CODUL DE PROCEDURA PENALĂ din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*)(actualizat până la data de 7 septembrie 2006*)
----------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt, până la data de 7 septembrie 2006, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 noiembrie 2000; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002***); LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003; DECIZIA nr. 100 din 9 martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004; LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006.**) Codul de procedură penală a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicată în M. Of. Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.***) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica Codul de procedură penală a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.****) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile privind persoana juridică, la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACŢIUNILE ÎN PROCESUL PENAL + Capitolul I SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1 (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infracţiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoană nevinovată sa nu fie trasa la răspundere penală. (2) Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.Legalitatea şi oficialitatea procesului penal + Articolul 2 (1) Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cît şi în cursul judecaţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. (2) Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevărului + Articolul 3În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.Garantarea libertăţii persoanei + Articolul 5 (1) În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertăţii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. (4) Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege. (5) În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.-------------Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Respectarea demnităţii umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Prezumţia de nevinovatie + Articolul 5^2Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.-------------Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Garantarea dreptului de apărare + Articolul 6 (1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în apărare. (3) Organele judiciare au obligaţia sa-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligaţia sa încunoştiinţeze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.-------------Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Limba în care se desfăşoară procesul penal + Articolul 7 (1) În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română.-------------Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea limbii oficiale prin interpret + Articolul 8Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.-------------Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul II ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Acţiunea penalăObiectul şi exercitarea acţiunii penale + Articolul 9 (1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au savirsit infracţiuni. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată + Articolul 10 (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevăzută de legea penală;b(1) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; c) fapta nu a fost săvârşită de invinuit sau de inculpat; d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseşte plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; g) a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor; h) a fost retrasă plîngerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plingerii sau împăcare părţilor inlatura răspunderea penală; i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege; j) exista autoritatea de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridică. (2) În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea poate fi pusă în miscarea ulterior în condiţii legale.-------------Lit. i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 10 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; c) încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h), i^1) şi j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecaţii instanţa pronunţa: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).--------------Lit. c) a pct. 1 al art. 11 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea altor organe decît cele judiciare + Articolul 12În cazurile arătate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţa achitarea, dacă apreciază ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decît cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire + Articolul 13 (1) În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. (2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţa achitarea. (3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţa încetarea procesului penal.-------------Denumirea marginala şi alin. (1) şi (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Acţiunea civilăObiectul şi exercitarea acţiunii civile + Articolul 14 (1) Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. (2) Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. (3) Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. (4) De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă. (5) Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.-------------Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Constituirea ca parte civilă + Articolul 15 (1) Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente. (2) Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (3) Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeaşi cauza. (4) Acţiunea civilă este scutită de taxa de timbru.Partea responsabilă civilmente + Articolul 16 (1) Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (2) Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţa, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei. (3) Partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a acţiunii civile + Articolul 17 (1) Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. (2) În acest scop, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviinţează actele, să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. (3) Instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.-------------Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Susţinerea acţiunii civile de către procuror + Articolul 18 (1) Procurorul poate susţine în faţa instanţei acţiunea civilă pornită de persoana vătămată. (2) Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Acţiunea adresată instanţei civile + Articolul 19 (1) Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune. (2) Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. (3) De asemenea, poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspenda. (4) Persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitiva.-------------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cazuri speciale de rezolvare a acţiunii civile + Articolul 20 (1) Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesolutionata acţiunea civilă. (2) În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă. (3) De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţa.-------------Alin. (2) şi (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori + Articolul 21 (1) Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducîndu-se în cauza moştenitorii acesteia. (2) Dacă una dintre părţi este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauza succesorii în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.--------------Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penal + Articolul 22 (1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca acţiunea civilă, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. (2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părţile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.Alte părţi în procesul penal + Articolul 24 (1) Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizica, morala sau materială, dacă participa în procesul penal, se numeşte parte vătămată. (2) Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă. (3) Persoana chemată în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul I FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoaneiCompetenţa judecătoriei + Articolul 25 (1) Judecătoria judeca în prima instanţa toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. (2) Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; b) abrogată;2. judeca şi soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.-------------Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a pct. 1 al art. 26 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279^1, art. 312 şi art. 317, precum şi infracţiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive; b) infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) abrogată; d) infracţiunea de spalare a banilor, precum şi infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri; e) infracţiunea de bancruta frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;e^1) infracţiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală şi industriala; f) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în prima instanţa;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-----------Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 22 noiembrie 2000.Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificări şi completări a ORDONANŢEI DE URGENTA. nr. 207/2000.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.*)*) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica art. 27, pct. 1, lit. a) din Codul de procedură penală a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificată prin articolul 1 punctul 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. e^1) de la pct. 1 al art. 27 a fost introdusă de art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005.Lit. a) şi b) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 27 a fost abrogată de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 27 au fost modificate de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e^1), săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.--------------Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28 a fost modificată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 28 au fost modificate de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa Curţii de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi infracţiunile privind siguranţa naţionala a României prevăzute în legi speciale;a^1) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 253^1, art. 273-276 când s-a produs o catastrofa de cale ferată şi art. 356-361; b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi; c) abrogată; d) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa; e) abrogată; f) abrogată.2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în prima instanţa de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curţii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.5. soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate.----------Lit. e) a pct. 1 al articolului 28^1 a fost introdusă prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001*), publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.*) Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 a fost abrogată de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusă de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001**) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.**) LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 a fost abrogată de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. e) şi f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusă de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost abrogată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Articolul 28^2Curtea Militară de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, săvârşite de militari; b) infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe; c) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunţate în prima instanţa de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.------------Lit. a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie + Articolul 29Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi; b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infracţiunile săvârşite de maresali, amirali, generali şi chestori; e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;e^1) infracţiunile săvârşite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; f) infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca: a) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate, în prima instanţa, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţa, de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.3. judeca recursurile în interesul legii;4. abrogat;5. soluţionează: a) conflictele de competenţa în cazurile în care Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa superioară comuna; b) cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt; c) cererile de strămutare; d) alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Lit. c), d) şi f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 29 a fost modificată de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e^1) a pct. 1 al art. 29 a fost introdusă de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Competenţa teritorialăCompetenţa pentru infracţiunile săvârşite în ţara + Articolul 30 (1) Competenţa după teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea; b) locul unde a fost prins făptuitorul; c) locul unde locuieşte făptuitorul; d) locul unde locuieşte persoana vătămată. (2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. 1, în a carei circumscripţie s-a efectuat urmărirea penală. (3) Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal. (4) Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.-----------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în străinătate + Articolul 31 (1) Infracţiunile săvârşite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, se judeca de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (2) Infracţiunea săvârşită pe o nava este de competenţa instanţei în a carei circumscripţie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (3) Infracţiunea săvârşită pe o aeronava este de competenţa instanţei în a carei circumscripţie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român. (4) Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.------------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţa, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţa.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate: a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane; b) când doua sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act; c) în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infracţiune.Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate: a) când doua sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc; b) când doua sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegere între infractori; c) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregati, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni, ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni; d) când între doua sau mai multe infracţiuni exista legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35 (1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi faptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. (2) Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile. (3) Dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militară. (4) Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne dobandita instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea. (5) Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infracţiunea la care acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.-----------Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3), (4) şi (5) ale art. 35 au fost modificate de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Instanţa competenţa a hotărî reunirea cauzelor + Articolul 36 (1) Reunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa căreia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35. (2) În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa militară, care trimite dosarul instanţei civile căreia îi revine competenţa.-------------Alin. (2) al art. 36 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cazuri speciale + Articolul 37 (1) În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instanţe de judecată, chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs. (2) Cauzele se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dacă se afla în acelaşi stadiu de judecată. (3) În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat. + Secţiunea IV Dispoziţii comuneExcepţii de necompetentă + Articolul 39 (1) Excepţia de necompetentă materială şi cea de necompetentă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive. (2) Excepţia de necompetentă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată. (3) Excepţiile de necompetentă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discuţia părţilor din oficiu.Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului + Articolul 40 (1) Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa. (2) Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.------------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării + Articolul 41 (1) Instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competenţa a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătoreşti, ca infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare. (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecării cauzei, nu atrage incompetenta instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competenţa + Articolul 42 (1) Instanţa de judecată care îşi declina competenţa trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinata de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizata. (3) În cazul declinarii pentru necompetentă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin. (4) Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului şi nici recursului.Conflictul de competenţa + Articolul 43 (1) Când doua sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauza ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comuna. (2) Când conflictul de competenţa se iveşte între o instanţa civilă şi una militară, soluţionarea conflictului este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3) Instanţa ierarhic superioară comuna este sesizată în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competenţa, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competenţa. (4) În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi. (5) Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda. (6) Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia măsurile şi efectuează actele ce reclama urgenta. (7) Instanţa ierarhic superioară comuna hotărăşte asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor. (8) Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauza este de competenţa altei instanţe decît cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioară comuna trimite dosarul instanţei superioare comune. (9) Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune data prin lege în competenţa altei instanţe. (10) Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44 (1) Instanţa penală este competenţa sa judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe. (2) Chestiunea prealabilă se judeca de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune. (3) Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.Dispoziţii care se aplică la urmărirea penală + Articolul 45 (1) Dispoziţiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penală.(1^2) Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa. (2) Când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat. (3) În caz de sesizări simultane, precaderea se stabileşte în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1. (4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile arătate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penală, competenţa revine organului care a fost mai întâi sesizat. (5) Urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectuează de către organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente sa judece cauza. (6) Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între doua sau mai multe organe de cercetare penală, competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe.-----------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 45 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecători + Articolul 46Judecătorii care sunt soţi, rude sau afini între ei, până la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelaşi complet de judecată.------------Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Judecător care s-a pronunţat anterior + Articolul 47 (1) Judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. (2) De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi data în acea cauza.------------Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48 (1) Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: a) a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecata ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale; b) a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi; c) a fost expert sau martor; d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo ruda apropiată. e) soţul, ruda sau afinul sau, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale; f) este soţ, ruda sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; g) exista duşmănie între el, soţul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv; h) este tutore sau curator al uneia dintre părţi; i) a primit liberalităţi de la una dintre părţi, avocatul sau mandatarul acesteia. (2) Judecătorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când soţul, ruda ori afinul sau până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi cauze.------------Lit. a) a art. 48 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificată prin articolul 1 punctul 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificată de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e)-i) ale art. 48 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului + Articolul 49 (1) Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de şedinţa, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. (2) Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţa. (3) Procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac. (4) Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă sa procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţa.-------------Denumirea marginala a art. 49 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) - (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) şi (4) ale art. 49 au fost modificate de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Abţinerea + Articolul 50 (1) Persoana incompatibilă este obligată sa declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, ca se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii. (2) Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţa de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51 (1) În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, poate fi recuzata atât în cursul urmăririi penale cît şi în cursul judecaţii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate. (2) Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoana în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată. (3) Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat. (4) Completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţa asupra măsurilor preventive.-------------Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) şi (4) ale art. 51 au fost introduse de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de soluţionare în cursul judecaţii + Articolul 52 (1) Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţa secreta, fără participarea celui ce declara ca se abţine sau care este recuzat. (2) Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a carei recuzare se cere. (3) Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. (4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsura actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin. (5) Când pentru soluţionarea abtinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. În cazul în care găseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abtinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competenţa să soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea.(5^1) Este inadmisibila recuzarea judecătorului chemat sa decidă asupra recuzării. (6) Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. (7) Abrogat.-----------Alin. (1) şi (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.Alin. (5) şi (5^1) ale art. 52 au fost modificate de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de soluţionare în cursul urmăririi penale + Articolul 53 (1) În cursul urmăririi penale, asupra abtinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior. (2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată sa o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul este obligat să soluţioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţa. (4) Cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii de procurorul ierarhic superior. (5) Abţinerea se soluţionează potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Incompatibilitatea expertului şi interpretului + Articolul 54 (1) Dispoziţiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului. (2) Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauza. Calitatea de martor are intiietate. (3) Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeaşi cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Strămutarea judecării cauzei penaleTemeiul strămutării + Articolul 55 (1) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o ruda sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei. (2) În cursul judecaţii strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiţiei.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 55 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cererea şi efectele ei + Articolul 56 (1) Cererea de strămutare se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trebuie motivată. Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strămutarea. (2) În cerere se face menţiune dacă în cauza se găsesc arestaţi. (3) Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă numai de către completul de judecată investit cu judecarea cererii de strămutare. (4) Abrogat.------------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 56 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de informare + Articolul 57 (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei strămutare se cere, comunicindu-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. (2) Când Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei. (3) În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeaşi cauza, cererea de informaţii este facultativă.Înştiinţarea părţilor + Articolul 58 (1) Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru încunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii. (2) În informaţiile trimise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face menţiune expresă despre efectuarea încunoştinţărilor, atasindu-se şi dovezile de comunicare a acestora. (3) Când în cauza a carei strămutare se cere sunt arestaţi, preşedintele dispune desemnarea unui apărător din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59 (1) Examinarea cererii de strămutare se face în şedinţa publică. (2) Când părţile se înfăţişează, se asculta şi concluziile acestora.--------------Alin. (1) al art. 59 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Soluţionarea cererii + Articolul 60 (1) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivată, admiterea sau respingerea cererii. (2) În cazul în care găseşte cererea intemeiata, dispune strămutarea judecării cauzei, hotarind totodată în ce măsura actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a stramutat cauza se menţin. (3) Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (4) Dacă instanţa la care se afla cauza a carei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de strămutare. (5) Încheierea prin care Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei cai de atac.--------------Alin. (1) al art. 60 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 60 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Repetarea cererii + Articolul 61Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta.Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei + Articolul 61^1 (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sa desemneze o instanţa egala în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) Dispoziţiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplică în mod corespunzător. (3) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (4) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (5) Încheierea prin care Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea nu este supusă niciunei cai de atac.----------------Art. 61^1 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul I DISPOZIŢII GENERALELămurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele şi aprecierea lor + Articolul 63 (1) Constituie proba orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistentei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevărului.------------Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Mijloacele de proba + Articolul 64 (1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele. (2) Mijloacele de proba obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.------------Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina administrării probelor + Articolul 65 (1) Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. (2) La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo proba sau deţine vreun mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze.Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor + Articolul 66 (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovatia. (2) În cazul când exista probe de vinovăţie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.------------Denumirea marginala şi alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Concludenta şi utilitatea probei + Articolul 67 (1) În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor. (2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludenta şi utila. (3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68 (1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constringere, precum şi promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obţine probe. (2) De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.Indicii temeinice + Articolul 68^1Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea rezonabila ca persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.----------------Art. 68^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatuluiDeclaraţiile învinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Întrebări şi lămuriri prealabile + Articolul 70 (1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. (2) Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaraţie, i se pune în vedere sa declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. (3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce. (4) Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţa şi obligaţia sa anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 70 au fost modificate de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 70 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Modul de ascultare + Articolul 71 (1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţa ceilalţi. (2) Invinuitul sau inculpatul este mai întâi lăsat sa declare tot ce ştie în cauza. (3) Ascultarea învinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza. (4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte, însă se poate servi de însemnări asupra amanuntelor greu de reţinut.Condiţii ale ascultării învinuitului sau inculpatului + Articolul 71^1Dacă, în timpul ascultării învinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viaţa învinuitului sau inculpatului nu este în pericol.--------------Art. 71^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Întrebări cu privire la fapta + Articolul 72 (1) După ce invinuitul sau inculpatul a făcut declaraţia, i se pot pune întrebări cu privire la fapta care formează obiectul cauzei şi la învinuirea ce i se aduce. De asemenea, este întrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propună. (2) În cursul judecaţii dispoziţiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.--------------Alin. (2) al art. 72 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Consemnarea declaraţiilor + Articolul 73 (1) Declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagina şi la sfârşit. (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă. (3) Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea învinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaraţia a fost luată printr-un interpret. (4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaraţiile sale sau are de făcut completări, rectificari sau precizări, acestea se consemnează şi se semnează în condiţiile arătate în prezentul articol.------------Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de câte ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.------------Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmenteDeclaraţiile celorlalte părţi din proces + Articolul 75Declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicaţii prealabile + Articolul 76 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilă. (2) Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o paguba materială sau o dăuna morala, ca se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare.------------Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părţii vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.Modalităţi speciale de ascultare a părţii vătămate şi a părţii civile + Articolul 77^1 (1) În cazul în care poate fi periclitata viaţa, integritatea corporală sau libertatea părţii vătămate ori a părţii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca aceasta să fie ascultata fără a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a părţii vătămate ori a părţii civile ascultate în condiţiile prevăzute în alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aducă la cunoştinţa părţii vătămate sau a părţii civile dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (3) Partea vătămată sau partea civilă poate fi ascultata prin intermediul unei reţele video şi audio. (4) În cursul judecaţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, părţii vătămate sau părţii civile ascultate în condiţiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei. (5) Declaraţia părţii vătămate sau a părţii civile, ascultata în condiţiile arătate în alin. 1-3, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisă, fiind semnată de organul judiciar, de partea vătămată sau partea civilă ascultata, precum şi de consilierul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunându-se la dosarul cauzei. (6) Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia părţii vătămate sau a părţii civile, în original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instanţei de judecată, se păstrează la sediul acestora. (7) Dispoziţiile art. 75-77 şi ale art. 86^5 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 77^1 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Declaraţiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a păstra secretul profesional + Articolul 79 (1) Persoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat cunoştinţa în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligată a păstra secretul. (2) Calitatea de martor are intiietate faţă de calitatea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părţi.Ascultarea soţului şi a rudelor apropiate + Articolul 80 (1) Soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori. (2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor arătate în alineatul precedent, de îndată ce au fost îndeplinite dispoziţiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre părinţi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.Persoana vătămată + Articolul 82Persoana vătămată poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participa în proces ca parte vătămată.Obligaţia de prezentare + Articolul 83Persoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul, ziua şi ora arătate în citaţie şi are datoria sa declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei.Întrebări prealabile + Articolul 84 (1) Martorul este întrebat mai întâi despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupaţie. (2) În caz de indoiala asupra identităţii martorului, aceasta se stabileşte prin orice mijloc de proba. (3) Martorul va fi apoi întrebat dacă este soţ sau ruda a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infracţiunii.Jurămîntul martorului + Articolul 85 (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurămînt: "Jur ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!". (2) În timpul depunerii jurământului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie. (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinţei religioase a martorului. (4) Martorului de alta religie decît cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurămînt: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu". (5) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurămîntul vor rosti în faţa instanţei următoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu". (6) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor. (7) După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. (8) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă. (9) Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurămînt; i se atrage însă atenţia sa spună adevărul.Modul şi limitele ascultării martorului + Articolul 86 (1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce ştie cu privire la acestea. (2) După ce martorul a făcut declaraţii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate. (3) Dispoziţiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.Protecţia datelor de identificare a martorului + Articolul 86^1 (1) Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar. (2) Aceasta măsura poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecaţii de instanţa, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite. (3) Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura. (4) Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidenţialitate. (5) În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului. (6) Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecaţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. (7) Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire. (8) Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.------------Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modalităţi speciale de ascultare a martorul + Articolul 86^2 (1) În situaţiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penală ori în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poată fi recunoscut.(3^1) În cazul judecaţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului. (4) Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1-3^1, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisă. (5) În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. (6) În cursul judecaţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi condiţii. (8) Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^1) al art. 86^2 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) şi (7) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor + Articolul 86^3Abrogat.-----------Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 86^3 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze + Articolul 86^4În cauzele privind infracţiunile de violenta între membrii aceleiaşi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în şedinţa de judecată, admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.-----------Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Protejarea deplasarilor martorului + Articolul 86^5 (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează cercetarea penală ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele poliţiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporară supravegheată, precum şi sa-l însoţească la sediul parchetului sau al instanţei şi înapoi la domiciliu sau la reşedinţa. (2) Măsurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a încetat.------------Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauza, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88 (1) Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi împrejurările în privinta cărora declaraţiile date anterior se contrazic. (2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-şi pună reciproc întrebări. (3) Declaraţiile date de persoanele confruntate se consemnează în proces-verbal. + Secţiunea V ÎnscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Înscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevărului. + Articolul 89^1Formularele în care urmează să se consemneze orice declaraţie, în faza de urmărire penală, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.-----------Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90 (1) Procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba. (2) De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul şi forma procesului-verbal + Articolul 91 (1) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) data şi locul unde este încheiat, ora la care a început şi ora la care s-a terminat încheierea procesului-verbal; b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; c) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi, când exista; d) descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi a măsurilor luate; e) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora; f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina şi la sfârşit de cel care îl încheie, precum şi de persoanele arătate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune despre aceasta.-------------Lit. a) a alin. (1) al art. 91 a fost modificată de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea V^1 Interceptarile şi înregistrările audio sau video------------Secţiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare + Articolul 91^1 (1) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata. (2) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (3) Autorizaţia se da pentru durata necesară interceptarii şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a carei circumscripţie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În lipsa preşedintelui instanţei autorizaţia se da de către judecătorul desemnat de acesta. (4) Autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. (5) Durata totală a interceptarilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoana şi aceeaşi fapta, nu poate depăşi 120 de zile. (6) Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asista în proces nu poate fi folosită ca mijloc de proba decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2. (7) Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre această instanţă care a emis autorizaţia. (8) La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptarii şi înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării. (9) Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.-------------Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 91^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea + Articolul 91^2 (1) Procurorul procedează personal la interceptarile şi înregistrările prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal. (2) În caz de urgenta, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 91^1 alin. 1, 2 şi 8 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore. (3) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptarile şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării. Judecătorul se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată data în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3 şi 8. Dacă judecătorul nu confirma ordonanţa procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptarilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanţei. (4) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (5) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în alta cauza penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 şi 2.-------------Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3) şi (4) ale art. 91^2 au fost modificate de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 91^2 a fost introdus de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^3 (1) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează autorizaţia data pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri ori comunicări în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea. (2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauza. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondentele în alta limba decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. (3) La procesul-verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusiva a judecătorului sau completului investit cu soluţionarea cauzei. (4) La prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la cerere, ascultarea acestora. (5) Dacă în cauza s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecata, procurorul este obligat sa înştiinţeze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi se păstrează până la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, încheindu-se proces-verbal în acest sens. (6) După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetărilor sau în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5 şi numai de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecătorului. (7) Dacă în cauza instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acestuia se arhiveaza odată cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5, cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui instanţei.------------Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte înregistrări + Articolul 91^4Dispoziţiile art. 91^1-91^3 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizarii sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.------------Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^4 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Înregistrările de imagini + Articolul 91^5Dispoziţiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisă, după caz.------------Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^6 (1) Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu. (2) Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de proba dacă nu sunt interzise de lege.------------Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^6 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea VI Martorii asistenţiPrezenta martorilor asistenţi + Articolul 92 (1) Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenţi, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi. (2) Nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural.Stabilirea identităţii martorilor asistenţi + Articolul 93Organul care procedează la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenţi este obligat să constate şi sa consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie date privind identitatea martorilor asistenţi, menţionînd şi observaţiile pe care aceştia au fost invitaţi să le facă cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conţin sau poarta o urma a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa servească la săvârşirea unei infracţiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte şi înscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia sa ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor şi înscrisurilor + Articolul 97 (1) Orice persoană fizica sau persoana juridică, în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligată sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora. (2) Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază ca şi o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. (3) Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Reţinerea şi predarea corespondentei şi a obiectelor + Articolul 98 (1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiţiile arătate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.(1^2) Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă. (2) Corespondenta şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.-----------Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri + Articolul 99 (1) Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ridicarea silită. (2) În cursul judecaţii dispoziţia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală.Percheziţia + Articolul 100 (1) Când persoana căreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenta sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia. (2) Percheziţia poate fi domiciliara sau corporală. (3) Percheziţia domiciliara poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecaţii. În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliara se dispune de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (4) Percheziţia domiciliara se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.(4^1) În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizaţia de perchezitie, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de perchezitie; d) perioada pentru care s-a emis autorizaţia; e) locul unde urmează a se efectua percheziţia; f) numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia; g) numele învinuitului sau inculpatului.(4^2) Autorizaţia poate fi folosită o singură dată. (5) Percheziţia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător. (6) Percheziţia domiciliara nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.------------Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4^1) şi (4^2) ale art. 100 au fost introduse de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 100 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Percheziţia domiciliara în cursul urmăririi penale + Articolul 101Percheziţia dispusă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 100, se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi.------------Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Percheziţia domiciliara în cursul judecaţii + Articolul 102 (1) Instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei cu ocazia unei cercetări locale. (2) În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a percheziţiei + Articolul 103Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia începută între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul nopţii.------------Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura percheziţiei + Articolul 104 (1) Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia data de judecător. (2) Ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori înscrisuri, sau la care se efectuează percheziţia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exerciţiu. (3) Aceste operaţiuni se efectuează de organul judiciar în prezenta unor martori asistenţi. (4) Când persoana la care se face percheziţia este reţinută ori arestata, va fi adusă la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exerciţiu. (5) Este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziţia a oricăror acte procedurale în aceeaşi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face percheziţia sa participe la perchezitie.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (5) al art. 104 a fost introdus de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Efectuarea percheziţiei domiciliare + Articolul 105 (1) Organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul sa deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta. (2) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită; obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă se ridica totdeauna. (3) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia şi care nu au legătură cu cauza, sa nu devină publice.Efectuarea percheziţiei corporale + Articolul 106 (1) Percheziţia corporală se efectuează de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnată de acest organ. (2) Percheziţia corporală se face numai de o persoană de acelaşi sex cu cea perchezitionata.Identificarea şi păstrarea obiectelor + Articolul 107 (1) Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza şi se sigileaza. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cît posibil laolalta, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza şi se lasă în păstrare fie celui la care se afla, fie unui custode. (4) Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele arătate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie şi de ridicare a obiectelor şi înscrisurilor + Articolul 108 (1) Despre efectuarea percheziţiei şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri se întocmeşte proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi următoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute. (3) În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lăsate în păstrare. (4) Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieşte sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, ataşate la dosar sau păstrate în alt mod. (2) Obiectele şi înscrisurile ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar. (3) Până la soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul. (4) Obiectele şi înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, ca este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispoziţiilor acelui articol.Dispoziţii speciale privind unităţile publice şi alte persoane juridice + Articolul 111Dispoziţiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridică, dispoziţii care se completează după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizaţia data; b) ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia se efectuează în prezenta reprezentantului unităţii; c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenţi, aceştia pot face parte din personalul unităţii; d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii.-------------Denumirea marginala, partea introductivă şi litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IX Constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legalăFolosirea unor specialişti + Articolul 112 (1) Când exista pericol de dispariţie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice. (2) Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează, de regula, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Obiectul şi materialul constatării tehnico-ştiinţifice + Articolul 113 (1) Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea. (2) Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control. (3) Specialistul sau tehnicianul însărcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteşte ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penală, în vederea completării lor.Constatarea medico-legală + Articolul 114 (1) În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaşte ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracţiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale şi cere organului medico-legal, căruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare. (2) Exhumarea în vederea constatării cauzelor morţii se face numai cu încuviinţarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală + Articolul 115 (1) Operaţiile şi concluziile constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale se consemnează într-un raport. (2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize. (3) Când refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale este dispusă de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completării sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117 (1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are indoiala asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. (2) Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie. (3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118 (1) Expertiza se efectuează potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispoziţiile art. 113 se aplică în mod corespunzător. (2) Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2. (3) Fiecare dintre părţi are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experţi oficiali + Articolul 119 (1) Dacă exista experţi medico-legali sau experţi oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decît dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta. (2) Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată se adresează acestora pentru efectuarea expertizei. (3) Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Lămuriri date expertului şi părţilor + Articolul 120 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanţa. (2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi ca pot cere modificarea sau completarea lor. (3) Părţile mai sunt încunoştinţate ca au dreptul sa ceara numirea şi a cîte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (4) După examinarea obiectiilor şi cererilor făcute de părţi şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, incunostintindu -l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează sa participe părţile. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile expertului + Articolul 121 (1) Expertul are dreptul sa ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire. (2) Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei. (3) Părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicaţiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122 (1) După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris. (2) Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexa. (3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conţinutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductivă, în care se arata organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia şi întrebările la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicaţii în cursul expertizei; b) descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiecţiile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori explicaţii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului expertizei.Suplimentul de expertiza + Articolul 124 (1) Când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelaşi expert, fie de către altul. (2) De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor. (3) Lămuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmărirea penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lămuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infracţiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate cere lămuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127 (1) În cauzele privind infracţiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie. (2) Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera. (3) Dacă scriptele se găsesc la un particular care nu este soţ sau ruda apropiată cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte. (4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penală sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezintă. (5) Organul de urmărire penală ori instanţa de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisă cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face. (6) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face menţiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interpreţilorCazurile şi procedura de folosire a interpreţilor + Articolul 128 (1) Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultata nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii. (2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre înscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate într-o alta limba decît cea română. (3) Dispoziţiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.------------Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituireaCercetarea la faţa locului + Articolul 129 (1) Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de proba şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită. (2) Organul de urmărire penală efectuează cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenţi, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedica efectuarea cercetării. (3) Când invinuitul sau inculpatul este reţinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea. (4) Instanţa de judecată efectuează cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie. (5) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectuează cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. (2) Reconstituirea se face în prezenta învinuitului sau inculpatului. Dispoziţiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la faţa locului + Articolul 131 (1) Despre efectuarea cercetării la faţa locului se încheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afară menţiunilor arătate în art. 91, descrierea amănunţită a situaţiei locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a poziţiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel încât acestea să fie redate cu precizie şi pe cît posibil cu dimensiunile respective. (2) În caz de reconstituire a modului în care a fost săvârşită fapta, se consemnează amănunţit şi desfăşurarea reconstituirii. (3) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrări, care se vizează şi se anexează la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegareaCondiţii pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132 (1) Când un organ de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, să facă o cercetare la faţa locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanţe, care are posibilitatea să le efectueze. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii. (3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanţe egale în grad.Conţinutul comisiei rogatorii + Articolul 133 (1) Rezoluţia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultata o persoană, se vor arata şi întrebările ce trebuie să i se pună. (2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134 (1) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia întrebări, care vor fi transmise instanţei ce urmează a efectua comisia rogatorie. (2) Totodată, oricare dintre părţi poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii. (3) Când inculpatul este arestat, instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare. (2) Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. + Titlul IV MĂSURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MĂSURI PROCESUALE + Capitolul I MĂSURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispoziţii generaleScopul şi categoriile măsurilor preventive + Articolul 136 (1) În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: a) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă. (2) Scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. (3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror. (4) Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, şi de instanţa de judecată, în cursul judecaţii. (5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luată de judecător. (6) Măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. (7) Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. (8) Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.------------Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 136 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă + Articolul 137 (1) Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. (2) În cazul reţinerii şi arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148, precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenta acestuia. (3) În cazul obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, actul prin care se ia această măsură trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii.-------------Art. 137 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării măsurilor preventive şi a invinuirii + Articolul 137^1 (1) Persoanei reţinute sau arestate i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (2) Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, judecătorul încunoştinţează despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. (3) Cel reţinut poate să ceara să fie încunoştinţat despre măsura luată un membru de familie sau una dintre persoanele arătate în alin. 2. Atât cererea celui reţinut, cat şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penală apreciază ca acest lucru ar afecta urmărirea penală, îl informează pe procuror, care va decide cu privire la înştiinţarea solicitată de reţinut.------------Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 137^1 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138 (1) Dacă organul de cercetare penală considera ca este cazul să se ia una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înaintează în acest sens un referat motivat procurorului. (2) În cazul măsurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunţe în termen de 24 de ore. (3) În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procedează, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.------------Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive + Articolul 139 (1) Măsura preventivă luată se înlocuieşte cu alta măsura preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. (2) Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (3) În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive.(3^1) Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciază ca informaţiile primite de la organul de cercetare penală justifica înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanţa.(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive luate de către aceasta, când constata el însuşi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea măsurii.(3^3) Abrogat.(3^4) Abrogat.(3^5) Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c). (4) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline competenţa.------------Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^3) al art. 139 a fost abrogat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^4) al art. 139 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Tratamentul medical sub paza permanenta + Articolul 139^1În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boala care nu poate fi tratata în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecaţii.-------------Art. 139^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Încetarea de drept a măsurilor preventive + Articolul 140 (1) Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmarii penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare. (2) Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. (3) În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a alin. (1) al art. 140 a fost modificată de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii + Articolul 140^1 (1) Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2. (2) Procurorul se pronunţa prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii. (3) Când considera ca măsura reţinerii este ilegala sau nu este justificată, procurorul dispune revocarea ei.------------Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) + Articolul 140^2 (1) Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, invinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa. (2) Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu. (3) Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plângerii. (4) Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie. (5) Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţionează în termen de 3 zile. (6) Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere. (7) Când considera ca măsura preventivă este ilegala sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei. (8) Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare. (9) Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.------------Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive + Articolul 140^3 (1) Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Abrogat. (3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei de recurs şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care invinuitul sau inculpatul se afla internat în spital şi, din cauza stării sănătăţii, nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenta aparatorului sau, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. (4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. (5) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului. (6) Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere. (7) Când apreciază ca măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanţa de recurs o revoca, dispunând, în cazul arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (8) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.------------Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 140^3 a fost modificată de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (7), (8) şi (9) ale art. 140^3 au fost modificate de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa în cursul judecaţii privind măsurile preventive + Articolul 141 (1) Încheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Încheierea prin care prima instanţa sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. (3) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare.------------Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Ţinerea separată a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul reţinerii şi arestării, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de bărbaţi. + Secţiunea II ReţinereaCondiţiile reţinerii + Articolul 143 (1) Măsura reţinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faţă de invinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. (2) Organul de cercetare penală este obligat sa îl încunoştinţeze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea măsurii reţinerii. (3) Procurorul sau organul de cercetare penală va aduce la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului ca are dreptul să-şi angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa. (4) Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum şi în caz de infracţiune flagrantă, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevăzute de lege.-------------Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 143 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Durata reţinerii + Articolul 144 (1) Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.(1^1) În situaţia în care reţinerea se dispune după audierea învinuitului citat de către organul de urmărire penală, termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonanţei. (2) În ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze ziua şi ora la care reţinerea a început, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care reţinerea a încetat. (3) Când organul de cercetare penală considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, în primele 10 ore de la reţinerea învinuitului, o dată cu încunoştinţarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, procedează, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146. (4) Când măsura reţinerii este luată de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, procedează, în termen de 10 ore de la luarea măsurii reţinerii, potrivit art. 146.-------------Alin. (1) şi (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConţinutul măsurii + Articolul 145 (1) Măsura obligării de a nu părăsi localitatea consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecaţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.(1^1) Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; c) sa nu îşi schimbe locuinta fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; d) sa nu detina, sa nu folosească şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(1^2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vătămate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta. (2) În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Dispoziţiile art. 140^2 se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a măsurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmăririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligării de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.(2^1) Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii judecătorului ori a instanţei de judecată se comunică, în aceeaşi zi, învinuitului sau inculpatului, secţiei de poliţie în a carei raza teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care îi revin. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata măsurii.(2^2) În cuprinsul ordonanţei sau încheierii sunt menţionate expres obligaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinţa a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.(2^3) Dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţa sau încheiere motivată. Dispoziţiile alin. 2^1 şi alin. 2^2 se aplică în mod corespunzător. (3) În caz de încălcare cu rea-credinţa a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege. Organul de poliţie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifica periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către invinuit sau inculpat, iar în cazul în care constata încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanţa, în cursul judecaţii.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 145 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) şi (2^1) ale art. 145 au fost modificate de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2^2) şi (2^3) ale art. 145 au fost introduse de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 145 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (1^2) al art. 145 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (2^1), (2^2) şi (3) ale art. 145 au fost modificate de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziţiile din Codul de procedură penală privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007. + Secţiunea III^1 Obligarea de a nu părăsi ţara-------------Secţiunea III^1 a cap. I al titlului IV a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Obligarea de a nu părăsi ţara + Articolul 145^1 (1) Măsura obligării de a nu părăsi ţara consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecaţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. (2) Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara.-------------Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 145^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea IV Arestarea preventivă 1. Arestarea învinuituluiArestarea învinuitului în cursul urmăririi penale + Articolul 146 (1) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când considera ca arestarea învinuitului este necesară în interesul urmăririi penale, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (3) La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere, în cazul în care invinuitul este reţinut. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecătorului a învinuitului reţinut. (4) Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii. (5) Invinuitul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător. (6) Dispoziţiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător. (7) Participarea procurorului este obligatorie. (8) După ascultarea învinuitului, judecătorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată. (9) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a învinuitului pe o durată ce nu poate depăşi 10 zile. (10) Totodată, judecătorul, admiţând propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea preventivă a acestuia. (11) Dispoziţiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.(11^1) În caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi ţara. (12) Împotriva încheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.-------------Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2) şi (9) ale art. 146 au fost modificate de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (11^1) al art. 146 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Arestarea învinuitului la instanţa de judecată + Articolul 147Instanţa de judecată, în situaţiile arătate în partea specială, titlul II, poate dispune arestarea învinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. 2. Arestarea inculpatuluiCondiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148 (1) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre următoarele cazuri: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei;a^1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinţa, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri; b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influentarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni; d) inculpatul a săvârşit cu intenţie o noua infracţiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ca incearca o înţelegere frauduloasă cu aceasta; f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe ca lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. (2) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea mai mare de 4 ani.-------------Lit. b) şi e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 148 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Durata arestării inculpatului + Articolul 149 (1) Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. (2) Când o cauza este trecută pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispoziţiilor alineatului precedent. (3) Abrogat.------------Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale + Articolul 149^1 (1) Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (3) Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este reţinut, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecătorului a inculpatului arestat sau reţinut. (4) Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii. (5) Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător. (6) În cazul în care inculpatul se afla în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a formula concluzii. (7) Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător. (8) Participarea procurorului este obligatorie. (9) Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată. (10) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile. (11) Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului. (12) Dispoziţiile art. 146 alin. 10 şi 11^1 şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (13) Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (14) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în mişcare acţiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului. Mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.------------Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2), (10) şi (12) ale art. 149^1 au fost modificate de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Ascultarea inculpatului + Articolul 150 (1) Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6. (2) În cazul în care inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.------------Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Conţinutul mandatului de arestare + Articolul 151 (1) După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de la prima instanţa sau, după caz, preşedintele completului de la instanţa de recurs emite de îndată mandatul de arestare preventivă. (2) Dacă prin aceeaşi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. (3) În mandatul de arestare trebuie să se arate: a) instanţa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului; b) data şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal; e) arătarea faptei ce formează obiectul inculparii şi denumirea infracţiunii; f) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmează a fi deţinut cel arestat; j) semnatura judecătorului.----------Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 151 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Executarea mandatului + Articolul 152 (1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliţie pentru a fi predat la locul de deţinere o dată cu arestatul. (2) Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliţie, pentru executare. (3) Organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi preda un exemplar al mandatului şi o conduce la judecătorul care a emis mandatul.(3^1) În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia. (4) Judecătorul procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiecţii care necesita o rezolvare urgenta, fixează de îndată termen de judecată.------------Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3^1) al art. 152 a fost introdus de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Obiecţii în ceea ce priveşte identitatea + Articolul 153 (1) Dacă cel arestat ridica obiecţii în contra executării mandatului numai în ceea ce priveşte identitatea, este condus în faţa instanţei locului unde a fost găsit, care, dacă este necesar, cere relaţii judecătorului care a emis mandatul. (2) Până la rezolvarea obiectiilor, instanţa, dacă apreciază că nu exista pericol de dispariţie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva căreia s-a executat mandatul. (3) Dacă instanţa constata ca persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiecţiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedându-se potrivit art. 152 alin. 3. (4) În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanţa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecătorului care a emis mandatul.-----------Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Negasirea persoanei menţionate în mandat + Articolul 154Când persoana menţionată în mandat nu a fost gasita, organul însărcinat cu executarea încheie un proces-verbal prin care constata aceasta şi înştiinţează organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei.---------------Art. 154 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale + Articolul 155 (1) Arestarea inculpatului dispusă de instanţa poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. (2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.------------Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Alin. (2) al art. 155 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale + Articolul 156 (1) Prelungirea duratei arestării preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (2) În cazul în care procurorul supraveghează urmărirea penală, acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penală, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive. (3) Dacă arestarea a fost dispusă de o instanţa inferioară celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează instanţei competente. (4) Abrogat. (5) Când în aceeaşi cauza se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expira la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.------------Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 156 au fost modificate de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 156 a fost abrogat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale + Articolul 159 (1) Dosarul cauzei va fi depus la instanţa, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, şi va putea fi consultat de apărător. (2) Propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii. (3) Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător. (4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) În cazul în care judecătorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. (7) Judecătorul soluţionează propunerea şi se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsa de la judecata în acelaşi termen. (8) Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. (9) Recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare. (10) Dispoziţiile art. 140^3 alin. 3-7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului. (11) Măsura dispusă de judecător se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată sa o aducă la cunoştinţa inculpatului. (12) Dacă încheierea judecătorului de la prima instanţa nu este atacată cu recurs, instanţa este obligată sa restituie dosarul organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. (13) Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.------------Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 159 a fost modificată de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (4), (6)-(12) ale art. 159 au fost modificate de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului + Articolul 160 (1) Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării. (2) Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1.------------Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul judecaţii + Articolul 160^a (1) Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecaţii, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. (2) Încheierea poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. (3) Dispoziţiile art. 151 se aplică şi în cazul arestării inculpatului în cursul judecaţii. (4) Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauza, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.------------Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 160^a a fost rectificat prin RECTIFICAREA nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 29 octombrie 2003.Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecaţii + Articolul 160^b (1) În cursul judecaţii, instanţa verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. (2) Dacă instanţa constata ca arestarea preventivă este nelegală sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive. (4) Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.-------------Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^b a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea arestării în cursul judecaţii + Articolul 160^cAbrogat.------------Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea şi prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanţa de fond + Articolul 160^dAbrogat.------------Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea IV^1 Dispoziţii speciale pentru minori------------Secţiunea IV^1 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispoziţii generale + Articolul 160^e (1) Reţinerea şi arestarea preventivă a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune. (2) La stabilirea dispoziţiilor aplicabile cu privire la măsura reţinerii şi arestării preventive se are în vedere vârsta învinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii sau menţinerii măsurii preventive.------------Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^e a fost introdus de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile proprii şi regimul special pentru minori + Articolul 160^f (1) Minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă, în raport cu particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihică sau morala a minorului. (2) Invinuitilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el. (3) Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a unui invinuit ori inculpat minor se încunoştinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestării, părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. (4) În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestaţi preventiv. (5) Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurata prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.-------------Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Reţinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penală sau a procurorului + Articolul 160^g (1) În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infracţiune pedepsita de lege cu detenţiunea pe viaţa sau închisoare de 10 ani ori mai mare. (2) Reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanţa motivată, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.-------------Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventivă a minorului + Articolul 160^h (1) Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventivă nu este suficienta. (2) Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul judecaţii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau menţinerea ei în cursul judecaţii nu poate fi dispusă decât în mod excepţional. Arestarea preventivă a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile. (3) Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecaţii se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile. (4) Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.-------------Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (3) ale art. 160^h au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiuneModalităţile liberării provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.-------------Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 1. Liberarea provizorie sub control judiciarCondiţiile liberării + Articolul 160^2 (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe invinuit sau inculpat sa săvârşească alte infracţiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. (3) Pe timpul liberării provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii: a) sa nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţa; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; d) sa nu îşi schimbe locuinta fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; e) sa nu detina, sa nu folosească şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(3^1) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberării provizorii să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de instanţa, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vătămate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.(3^2) În cuprinsul încheierii sunt menţionate expres obligaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinţa a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive. (4) Dispoziţiile art. 145 alin. 2^1 se aplică în mod corespunzător.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a alin. (3) al art. 160^2 a fost modificată de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. h) a alin. (3) al art. 160^2 a fost introdusă de pct. 89 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 160^2 a fost introdus de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (3^1) şi (3^2) ale art. 160^2 au fost introduse de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziţiile din Codul de procedură penală privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007.Organul care dispune liberarea provizorie + Articolul 160^2aLiberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de instanţa de judecată.-------------Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care efectuează controlul respectării obligaţiilor + Articolul 160^2bControlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta obligaţiile stabilite de instanţa revine judecătorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliţie.-------------Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modificarea sau ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.-------------Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Liberarea provizorie pe cauţiuneCondiţiile liberării + Articolul 160^4 (1) Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cat şi al judecaţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2. (2) Pe timpul liberării provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte obligaţiile care îi revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1. Dispoziţiile art. 160^2 alin. 3^2 se aplică în mod corespunzător. (3) Dispoziţiile art. 160^2 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.-------------Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^4 a fost introdus de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Cauţiunea + Articolul 160^5 (1) Cauţiunea garantează respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor care îi revin în timpul liberării provizorii. (2) Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 1.000 lei şi consemnarea să se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilită de către instanţa, fie prin constituirea unei garanţii reale imobiliare la dispoziţia instanţei care a stabilit cauţiunea. (3) Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii. (4) Cauţiunea se restituie când: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestării preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; d) se pronunţa pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; e) se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsă potrivit art. 160^8a alin. 6. (5) Cauţiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cauţiunea se face venit la bugetul de stat, la rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare. (6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.------------Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (1), (3) şi lit. b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^5 au fost modificate de pct. 93 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.$3. Dispoziţii comuneCererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6 (1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de către invinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia. (2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. (3) În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii. (4) Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecaţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. (5) Cererea depusa la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, instanţei competente.------------Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Măsurile premergătoare examinării cererii + Articolul 160^7 (1) Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. (2) Când cererea este facuta de o altă persoană decât invinuitul sau inculpatul, din cele arătate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl întreabă pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere.-----------Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Teza finala a alin. (1) al art. 106^7 a fost abrogată de pct. 94 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Examinarea şi admiterea în principiu a cererii + Articolul 160^8 (1) Instanţa examinează, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia. (2) În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă instanţa constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi termenul în care cauţiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixează termenul pentru soluţionarea ei. (3) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cauţiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.-----------Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Soluţionarea cererii + Articolul 160^8a (1) Soluţionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului. (2) În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului. (3) Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de invinuit sau inculpat. (4) Copia dispozitivului încheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de deţinere şi organului de poliţie în a cărui circumscripţie locuieşte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează. (5) Administraţia locului de deţinere este obligată sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului. (6) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.------------Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie + Articolul 160^9 (1) Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioară. (2) Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (3) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. (4) Recursul se judeca în termen de doua zile. (5) Abrogat. (6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. (7) Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. (8) Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. (10) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar.-------------Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 160^9 a fost abrogat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Revocarea liberării + Articolul 160^10 (1) Liberarea provizorie poate fi revocată dacă: a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea învinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat. (2) Revocarea liberării provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta. (3) În caz de revocare a liberării provizorii, instanţa dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare. (4) Împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs. (5) Dispoziţiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a alin. (1) al art. 160^10 a fost modificată de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006. + Capitolul II ALTE MĂSURI PROCESUALE + Secţiunea I Luarea măsurilor de ocrotire şi de siguranţăMăsurile de ocrotire în caz de reţinere sau de arestare preventivă + Articolul 161Când măsura reţinerii sau a arestării preventive a fost luată faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. Obligaţia de încunoştinţare revine organului judiciar care a luat măsura reţinerii ori a arestării preventive.Luarea măsurilor de siguranţă + Articolul 162 (1) Dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală constata, în cursul urmăririi penale, ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul urmăririi penale, măsura de siguranţă poate fi dispusă pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecaţii, măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.(1^1) Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului. (2) Instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. (3) Măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată. (4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanţei în termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciară şi se sancţionează conform art. 198 alin. 3. (5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi măsurile prevăzute în art. 161. (6) Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.------------Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (4) ale art. 162 au fost modificate de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Măsurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiuniiMăsurile asiguratorii + Articolul 163 (1) Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a repararii pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. (2) Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei. (3) Măsurile asiguratorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului. (4) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege. (5) Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu. (6) Luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie: a) abrogată; b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrînsa.------------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Organele care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii + Articolul 164 (1) Ordonanţa de luare a măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire de către organul de urmărire penală care a luat măsura. (2) Încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc. (3) Măsurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal. (4) În cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luată să fie adusă la îndeplinire de către secretarul parchetului.------------Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura sechestrului + Articolul 165 (1) Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experţi. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară competenţa. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă exista pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.------------Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecară + Articolul 166 (1) Organul care aplica sechestru încheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amănunţit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecţiile părţilor sau ale altor persoane interesate. (2) Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului, ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi organului care a dispus luarea măsurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal. (3) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea + Articolul 167Sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se înfiinţează sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmînd a fi predate aceluiaşi organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea măsurii asiguratorii + Articolul 168 (1) În contra măsurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal. (2) Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. (3) După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plîngere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.-----------Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restituirea lucrurilor + Articolul 169 (1) Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea. (2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămînerea definitivă a hotărârii.------------Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restabilirea situaţiei anterioare + Articolul 170Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibila.------------Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE + Capitolul I ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREAAsistenţa învinuitului sau a inculpatului + Articolul 171 (1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept. (2) Asistenţa juridică este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în alta cauza, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. (3) În cursul judecaţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. (4) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.(4^1) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigura substituirea, pleacă sau refuza să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. În cursul judecaţii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigura substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. (5) Delegaţia aparatorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea aparatorului ales. (6) Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (4^1) ale art. 171 au fost modificate de pct. 98 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile aparatorului + Articolul 172 (1) În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implica audierea sau prezenta învinuitului sau inculpatului căruia îi asigura apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă exista dovada ca apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonica, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (2) Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenta aparatorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului. (3) În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător. (4) Persoana reţinută sau arestata are dreptul sa ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor. (5) Abrogat. (6) Apărătorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat sa rezolve plângerea în cel mult 48 de ore. (7) În cursul judecaţii, apărătorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. (8) Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri.-------------Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1), (2) şi (6) ale art. 172 au fost modificate de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) ale art. 172 a fost abrogat de pct. 100 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Asistenţa celorlalte părţi + Articolul 173 (1) Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implica audierea sau prezenta părţii căreia îi asigura apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. (2) În cursul judecaţii, apărătorul exercita drepturile părţii pe care o asista. (3) Când organul judiciar apreciază ca din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singura apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.-------------
| EMITENT |
----------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt, până la data de 7 septembrie 2006, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 noiembrie 2000; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002***); LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003; DECIZIA nr. 100 din 9 martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004; LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006.**) Codul de procedură penală a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicată în M. Of. Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.***) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica Codul de procedură penală a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.****) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile privind persoana juridică, la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACŢIUNILE ÎN PROCESUL PENAL + Capitolul I SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1 (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infracţiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoană nevinovată sa nu fie trasa la răspundere penală. (2) Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.Legalitatea şi oficialitatea procesului penal + Articolul 2 (1) Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cît şi în cursul judecaţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. (2) Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevărului + Articolul 3În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.Garantarea libertăţii persoanei + Articolul 5 (1) În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertăţii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. (4) Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege. (5) În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.-------------Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Respectarea demnităţii umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Prezumţia de nevinovatie + Articolul 5^2Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.-------------Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Garantarea dreptului de apărare + Articolul 6 (1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în apărare. (3) Organele judiciare au obligaţia sa-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligaţia sa încunoştiinţeze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.-------------Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Limba în care se desfăşoară procesul penal + Articolul 7 (1) În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română.-------------Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea limbii oficiale prin interpret + Articolul 8Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.-------------Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul II ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Acţiunea penalăObiectul şi exercitarea acţiunii penale + Articolul 9 (1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au savirsit infracţiuni. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată + Articolul 10 (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevăzută de legea penală;b(1) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; c) fapta nu a fost săvârşită de invinuit sau de inculpat; d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseşte plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; g) a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor; h) a fost retrasă plîngerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plingerii sau împăcare părţilor inlatura răspunderea penală; i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege; j) exista autoritatea de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridică. (2) În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea poate fi pusă în miscarea ulterior în condiţii legale.-------------Lit. i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 10 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; c) încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h), i^1) şi j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecaţii instanţa pronunţa: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).--------------Lit. c) a pct. 1 al art. 11 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea altor organe decît cele judiciare + Articolul 12În cazurile arătate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţa achitarea, dacă apreciază ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decît cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire + Articolul 13 (1) În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. (2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţa achitarea. (3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţa încetarea procesului penal.-------------Denumirea marginala şi alin. (1) şi (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Acţiunea civilăObiectul şi exercitarea acţiunii civile + Articolul 14 (1) Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. (2) Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. (3) Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. (4) De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă. (5) Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.-------------Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Constituirea ca parte civilă + Articolul 15 (1) Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente. (2) Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (3) Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeaşi cauza. (4) Acţiunea civilă este scutită de taxa de timbru.Partea responsabilă civilmente + Articolul 16 (1) Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (2) Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţa, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei. (3) Partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a acţiunii civile + Articolul 17 (1) Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. (2) În acest scop, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviinţează actele, să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. (3) Instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.-------------Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Susţinerea acţiunii civile de către procuror + Articolul 18 (1) Procurorul poate susţine în faţa instanţei acţiunea civilă pornită de persoana vătămată. (2) Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Acţiunea adresată instanţei civile + Articolul 19 (1) Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune. (2) Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. (3) De asemenea, poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspenda. (4) Persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitiva.-------------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cazuri speciale de rezolvare a acţiunii civile + Articolul 20 (1) Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesolutionata acţiunea civilă. (2) În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă. (3) De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţa.-------------Alin. (2) şi (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori + Articolul 21 (1) Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducîndu-se în cauza moştenitorii acesteia. (2) Dacă una dintre părţi este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauza succesorii în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.--------------Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penal + Articolul 22 (1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca acţiunea civilă, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. (2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părţile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.Alte părţi în procesul penal + Articolul 24 (1) Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizica, morala sau materială, dacă participa în procesul penal, se numeşte parte vătămată. (2) Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă. (3) Persoana chemată în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul I FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoaneiCompetenţa judecătoriei + Articolul 25 (1) Judecătoria judeca în prima instanţa toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. (2) Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; b) abrogată;2. judeca şi soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.-------------Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a pct. 1 al art. 26 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279^1, art. 312 şi art. 317, precum şi infracţiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive; b) infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) abrogată; d) infracţiunea de spalare a banilor, precum şi infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri; e) infracţiunea de bancruta frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;e^1) infracţiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală şi industriala; f) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în prima instanţa;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-----------Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 22 noiembrie 2000.Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificări şi completări a ORDONANŢEI DE URGENTA. nr. 207/2000.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.*)*) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica art. 27, pct. 1, lit. a) din Codul de procedură penală a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificată prin articolul 1 punctul 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. e^1) de la pct. 1 al art. 27 a fost introdusă de art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005.Lit. a) şi b) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 27 a fost abrogată de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 27 au fost modificate de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e^1), săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.--------------Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28 a fost modificată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 28 au fost modificate de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa Curţii de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi infracţiunile privind siguranţa naţionala a României prevăzute în legi speciale;a^1) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 253^1, art. 273-276 când s-a produs o catastrofa de cale ferată şi art. 356-361; b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi; c) abrogată; d) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa; e) abrogată; f) abrogată.2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în prima instanţa de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curţii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.5. soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate.----------Lit. e) a pct. 1 al articolului 28^1 a fost introdusă prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001*), publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.*) Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 a fost abrogată de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusă de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001**) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.**) LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 a fost abrogată de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. e) şi f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusă de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost abrogată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Articolul 28^2Curtea Militară de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, săvârşite de militari; b) infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe; c) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunţate în prima instanţa de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.------------Lit. a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie + Articolul 29Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie:1. judeca în prima instanţa: a) infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi; b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infracţiunile săvârşite de maresali, amirali, generali şi chestori; e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;e^1) infracţiunile săvârşite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; f) infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca: a) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate, în prima instanţa, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţa, de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.3. judeca recursurile în interesul legii;4. abrogat;5. soluţionează: a) conflictele de competenţa în cazurile în care Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa superioară comuna; b) cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt; c) cererile de strămutare; d) alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Lit. c), d) şi f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 29 a fost modificată de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e^1) a pct. 1 al art. 29 a fost introdusă de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Competenţa teritorialăCompetenţa pentru infracţiunile săvârşite în ţara + Articolul 30 (1) Competenţa după teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea; b) locul unde a fost prins făptuitorul; c) locul unde locuieşte făptuitorul; d) locul unde locuieşte persoana vătămată. (2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. 1, în a carei circumscripţie s-a efectuat urmărirea penală. (3) Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal. (4) Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.-----------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în străinătate + Articolul 31 (1) Infracţiunile săvârşite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, se judeca de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (2) Infracţiunea săvârşită pe o nava este de competenţa instanţei în a carei circumscripţie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (3) Infracţiunea săvârşită pe o aeronava este de competenţa instanţei în a carei circumscripţie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român. (4) Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.------------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţa, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţa.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate: a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane; b) când doua sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act; c) în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infracţiune.Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate: a) când doua sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc; b) când doua sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegere între infractori; c) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregati, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni, ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni; d) când între doua sau mai multe infracţiuni exista legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35 (1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi faptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. (2) Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile. (3) Dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militară. (4) Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne dobandita instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea. (5) Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infracţiunea la care acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.-----------Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3), (4) şi (5) ale art. 35 au fost modificate de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Instanţa competenţa a hotărî reunirea cauzelor + Articolul 36 (1) Reunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa căreia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35. (2) În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa militară, care trimite dosarul instanţei civile căreia îi revine competenţa.-------------Alin. (2) al art. 36 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cazuri speciale + Articolul 37 (1) În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instanţe de judecată, chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs. (2) Cauzele se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dacă se afla în acelaşi stadiu de judecată. (3) În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat. + Secţiunea IV Dispoziţii comuneExcepţii de necompetentă + Articolul 39 (1) Excepţia de necompetentă materială şi cea de necompetentă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive. (2) Excepţia de necompetentă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată. (3) Excepţiile de necompetentă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discuţia părţilor din oficiu.Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului + Articolul 40 (1) Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa. (2) Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.------------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării + Articolul 41 (1) Instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competenţa a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătoreşti, ca infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare. (2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecării cauzei, nu atrage incompetenta instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competenţa + Articolul 42 (1) Instanţa de judecată care îşi declina competenţa trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinata de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizata. (3) În cazul declinarii pentru necompetentă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin. (4) Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului şi nici recursului.Conflictul de competenţa + Articolul 43 (1) Când doua sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauza ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comuna. (2) Când conflictul de competenţa se iveşte între o instanţa civilă şi una militară, soluţionarea conflictului este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3) Instanţa ierarhic superioară comuna este sesizată în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competenţa, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competenţa. (4) În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi. (5) Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda. (6) Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia măsurile şi efectuează actele ce reclama urgenta. (7) Instanţa ierarhic superioară comuna hotărăşte asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor. (8) Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauza este de competenţa altei instanţe decît cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioară comuna trimite dosarul instanţei superioare comune. (9) Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune data prin lege în competenţa altei instanţe. (10) Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44 (1) Instanţa penală este competenţa sa judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe. (2) Chestiunea prealabilă se judeca de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune. (3) Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.Dispoziţii care se aplică la urmărirea penală + Articolul 45 (1) Dispoziţiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penală.(1^2) Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa. (2) Când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat. (3) În caz de sesizări simultane, precaderea se stabileşte în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1. (4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile arătate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penală, competenţa revine organului care a fost mai întâi sesizat. (5) Urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectuează de către organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente sa judece cauza. (6) Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între doua sau mai multe organe de cercetare penală, competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe.-----------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 45 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecători + Articolul 46Judecătorii care sunt soţi, rude sau afini între ei, până la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelaşi complet de judecată.------------Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Judecător care s-a pronunţat anterior + Articolul 47 (1) Judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. (2) De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi data în acea cauza.------------Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48 (1) Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: a) a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecata ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale; b) a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi; c) a fost expert sau martor; d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo ruda apropiată. e) soţul, ruda sau afinul sau, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale; f) este soţ, ruda sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; g) exista duşmănie între el, soţul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv; h) este tutore sau curator al uneia dintre părţi; i) a primit liberalităţi de la una dintre părţi, avocatul sau mandatarul acesteia. (2) Judecătorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când soţul, ruda ori afinul sau până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi cauze.------------Lit. a) a art. 48 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificată prin articolul 1 punctul 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificată de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e)-i) ale art. 48 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului + Articolul 49 (1) Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de şedinţa, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. (2) Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţa. (3) Procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac. (4) Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă sa procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţa.-------------Denumirea marginala a art. 49 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) - (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) şi (4) ale art. 49 au fost modificate de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Abţinerea + Articolul 50 (1) Persoana incompatibilă este obligată sa declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, ca se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii. (2) Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţa de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51 (1) În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, poate fi recuzata atât în cursul urmăririi penale cît şi în cursul judecaţii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate. (2) Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoana în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată. (3) Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat. (4) Completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţa asupra măsurilor preventive.-------------Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) şi (4) ale art. 51 au fost introduse de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de soluţionare în cursul judecaţii + Articolul 52 (1) Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţa secreta, fără participarea celui ce declara ca se abţine sau care este recuzat. (2) Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a carei recuzare se cere. (3) Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. (4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsura actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin. (5) Când pentru soluţionarea abtinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. În cazul în care găseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abtinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competenţa să soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea.(5^1) Este inadmisibila recuzarea judecătorului chemat sa decidă asupra recuzării. (6) Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. (7) Abrogat.-----------Alin. (1) şi (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.Alin. (5) şi (5^1) ale art. 52 au fost modificate de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de soluţionare în cursul urmăririi penale + Articolul 53 (1) În cursul urmăririi penale, asupra abtinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior. (2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată sa o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul este obligat să soluţioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţa. (4) Cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii de procurorul ierarhic superior. (5) Abţinerea se soluţionează potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Incompatibilitatea expertului şi interpretului + Articolul 54 (1) Dispoziţiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului. (2) Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauza. Calitatea de martor are intiietate. (3) Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeaşi cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Strămutarea judecării cauzei penaleTemeiul strămutării + Articolul 55 (1) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o ruda sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei. (2) În cursul judecaţii strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiţiei.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 55 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cererea şi efectele ei + Articolul 56 (1) Cererea de strămutare se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trebuie motivată. Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strămutarea. (2) În cerere se face menţiune dacă în cauza se găsesc arestaţi. (3) Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă numai de către completul de judecată investit cu judecarea cererii de strămutare. (4) Abrogat.------------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 56 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de informare + Articolul 57 (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei strămutare se cere, comunicindu-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. (2) Când Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei. (3) În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeaşi cauza, cererea de informaţii este facultativă.Înştiinţarea părţilor + Articolul 58 (1) Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru încunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii. (2) În informaţiile trimise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face menţiune expresă despre efectuarea încunoştinţărilor, atasindu-se şi dovezile de comunicare a acestora. (3) Când în cauza a carei strămutare se cere sunt arestaţi, preşedintele dispune desemnarea unui apărător din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59 (1) Examinarea cererii de strămutare se face în şedinţa publică. (2) Când părţile se înfăţişează, se asculta şi concluziile acestora.--------------Alin. (1) al art. 59 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Soluţionarea cererii + Articolul 60 (1) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivată, admiterea sau respingerea cererii. (2) În cazul în care găseşte cererea intemeiata, dispune strămutarea judecării cauzei, hotarind totodată în ce măsura actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a stramutat cauza se menţin. (3) Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (4) Dacă instanţa la care se afla cauza a carei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de strămutare. (5) Încheierea prin care Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei cai de atac.--------------Alin. (1) al art. 60 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 60 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Repetarea cererii + Articolul 61Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta.Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei + Articolul 61^1 (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sa desemneze o instanţa egala în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) Dispoziţiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplică în mod corespunzător. (3) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (4) Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. (5) Încheierea prin care Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererea nu este supusă niciunei cai de atac.----------------Art. 61^1 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul I DISPOZIŢII GENERALELămurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele şi aprecierea lor + Articolul 63 (1) Constituie proba orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistentei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevărului.------------Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Mijloacele de proba + Articolul 64 (1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele. (2) Mijloacele de proba obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.------------Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina administrării probelor + Articolul 65 (1) Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. (2) La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo proba sau deţine vreun mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze.Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor + Articolul 66 (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovatia. (2) În cazul când exista probe de vinovăţie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.------------Denumirea marginala şi alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Concludenta şi utilitatea probei + Articolul 67 (1) În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor. (2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludenta şi utila. (3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68 (1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constringere, precum şi promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obţine probe. (2) De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.Indicii temeinice + Articolul 68^1Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea rezonabila ca persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.----------------Art. 68^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatuluiDeclaraţiile învinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Întrebări şi lămuriri prealabile + Articolul 70 (1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. (2) Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaraţie, i se pune în vedere sa declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. (3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce. (4) Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţa şi obligaţia sa anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 70 au fost modificate de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 70 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Modul de ascultare + Articolul 71 (1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţa ceilalţi. (2) Invinuitul sau inculpatul este mai întâi lăsat sa declare tot ce ştie în cauza. (3) Ascultarea învinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza. (4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte, însă se poate servi de însemnări asupra amanuntelor greu de reţinut.Condiţii ale ascultării învinuitului sau inculpatului + Articolul 71^1Dacă, în timpul ascultării învinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viaţa învinuitului sau inculpatului nu este în pericol.--------------Art. 71^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Întrebări cu privire la fapta + Articolul 72 (1) După ce invinuitul sau inculpatul a făcut declaraţia, i se pot pune întrebări cu privire la fapta care formează obiectul cauzei şi la învinuirea ce i se aduce. De asemenea, este întrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propună. (2) În cursul judecaţii dispoziţiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.--------------Alin. (2) al art. 72 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Consemnarea declaraţiilor + Articolul 73 (1) Declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagina şi la sfârşit. (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă. (3) Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea învinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaraţia a fost luată printr-un interpret. (4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaraţiile sale sau are de făcut completări, rectificari sau precizări, acestea se consemnează şi se semnează în condiţiile arătate în prezentul articol.------------Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de câte ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.------------Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmenteDeclaraţiile celorlalte părţi din proces + Articolul 75Declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicaţii prealabile + Articolul 76 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilă. (2) Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o paguba materială sau o dăuna morala, ca se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare.------------Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părţii vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.Modalităţi speciale de ascultare a părţii vătămate şi a părţii civile + Articolul 77^1 (1) În cazul în care poate fi periclitata viaţa, integritatea corporală sau libertatea părţii vătămate ori a părţii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca aceasta să fie ascultata fără a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a părţii vătămate ori a părţii civile ascultate în condiţiile prevăzute în alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aducă la cunoştinţa părţii vătămate sau a părţii civile dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (3) Partea vătămată sau partea civilă poate fi ascultata prin intermediul unei reţele video şi audio. (4) În cursul judecaţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, părţii vătămate sau părţii civile ascultate în condiţiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei. (5) Declaraţia părţii vătămate sau a părţii civile, ascultata în condiţiile arătate în alin. 1-3, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisă, fiind semnată de organul judiciar, de partea vătămată sau partea civilă ascultata, precum şi de consilierul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunându-se la dosarul cauzei. (6) Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia părţii vătămate sau a părţii civile, în original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instanţei de judecată, se păstrează la sediul acestora. (7) Dispoziţiile art. 75-77 şi ale art. 86^5 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 77^1 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Declaraţiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a păstra secretul profesional + Articolul 79 (1) Persoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat cunoştinţa în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligată a păstra secretul. (2) Calitatea de martor are intiietate faţă de calitatea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părţi.Ascultarea soţului şi a rudelor apropiate + Articolul 80 (1) Soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori. (2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor arătate în alineatul precedent, de îndată ce au fost îndeplinite dispoziţiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre părinţi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.Persoana vătămată + Articolul 82Persoana vătămată poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participa în proces ca parte vătămată.Obligaţia de prezentare + Articolul 83Persoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul, ziua şi ora arătate în citaţie şi are datoria sa declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei.Întrebări prealabile + Articolul 84 (1) Martorul este întrebat mai întâi despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupaţie. (2) În caz de indoiala asupra identităţii martorului, aceasta se stabileşte prin orice mijloc de proba. (3) Martorul va fi apoi întrebat dacă este soţ sau ruda a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infracţiunii.Jurămîntul martorului + Articolul 85 (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurămînt: "Jur ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!". (2) În timpul depunerii jurământului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie. (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinţei religioase a martorului. (4) Martorului de alta religie decît cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurămînt: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu". (5) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurămîntul vor rosti în faţa instanţei următoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu". (6) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor. (7) După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. (8) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă. (9) Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurămînt; i se atrage însă atenţia sa spună adevărul.Modul şi limitele ascultării martorului + Articolul 86 (1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce ştie cu privire la acestea. (2) După ce martorul a făcut declaraţii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate. (3) Dispoziţiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.Protecţia datelor de identificare a martorului + Articolul 86^1 (1) Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar. (2) Aceasta măsura poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecaţii de instanţa, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite. (3) Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura. (4) Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidenţialitate. (5) În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului. (6) Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecaţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. (7) Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire. (8) Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.------------Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modalităţi speciale de ascultare a martorul + Articolul 86^2 (1) În situaţiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penală ori în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poată fi recunoscut.(3^1) În cazul judecaţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului. (4) Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1-3^1, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisă. (5) În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. (6) În cursul judecaţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi condiţii. (8) Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^1) al art. 86^2 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) şi (7) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor + Articolul 86^3Abrogat.-----------Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 86^3 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze + Articolul 86^4În cauzele privind infracţiunile de violenta între membrii aceleiaşi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în şedinţa de judecată, admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.-----------Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Protejarea deplasarilor martorului + Articolul 86^5 (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează cercetarea penală ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele poliţiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporară supravegheată, precum şi sa-l însoţească la sediul parchetului sau al instanţei şi înapoi la domiciliu sau la reşedinţa. (2) Măsurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a încetat.------------Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauza, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88 (1) Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi împrejurările în privinta cărora declaraţiile date anterior se contrazic. (2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-şi pună reciproc întrebări. (3) Declaraţiile date de persoanele confruntate se consemnează în proces-verbal. + Secţiunea V ÎnscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Înscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevărului. + Articolul 89^1Formularele în care urmează să se consemneze orice declaraţie, în faza de urmărire penală, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.-----------Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90 (1) Procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba. (2) De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul şi forma procesului-verbal + Articolul 91 (1) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) data şi locul unde este încheiat, ora la care a început şi ora la care s-a terminat încheierea procesului-verbal; b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; c) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi, când exista; d) descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi a măsurilor luate; e) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora; f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina şi la sfârşit de cel care îl încheie, precum şi de persoanele arătate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune despre aceasta.-------------Lit. a) a alin. (1) al art. 91 a fost modificată de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea V^1 Interceptarile şi înregistrările audio sau video------------Secţiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare + Articolul 91^1 (1) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata. (2) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (3) Autorizaţia se da pentru durata necesară interceptarii şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a carei circumscripţie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În lipsa preşedintelui instanţei autorizaţia se da de către judecătorul desemnat de acesta. (4) Autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. (5) Durata totală a interceptarilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoana şi aceeaşi fapta, nu poate depăşi 120 de zile. (6) Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asista în proces nu poate fi folosită ca mijloc de proba decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2. (7) Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre această instanţă care a emis autorizaţia. (8) La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptarii şi înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării. (9) Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.-------------Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 91^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea + Articolul 91^2 (1) Procurorul procedează personal la interceptarile şi înregistrările prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal. (2) În caz de urgenta, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 91^1 alin. 1, 2 şi 8 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore. (3) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptarile şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării. Judecătorul se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată data în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3 şi 8. Dacă judecătorul nu confirma ordonanţa procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptarilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanţei. (4) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (5) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în alta cauza penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 şi 2.-------------Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3) şi (4) ale art. 91^2 au fost modificate de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 91^2 a fost introdus de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^3 (1) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează autorizaţia data pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri ori comunicări în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea. (2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauza. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondentele în alta limba decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. (3) La procesul-verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusiva a judecătorului sau completului investit cu soluţionarea cauzei. (4) La prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la cerere, ascultarea acestora. (5) Dacă în cauza s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecata, procurorul este obligat sa înştiinţeze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi se păstrează până la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, încheindu-se proces-verbal în acest sens. (6) După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetărilor sau în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5 şi numai de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecătorului. (7) Dacă în cauza instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acestuia se arhiveaza odată cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5, cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui instanţei.------------Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte înregistrări + Articolul 91^4Dispoziţiile art. 91^1-91^3 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizarii sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.------------Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^4 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Înregistrările de imagini + Articolul 91^5Dispoziţiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisă, după caz.------------Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^6 (1) Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu. (2) Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de proba dacă nu sunt interzise de lege.------------Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^6 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea VI Martorii asistenţiPrezenta martorilor asistenţi + Articolul 92 (1) Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenţi, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi. (2) Nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural.Stabilirea identităţii martorilor asistenţi + Articolul 93Organul care procedează la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenţi este obligat să constate şi sa consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie date privind identitatea martorilor asistenţi, menţionînd şi observaţiile pe care aceştia au fost invitaţi să le facă cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conţin sau poarta o urma a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa servească la săvârşirea unei infracţiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte şi înscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia sa ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor şi înscrisurilor + Articolul 97 (1) Orice persoană fizica sau persoana juridică, în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligată sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora. (2) Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază ca şi o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. (3) Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Reţinerea şi predarea corespondentei şi a obiectelor + Articolul 98 (1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiţiile arătate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.(1^2) Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă. (2) Corespondenta şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.-----------Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri + Articolul 99 (1) Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ridicarea silită. (2) În cursul judecaţii dispoziţia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală.Percheziţia + Articolul 100 (1) Când persoana căreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenta sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia. (2) Percheziţia poate fi domiciliara sau corporală. (3) Percheziţia domiciliara poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecaţii. În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliara se dispune de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (4) Percheziţia domiciliara se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.(4^1) În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizaţia de perchezitie, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de perchezitie; d) perioada pentru care s-a emis autorizaţia; e) locul unde urmează a se efectua percheziţia; f) numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia; g) numele învinuitului sau inculpatului.(4^2) Autorizaţia poate fi folosită o singură dată. (5) Percheziţia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător. (6) Percheziţia domiciliara nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.------------Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4^1) şi (4^2) ale art. 100 au fost introduse de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 100 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Percheziţia domiciliara în cursul urmăririi penale + Articolul 101Percheziţia dispusă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 100, se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi.------------Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Percheziţia domiciliara în cursul judecaţii + Articolul 102 (1) Instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei cu ocazia unei cercetări locale. (2) În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a percheziţiei + Articolul 103Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia începută între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul nopţii.------------Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura percheziţiei + Articolul 104 (1) Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia data de judecător. (2) Ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori înscrisuri, sau la care se efectuează percheziţia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exerciţiu. (3) Aceste operaţiuni se efectuează de organul judiciar în prezenta unor martori asistenţi. (4) Când persoana la care se face percheziţia este reţinută ori arestata, va fi adusă la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exerciţiu. (5) Este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziţia a oricăror acte procedurale în aceeaşi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face percheziţia sa participe la perchezitie.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (5) al art. 104 a fost introdus de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Efectuarea percheziţiei domiciliare + Articolul 105 (1) Organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul sa deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta. (2) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită; obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă se ridica totdeauna. (3) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia şi care nu au legătură cu cauza, sa nu devină publice.Efectuarea percheziţiei corporale + Articolul 106 (1) Percheziţia corporală se efectuează de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnată de acest organ. (2) Percheziţia corporală se face numai de o persoană de acelaşi sex cu cea perchezitionata.Identificarea şi păstrarea obiectelor + Articolul 107 (1) Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza şi se sigileaza. (2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cît posibil laolalta, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza şi se lasă în păstrare fie celui la care se afla, fie unui custode. (4) Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele arătate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie şi de ridicare a obiectelor şi înscrisurilor + Articolul 108 (1) Despre efectuarea percheziţiei şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri se întocmeşte proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi următoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute. (3) În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lăsate în păstrare. (4) Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieşte sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, ataşate la dosar sau păstrate în alt mod. (2) Obiectele şi înscrisurile ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar. (3) Până la soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul. (4) Obiectele şi înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, ca este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispoziţiilor acelui articol.Dispoziţii speciale privind unităţile publice şi alte persoane juridice + Articolul 111Dispoziţiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridică, dispoziţii care se completează după cum urmează: a) organul judiciar se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizaţia data; b) ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia se efectuează în prezenta reprezentantului unităţii; c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenţi, aceştia pot face parte din personalul unităţii; d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii.-------------Denumirea marginala, partea introductivă şi litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IX Constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legalăFolosirea unor specialişti + Articolul 112 (1) Când exista pericol de dispariţie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice. (2) Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează, de regula, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Obiectul şi materialul constatării tehnico-ştiinţifice + Articolul 113 (1) Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea. (2) Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control. (3) Specialistul sau tehnicianul însărcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteşte ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penală, în vederea completării lor.Constatarea medico-legală + Articolul 114 (1) În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaşte ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracţiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale şi cere organului medico-legal, căruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare. (2) Exhumarea în vederea constatării cauzelor morţii se face numai cu încuviinţarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală + Articolul 115 (1) Operaţiile şi concluziile constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale se consemnează într-un raport. (2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize. (3) Când refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale este dispusă de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completării sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117 (1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are indoiala asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. (2) Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie. (3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118 (1) Expertiza se efectuează potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispoziţiile art. 113 se aplică în mod corespunzător. (2) Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2. (3) Fiecare dintre părţi are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experţi oficiali + Articolul 119 (1) Dacă exista experţi medico-legali sau experţi oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decît dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta. (2) Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată se adresează acestora pentru efectuarea expertizei. (3) Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Lămuriri date expertului şi părţilor + Articolul 120 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanţa. (2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi ca pot cere modificarea sau completarea lor. (3) Părţile mai sunt încunoştinţate ca au dreptul sa ceara numirea şi a cîte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (4) După examinarea obiectiilor şi cererilor făcute de părţi şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, incunostintindu -l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează sa participe părţile. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile expertului + Articolul 121 (1) Expertul are dreptul sa ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire. (2) Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei. (3) Părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicaţiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122 (1) După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris. (2) Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexa. (3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conţinutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductivă, în care se arata organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia şi întrebările la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicaţii în cursul expertizei; b) descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiecţiile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori explicaţii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului expertizei.Suplimentul de expertiza + Articolul 124 (1) Când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelaşi expert, fie de către altul. (2) De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor. (3) Lămuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmărirea penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lămuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infracţiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate cere lămuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127 (1) În cauzele privind infracţiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie. (2) Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera. (3) Dacă scriptele se găsesc la un particular care nu este soţ sau ruda apropiată cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte. (4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penală sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezintă. (5) Organul de urmărire penală ori instanţa de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisă cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face. (6) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face menţiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interpreţilorCazurile şi procedura de folosire a interpreţilor + Articolul 128 (1) Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultata nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii. (2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre înscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate într-o alta limba decît cea română. (3) Dispoziţiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.------------Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituireaCercetarea la faţa locului + Articolul 129 (1) Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de proba şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită. (2) Organul de urmărire penală efectuează cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenţi, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedica efectuarea cercetării. (3) Când invinuitul sau inculpatul este reţinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea. (4) Instanţa de judecată efectuează cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie. (5) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectuează cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. (2) Reconstituirea se face în prezenta învinuitului sau inculpatului. Dispoziţiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la faţa locului + Articolul 131 (1) Despre efectuarea cercetării la faţa locului se încheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afară menţiunilor arătate în art. 91, descrierea amănunţită a situaţiei locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a poziţiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel încât acestea să fie redate cu precizie şi pe cît posibil cu dimensiunile respective. (2) În caz de reconstituire a modului în care a fost săvârşită fapta, se consemnează amănunţit şi desfăşurarea reconstituirii. (3) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrări, care se vizează şi se anexează la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegareaCondiţii pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132 (1) Când un organ de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, să facă o cercetare la faţa locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanţe, care are posibilitatea să le efectueze. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii. (3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanţe egale în grad.Conţinutul comisiei rogatorii + Articolul 133 (1) Rezoluţia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultata o persoană, se vor arata şi întrebările ce trebuie să i se pună. (2) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134 (1) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia întrebări, care vor fi transmise instanţei ce urmează a efectua comisia rogatorie. (2) Totodată, oricare dintre părţi poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii. (3) Când inculpatul este arestat, instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135 (1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare. (2) Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. + Titlul IV MĂSURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MĂSURI PROCESUALE + Capitolul I MĂSURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispoziţii generaleScopul şi categoriile măsurilor preventive + Articolul 136 (1) În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: a) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă. (2) Scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. (3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror. (4) Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, şi de instanţa de judecată, în cursul judecaţii. (5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luată de judecător. (6) Măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. (7) Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. (8) Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.------------Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 136 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă + Articolul 137 (1) Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. (2) În cazul reţinerii şi arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148, precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenta acestuia. (3) În cazul obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, actul prin care se ia această măsură trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii.-------------Art. 137 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării măsurilor preventive şi a invinuirii + Articolul 137^1 (1) Persoanei reţinute sau arestate i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (2) Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, judecătorul încunoştinţează despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. (3) Cel reţinut poate să ceara să fie încunoştinţat despre măsura luată un membru de familie sau una dintre persoanele arătate în alin. 2. Atât cererea celui reţinut, cat şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penală apreciază ca acest lucru ar afecta urmărirea penală, îl informează pe procuror, care va decide cu privire la înştiinţarea solicitată de reţinut.------------Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 137^1 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138 (1) Dacă organul de cercetare penală considera ca este cazul să se ia una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înaintează în acest sens un referat motivat procurorului. (2) În cazul măsurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunţe în termen de 24 de ore. (3) În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procedează, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.------------Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive + Articolul 139 (1) Măsura preventivă luată se înlocuieşte cu alta măsura preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. (2) Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (3) În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive.(3^1) Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciază ca informaţiile primite de la organul de cercetare penală justifica înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanţa.(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive luate de către aceasta, când constata el însuşi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea măsurii.(3^3) Abrogat.(3^4) Abrogat.(3^5) Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c). (4) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline competenţa.------------Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^3) al art. 139 a fost abrogat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^4) al art. 139 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Tratamentul medical sub paza permanenta + Articolul 139^1În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boala care nu poate fi tratata în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecaţii.-------------Art. 139^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Încetarea de drept a măsurilor preventive + Articolul 140 (1) Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmarii penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare. (2) Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. (3) În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a alin. (1) al art. 140 a fost modificată de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii + Articolul 140^1 (1) Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2. (2) Procurorul se pronunţa prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii. (3) Când considera ca măsura reţinerii este ilegala sau nu este justificată, procurorul dispune revocarea ei.------------Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) + Articolul 140^2 (1) Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, invinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa. (2) Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu. (3) Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plângerii. (4) Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie. (5) Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţionează în termen de 3 zile. (6) Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere. (7) Când considera ca măsura preventivă este ilegala sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei. (8) Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare. (9) Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.------------Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive + Articolul 140^3 (1) Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Abrogat. (3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei de recurs şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care invinuitul sau inculpatul se afla internat în spital şi, din cauza stării sănătăţii, nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenta aparatorului sau, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. (4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. (5) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului. (6) Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere. (7) Când apreciază ca măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanţa de recurs o revoca, dispunând, în cazul arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (8) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.------------Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 140^3 a fost modificată de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (7), (8) şi (9) ale art. 140^3 au fost modificate de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa în cursul judecaţii privind măsurile preventive + Articolul 141 (1) Încheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Încheierea prin care prima instanţa sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. (3) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare.------------Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Ţinerea separată a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul reţinerii şi arestării, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de bărbaţi. + Secţiunea II ReţinereaCondiţiile reţinerii + Articolul 143 (1) Măsura reţinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faţă de invinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. (2) Organul de cercetare penală este obligat sa îl încunoştinţeze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea măsurii reţinerii. (3) Procurorul sau organul de cercetare penală va aduce la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului ca are dreptul să-şi angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa. (4) Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum şi în caz de infracţiune flagrantă, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevăzute de lege.-------------Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 143 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Durata reţinerii + Articolul 144 (1) Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.(1^1) În situaţia în care reţinerea se dispune după audierea învinuitului citat de către organul de urmărire penală, termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonanţei. (2) În ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze ziua şi ora la care reţinerea a început, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care reţinerea a încetat. (3) Când organul de cercetare penală considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, în primele 10 ore de la reţinerea învinuitului, o dată cu încunoştinţarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, procedează, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146. (4) Când măsura reţinerii este luată de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, procedează, în termen de 10 ore de la luarea măsurii reţinerii, potrivit art. 146.-------------Alin. (1) şi (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConţinutul măsurii + Articolul 145 (1) Măsura obligării de a nu părăsi localitatea consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecaţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.(1^1) Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; c) sa nu îşi schimbe locuinta fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; d) sa nu detina, sa nu folosească şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(1^2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vătămate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta. (2) În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Dispoziţiile art. 140^2 se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a măsurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmăririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligării de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.(2^1) Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii judecătorului ori a instanţei de judecată se comunică, în aceeaşi zi, învinuitului sau inculpatului, secţiei de poliţie în a carei raza teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care îi revin. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata măsurii.(2^2) În cuprinsul ordonanţei sau încheierii sunt menţionate expres obligaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinţa a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.(2^3) Dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţa sau încheiere motivată. Dispoziţiile alin. 2^1 şi alin. 2^2 se aplică în mod corespunzător. (3) În caz de încălcare cu rea-credinţa a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege. Organul de poliţie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifica periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către invinuit sau inculpat, iar în cazul în care constata încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanţa, în cursul judecaţii.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 145 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) şi (2^1) ale art. 145 au fost modificate de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2^2) şi (2^3) ale art. 145 au fost introduse de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 145 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (1^2) al art. 145 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (2^1), (2^2) şi (3) ale art. 145 au fost modificate de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziţiile din Codul de procedură penală privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007. + Secţiunea III^1 Obligarea de a nu părăsi ţara-------------Secţiunea III^1 a cap. I al titlului IV a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Obligarea de a nu părăsi ţara + Articolul 145^1 (1) Măsura obligării de a nu părăsi ţara consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecaţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. (2) Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara.-------------Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 145^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea IV Arestarea preventivă 1. Arestarea învinuituluiArestarea învinuitului în cursul urmăririi penale + Articolul 146 (1) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când considera ca arestarea învinuitului este necesară în interesul urmăririi penale, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (3) La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere, în cazul în care invinuitul este reţinut. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecătorului a învinuitului reţinut. (4) Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii. (5) Invinuitul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător. (6) Dispoziţiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător. (7) Participarea procurorului este obligatorie. (8) După ascultarea învinuitului, judecătorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată. (9) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a învinuitului pe o durată ce nu poate depăşi 10 zile. (10) Totodată, judecătorul, admiţând propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea preventivă a acestuia. (11) Dispoziţiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.(11^1) În caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi ţara. (12) Împotriva încheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.-------------Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2) şi (9) ale art. 146 au fost modificate de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (11^1) al art. 146 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Arestarea învinuitului la instanţa de judecată + Articolul 147Instanţa de judecată, în situaţiile arătate în partea specială, titlul II, poate dispune arestarea învinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. 2. Arestarea inculpatuluiCondiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148 (1) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre următoarele cazuri: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei;a^1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinţa, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri; b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influentarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni; d) inculpatul a săvârşit cu intenţie o noua infracţiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ca incearca o înţelegere frauduloasă cu aceasta; f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe ca lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. (2) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea mai mare de 4 ani.-------------Lit. b) şi e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 148 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Durata arestării inculpatului + Articolul 149 (1) Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. (2) Când o cauza este trecută pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispoziţiilor alineatului precedent. (3) Abrogat.------------Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale + Articolul 149^1 (1) Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (3) Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este reţinut, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecătorului a inculpatului arestat sau reţinut. (4) Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii. (5) Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător. (6) În cazul în care inculpatul se afla în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a formula concluzii. (7) Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător. (8) Participarea procurorului este obligatorie. (9) Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată. (10) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile. (11) Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului. (12) Dispoziţiile art. 146 alin. 10 şi 11^1 şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (13) Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (14) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în mişcare acţiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului. Mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.------------Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2), (10) şi (12) ale art. 149^1 au fost modificate de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Ascultarea inculpatului + Articolul 150 (1) Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6. (2) În cazul în care inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.------------Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Conţinutul mandatului de arestare + Articolul 151 (1) După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de la prima instanţa sau, după caz, preşedintele completului de la instanţa de recurs emite de îndată mandatul de arestare preventivă. (2) Dacă prin aceeaşi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. (3) În mandatul de arestare trebuie să se arate: a) instanţa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului; b) data şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal; e) arătarea faptei ce formează obiectul inculparii şi denumirea infracţiunii; f) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmează a fi deţinut cel arestat; j) semnatura judecătorului.----------Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 151 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Executarea mandatului + Articolul 152 (1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliţie pentru a fi predat la locul de deţinere o dată cu arestatul. (2) Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliţie, pentru executare. (3) Organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi preda un exemplar al mandatului şi o conduce la judecătorul care a emis mandatul.(3^1) În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia. (4) Judecătorul procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiecţii care necesita o rezolvare urgenta, fixează de îndată termen de judecată.------------Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3^1) al art. 152 a fost introdus de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Obiecţii în ceea ce priveşte identitatea + Articolul 153 (1) Dacă cel arestat ridica obiecţii în contra executării mandatului numai în ceea ce priveşte identitatea, este condus în faţa instanţei locului unde a fost găsit, care, dacă este necesar, cere relaţii judecătorului care a emis mandatul. (2) Până la rezolvarea obiectiilor, instanţa, dacă apreciază că nu exista pericol de dispariţie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva căreia s-a executat mandatul. (3) Dacă instanţa constata ca persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiecţiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedându-se potrivit art. 152 alin. 3. (4) În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanţa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecătorului care a emis mandatul.-----------Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Negasirea persoanei menţionate în mandat + Articolul 154Când persoana menţionată în mandat nu a fost gasita, organul însărcinat cu executarea încheie un proces-verbal prin care constata aceasta şi înştiinţează organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei.---------------Art. 154 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale + Articolul 155 (1) Arestarea inculpatului dispusă de instanţa poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. (2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.------------Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Alin. (2) al art. 155 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale + Articolul 156 (1) Prelungirea duratei arestării preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (2) În cazul în care procurorul supraveghează urmărirea penală, acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penală, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive. (3) Dacă arestarea a fost dispusă de o instanţa inferioară celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează instanţei competente. (4) Abrogat. (5) Când în aceeaşi cauza se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expira la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.------------Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 156 au fost modificate de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 156 a fost abrogat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale + Articolul 159 (1) Dosarul cauzei va fi depus la instanţa, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, şi va putea fi consultat de apărător. (2) Propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii. (3) Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător. (4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) În cazul în care judecătorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. (7) Judecătorul soluţionează propunerea şi se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsa de la judecata în acelaşi termen. (8) Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. (9) Recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare. (10) Dispoziţiile art. 140^3 alin. 3-7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului. (11) Măsura dispusă de judecător se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată sa o aducă la cunoştinţa inculpatului. (12) Dacă încheierea judecătorului de la prima instanţa nu este atacată cu recurs, instanţa este obligată sa restituie dosarul organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. (13) Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.------------Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 159 a fost modificată de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (4), (6)-(12) ale art. 159 au fost modificate de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului + Articolul 160 (1) Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării. (2) Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1.------------Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul judecaţii + Articolul 160^a (1) Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecaţii, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. (2) Încheierea poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. (3) Dispoziţiile art. 151 se aplică şi în cazul arestării inculpatului în cursul judecaţii. (4) Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauza, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.------------Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 160^a a fost rectificat prin RECTIFICAREA nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 29 octombrie 2003.Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecaţii + Articolul 160^b (1) În cursul judecaţii, instanţa verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. (2) Dacă instanţa constata ca arestarea preventivă este nelegală sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive. (4) Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.-------------Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^b a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea arestării în cursul judecaţii + Articolul 160^cAbrogat.------------Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea şi prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanţa de fond + Articolul 160^dAbrogat.------------Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea IV^1 Dispoziţii speciale pentru minori------------Secţiunea IV^1 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispoziţii generale + Articolul 160^e (1) Reţinerea şi arestarea preventivă a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune. (2) La stabilirea dispoziţiilor aplicabile cu privire la măsura reţinerii şi arestării preventive se are în vedere vârsta învinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii sau menţinerii măsurii preventive.------------Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^e a fost introdus de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile proprii şi regimul special pentru minori + Articolul 160^f (1) Minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă, în raport cu particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihică sau morala a minorului. (2) Invinuitilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el. (3) Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a unui invinuit ori inculpat minor se încunoştinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestării, părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. (4) În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestaţi preventiv. (5) Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurata prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.-------------Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Reţinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penală sau a procurorului + Articolul 160^g (1) În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infracţiune pedepsita de lege cu detenţiunea pe viaţa sau închisoare de 10 ani ori mai mare. (2) Reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanţa motivată, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.-------------Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventivă a minorului + Articolul 160^h (1) Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventivă nu este suficienta. (2) Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul judecaţii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau menţinerea ei în cursul judecaţii nu poate fi dispusă decât în mod excepţional. Arestarea preventivă a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile. (3) Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecaţii se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile. (4) Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.-------------Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (3) ale art. 160^h au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiuneModalităţile liberării provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.-------------Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 1. Liberarea provizorie sub control judiciarCondiţiile liberării + Articolul 160^2 (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe invinuit sau inculpat sa săvârşească alte infracţiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. (3) Pe timpul liberării provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii: a) sa nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţa; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; d) sa nu îşi schimbe locuinta fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; e) sa nu detina, sa nu folosească şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(3^1) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberării provizorii să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de instanţa, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vătămate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.(3^2) În cuprinsul încheierii sunt menţionate expres obligaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinţa a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive. (4) Dispoziţiile art. 145 alin. 2^1 se aplică în mod corespunzător.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a alin. (3) al art. 160^2 a fost modificată de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. h) a alin. (3) al art. 160^2 a fost introdusă de pct. 89 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 160^2 a fost introdus de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (3^1) şi (3^2) ale art. 160^2 au fost introduse de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziţiile din Codul de procedură penală privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007.Organul care dispune liberarea provizorie + Articolul 160^2aLiberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de instanţa de judecată.-------------Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care efectuează controlul respectării obligaţiilor + Articolul 160^2bControlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta obligaţiile stabilite de instanţa revine judecătorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliţie.-------------Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modificarea sau ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.-------------Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Liberarea provizorie pe cauţiuneCondiţiile liberării + Articolul 160^4 (1) Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cat şi al judecaţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2. (2) Pe timpul liberării provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte obligaţiile care îi revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1. Dispoziţiile art. 160^2 alin. 3^2 se aplică în mod corespunzător. (3) Dispoziţiile art. 160^2 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.-------------Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^4 a fost introdus de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Cauţiunea + Articolul 160^5 (1) Cauţiunea garantează respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor care îi revin în timpul liberării provizorii. (2) Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 1.000 lei şi consemnarea să se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilită de către instanţa, fie prin constituirea unei garanţii reale imobiliare la dispoziţia instanţei care a stabilit cauţiunea. (3) Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii. (4) Cauţiunea se restituie când: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestării preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; d) se pronunţa pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; e) se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsă potrivit art. 160^8a alin. 6. (5) Cauţiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cauţiunea se face venit la bugetul de stat, la rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare. (6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.------------Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (1), (3) şi lit. b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusă de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^5 au fost modificate de pct. 93 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.$3. Dispoziţii comuneCererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6 (1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de către invinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia. (2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. (3) În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii. (4) Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecaţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. (5) Cererea depusa la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, instanţei competente.------------Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Măsurile premergătoare examinării cererii + Articolul 160^7 (1) Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. (2) Când cererea este facuta de o altă persoană decât invinuitul sau inculpatul, din cele arătate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl întreabă pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere.-----------Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Teza finala a alin. (1) al art. 106^7 a fost abrogată de pct. 94 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Examinarea şi admiterea în principiu a cererii + Articolul 160^8 (1) Instanţa examinează, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia. (2) În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă instanţa constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi termenul în care cauţiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixează termenul pentru soluţionarea ei. (3) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cauţiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.-----------Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Soluţionarea cererii + Articolul 160^8a (1) Soluţionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului. (2) În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului. (3) Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de invinuit sau inculpat. (4) Copia dispozitivului încheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de deţinere şi organului de poliţie în a cărui circumscripţie locuieşte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează. (5) Administraţia locului de deţinere este obligată sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului. (6) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.------------Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie + Articolul 160^9 (1) Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioară. (2) Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (3) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. (4) Recursul se judeca în termen de doua zile. (5) Abrogat. (6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. (7) Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. (8) Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. (10) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar.-------------Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 160^9 a fost abrogat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Revocarea liberării + Articolul 160^10 (1) Liberarea provizorie poate fi revocată dacă: a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea învinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat. (2) Revocarea liberării provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta. (3) În caz de revocare a liberării provizorii, instanţa dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare. (4) Împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs. (5) Dispoziţiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a alin. (1) al art. 160^10 a fost modificată de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006. + Capitolul II ALTE MĂSURI PROCESUALE + Secţiunea I Luarea măsurilor de ocrotire şi de siguranţăMăsurile de ocrotire în caz de reţinere sau de arestare preventivă + Articolul 161Când măsura reţinerii sau a arestării preventive a fost luată faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. Obligaţia de încunoştinţare revine organului judiciar care a luat măsura reţinerii ori a arestării preventive.Luarea măsurilor de siguranţă + Articolul 162 (1) Dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală constata, în cursul urmăririi penale, ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul urmăririi penale, măsura de siguranţă poate fi dispusă pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecaţii, măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.(1^1) Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului. (2) Instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. (3) Măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată. (4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanţei în termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciară şi se sancţionează conform art. 198 alin. 3. (5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi măsurile prevăzute în art. 161. (6) Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.------------Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (4) ale art. 162 au fost modificate de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Măsurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiuniiMăsurile asiguratorii + Articolul 163 (1) Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a repararii pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. (2) Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei. (3) Măsurile asiguratorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului. (4) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege. (5) Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu. (6) Luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie: a) abrogată; b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrînsa.------------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogată de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Organele care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii + Articolul 164 (1) Ordonanţa de luare a măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire de către organul de urmărire penală care a luat măsura. (2) Încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc. (3) Măsurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal. (4) În cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luată să fie adusă la îndeplinire de către secretarul parchetului.------------Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura sechestrului + Articolul 165 (1) Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experţi. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară competenţa. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă exista pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.------------Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecară + Articolul 166 (1) Organul care aplica sechestru încheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amănunţit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecţiile părţilor sau ale altor persoane interesate. (2) Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului, ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi organului care a dispus luarea măsurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal. (3) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea + Articolul 167Sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se înfiinţează sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmînd a fi predate aceluiaşi organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea măsurii asiguratorii + Articolul 168 (1) În contra măsurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal. (2) Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. (3) După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plîngere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.-----------Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restituirea lucrurilor + Articolul 169 (1) Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea. (2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămînerea definitivă a hotărârii.------------Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restabilirea situaţiei anterioare + Articolul 170Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibila.------------Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE + Capitolul I ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREAAsistenţa învinuitului sau a inculpatului + Articolul 171 (1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept. (2) Asistenţa juridică este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în alta cauza, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. (3) În cursul judecaţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. (4) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.(4^1) Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigura substituirea, pleacă sau refuza să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. În cursul judecaţii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigura substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. (5) Delegaţia aparatorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea aparatorului ales. (6) Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (4^1) ale art. 171 au fost modificate de pct. 98 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile aparatorului + Articolul 172 (1) În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implica audierea sau prezenta învinuitului sau inculpatului căruia îi asigura apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă exista dovada ca apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonica, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (2) Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenta aparatorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului. (3) În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător. (4) Persoana reţinută sau arestata are dreptul sa ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor. (5) Abrogat. (6) Apărătorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat sa rezolve plângerea în cel mult 48 de ore. (7) În cursul judecaţii, apărătorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. (8) Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri.-------------Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1), (2) şi (6) ale art. 172 au fost modificate de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) ale art. 172 a fost abrogat de pct. 100 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Asistenţa celorlalte părţi + Articolul 173 (1) Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implica audierea sau prezenta părţii căreia îi asigura apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. (2) În cursul judecaţii, apărătorul exercita drepturile părţii pe care o asista. (3) Când organul judiciar apreciază ca din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singura apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.-------------