DECIZIE nr. 377 din 4 mai 2006referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 25 mai 2006



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorIon Tiucă - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Tegzes Mihai şi Tegzes Aurelia în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Tegzes Mihai şi Tegzes Aurelia într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui "recurs" formulat de autorii excepţiei împotriva deciziei pronunţate, în recurs, de Curtea de Apel prin care aceasta a casat încheierea de respingere ca neîntemeiată a unei excepţii de nelegalitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 24.Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate retroactivează, întrucât se aplică şi cu privire la actele administrative emise anterior datei sale de intrare în vigoare. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât citarea părţilor prin publicitate, adică prin afişare la uşa instanţei, nu este o garanţie suficientă pentru respectarea dreptului la apărare, din cauza termenului scurt în care se judecă recursul.Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie. Se arată că dispoziţiile legale criticate restrâng dreptul constituţional la apărare ca drept fundamental, atât în accepţiunea sa largă - ca totalitate de drepturi şi reguli procedurale care conferă părţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, incluzând şi posibilitatea folosirii avocatului -, cât şi în accepţiunea sa restrânsă, cuprinzând doar posibilitatea folosirii unui avocat.Instanţa apreciază că textul criticat conţine dispoziţii procesuale, de imediată aplicare şi, în consecinţă, nu este de natură a încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, obiectul acesteia îl constituie numai teza finală a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la citarea părţilor prin publicitate în cauzele care au ca obiect recursul formulat împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea excepţiilor de nelegalitate. Astfel, textul legal criticat are următorul cuprins:"Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului [à'61] şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legilor şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate retroactivează, aplicându-se şi cu privire la actele administrative emise anterior datei sale de intrare în vigoare. Totodată, se consideră că citarea părţilor prin publicitate, adică prin afişare la uşa instanţei, nu este o garanţie suficientă pentru respectarea dreptului la apărare, având în vedere termenul extrem de scurt în care se soluţionează recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat excepţia de nelegalitate.În ceea ce priveşte prima critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, care, potrivit regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sunt de imediată aplicare. Aceste dispoziţii legale se aplică numai din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi nu cuprind în sine nici o prevedere de natură a încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii.Cu privire la cea de-a doua critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Curtea reţine că citarea prin publicitate este necesară pentru soluţionarea cu celeritate, în termenul de 3 zile, a recursului declarat de părţile interesate. Textul de lege criticat impune o mai mare diligenţă din partea părţilor interesate pentru luarea la cunoştinţă a termenului de judecată, având în vedere celeritatea procedurii, însă acest aspect nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare. Totodată, în cadrul acestei proceduri, astfel cum a statuat Curtea, prin Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, părţile interesate dispun, în principiu, de anumite garanţii procesuale prin care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual.În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apărare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Tegzes Mihai şi Tegzes Aurelia în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly----------