DECIZIE nr. 494 din 8 iunie 2006referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 21 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorMihaela Cirstea - procurorClaudia Margareta Nita - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Adela Samoila şi Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenta constanta în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 730/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Adela Samoila şi Janica Samoila într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei încheieri a Tribunalului Botosani - Secţia civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie. Textul de lege criticat limitează posibilitatea atacarii încheierii numai cu recurs, afectand dreptul de acces liber la justiţie şi la exercitarea căilor de atac, precum şi dreptul la apărare, fără ca restrangerea să fie justificată prin prisma unuia dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, termenul prohibitiv de 48 de ore în care se poate declara recursul obliga partea interesată sa redacteze motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, fiind expusă, astfel, riscului anulării caii de atac promovate pentru nemotivare. În asemenea condiţii, singura cale de atac reglementată împotriva încheierii instanţei judecătoreşti se transforma "într-un demers pur formal". Totodată, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece "nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate".Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat din prisma lipsei reglementării ipotezei în care instanţa de judecată omite să se pronunţe asupra excepţiei invocate în faţa sa, se arata ca acest aspect excedeaza cauzei de faţa, întrucât instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a respins-o ca inadmisibila.Cu privire la natura prohibitiva a termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate declara recurs împotriva încheierii instanţei, precum şi faţă de susţinerea referitoare la limitarea caii de atac doar la recurs, se apreciază ca aceste aspecte ţin de competenţa de reglementare a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) şi al art. 129 din Constituţie, şi nu sunt de natura a afecta drepturile şi garanţiile procesuale, ci, dimpotriva, dau expresie dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Cum arata şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa constanta în materie, dreptul de acces la tribunale nu este absolut, iar Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale permite, tocmai prin lipsa unei definiţii în sens restrâns a acestei notiuni, limitarea implicit admisă a dreptului chiar în afară limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept. Totodată, principiul liberului acces la justiţie nu înseamnă accesul la toate gradele de jurisdicţie, iar legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate adopta reguli speciale de procedura.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibila, arătând, în acest sens, ca soluţionarea cauzei în fond nu depinde de dispoziţiile de lege criticate.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea instituie norme de procedura pe care instanţa sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în sensul de a o respinge ca inadmisibila, dacă respectiva excepţie nu îndeplineşte cerinţele legii. Aceasta procedura nu face însă posibila respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Ca atare, critica de neconstituţionalitate faţă de art. 21 din Legea fundamentală nu poate fi reţinută. Totodată, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, iar acest drept poate fi supus unor condiţionari de fond şi de forma.Având în vedere ca textul de lege indicat nu conţine reglementări care să pună în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, nici critica de neconstituţionalitate faţă de art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu următorul cuprins: "Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."Autorii excepţiei considera ca dispoziţiile de lege menţionate încalcă prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 consacrat dreptului la apărare şi ale art. 53 din Constituţie referitor la restrangerea prin lege a exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea Constituţională constata următoarele:În esenta, autorii excepţiei considera ca prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie, deoarece termenul "prohibitiv" de 48 de ore, instituit pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, limitează posibilitatea părţii interesate de a prezenta o motivare bine intemeiata, aceasta restrangere având grave consecinţe asupra exercitării dreptului de acces liber la instanţa şi a dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cat recursul este singura cale de atac reglementată în materia contestarii încheierii instanţei de judecată. În plus, solicita Curţii Constituţionale a "elucida" compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, având în vedere ca acesta nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, situaţie pretins a fi intalnita în cazul de faţa.Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins a fi incalcate, Curtea constata ca art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a mai fost în repetate randuri obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând ca textul de lege nu încalcă principiul liberului acces la justiţie. Cu acele prilejuri, s-a reţinut, în esenta, ca principiul liberului acces la justiţie nu echivaleaza cu accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, sa instituie reguli de procedura deosebite, în considerarea unor situaţii speciale.Având în vedere cele deja statuate de Curte în jurisprudenta sa constanta în materie, se observa ca nici susţinerile privind încălcarea art. 24 şi 53 din Constituţie nu sunt întemeiate. Natura imperativa a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celeritatii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului ca excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi ratiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedura referitoare atât la exercitarea recursului ca singura cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cat şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţa, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Soluţia instanţei de respingere a recursului pentru nemotivare în termenul legal nu poate fi concepută drept consecinţa a neconstitutionalitatii prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, pregătirea în condiţiile legii a căilor de atac promovate fiind obligaţia părţii interesate, care trebuie să-şi manifeste diligenta în acest sens.Referitor la solicitarea autorilor excepţiei ca, prin decizia pronunţată în prezentul dosar, Curtea Constituţională sa elucideze compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, întrucât acesta nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observa ca aceasta cerere nu poate fi primită. Potrivit competentei sale, instanţa de contencios constituţional se pronunţa numai asupra textelor legale în vigoare, şi nu asupra unor pretinse omisiuni ale legii sau asupra unor interpretări cazuistice oferite de părţi. Mai mult, din actele aflate la dosar rezultă ca instanţa de judecată care a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii şi-a motivat soluţia în cuprinsul încheierii ulterior atacate de autorii prezentei excepţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Adela Samoila şi Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Nita----------
EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorMihaela Cirstea - procurorClaudia Margareta Nita - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Adela Samoila şi Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenta constanta în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 730/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Adela Samoila şi Janica Samoila într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei încheieri a Tribunalului Botosani - Secţia civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie. Textul de lege criticat limitează posibilitatea atacarii încheierii numai cu recurs, afectand dreptul de acces liber la justiţie şi la exercitarea căilor de atac, precum şi dreptul la apărare, fără ca restrangerea să fie justificată prin prisma unuia dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, termenul prohibitiv de 48 de ore în care se poate declara recursul obliga partea interesată sa redacteze motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, fiind expusă, astfel, riscului anulării caii de atac promovate pentru nemotivare. În asemenea condiţii, singura cale de atac reglementată împotriva încheierii instanţei judecătoreşti se transforma "într-un demers pur formal". Totodată, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece "nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate".Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat din prisma lipsei reglementării ipotezei în care instanţa de judecată omite să se pronunţe asupra excepţiei invocate în faţa sa, se arata ca acest aspect excedeaza cauzei de faţa, întrucât instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a respins-o ca inadmisibila.Cu privire la natura prohibitiva a termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate declara recurs împotriva încheierii instanţei, precum şi faţă de susţinerea referitoare la limitarea caii de atac doar la recurs, se apreciază ca aceste aspecte ţin de competenţa de reglementare a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) şi al art. 129 din Constituţie, şi nu sunt de natura a afecta drepturile şi garanţiile procesuale, ci, dimpotriva, dau expresie dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Cum arata şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa constanta în materie, dreptul de acces la tribunale nu este absolut, iar Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale permite, tocmai prin lipsa unei definiţii în sens restrâns a acestei notiuni, limitarea implicit admisă a dreptului chiar în afară limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept. Totodată, principiul liberului acces la justiţie nu înseamnă accesul la toate gradele de jurisdicţie, iar legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate adopta reguli speciale de procedura.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibila, arătând, în acest sens, ca soluţionarea cauzei în fond nu depinde de dispoziţiile de lege criticate.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea instituie norme de procedura pe care instanţa sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în sensul de a o respinge ca inadmisibila, dacă respectiva excepţie nu îndeplineşte cerinţele legii. Aceasta procedura nu face însă posibila respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Ca atare, critica de neconstituţionalitate faţă de art. 21 din Legea fundamentală nu poate fi reţinută. Totodată, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, iar acest drept poate fi supus unor condiţionari de fond şi de forma.Având în vedere ca textul de lege indicat nu conţine reglementări care să pună în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, nici critica de neconstituţionalitate faţă de art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu următorul cuprins: "Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."Autorii excepţiei considera ca dispoziţiile de lege menţionate încalcă prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 consacrat dreptului la apărare şi ale art. 53 din Constituţie referitor la restrangerea prin lege a exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea Constituţională constata următoarele:În esenta, autorii excepţiei considera ca prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie, deoarece termenul "prohibitiv" de 48 de ore, instituit pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, limitează posibilitatea părţii interesate de a prezenta o motivare bine intemeiata, aceasta restrangere având grave consecinţe asupra exercitării dreptului de acces liber la instanţa şi a dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cat recursul este singura cale de atac reglementată în materia contestarii încheierii instanţei de judecată. În plus, solicita Curţii Constituţionale a "elucida" compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, având în vedere ca acesta nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, situaţie pretins a fi intalnita în cazul de faţa.Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins a fi incalcate, Curtea constata ca art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a mai fost în repetate randuri obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând ca textul de lege nu încalcă principiul liberului acces la justiţie. Cu acele prilejuri, s-a reţinut, în esenta, ca principiul liberului acces la justiţie nu echivaleaza cu accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenţa, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, sa instituie reguli de procedura deosebite, în considerarea unor situaţii speciale.Având în vedere cele deja statuate de Curte în jurisprudenta sa constanta în materie, se observa ca nici susţinerile privind încălcarea art. 24 şi 53 din Constituţie nu sunt întemeiate. Natura imperativa a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celeritatii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului ca excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi ratiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedura referitoare atât la exercitarea recursului ca singura cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cat şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţa, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Soluţia instanţei de respingere a recursului pentru nemotivare în termenul legal nu poate fi concepută drept consecinţa a neconstitutionalitatii prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, pregătirea în condiţiile legii a căilor de atac promovate fiind obligaţia părţii interesate, care trebuie să-şi manifeste diligenta în acest sens.Referitor la solicitarea autorilor excepţiei ca, prin decizia pronunţată în prezentul dosar, Curtea Constituţională sa elucideze compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, întrucât acesta nu reglementează ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observa ca aceasta cerere nu poate fi primită. Potrivit competentei sale, instanţa de contencios constituţional se pronunţa numai asupra textelor legale în vigoare, şi nu asupra unor pretinse omisiuni ale legii sau asupra unor interpretări cazuistice oferite de părţi. Mai mult, din actele aflate la dosar rezultă ca instanţa de judecată care a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii şi-a motivat soluţia în cuprinsul încheierii ulterior atacate de autorii prezentei excepţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Adela Samoila şi Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Nita----------