DECIZIE nr. 464 din 6 iunie 2006referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 604 din 12 iulie 2006



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorMihaela Cîrstea - procurorCristina Cătălina Turcu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Minibus" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 6.432/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Curtea respinge cererea de amânare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că prin dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a urmărit respectarea principiului ocrotirii interesului public, fără a avea în vedere avantajarea unei părţi a contractului administrativ. Totodată, apreciază că suspendarea de drept a actului administrativ nu este posibilă, instanţa judecătorească urmând să aprecieze de la caz la caz, pe baza situaţiei de fapt şi de drept din speţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.432/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Minibus" - S.R.L. din Iaşi într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect constatarea nulităţii actului administrativ prin care s-a reziliat unilateral contractul de concesiune încheiat între autorul excepţiei şi Consiliul Local Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 52. În acest sens arată că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere prevederilor art. 16 şi 52 din Constituţie, deoarece au semnificaţia "recunoaşterii prin lege a subordonării interesului uneia dintre părţi faţă de interesele celeilalte părţi", înfrângând "principiul egalităţii în drepturi a părţilor, plasând autoritatea publică - ca exponent al interesului public - pe o poziţie procesuală preferenţială". Totodată, art. 15 din Legea nr. 554/2004 aduce atingere prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât ar trebui să prevadă suspendarea de drept a actului administrativ, însă, în condiţiile în care "suspendarea executării actului administrativ este lăsată la aprecierea judecătorului, există riscul erorii sau al abuzului, situaţie în care se creează o stare de pericol pentru persoana vătămată în ce priveşte protecţia recunoscută prin dispoziţiile constituţionale ale accesului liber la justiţie şi a unui proces echitabil." De altfel, apreciază autorul excepţiei, "dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 se dovedesc a fi discriminatorii în raport de dispoziţiile art. 3 [din acelaşi act normativ] prin care se recunoaşte în favoarea unor subiecte de drept beneficiul suspendării de drept a actelor administrative".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că se aplică "în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale" şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii conform cărora:- Art. 8 alin. (3): "[...] La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se va avea în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.";- Art. 15 - "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. (2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător. (3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16, 21 şi 52. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă la textele constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:I. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 constă, în esenţă, în susţinerea că "recunoaşterea prin lege a subordonării interesului uneia dintre părţi faţă de interesele celeilalte părţi" înfrânge "principiul egalităţii în drepturi a părţilor, plasând autoritatea publică - ca exponent al interesului public - pe o poziţie procesuală preferenţială" şi aduce atingere dreptului persoanei vătămate de a ataca actul administrativ ce îi lezează interesele.Curtea constată că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze "litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ". Alin. (3) al aceluiaşi articol se referă numai la aceasta din urmă categorie de litigii, la a căror soluţionare trebuie avută în vedere regula potrivit căreia "principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public".Regula instituită prin textul de lege criticat nu are însă semnificaţia plasării autorităţii publice pe o poziţie procesuală preferenţială, deoarece nu calitatea părţii va fi avută în vedere de către instanţa de judecată care soluţionează litigiul, ci principiul priorităţii interesului public, a cărui definiţie se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "interes public - interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice."Totodată, Curtea constată că prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea dintre persoanele juridice şi autorităţile publice.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută de vreme ce, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale".II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, Curtea reţine următoarele:Potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente", iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil.Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisă de norma legală criticată.Excepţia prevăzută la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea de drept a actelor emise de autorităţile administraţiei publice locale, în situaţia atacării acestora de către prefect, şi a actelor autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în situaţia atacării acestora de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, este instituită în considerarea efectelor pe care astfel de acte le-ar putea produce.Art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu prevede un tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte subiectele de drept care solicită suspendarea executării actului administrativ. Situaţiile juridice diferite prevăzute de art. 3 alin. (3) şi de art. 15 din Legea nr. 554/2004 au impus soluţii diferite. Pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat anterior, principiul egalităţii în drepturi consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea dintre persoanele juridice şi autorităţile publice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Minibus" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 6.432/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu__________