 3 se exercită în conformitate cu legile şi reglementările părţii pe al cărei teritoriu se află infractorul sau presupusul infractor, sub rezerva că legile şi reglementările trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care aceste drepturi au fost acordate în conformitate cu paragraful 3.5. Dispoziţiile paragrafelor 3 şi 4 nu afectează dreptul oricărei părţi care îşi declară jurisdicţia, conform art. 14 paragraful 1 lit. b) şi paragraful 2, de a invita Comitetul Internaţional al Crucii Roşii să comunice cu presupusul infractor şi să îl viziteze.  +  Articolul 16Inaplicabilitatea convenţieiPrezenta convenţie nu se aplică atunci când infracţiunile menţionate la art. 5-7 şi 9 sunt comise pe teritoriul unei singure părţi, iar presupusul autor este cetăţean al acelei părţi şi se află pe teritoriul acelei părţi, şi nicio altă parte nu are motiv, conform art. 14 paragraful 1 sau 2, să exercite jurisdicţia, în acele cazuri aplicându-se totuşi prevederile art. 17 şi art. 20-22, dacă este cazul.  +  Articolul 17Cooperarea internaţională în materie penală1. Părţile îşi acordă cea mai largă asistenţă pentru efectuarea urmăririi penale sau îndeplinirea procedurilor penale ori de extrădare referitoare la infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9, inclusiv asistenţă pentru obţinerea probelor de care acestea dispun şi care sunt necesare pentru îndeplinirea procedurilor respective.2. Părţile îndeplinesc obligaţiile prevăzute la paragraful 1 în conformitate cu orice tratate sau acorduri privitoare la asistenţa juridică reciprocă existente între ele. În lipsa unor asemenea tratate sau acorduri, părţile îşi acordă asistenţă în conformitate cu dreptul lor intern.3. Părţile cooperează în cea mai mare măsură posibilă, conform dreptului aplicabil, tratatelor, acordurilor şi aranjamentelor părţii solicitate, în ceea ce priveşte urmărirea sau procedurile penale care au ca obiect infracţiunile pentru care persoanele juridice pot fi trase la răspundere pe teritoriul părţii solicitate, conform art. 10.4. Fiecare parte poate examina oportunitatea înfiinţării unor mecanisme suplimentare pentru a face schimb, cu celelalte părţi, de informaţii sau probe necesare pentru stabilirea răspunderii penale, civile ori administrative, conform art. 10.  +  Articolul 18Extrădarea sau urmărirea1. În cazurile în care este competentă conform art. 14, partea pe teritoriul căreia se află presupusul făptuitor este obligată, dacă nu extrădează acea persoană, să aducă fără întârziere cauza în faţa autorităţilor competente în vederea urmăririi prin intermediul unei proceduri conforme cu legile acelei părţi, fără excepţie şi indiferent dacă infracţiunea a fost comisă pe teritoriul său. Aceste autorităţi se pronunţă în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice altă infracţiune gravă, potrivit legilor părţilor respective.2. Ori de câte ori legislaţia internă a unei părţi îi permite să extrădeze sau să predea pe unul dintre cetăţenii săi, cu condiţia ca persoana să fie înapoiată acelei părţi în vederea executării pedepsei impuse în urma procesului ori procedurii pentru care s-a solicitat extrădarea sau predarea, şi această parte şi partea care a cerut extrădarea persoanei convin asupra acestei posibilităţi şi asupra altor condiţii pe care le consideră adecvate, această extrădare sau predare condiţionată este suficientă pentru a stinge obligaţia prevăzută la paragraful 1.  +  Articolul 19Extrădarea1. Infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9 se consideră ca fiind incluse drept infracţiuni care dau loc la extrădare în orice tratat privind extrădarea, existent între oricare dintre părţi înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Părţile se angajează să includă aceste infracţiuni drept infracţiuni care dau loc la extrădare în orice tratat de extrădare încheiat ulterior între ele.2. Dacă o parte care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat primeşte o cerere de extrădare de la o altă parte cu care nu a încheiat niciun tratat privind extrădarea, partea solicitată poate alege să considere prezenta convenţie drept temei juridic pentru extrădare în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9. Extrădarea se supune celorlalte condiţii prevăzute de legislaţia părţii solicitate.3. Părţile care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat recunosc infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9 ca fiind infracţiuni care dau loc la extrădare între ele, sub rezerva condiţiilor prevăzute de legea părţii solicitate.4. Dacă este necesar, infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9 sunt considerate, în scopul extrădării între părţi, ca şi când ar fi fost comise nu numai în locul unde au fost comise, ci şi pe teritoriul părţilor care şi-au stabilit competenţa conform art. 14.5. Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de extrădare încheiate între părţi cu privire la infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9 se consideră modificate între părţi în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta convenţie.  +  Articolul 20Excluderea clauzei de excepţie politică1. Niciuna dintre infracţiunile prevăzute la art. 5-7 şi 9 nu va fi considerată, în scopul extrădării sau asistenţei judiciare reciproce, drept infracţiune politică ori drept infracţiune conexă cu o infracţiune politică sau drept o infracţiune inspirată de raţiuni politice. În mod corespunzător, o cerere de extrădare sau de asistenţă judiciară reciprocă care are ca obiect o asemenea infracţiune nu poate fi refuzată numai pe motiv că are ca obiect o infracţiune politică ori o infracţiune conexă cu o infracţiune politică sau o infracţiune inspirată de raţiuni politice.2. Fără a prejudicia aplicarea art. 19-23 din Convenţia privind dreptul tratatelor, adoptată la Viena la 23 mai 1969, asupra celorlalte articole ale prezentei convenţii, orice stat sau Comunitatea Europeană poate, la momentul semnării ori al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau de aprobare a prezentei convenţii, să declare că nu va aplica acest articol referitor la extrădare pentru orice infracţiune prevăzută în prezenta convenţie. Partea se angajează să aplice această rezervă de la caz la caz, printr-o decizie motivată corespunzător.3. Orice parte îşi poate retrage total sau parţial o rezervă formulată în conformitate cu paragraful 2 prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, care va începe să aibă efect de la data primirii sale.4. O parte care a formulat o rezervă conform paragrafului 2 nu poate pretinde aplicarea paragrafului 1 de către nicio altă parte; aceasta poate totuşi, dacă rezerva sa este parţială sau condiţionată, să pretindă aplicarea acelui articol în măsura în care l-a acceptat partea însăşi.5. Rezerva este valabilă pe o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce priveşte partea respectivă. Totuşi, rezerva poate fi înnoită pentru perioade de aceeaşi durată.6. Cu 12 luni înainte de data expirării rezervei, secretarul general al Consiliului Europei notifică partea interesată cu privire la expirare. Nu mai târziu de 3 luni înainte de expirare, partea notifică secretarului general al Consiliului Europei că îşi menţine, modifică sau retrage rezerva. Dacă o parte notifică secretarului general al Consiliului Europei că îşi menţine rezerva, va furniza şi o explicaţie a motivelor care justifică continuarea rezervei. În lipsa notificării de către partea interesată, secretarul general al Consiliului Europei informează acea parte că rezerva să se consideră prelungită automat pe o perioadă de 6 luni. Omisiunea părţii interesate de a-şi notifica intenţia de menţinere sau de modificare a rezervei înainte de expirarea acelei perioade duce la perimarea rezervei.7. Dacă o parte nu extrădează o persoană în baza aplicării acestei rezerve, după primirea unei cereri de la o altă parte, aceasta aduce cauza fără întârziere şi fără excepţii în faţa autorităţilor competente, în vederea urmăririi, în afară de situaţia în care partea solicitantă şi solicitată convin să procedeze altfel. Autorităţile competente, în vederea urmăririi pe teritoriul părţii solicitate, se pronunţă în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice altă infracţiune gravă, potrivit legilor părţii respective. Partea solicitată comunică neîntârziat rezultatul final al procedurii către partea solicitată şi către secretarul general al Consiliului Europei, care îl comunică Conferinţei consultative a părţilor, prevăzută la art. 30.8. Decizia de a refuza cererea de extrădare în baza acestei rezerve se înaintează cât mai curând părţii solicitante. Dacă nu se pronunţă nicio hotărâre judecătorească în primă instanţă într-un termen rezonabil pe teritoriul părţii solicitate, conform paragrafului 7, partea solicitantă poate comunică acest lucru secretarului general al Consiliului Europei, care supune chestiunea Conferinţei consultative a părţilor, prevăzută la art. 30. Această conferinţă examinează chestiunea şi emite o opinie asupra conformităţii refuzului cu prezenta convenţie şi o depune la Comitetul de Miniştri în vederea emiterii unei declaraţii asupra acesteia. Când îşi îndeplineşte funcţiile prevăzute de prezentul paragraf, Comitetul de Miniştri se reuneşte în formula limitată la statele părţi.  +  Articolul 21Clauza de discriminare1. Niciuna dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca impunând obligaţia de a extrăda sau de a acorda asistenţă judiciară reciprocă, dacă partea solicitată are motive substanţiale să creadă că cererea de extrădare având ca obiect o infracţiune dintre cele prevăzute la art. 5-7 şi 9 sau de asistenţă judiciară reciprocă cu privire la asemenea infracţiuni a fost formulată cu scopul de a urmări ori de a pedepsi o persoană pe motive de rasă, religie, naţionalitate, etnie sau opinie politică ori că, dacă dă curs acestei cereri, situaţia persoanei respective ar fi prejudiciată pentru oricare dintre aceste motive.2. Niciuna dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca impunând obligaţia de a extrăda dacă persoana care face obiectul cererii de extrădare riscă să fie supusă torturii sau unor tratamente ori pedepse inumane sau degradante.3. Niciuna dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca impunând obligaţia de a extrăda dacă persoana care face obiectul cererii de extrădare riscă pedeapsa cu moartea sau, când legea părţii solicitate nu permite închisoarea pe viaţă, închisoarea pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate, cu excepţia cazului în care tratatele de extrădare aplicabile prevăd că partea solicitată este obligată să extrădeze dacă partea solicitantă oferă asigurări considerate suficiente de partea solicitantă că nu se va aplica pedeapsa cu moartea sau, dacă aceasta este aplicată, că ea nu se va executa ori că persoana respectivă nu va executa închisoare pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate.  +  Articolul 22Informarea spontană1. Fără a afecta propriile cercetări sau proceduri, autorităţile competente ale unei părţi pot transmite, fără cerere prealabilă, autorităţilor competente ale unei alte părţi informaţii obţinute în cadrul propriilor cercetări, când consideră că dezvăluirea acestor informaţii ar putea ajuta partea destinatară să iniţieze sau să efectueze urmărirea ori procedurile penale sau ar putea duce la formularea de către acea parte a unei cereri în baza prezentei convenţii.2. Partea care furnizează informaţiile poate impune, conform dreptului său intern, condiţii pentru folosirea acestora de către partea destinatară.3. Partea destinatară trebuie să se supună acestor condiţii.4. Totuşi, orice parte poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că îşi rezervă dreptul de a nu se supune condiţiilor impuse de partea furnizoare, conform paragrafului 2, decât dacă primeşte o notificare prealabilă privind natura informaţiilor ce vor fi furnizate şi este de acord cu transmiterea lor.  +  Articolul 23Semnarea şi intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei şi de către statele care nu sunt membre şi care au participat la elaborarea sa.2. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau de aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei.3. Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de 3 luni de la data la care 6 state, inclusiv cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţământul de a se supune prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.4. Pentru orice alt stat semnatar care îşi exprimă ulterior consimţământul de a se supune prezentei convenţii, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de 3 luni de la data la care şi-a exprimat consimţământul de a se supune prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.  +  Articolul 24Aderarea la convenţie1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, după consultarea şi obţinerea consimţământului unanim al părţilor la prezenta convenţie, poate invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei şi care nu a participat la elaborarea acesteia să adere la prezenta convenţie. Decizia se ia de majoritatea prevăzută la art. 20 (d) din Statutul Consiliului Europei şi cu votul unanim al reprezentanţilor părţilor care au dreptul de a face parte din Comitetul de Miniştri.2. Pentru orice stat care aderă la prezenta convenţie conform paragrafului 1, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.  +  Articolul 25Aplicarea teritorială1. Orice stat sau Comunitate Europeană poate, la momentul semnării sau la cel al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, să specifice teritoriul ori teritoriile pentru care se aplică prezenta convenţie.2. Orice parte poate, ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii asupra oricărui alt teritoriu specificat în declaraţie. Pentru acest teritoriu, prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei.3. Orice declaraţie făcută conform celor două paragrafe anterioare poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu specificat în respectiva declaraţie, prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea are efecte în prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de 3 luni de la data primirii de către secretarul general al Consiliului Europei a notificării.  +  Articolul 26Efectele convenţiei1. Prezenta convenţie completează tratatele sau acordurile multilaterale ori bilaterale aplicabile între părţi, inclusiv prevederile următoarelor tratate ale Consiliului Europei:- Convenţia europeană privind extrădarea, deschisă spre semnare la Paris la 13 decembrie 1957 (STE nr. 24);- Convenţia europeană privind asistenţa judiciară în materie penală, deschisă spre semnare la Strasbourg la 20 aprilie 1959 (STE nr. 30);- Convenţia europeană privind suprimarea terorismului, deschisă spre semnare la Strasbourg la 27 ianuarie 1977 (STE nr. 90);- Protocolul adiţional la Convenţia europeană privind asistenţa judiciară în materie penală, deschis spre semnare la Strasbourg la 17 martie 1978 (STE nr. 99);- Cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană privind asistenţa judiciară în materie penală, deschis spre semnare la Strasbourg la 8 noiembrie 2001 (STE nr. 182);- Protocolul de modificare a Convenţiei europene privind suprimarea terorismului, deschis spre semnare la Strasbourg la 15 mai 2003 (STE nr. 190).2. Dacă două sau mai multe părţi au încheiat deja un acord ori un tratat privitor la aspectele care fac obiectul prezentei convenţii sau au stabilit în alt mod relaţiile dintre ele în aceste chestiuni ori dacă vor face aceasta în viitor, ele vor avea dreptul de a aplica în mod corespunzător şi acel acord sau tratat. Totuşi, dacă părţile stabilesc relaţiile dintre ele în ceea ce priveşte chestiunile care fac obiectul prezentei convenţii într-un alt mod decât cel reglementat de prezenta convenţie, ele vor face aceasta într-o manieră care să nu fie incompatibilă cu obiectivele şi principiile prezentei convenţii.3. Părţile care sunt membre ale Uniunii Europene vor aplica, în relaţiile reciproce, reglementările Comunităţii şi ale Uniunii Europene în măsura în care există astfel de reglementări şi sunt aplicabile în situaţia respectivă, fără însă a aduce atingere obiectului şi scopului prezentei convenţii şi fără a aduce atingere aplicării în întregime a acesteia în relaţia cu celelalte state.4. Nicio dispoziţie cuprinsă în prezenta convenţie nu afectează alte drepturi, obligaţii şi responsabilităţi ale unei părţi şi ale persoanelor, potrivit dreptului internaţional, inclusiv dreptului internaţional umanitar.5. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplică activităţilor forţelor armate în timpul unui conflict armat, în sensul dat acestor termeni de dreptul internaţional umanitar - când acesta este aplicabil -, şi nici activităţilor efectuate de forţele armate ale unui stat în exerciţiul funcţiilor lor oficiale, în măsura în care sunt guvernate de alte reguli ale dreptului internaţional.  +  Articolul 27Modificări ale convenţiei1. Modificările la prezenta convenţie pot fi propuse de orice parte, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei sau de Conferinţa consultativă a părţilor.2. Orice propunere de modificare se comunică părţilor de către secretarul general al Consiliului Europei.3. Mai mult, orice modificare propusă de o parte sau de Comitetul de Miniştri se comunică Conferinţei consultative a părţilor, care transmite Comitetului de Miniştri opinia sa cu privire la modificarea propusă.4. Comitetul de Miniştri examinează modificarea propusă şi orice opinie transmisă de Conferinţa consultativă a părţilor şi poate aproba modificarea.5. Textul oricărei modificări aprobate de Comitetul de Miniştri conform paragrafului 4 se înaintează părţilor în vederea acceptării.6. Orice modificare aprobată în conformitate cu paragraful 4 intră în vigoare în cea de-a 30-a zi după ce toate părţile l-au informat pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la acceptarea sa.  +  Articolul 28Revizuirea anexei1. În vederea actualizării listei tratatelor enumerate în anexa la prezenta convenţie, orice parte sau Comitetul de Miniştri poate propune modificări. Aceste propuneri de modificare se vor referi numai la tratatele universale încheiate în cadrul sistemului Naţiunilor Unite şi care se ocupă în mod special de terorism şi au intrat în vigoare. Ele se comunică părţilor de către secretarul general al Consiliului Europei.2. După consultarea părţilor care nu sunt membre, Comitetul de Miniştri poate adopta o modificare propusă cu majoritatea prevăzută la art. 20 (d) din Statutul Consiliului Europei. Modificarea intră în vigoare la expirarea termenului de un an de la data la care a fost înaintată părţilor. În cadrul acestui termen, orice parte poate notifica secretarului general al Consiliului Europei cu privire la orice obiecţie împotriva intrării în vigoare a modificării, pentru partea respectivă.3. Dacă o treime din numărul părţilor notifică secretarului general al Consiliului Europei cu privire la o obiecţie împotriva intrării în vigoare a modificării, aceasta nu intră în vigoare.4. Dacă mai puţin de o treime din numărul statelor contractante notifică o obiecţie, modificarea intră în vigoare pentru părţile care nu au notificat o obiecţie.5. Dacă o modificare a intrat în vigoare conform paragrafului 2 şi o parte a notificat o obiecţie la aceasta, modificarea intră în vigoare pentru partea respectivă în prima zi din luna ce urmează datei la care a notificat acceptarea sa secretarului general al Consiliului Europei.  +  Articolul 29Soluţionarea diferendelorÎn cazul unui diferend între părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, acestea vor căuta să soluţioneze acest diferend prin negocieri sau prin alte mijloace amiabile alese de ele, inclusiv prin transmiterea diferendului la un tribunal arbitral ale cărui decizii vor fi obligatorii pentru părţile respective sau la Curtea Internaţională de Justiţie, conform unui acord între părţile interesate.  +  Articolul 30Conferinţa consultativă a părţilor1. Părţile se reunesc periodic cu scopul: a) de a formula propuneri pentru facilitarea sau îmbunătăţirea folosirii şi implementării efective a prezentei convenţii, inclusiv cu scopul de a identifica orice probleme din acest domeniu, precum şi efectele oricărei declaraţii făcute conform prezentei convenţii; b) de a elabora opinii privind conformitatea refuzului extrădării, potrivit art. 20 paragraful 8; c) de a formula propuneri de modificare a prezentei convenţii conform art. 27; d) de a formula o opinie asupra oricărei propuneri de modificare a prezentei convenţii, transmisă Conferinţei consultative a părţilor în conformitate cu art. 27 paragraful 3; e) de a exprima o opinie asupra oricărei chestiuni referitoare la aplicarea prezentei convenţii şi la facilitarea schimbului de informaţii privind progresele juridice, politice sau tehnice semnificative.2. Conferinţa consultativă a părţilor se convoacă de către secretarul general al Consiliului Europei.3. Părţile sunt asistate de Secretariatul Consiliului Europei în exerciţiul funcţiilor ce decurg din prezentul articol.  +  Articolul 31Denunţarea1. Oricare parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.2. Această denunţare începe să aibă efecte din prima zi a lunii ce urmează expirării unui termen de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.  +  Articolul 32NotificareaSecretarul general al Consiliului Europei notifică statele membre ale Consiliului Europei, statele care nu sunt membre şi care au participat la elaborarea prezentei convenţii, precum şi orice stat care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenţie în legătură cu: a) orice semnare; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare; c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 23; d) orice declaraţie făcută în temeiul art. 1 paragraful 2, art. 22 paragraful 4 şi al art. 25; e) orice alt act, notificare sau comunicare privind prezenta convenţie.Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzător, am semnat prezenta convenţie.Adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre şi care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricărui stat invitat să adere la aceasta.  +  Anexa ──────la convenţie─────────────1. Convenţia de la Haga din 16 decembrie 1970 privind reprimarea capturării ilicite de aeronave;2. Convenţia privind reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971;3. Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor comise contra persoanelor ce se bucură de protecţie internaţională, inclusiv agenţii diplomatici, adoptată la New York la 14 decembrie 1973;4. Convenţia internaţională împotriva luării de ostateci, adoptată la New York la 17 decembrie 1979;5. Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, adoptată la Viena la 3 martie 1980;6. Protocolul asupra reprimării actelor ilicite de violenţă în aeroporturi servind aviaţiei civile internaţionale, încheiat la Montreal la 24 februarie 1988;7. Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii navigaţiei maritime, încheiată la Roma la 10 martie 1988;8. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii platformelor fixe situate pe platoul continental, încheiat la Roma la 10 martie 1988;9. Convenţia internaţională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozivi, adoptată la New York la 15 decembrie 1997;10. Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999._________