DECIZIE nr. 402 din 14 iulie 2005referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 6 septembrie 2005



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorIuliana Nedelcu - procurorMarieta Safta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Mihai Răchiţeanu în Dosarul nr. 372/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.La apelul nominal sunt prezenţi autorul excepţiei, personal, precum şi părţile Ion Popa, Lilică Dinu, Marian Dinu şi Manole Marian, lipsind părţile Gheorghe Lăzărescu, Ministerul Finanţelor Publice şi Societatea Comercială "Carpin Internaţional" - S.R.L. prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Padeea" - S.R.L. din Ploieşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei, precum şi părţile prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia penală nr. 301/R din 11 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 372/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Mihai Răchiţeanu în faţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti care, prin Încheierea din 10 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.136/2004, a respins ca inadmisibilă excepţia invocată.Împotriva acestei încheieri Mihai Răchiţeanu a declarat recurs. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a admis recursul astfel formulat şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat "introduce un criteriu de discriminare între cetăţenii care au săvârşit infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 şi ceilalţi cetăţeni", constând în faptul că "cei cercetaţi judecătoreşte pentru săvârşirea unor infracţiuni numite de corupţie apar în faţa unor complete de judecată anume desemnate, prestabilite, în timp ce toţi ceilalţi cetăţeni ce săvârşesc infracţiuni ce excedează Legii nr. 78/2000 sunt judecaţi de complete de judecată desemnate aleatoriu într-o componenţă stabilită de legea comună". În opinia autorului excepţiei, componenţa extraordinară a completelor specializate (doi judecători, şi nu unul ca în componenţa ordinară), scopul subsidiar pentru care au fost înfiinţate aceste complete şi, în general, scopul Legii nr. 78/2000 - eradicarea corupţiei cu orice preţ - plasează aceste complete în categoria de "instanţă extraordinară", interzisă prin Constituţie. Se mai arată că numirea magistraţilor în astfel de complete creează premisele unor îndoieli privitoare la imparţialitatea judecăţii. Astfel, întrucât pronunţarea unor soluţii care ar infirma actul de sesizare al instanţei ar crea pericolul pentru aceştia [magistraţii] de a nu mai fi numiţi în "complete specializate", pierzându-se astfel unele privilegii de ordin salarial", se naşte suspiciunea "că soluţiile completelor specializate vor fi întotdeauna în consens cu actul de sesizare al instanţei".Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, faptul că infracţiunile de corupţie sunt judecate în fond de către complete specializate formate din doi judecători anume desemnaţi nu echivalează cu instituirea unei instanţe extraordinare, întrucât justiţia este înfăptuită de instanţele judecătoreşti, iar procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, inclusiv în ceea ce priveşte numărul judecătorilor care compun completele ce judecă în primă instanţă diferitele categorii de infracţiuni. Se arată totodată că Legea fundamentală prevede posibilitatea înfiinţării unor complete specializate în diferite domenii, astfel încât funcţionarea unor complete speciale pentru judecarea infracţiunilor de corupţie nu încalcă dispoziţiile constituţionale, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecţionării actului de justiţie. Împrejurarea că, la judecarea în primă instanţă, compunerea completelor de judecată este diferenţiată în funcţie de includerea infracţiunilor în categoria celor de corupţie nu reprezintă o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte constituirea instanţei, atâta timp cât se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată. Faptul că, la judecarea în primă instanţă, compunerea completelor de judecată este diferenţiată în funcţie de includerea infracţiunilor în categoria celor de corupţie nu reprezintă, în opinia Guvernului, o încălcare a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât legiuitorul poate să instituie, în anumite materii, reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte constituirea instanţei. De asemenea, faptul că infracţiunile de corupţie sunt judecate în fond de către complete specializate formate din doi judecători anume desemnaţi nu echivalează cu instituirea unei instanţe extraordinare.Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curţii Constituţionale de către Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, printr-o decizie, iar nu prin încheiere, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, este nelegală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, potrivit cărora: "(1) Pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate. (2) La judecătorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecători."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul cuprins:- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";- Art. 126 alin. (5) teza întâi: "Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. [...]".Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Curtea reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorului îi revine obligaţia constituţională de a reglementa procedura de judecată şi, în acest cadru, compunerea completelor ce judecă diferitele categorii de infracţiuni. În exercitarea acestei competenţe exclusive conferite de Legea fundamentală, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum este şi cazul normelor criticate, prin care s-a stabilit ca pentru judecarea în primă instanţă a unei anumite categorii de infracţiuni - infracţiunile de corupţie - să se instituie complete specializate, scopul vădit al acestor dispoziţii legale fiind perfecţionarea actului de justiţie.Constituirea unor astfel de complete nu are semnificaţia instituirii unor instanţe extraordinare, aşa cum eronat susţine autorul excepţiei, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar judecătorii care compun completele specializate fac parte din instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, îndeplinind cerinţele de independenţă şi imparţialitate impuse de prevederile constituţionale. De altfel, nici un text constituţional nu interzice specializarea completelor de judecată, ci, dimpotrivă, Legea fundamentală permite chiar înfiinţarea de instanţe specializate în anumite materii [art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie].Nu poate fi primită nici susţinerea privind pretinsa încălcare a principiului egalităţii, câtă vreme textul de lege criticat se aplică în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa, respectiv tuturor celor care au săvârşit infracţiuni de corupţie. Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa faptul că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, principiul egalităţii presupunând un tratament juridic diferit pentru situaţii diferite. Or, persoanele care au săvârşit infracţiuni de corupţie se află într-o situaţie juridică diferită de cea a persoanelor care au săvârşit alte infracţiuni, astfel încât este justificată distincţia făcută de legiuitor.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Mihai Răchiţeanu în Dosarul nr. 372/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta____________