DECIZIE nr. 598 din 8 noiembrie 2005referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1.128 din 14 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorMarinela Mincă - procurorMarieta Safta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 1.746/2005 al Judecătoriei Deva.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara a depus la dosar un punct de vedere, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.746/2005, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.Judecătoria Deva apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin reglementarea instituţiei plângerii contra actelor procurorului "s-a încercat şi s-a realizat tocmai garantarea accesului liber la justiţie". Se mai arată, cât priveşte termenul de soluţionare a plângerii reglementat de art. 278^1 din Codul de procedură penală, că "acesta este redus, respectându-se în acest fel dispoziţia constituţională".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, arătând că excepţia invocată în cauză nu este motivată în fapt, autorul acesteia limitându-se la a reproduce formal două principii stabilite de art. 21 alin. (3) din Constituţie, fără a arăta, în concret, în ce constă încălcarea acestora, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate răspund exigenţelor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie. Se mai arată că, în ceea ce priveşte "interpretarea şi aplicarea în concret a dispoziţiilor legale menţionate, [...] aceste aspecte nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, [...] ele constituind atributul exclusiv al instanţei de judecată sesizate cu judecarea plângerii".Avocatul Poporului apreciază că art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală nu încalcă liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie. De asemenea, instituirea, prin aceste dispoziţii legale, a unor termene înlăuntrul cărora persoana interesată poate face plângere în faţa instanţelor judecătoreşti, împotriva ordonanţelor sau rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, dă expresie regulii constituţionale privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În concluzie, Avocatul Poporului, făcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile".Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiţie, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", nu îngrădesc liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, criticate de asemenea de autorul excepţiei, acestea reglementează dreptul persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanţa de judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată", precum şi termenul de formulare a plângerii în această situaţie. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea reţine că aceste prevederi legale reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 1.746/2005 al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta__________
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorMarinela Mincă - procurorMarieta Safta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 1.746/2005 al Judecătoriei Deva.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara a depus la dosar un punct de vedere, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.746/2005, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.Judecătoria Deva apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin reglementarea instituţiei plângerii contra actelor procurorului "s-a încercat şi s-a realizat tocmai garantarea accesului liber la justiţie". Se mai arată, cât priveşte termenul de soluţionare a plângerii reglementat de art. 278^1 din Codul de procedură penală, că "acesta este redus, respectându-se în acest fel dispoziţia constituţională".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, arătând că excepţia invocată în cauză nu este motivată în fapt, autorul acesteia limitându-se la a reproduce formal două principii stabilite de art. 21 alin. (3) din Constituţie, fără a arăta, în concret, în ce constă încălcarea acestora, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate răspund exigenţelor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie. Se mai arată că, în ceea ce priveşte "interpretarea şi aplicarea în concret a dispoziţiilor legale menţionate, [...] aceste aspecte nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, [...] ele constituind atributul exclusiv al instanţei de judecată sesizate cu judecarea plângerii".Avocatul Poporului apreciază că art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală nu încalcă liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie. De asemenea, instituirea, prin aceste dispoziţii legale, a unor termene înlăuntrul cărora persoana interesată poate face plângere în faţa instanţelor judecătoreşti, împotriva ordonanţelor sau rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, dă expresie regulii constituţionale privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În concluzie, Avocatul Poporului, făcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile".Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiţie, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", nu îngrădesc liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, criticate de asemenea de autorul excepţiei, acestea reglementează dreptul persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanţa de judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată", precum şi termenul de formulare a plângerii în această situaţie. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea reţine că aceste prevederi legale reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 1.746/2005 al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta__________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari