DECIZIE nr. 631 din 3 octombrie 2006referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorAntonia Constantin - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Nicolae în Dosarul nr. 584/CA/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie, necreându-se nici o situaţie de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 584/CA/2005, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Nicolae într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate de acesta împotriva ordinului emis de prefectul judeţului Constanţa prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului său de ales local.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat contravine art. 1 alin. (4) şi (5), precum şi art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Se apreciază că prin lege nu se pot stabili atribuţii în sarcina prefectului, întrucât atribuţiunile acestuia sunt stabilite în exclusivitate prin Constituţie. Totodată, în susţinerea excepţiei, se arată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 91 alin. (4) din lege nu se mai regăseşte în Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că demersul prefectului de a constata, prin ordin, încetarea de drept a mandatului de ales local nu este de natură a încălca prevederile constituţionale care exclud eventualele raporturi de subordonare între acesta şi aleşii locali ori pe acelea care privesc separarea puterilor în stat ori supremaţia legii, ci se exercită în virtutea competenţelor pe care le are un prefect de a verifica şi contesta legalitatea actelor emise de aleşii locali. Se arată că Legea nr. 161/2003 are caracter organic, ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) din Constituţie. Totodată, se arată că incompatibilitatea reprezintă o prezumţie instituită prin lege, potrivit căreia persoana în cauză nu îşi poate desfăşura activitatea în condiţii de imparţialitate, iar constatarea acestei stări de către prefect se încadrează în limitele conferite de Constituţie.Guvernul consideră că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora încetarea de drept a mandatului de consilier se constată şi prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, nu sunt de natură a afecta atribuţia prefectului prevăzută de art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că posibilitatea prefectului de a constata încetarea de drept a mandatului de ales local nu constituie o imixtiune în problemele administraţiei publice locale, întrucât încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenţa de a aprecia asupra valabilităţii mandatului de ales local. Astfel, prefectul aplică o sancţiune ce a intervenit în baza legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul cuprins: "(4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale."Dispoziţiile alin. (3) al art. 91 din lege, la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: "(3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv supremaţia Constituţiei, precum şi ale art. 123 alin. (4) şi (5) privind prefectul.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Prevederile criticate prevăd că prefectul emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local în cazul în care acesta din urmă nu a renunţat la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Curtea constată că acest text legal nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenţa de a aprecia asupra valabilităţii mandatului de ales local. De altfel, ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveşte, în mod exclusiv, pe alesul local.Totodată, Curtea reţine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, întrucât în cauză nu este vorba de tutela administrativă pe care o exercită prefectul, ci de constatarea unei stări de fapt referitoare la aleşii locali.Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia Constituţia ar stabili în mod limitativ atribuţiunile prefectului, având în vedere că art. 123 alin. (3) din Constituţie prevede că "Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică". Textul constituţional permite ca prin lege organică să se stabilească atribuţiile prefectului, iar această cerinţă constituţională este întru totul respectată de Legea nr. 161/2003, având în vedere procedura după care a fost adoptată.Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) nu au incidenţă în cauză, întrucât, pe de o parte, atât prefectul, cât şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice locale fac parte din puterea executivă, iar pe de altă parte, încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie are loc numai atunci când şi altă dispoziţie constituţională a fost nesocotită, ceea ce nu este cazul în această cauză.În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Curtea nu poate reţine abrogarea celui dintâi text în baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004, întrucât nu există o contrarietate între cele două prevederi legale, art. 91 alin. (4) reglementând constatarea încetării mandatului de consilier local într-o situaţie aparte, şi anume în cazul în care incompatibilitatea intervine după validarea mandatului de consilier local urmare a unei funcţii anterior deţinute, în timp ce art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 vizează incompatibilitatea care apare pe parcursul exercitării mandatului de ales local. În consecinţă, nu se poate reţine abrogarea art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, neexistând astfel nici un impediment în exercitarea pe fond a controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Nicolae în Dosarul nr. 584/CA/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly---------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorAntonia Constantin - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Nicolae în Dosarul nr. 584/CA/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie, necreându-se nici o situaţie de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 584/CA/2005, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Nicolae într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate de acesta împotriva ordinului emis de prefectul judeţului Constanţa prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului său de ales local.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat contravine art. 1 alin. (4) şi (5), precum şi art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Se apreciază că prin lege nu se pot stabili atribuţii în sarcina prefectului, întrucât atribuţiunile acestuia sunt stabilite în exclusivitate prin Constituţie. Totodată, în susţinerea excepţiei, se arată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 91 alin. (4) din lege nu se mai regăseşte în Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că demersul prefectului de a constata, prin ordin, încetarea de drept a mandatului de ales local nu este de natură a încălca prevederile constituţionale care exclud eventualele raporturi de subordonare între acesta şi aleşii locali ori pe acelea care privesc separarea puterilor în stat ori supremaţia legii, ci se exercită în virtutea competenţelor pe care le are un prefect de a verifica şi contesta legalitatea actelor emise de aleşii locali. Se arată că Legea nr. 161/2003 are caracter organic, ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) din Constituţie. Totodată, se arată că incompatibilitatea reprezintă o prezumţie instituită prin lege, potrivit căreia persoana în cauză nu îşi poate desfăşura activitatea în condiţii de imparţialitate, iar constatarea acestei stări de către prefect se încadrează în limitele conferite de Constituţie.Guvernul consideră că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora încetarea de drept a mandatului de consilier se constată şi prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, nu sunt de natură a afecta atribuţia prefectului prevăzută de art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că posibilitatea prefectului de a constata încetarea de drept a mandatului de ales local nu constituie o imixtiune în problemele administraţiei publice locale, întrucât încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenţa de a aprecia asupra valabilităţii mandatului de ales local. Astfel, prefectul aplică o sancţiune ce a intervenit în baza legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul cuprins: "(4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale."Dispoziţiile alin. (3) al art. 91 din lege, la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: "(3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv supremaţia Constituţiei, precum şi ale art. 123 alin. (4) şi (5) privind prefectul.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Prevederile criticate prevăd că prefectul emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local în cazul în care acesta din urmă nu a renunţat la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Curtea constată că acest text legal nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenţa de a aprecia asupra valabilităţii mandatului de ales local. De altfel, ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveşte, în mod exclusiv, pe alesul local.Totodată, Curtea reţine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, întrucât în cauză nu este vorba de tutela administrativă pe care o exercită prefectul, ci de constatarea unei stări de fapt referitoare la aleşii locali.Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia Constituţia ar stabili în mod limitativ atribuţiunile prefectului, având în vedere că art. 123 alin. (3) din Constituţie prevede că "Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică". Textul constituţional permite ca prin lege organică să se stabilească atribuţiile prefectului, iar această cerinţă constituţională este întru totul respectată de Legea nr. 161/2003, având în vedere procedura după care a fost adoptată.Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) nu au incidenţă în cauză, întrucât, pe de o parte, atât prefectul, cât şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice locale fac parte din puterea executivă, iar pe de altă parte, încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie are loc numai atunci când şi altă dispoziţie constituţională a fost nesocotită, ceea ce nu este cazul în această cauză.În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Curtea nu poate reţine abrogarea celui dintâi text în baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004, întrucât nu există o contrarietate între cele două prevederi legale, art. 91 alin. (4) reglementând constatarea încetării mandatului de consilier local într-o situaţie aparte, şi anume în cazul în care incompatibilitatea intervine după validarea mandatului de consilier local urmare a unei funcţii anterior deţinute, în timp ce art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 vizează incompatibilitatea care apare pe parcursul exercitării mandatului de ales local. În consecinţă, nu se poate reţine abrogarea art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, neexistând astfel nici un impediment în exercitarea pe fond a controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gheorghe Nicolae în Dosarul nr. 584/CA/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly---------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari