DECIZIE nr. 482 din 8 iunie 2006referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 596 din 11 iulie 2006



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorMihaela Cîrstea - procurorCristina Cătălina Turcu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ion Tănăsescu în Dosarul nr. 36.068/2/2005 (nr. vechi 3.700/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru partea Garda Financiară - Comisariatul General, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul părţii Garda Financiară - Comisariatul General solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune concluzii scrise la dosar. Totodată, arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, mai arată că, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care se va dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, va înceta suspendarea funcţionarului din funcţia publică, iar acesta va fi reintegrat în funcţia deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că asupra textului de lege criticat, în numerotarea anterioară republicării Legii nr. 188/1999, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, respingând excepţia, şi că nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 36.068/2/2005 (nr. vechi 3.700/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ion Tănăsescu în cauza ce are ca obiect acţiunea în anulare a deciziei prin care a fost suspendat din funcţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 permit suspendarea din funcţie a funcţionarului public în cazul trimiterii în judecată ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, creând astfel o discriminare în raport cu alte categorii de salariaţi şi încălcând principiul prezumţiei de nevinovăţie, consacrat atât de Constituţie, cât şi de pactele şi tratatele internaţionale ratificate de România.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, dispoziţii potrivit cărora: "În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine."Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:Măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcţiei publice. Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru următoarele motive:Prevederea similară din aceeaşi lege, anterior modificării şi republicării, a fost supusă controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.Cu acel prilej Curtea a reţinut că "temeiul suspendării din funcţie a funcţionarului public nu este de natură penală. Or, dispoziţiile art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11)] din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, instituie prezumţia de nevinovăţie exclusiv pentru răspunderea penală şi privesc libertatea individuală a persoanei, sub aspectul reţinerii, arestării şi soluţionării procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare."Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ion Tănăsescu în Dosarul nr. 36.068/2/2005 (nr. vechi 3.700/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu-----------