DECIZIE nr. 558 din 25 octombrie 2005referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1.059 din 26 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorFlorentina Baltă - procurorCristina Toma - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicată de Maria Bălan în Dosarul nr. 7.269/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Lipseşte Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei evocă aspecte ce ţin de situaţia de fapt, considerând că dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990 au fost aplicate în mod arbitrar de către instanţa de judecată. Depune note scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică modul de aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999. Apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.269/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicată de Maria Bălan în cadrul unui litigiu de contencios administrativ.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că Legea nr. 189/2000, prin încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cuprinde dispoziţii contrare principiului egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor, întrucât nu asigură ca "atât cetăţenii români din stânga Prutului, cât şi din dreapta Prutului, care au fost persecutaţi etnic, să beneficieze în mod egal de prevederile Legii nr. 189/2000".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu vizează compatibilitatea actului normativ contestat cu dispoziţiile constituţionale, ci interpretarea acestuia de către instanţa de judecată.Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 134/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 7 mai 2003, şi Decizia nr. 107/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aceste dispoziţii aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Opţiunea legiuitorului de a acorda reparaţii numai persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România nu contravine principiului nediscriminării, întrucât "statului român nu îi revine nici o obligaţie faţă de cetăţenii români asupra cărora au fost exercitate măsuri politice sau dispoziţii abuzive de autorităţile altor state, în afara teritoriului său".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Conform actului de sesizare, critica de neconstituţionalitate vizează Legea nr. 189/2000. Materia a fost şi este reglementată primar de Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, care prin Legea de aprobare nr. 189/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, a fost în totalitate modificată, transformând-o dintr-un act normativ modificator al Decretului-lege nr. 118/1990 într-un act normativ de reglementare primară de sine stătătoare. Cu acest prilej a fost modificat şi titlul ordonanţei în "Ordonanţă privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice".Deşi, formal, critica priveşte actul normativ în ansamblu, observăm că, în conţinut, aceasta se referă doar la modul de stabilire a categoriilor de persoane beneficiare ale drepturilor acordate, ceea ce constituie obiect de reglementare al art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, şi prin Legea nr. 323/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004. Astfel, numai acest articol constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care are următorul conţinut: "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate; b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare; c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; d) a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată; e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii; f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit; g) a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 este un act normativ cu caracter reparatoriu, care prevede acordarea unor drepturi cetăţenilor români persecutaţi pe motive etnice de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.Articolul 1 din ordonanţă stabileşte categoriile de cetăţeni care beneficiază de prevederile acestui act normativ, în raport cu modalităţile şi condiţiile în care au fost persecutaţi. Stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice.Textul de lege examinat nu conţine dispoziţii prin care s-ar institui privilegii sau discriminări. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicată de Maria Bălan în Dosarul nr. 7.269/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma------------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorFlorentina Baltă - procurorCristina Toma - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicată de Maria Bălan în Dosarul nr. 7.269/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Lipseşte Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei evocă aspecte ce ţin de situaţia de fapt, considerând că dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990 au fost aplicate în mod arbitrar de către instanţa de judecată. Depune note scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică modul de aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999. Apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.269/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicată de Maria Bălan în cadrul unui litigiu de contencios administrativ.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că Legea nr. 189/2000, prin încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cuprinde dispoziţii contrare principiului egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor, întrucât nu asigură ca "atât cetăţenii români din stânga Prutului, cât şi din dreapta Prutului, care au fost persecutaţi etnic, să beneficieze în mod egal de prevederile Legii nr. 189/2000".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu vizează compatibilitatea actului normativ contestat cu dispoziţiile constituţionale, ci interpretarea acestuia de către instanţa de judecată.Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 134/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 7 mai 2003, şi Decizia nr. 107/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aceste dispoziţii aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Opţiunea legiuitorului de a acorda reparaţii numai persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România nu contravine principiului nediscriminării, întrucât "statului român nu îi revine nici o obligaţie faţă de cetăţenii români asupra cărora au fost exercitate măsuri politice sau dispoziţii abuzive de autorităţile altor state, în afara teritoriului său".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Conform actului de sesizare, critica de neconstituţionalitate vizează Legea nr. 189/2000. Materia a fost şi este reglementată primar de Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, care prin Legea de aprobare nr. 189/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, a fost în totalitate modificată, transformând-o dintr-un act normativ modificator al Decretului-lege nr. 118/1990 într-un act normativ de reglementare primară de sine stătătoare. Cu acest prilej a fost modificat şi titlul ordonanţei în "Ordonanţă privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice".Deşi, formal, critica priveşte actul normativ în ansamblu, observăm că, în conţinut, aceasta se referă doar la modul de stabilire a categoriilor de persoane beneficiare ale drepturilor acordate, ceea ce constituie obiect de reglementare al art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, şi prin Legea nr. 323/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004. Astfel, numai acest articol constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care are următorul conţinut: "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate; b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare; c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; d) a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată; e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii; f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit; g) a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 este un act normativ cu caracter reparatoriu, care prevede acordarea unor drepturi cetăţenilor români persecutaţi pe motive etnice de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.Articolul 1 din ordonanţă stabileşte categoriile de cetăţeni care beneficiază de prevederile acestui act normativ, în raport cu modalităţile şi condiţiile în care au fost persecutaţi. Stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice.Textul de lege examinat nu conţine dispoziţii prin care s-ar institui privilegii sau discriminări. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicată de Maria Bălan în Dosarul nr. 7.269/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari