NORMATIV 26/11/2004 - Portal Legislativ

NORMATIV TEHNIC din 26 noiembrie 2004 privind incinerarea deşeurilor

EMITENT

MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005

-------- Notă *) Aprobat de Ordinul nr. 756/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 26 ianuarie 2005.

ANEXĂ

NORMATIV TEHNIC PRIVIND INCINERAREA DESEURILOR

CUPRINS SCOP DEFINITII

1. TEHNOLOGIA
1. 1.1 Scopul general al incinerarii deseurilor
2. 1.2 Tipuri de deseuri
  1. 1.2.1 Deseuri municipale
  2. 1.2.2 Deseuri periculoase
  3. 1.2.3 Namoluri municipale
3. 1.3 Predarea deseurilor
  1. 1.3.1 Predarea deseurilor municipale
  2. 1.3.2 Predarea deseurilor periculoase
    1. 1.3.2.1 Descrierea deseurilor periculoase
    2. 1.3.2.2 Predarea deseurilor periculoase
    3. 1.3.2.3 Predarea si receptia deseurilor periculoase
  3. 1.3.3 Predarea namolurilor municipale
4. 1.4 Organizarea si functionarea incineratoarelor de deseuri
  1. 1.4.1 Principii organizatorice de baza
  2. 1.4.2 Cerinte care trebuie respectate in functionare
    1. 1.4.2.1 Statii de predare a deseurilor
    2. 1.4.2.2 Depozitarea deseurilor municipale
    3. 1.4.2.3 Depozitarea deseurilor periculoase pastoase nepompabile
    4. 1.4.2.4 Depozitarea deseurilor periculoase pompabile
    5. 1.4.2.5 Depozitarea ambalajelor si a containerelor
    6. 1.4.2.6 Depozitarea deseurilor medicale
    7. 1.4.2.7 Depozitarea namolurilor
  3. 1.4.3 lnstalatiile de incarcare
    1. 1.4.3.1 lnstalatii de incarcare pentru deseuri municipale
    2. 1.4.3.2 lnstalatii de incarcare pentru deseuri periculoase
    3. 1.4.3.3 lnstalatii de incarcare pentru namolurile municipale
  4. 1.4.4 Componentele incineratorului
    1. 1.4.4.1 Unitatea de incinerare pentru deseuri municipale
      1. 1.4.4.1.1 Cuptor cu focar cu gratar
      2. 1.4.4.1.2 Sistemul de alimentare cu aer de combustie
      3. 1.4.4.1.3 Camera de incinerare
      4. 1.4.4.1.4 Zona de postcombustie
      5. 1.4.4.1.5 lnstalatia de extractie a cenusii
      6. 1.4.4.1.6 Arzatoare auxiliare
    2. 1.4.4.2 Unitatea de incinerare pentru deseuri periculoase
      1. 1.4.4.2.1 Camera de incinerare
      2. 1.4.4.2.2 Zona de amestec/camera de combustie
      3. 1.4.4.2.3 Sistemul de extragere al zgurii
      4. 1.4.4.2.4 Zona de postcombustie
    3. 1.4.4.3 Unitatea de incinerare pentru namolurile municipale
  5. 1.4.5 Principii fundamentale
  6. 1.4.6 Evacuari de siguranta
  7. 1.4.7 Racirea gazelor reziduale si recuperarea calciurii
5. 1.5 Alte tehnologii
  1. 1.5.1 Clasificarea proceselor
  2. 1.5.2 Alte tehnologii
6. 1.6 Tratarea termica a deseurilor prin coincinerare
  1. 1.6.1 Centrale electrice
  2. 1.6.2 Fabrici de ciment
  3. 1.6.3 Otelarii
2. MASURILE DE REDUCERE A EMISIILOR
1. 2.1 Generalitati
2. 2.2 Reducerea emisiilor la receptia si in timpul depozitarii deseurilor
  1. 2.2.1 Statiile de receptie si descarcare a deseurilor
  2. 2.2.2 Depozitarea deseurilor solide in buncare
  3. 2.2.3 Depozitele pentru deseurile pastoase
  4. 2.2.4 Depozitarea deseurilor lichide
  5. 2.2.5 Rezervoarele pentru deseuri periculoase
  6. 2.2.6 Containerele tanc pentru deseuri periculoase din statiile de transvazare
  7. 2.2.7 Depozitarea si tratarea ambalajelor pentru deseuri periculoase
  8. 2.2.8 Programul de functionare si organizare a incinerarii deseurilor periculoase
3. 2.3 Reducerea emisiei pe durata arderii si recuperarii caldurii
  1. 2.3.1 lnstalatii de incarcare
  2. 2.3.2 Camera de incinerare
  3. 2.3.3 Zona de postcombustie
  4. 2.3.4 Racirea gazelor reziduale si recuperarea calciurii
4. 2.4 Reducerea emisiei prin epurarea gazelor reziduale
  1. 2.4.1 Echipamente si procese de reducere a emisiilor
    1. 2.4.1.1 Reducerea emisiilor de particule
    2. 2.4.1.2 Reducerea emisiilor de HCI, HF si SOx si a compusilor de mercur
    3. 2.4.1.3 Reducerea emisiilor de NOx
    4. 2.4.1.4 Reducerea emisiilor de monoxid de carbon
    5. 2.4.1.5 Reducerea emisiilor de compusi organici ai carbonului
  2. 2.4.2 Procese secundare de epurare
    1. 2.4.2.1 Procesul de adsorbtie pe strat mobil de carbune / cocs activ
    2. 2.4.2.2 Procesul cu strat de antrenare cu aer
    3. 2.4.2.3 Procesul cu strat si curenti turbionari
  3. 2.4.3 lnstalatii pentru evacuarea in atmosfera a gazelor reziduale epurate
3. VALORILE LIMITA PENTRU EMISII
1. 3.1 Valori limita pentru gaze reziduale la incinerarea deseurilor
2. 3.2 Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare
  1. 3.2.1 Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in fabrici de ciment
  2. 3.2.2 Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in instalatii de combustie
  3. 3.2.3 Valori limita pentru gaze reziduale pentru alte instalatii de coincinerare
3. 3.3 Valorile limita pentru emisiile in apa
4. CONTROLUL METROLOGIC AL EMISIILOR SI CONDITIILOR MINIME DE INCINERARE
1. 4.1 Cadrul juridic
  1. 4.1.1 Principii de baza
2. 4.2 Masuratori continue in aer
3. 4.3 Masuratori discontinue in aer
4. 4.4 Particularitati la masuratorile aerului rezidual in instalatii de coincinerare
5. 4.5 Controlul conditiilor minime de incinerare
6. 4.6 Masurarea emisiilor din apele uzate
5. VALORIFICAREA SI ELIMINAREA REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA DESEURILOR
1. 5.1 Elemente generale
2. 5.2 Zgura/Cenusa
  1. 5.2.1 Cerinte de la arderea cenusii reziduale si a cenusii
  2. 5.2.2 Cenusa reziduala si cenusa din instalatiile de incinerare a deseurilor municipale
  3. 5.2.3 Zgura si cenusa din instalatiile de incinerare a deseurilor periculoase
3. 5.3 Pulberile de la incinerarea deseurilor
4. 5.4 Apa reziduala si produse de reactie din purificarea umeda a gazului rezidual
5. 5.5 Adsorbanti, catalizatori
6. 5.6 Alte reziduuri
6. AUTORIZAREA

Lista de anexe

Anexa nr. 1 - Managementul integrat al deseurilor solide

Anexa nr. 2 - Schema proceselor tehnologice a posibilitatilor de eliminare a deseurilor periculoase

Anexa nr. 3 - Principiile proceselor de tratare termica a deseurilor

Anexa nr. 4 - Prezentarea altor tehnologii pentru tratarea termica a deseurilor

Anexa nr.5 - Lista standardelor din Romania referitoare la caracterizarea namolurilor si deseurilor

Abrevieri

H.G. nr.. - Hotarare de Guvern nr....

O.U.G nr.. - Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr..

O.M. nr.. - Ordinul Ministrului nr.. CMI - Conditii minime de incinerare

CEN - Comitetul European de Standardizare Zn -Zinc

Pb- Plumb Cu - Cupru Cr-Crom Ni - Nichel As-Arsen Cd-Cadmiu Hg - Mercur TI -Taliu

F- Fluor CI -Clor Br- Brom I - Iod

HF -Acid fluorhidric HCI - Acid clorhidric S02 - Bioxid de sulf NO - Monoxid de azot N02 - Bioxid de azot

TOC - Carbon organic total PCDD - Dioxine

PCDF - Furani

PAH - Hidrocarburi aromatice policiclice PCB - Compusi bifenili policlorurati

SCOP

Prezentul Normativ Tehnic privind incinerarea deseurilor se aplica in conformitate cu prevederile HG 128/2002 si stabileste conditiile de lucru si regimul de functionare pentru intalatiile de incinerare si coincinerare a deseurilor, controlul instalatiilor si monitorizarea emisiilor, precum si elemente specifice activitatii desfasurate de autoritatea competenta pentru protectia mediului (autorizare si control).

Normativul se aplica la instalatii fixe de incinerare si coincinerare a deseurilor care impun supraveghere in functionare (deseuri municipale) si supraveghere speciala in functionare (deseuri periculoase).

Prevederile prezentului normativ nu se aplica la instalatiile de incinerare care trateaza:

a) deseuri vegetale din agricultura si forestiere;
b) deseuri vegetale din industria alimentara, daca se recupereaza caldura generata;
c) deseuri fibroase din productia de celuloza virgina si productia de hartie din celuloza, daca sunt coincinerate la locul de productie si caldura generata este recuperata, cu exceptia celor care folosesc in tehnologia de albire derivati ai clorului;
d) deseuri de lemn, cu exceptia deseurilor care pot cantine compusi organici halogenati sau metale grele in urma tratarii cu conservanti pentru lemn sau vopsirii, si care includ in special deseuri provenite din constructii sau demolari;
e) deseuri de pluta;
f) deseuri radioactive;
g) cadavre de animale; aceste deseuri se refera numai la corpul intreg / cadavrele intregi ale animalelor care trebuiesc intai prelucrate si apoi se pot incinera/coincinera;
h) deseuri rezultate din explorarea si exploatarea petrolului si a gazelor in instalatii marine, incinerate la bordul instalatiei;
i) instalatii experimentale folosite pentru cercetare, proiectare si testare pentru imbunatatirea procesului de incinerare, care trateaza sub 50 tone deseuri pe an.

Suplimentar, fata de masurile privind controlul poluarii atmosferei in cadrul prezentului normativ sunt prevazute masuri pentru tratarea si eliminarea apelor uzate si a reziduurilor, pentru functionarea in siguranta a instalatiilor de incinerare si coincinerare si pentru retehnologizarea instalatiilor de incinerare si coincinerare existente in scopul respectarii prevederilor din H.G. nr. 128/2002.

Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se asigure ca aplica variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica unitara.

Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta standarde de referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

DEFINITII

Semnificatia termenilor utilizati in sensul prezentului normativ este :

- Ambalaje - containere transportabile, de diferite dimensiuni, pentru substante solide, pastoase si lichide.
- Buncar - depozit utilizat pentru depozitarea deseurilor solide, lichide sau pastoase inainte de tratare
- Capacitate nominala - suma capacitatilor cuptoarelor din care se compune instalatia de incinerare sau de coincinerare, specificata de constructor si confirmata de operator, tinandu-se seama in special de puterea calorica a fiecarui tip de deseu, exprimata prin cantitatea de deseuri incinerate pe ora;
- Combustie - tratarea deseurilor prin oxidare termica in exces de aer.
- Depozit - un depozit poate fi un buncar, container, sac sau o suprafata pentru depozitarea deseurilor solide, lichide sau pastoase inainte de tratare.
- Deseu - orice substanta sau orice obiect din categoriile stabilite in anexa nr I B, din Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor
- Deseuri municipale mixte - deseuri menajere si comerciale, industriale si din institutii, care, din cauza naturii si compozitiei, sunt similare cu deseurile menajere, dar excluzand fractiile indicate in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase, sub numarul 20 01 care sunt colectate separat la sursa, si excluzand alte deseuri indicate sub numarul 20 02 din aceeasi anexa;
- Deseuri din comert asimilabile cu cele menajere - deseuri rezultate din activitati comerciale, magazine, activitati de servicii publice si industriale etc., cu conditia sa poata fi depozit impreuna sau in acelasi mod ca deseurile menajere in functie de tipul si cantitatea lor.
- Deseuri din parcuri si gradini - deseuri de origine vegetala provenind de pe suprafete folosite la gradinarit, din parcuri publice, cimitire si spatii verzi amplasate de-a lungul strazilor.
- Deseuri periculoase - orice deseu solid sau lichid, asa cum este definit in anexa nr. IA la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 426/2001
- Emisie - degajarea directa sau indirecta din instalatie de substante, vibratii, caldura sau zgomote din surse individuale ori difuze, in aer, apa sau pe sol;
- Excesul de aer - cantitatea de aer pentru combustie suplimentara fata de cea necesara teoretic pentru realizarea combustiei.
- Gaze reziduale - gaze de ardere - amestecuri gazoase cu componenti solizi, lichizi si gazosi formate prin arderea deseurilor, tratate in instalatiile de epurare a gazelor. Gazele reziduale pot fi caracterizate aditional prin definirea provenientei lor de exemplu, tratare gazelor reziduale de dupa boiler, gazele reziduale la evacuarea din cosul de dispersie etc.
- Gazeificare - conversia deseului cu compusi carbonici in bioxid de carbon, monoxid de carbon si hidrogen folosind un mediu de gazeificare (aer, oxigen, abur).
- lncinerator de deseuri periculoase - instalatii pentru eliminarea prin tratare termica, in principal a deseurilor periculoase.
- lnstalatie de coincinerare - orice instalatie fixa sau mobila, al carei scop principal este generarea energiei sau a unor produse materiale, care foloseste deseuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau in care deseurile sunt tratate termic pentru eliminare
- lnstalatie de incinerare - orice unitate tehnica stationara sau mobila si echipamentul destinat tratamentului termic al deseurilor, cu sau fara recuperarea caldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deseurilor, precum si piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasma, in masura in care produsele rezultate in urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Aceasta definitie se refera la amplasament si la intreaga instalatie, incluzand toate liniile de incinerare, receptie a deseurilor, depozitare, dispozitive de pretratare locala; sistemele de alimentare cu deseuri-combustibil-aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere si a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; cosul de fum;
dispozitivele si sistemele de control al operatiunilor de control al incinerarii, de inregistrare si urmarire a conditiilor de incinerare;
- Namol municipal - namol rezultat din tratarea apelor uzate municipale si industriale similare cu cele municipale, chiar si atunci cand este uscat sau tratat in vreun fel.
- Operator - orice persoana fizica sau juridica ce exploateaza sau controleaza instalatia ori careia i s-a delegat puterea economica decizionala pentru functionarea tehnica a instalatiei;
- Pirolizalgazeificare - descompunerea termica a substantelor organice la temperaturi ridicate, in mare masura in absenta oxigenului.
- Raportul de aer - raportul intre cantitatea de aer de combustie folosita practic si cea stabilita teoretic.
- Reziduu - orice material lichid sau solid, inclusiv cenusa de vatra si zgura; cenusi volante si
praf de cazan; produsi solizi de reactie de la tratarea gazelor; namol de la tratarea apelor uzate; catalizatori consumati si carbune activ epuizat, definit ca deseu in anexa nr. I A la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 426/2001, care este generat prin procesul de incinerare sau coincinerare, tratarea gazului de ardere si a apei uzate sau din alte procese ale instalatiei de incinerare ori coincinerare;
- Reziduuri din statia de epurare a apelor - reziduurile din statia de epurare a apelor includ reziduuri de la desnisipatoare si separatoare de grasimi, site si reziduuri de la curatarea conductelor si drenurilor.
- Valori limita de emisie - masa exprimata in termenii parametrilor specifici, concentratia si/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depasit in cursul uneia sau mai multor perioade de timp.
- Zgura I Cenusa - termen folosit pentru reziduuri de combustie topite sau sinterizate rezultate din ardere.

1 TEHNOLOGIA

1.1 Scopul general al incinerarii deseurilor
Procesele de tratare termica a deseurilor reprezinta o optiune fezabila dupa variantele de valorificare (colectare, sortare, reciclare) si inaintea depozitarii controlate.
Scopul general al incinerarii deseurilor este:
- - reducerea la maxim posibil a potentialului de risc si poluare;
- - reducerea cantitatii si volumului de deseuri;
- - conversia substantelor ramase intr-o forma care sa permita recuperarea sau depozitarea acestora;
- - transformarea si valorificarea energiei produse.
  ln anexa nr. 1 a prezentului normativ, este prezentat sistemul de management integrat al deseurilor din doua puncte de vedere si anume:
  - - bilant de materiale - energie - poluare
    - - intrari - deseuri, energie, etc;
    - - emisii in atmosfera, in apa, materiale inerte reciclabile;
    - - produse finale - materiale secundare, compost, energie refolosibila;
  - - costuri si venituri.
Oxidarea la temperaturi inalte transforma componentii organici in oxizi gazosi specifici, care sunt mai ales bioxidul de carbon si apa. Componentii anorganici sunt mineralizati si transformati in cenusa.
La incinerarea deseurilor muncipale, reziduurile ramase dupa recuperarea materiala sunt tratate termic.
ln sistemul integrat de gestionare a deseurilor, incinerarea deseurilor periculoase este luata in considerare alaturi de depozitarea lor controlata si tratarea chimica/fizica/biologica a acestora
ca metoda de eliminare a deseurilor combustibile care nu mai sunt proprii pentru recuperarea materiala si care datorita tipurilor, proprietatilor si cantitatilor sunt in mod special periculoase pentru sanatatea populatiei si factorii de mediu, sunt explozive sau inflamabile, contin sau pot genera germeni patogeni de boli transmisibile. Acestea sunt predominant tipuri de deseuri care contin compusi organici in cantitati mari sau care au un mare potential de risc.

1.2 Tipuri de deseuri

1.2.1 Deseuri municipale

□eseurile municipale sunt formate, in general, dintr-un amestec de deseuri menajere, deseuri din comert similare celor menajere, deseuri din piete, parcuri si gradini, deseuri stradale, deseuri din demolari, namol municipal, materii fecale si namol fecal, etc.

Caracterizarea deseurilor municipale se poate face, in principal, prin:

- greutatea specifica [kg/m3]
- umiditate [%]
- puterea calorica [kJ/ kg sau kcal/kg]
- raportul carbon I azot [C/N] Greutatea specifica a deseurilor

Prin greutatea specifica a deseurilor se intelege greutatea unitatii de volum, in starea in care se gasesc acestea depuse.

Greutatile specifice diferite ale deseurilor se determina in functie de formele multiple in care se gasesc deseurile si anume: greutatea specifica in recipient, in depozit cu sau fara tasare etc.

Greutatea specifica de referinta, de exemplu in cazul deseurilor menajere, are in general o tendinta de scadere, datorita cresterii continue a procentului deseurilor cu greutate specifica mica (hartie, cartoane, ambalaje diverse, plastice etc.) si scaderea procentajului de materiale biodegradabile si inerte (zgura, cenusa, pamint, moloz etc.) ca urmare a cresterii nivelului de

calitate al vietii.

□eseurile menajere au greutatea specifica relativ mare, in special datorita procentului ridicat de

deseuri fermentabile (vegetale si animale), cat si a umiditatii ridicate a acestora. Aceasta variaza intre 300 - 350 kg/m3.

Tabelul nr. 1 - Greutatea specifica medie a componentelor deseurilor menajere

Nr. crt.	Componentii deseurilor Menajere	Greutatea specifica (kg/m )
Nr. crt.	Componentii deseurilor Menajere	Uscate	Umede
1	Resturi alimentare	350	800
2	Hartie, cartoane	100	750
3	Textile	200	650
4	Piele	300	450
5	Materiale plastice	50	50
6	Deseuri de lemn (talas)	200	900
7	Cauciuc	3500	3500
8	Oase	400	450
9	Metale	2500	2800
10	Sticlarie	600	750
11	Ceramice	500	650
12	Cenusa	400	700
13	Zgura	600	700
14	Pamant	400	700

Consistenta (starea fizica) a acestor deseuri poate fi solida, pastoasa sau lichida. Deseurile sunt, in mod uzual, amestecuri ale caror proprietati chimice si fizice pot varia in domenii foarte largi.

Deseurile periculoase pot include orice tip de containere, ambalaje sau alte materiale care pot fi contaminate cu substantele mentionate. De asemenea, in afara deseurilor cu continut organic ridicat, materialele care sunt usor contaminate dar care nu pot fi tratate prin metode conventionale fizico-chimice sunt incinerate ca deseuri periculoase.

Deseurile periculoase specifice productiei apar in anumite sectoare industriale si, in special, in industria chimica. Compozitia acestor deseuri depinde, in principal, de domeniul particular (specific) de productie si poate cantine concentratii mari de elemente in stare moleculara, precum clor, fluor, brom, iod, fosfor, azot sau sulf. Aceste elemente specifice pot impune tehnologii de incinerare speciale sau utilitati tehnice speciale care trebuie adaptate la conditiile particulare ale instalatiei de incinerare.

1.2.3 Namoluri municipale

ln acest normativ se analizeaza numai incinerarea namolurilor rezultate din statiile de epurare orasenesti, care, prin definitie, sunt considerate "deseuri municipale".

Namolul municipal este namolul rezultat din tratarea apelor uzate orasenesti sau echivalent din statiile de epurare industriale, chiar daca a fost deshidratat, uscat sau tratat anterior. Namolul are in structura sa, in principal, apa uzata si suspensii organice si anorganice.

ln prezentul normativ prin "namol municipal" se intelege namolul rezultat din statiile de tratare a apelor uzate aflate in administrarea autoritatilor locale sau similare avand incarcari mici in poluanti. Apele uzate industriale sunt epurate, frecvent, in statii de epurare special proiectate din care rezulta "namol industrial" care este tratat termic in incineratoare.

Caracteristicile namolurilor municipale variaza mult si depind de sursa si/sau procesele de epurare folosite in statia de epurare.

Factorii care influenteaza caracteristicile acestor namoluri sunt:

- sursa si caracteristicile apelor uzate (municipale si/sau industriale);
- indepartarea namolului ca namol primar, secundar si tertiar;
- stabilizarea aeroba sau anaeroba;
- existenta sau nu a unor instalatii de deshidratare;
- adaugarea sau nu de aditivi de deshidratare ( var, polielectroliti).

Namolurile municipale deshidratate (25 pana la 40% substanta uscata) sau uscate (peste 85% substanta uscata) pot fi incinerate in incineratoare de deseuri municipale, in instalatiile de incinerare a namolurilor municipale sau coincinerate in cuptoarele din fabricile de ciment, in centralele termice care functioneaza cu lignit sau in instalatiile de coincinerare a centralelor termice.

Namolurile municipale deshidratate mecanic au un continut de substanta uscata de 18 pana la 45%, in functie de tehnologia de deshidratare, folosirea sau nu de aditivi si caracteristicile initiale.

Namolurile municipale uscate pot avea un continut de substanta uscata de pana la 95%, in functie de procesul de uscare folosit. ln general se poate considera ca un namol municipal cu un continut de peste 85% substanta uscata este un namol bine uscat.

Descrierea, in continuare, a modului de depozitare, manipulare si a proprietatilor pe durata incinerarii namolurilor municipale este dependenta de caracteristicile acestora. ln mod normal se face distinctie intre namolurile deshidratate si cele uscate. Uscarea namolurilor se poate face combinat cu statia de epurare sau instalatiile de tratare termica, pentru fiecare caz in parte fiind specifice transportul, aprovizionarea si manipularea in cadrul instalatiilor de tratare termica.

1.3 Predarea deseurilor
Agentii economici care predau deseuri pentru eliminare prin incinerare sau coincinerare trebuie sa specifice codul fiecarui tip de deseu conform HG 856/2002 privind evidenta deseurilor.
1. 1.3.1 Predarea deseurilor municipale
  Cerintele principale de predare a deseurilor rezulta din cap.1, anexa 2, HG 128/2002 conform careia operatorul instalatiei de incinerare sau coincinerare ia toate masurile necesare privind predarea si receptia deseurilor. Operatorul trebuie sa dispuna de informatii asupra deseurilor pentru a verifica, intre altele, conformitatea cu cerintele din autorizatia de mediu.
  Furnizarea informatiilor referitoare la deseurile care trebuie predate se efectueaza in conformitate cu pct 1.3, cap.1, anexa 2 din HG 128/2002.
  Pentru a minimiza sau elimina probleme legate de materiale, substante inerte si, in special, deseurile voluminoase din deseurile destinate tratarii termice sunt luate in avans masuri tehnice si organizatorice.
  ln functie de procesul folosit pentru tratarea termica, deseurile voluminoase trebuie reduse ca
  dimensiuni si/sau omogenizate.
  □eseurile municipale se transporta in autogunoiere compactoare, autotransportoare cu
  containere, autocamioane cu obloane, autobasculante, tractoare cu una sau doua remarci si
  alte tipuri de autovehicule.
  □eseurile voluminoase se transporta in vehicule speciale, unele prevazute cu instalatii de
  macinare si compactare sau in containere fara echipamente de macinare si compactare. ln acest ultim caz, in statie deseurile voluminoase sunt macinate in instalatii speciale si apoi depozitate in aceleasi buncare cu deseurile municipale.
  □eseurile se inregistreaza in functie de tipul fiecarui deseu, in conformitate cu HG 856/2002 iar cantitatea lor se inregistreaza in functie de unitatile de greutate, separate dupa codul deseurilor. De asemenea, este necesara realizarea unui control vizual prin sondaj asupra deseurilor livrate. Rezultatele obtinute in urma controlului de predare se mentioneaza intr-un jurnal de functionare.
2. 1.3.2 Predarea deseurilor periculoase
  Transportul deseurilor periculoase se face conform prevederilor O.M. comun 2/211/118 publicat in M.O. nr. 324/15.04.2004 prin care este aprobata Procedura de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.
  Transportul deseurilor periculoase, in cantitati mai mari de 1 tona/an, se efectueaza de la producator sau detinator (expeditor), catre valorificator sau eliminator (destinatar) respectandu se prevederile din Art. 2 - 14.
  Fiecare transport de deseuri periculoase trebuie insotit de un formular de expeditie/transport (anexa nr. 2 din ordinul mentionat) si de aprobarea simpla valabila pentru un singur transport
  (anexa nr. 1 din ordinul mentionat) sau de o copie a aprobarii generale valabile pentru mai multe transporturi (anexa nr. 1 din ordinul mentionat).
  Expeditorul completeaza si semneaza formularul de expeditie/transport, a carei macheta este prezentata in anexa nr. 2, din ordinul mentionat, cu urmatoarele date si informatii:
  denumirea deseurilor, codificare conform H.G. nr. 856/2002;
  precizarea clara ca transportul se refera la deseuri periculoase generate intr-o cantitate mai mare de 1 tona/an;
  numarul formularului de aprobare a transportului;
  numele si adresa expeditorului, transportatorului, destinatarului; cantitatea deseurilor transportate;
  data preluarii deseurilor de catre transportator; tipul mijloacelor de transport;
  numarul de ambalaje expediate.
  La primire, destinatarul preia deseurile in concordanta cu prevederile Art. nr. 9, (2) in ceea ce priveste prelevarea de probe care trebuie pastrate cel putin o luna dupa incinerare si Art. nr. 1O,
  (1) in ceea ce priveste valorificarea/eliminarea deseurilor periculoase in conformitate cu legislatia in vigoare.
  lnainte ca deseurile periculoase sa fie preluate in instalatie, se verifica daca autorizatia de mediu a instalatiei admite deseurile respective. ln acest scop, administratorul are nevoie conform pct. 1.3, cap 1, anexa 2 din HG 128/2002, de urmatoarele informatii:
  provenienta deseurilor
  componenta fizica si chimica a deseurilor
  caracteristici de periculozitate, interdictii de mixare, masuri de precautie la manipulare.
  Controlul la predarea deseurilor trebuie sa cantina conform pct 1.4, cap. 1, anexa nr. 2, din HG 128/2002, minim urmatoarele etape:
  verificarea documentelor insotitoare ale deseurilor (de ex. documentele pentru transportul deseurilor);
  esantionarea reprezentativa inainte de descarcarea deseurilor, pentru a verifica prin controale, daca deseurile corespund cerintelor din anexa nr. 2, Art. 1.3 si pentru a oferi posibilitatea autoritatilor de resort de a constata tipul deseurilor tratate;
  probele prelevate se vor pastra cel putino lunadupa incinerare.
  ln instalatiile care incinereaza sau coincinereaza numai deseuri proprii la locul generarii, sunt permise exceptii conform prevederilor din pct 1.5, cap. 1, anexa nr. 2 din HG.128/2002.
  1. 1.3.2.1 Descrierea deseurilor periculoase
    Pentru ca operatorul instalatiei de incinerare sa obtina informatiile necesare conform prevederilor din anexa nr. 2 din H.G. 128/2002, Art. 1.3, el are nevoie de o descriere suficienta a deseurilor prevazute a fi incinerate, si anume:
    provenienta (din care proces de productie); codul deseurilor conform HG 856/2002;
    proprietati fizice (de ex. punctul de inflamabilitate si valoarea calorica); compozitia chimica.
    Parametrii cercetati uzual la determinarea compozitiei chimice sunt valoarea pH, clorul, sulful si metalele grele. Parametrii care trebuie sa fie cunoscuti in cazuri particulare depind de tipul deseurilor si de frecventa de generare. De exemplu, pentru evaluarea uleiurilor uzate de provenienta necunoscuta este necesara cu siguranta cunoasterea continutului PCB.
    1.3.2.2. Predarea deseurilor periculoase
    ln baza descrierii deseurilor, personalul de specialitate din instalatia de incinerare verifica in ce masura autorizatia de mediu a instalatiei respective si tehnologia concreta a instalatiei permit eliminarea deseurilor respective. ln contractele de livrare se stabilesc tipul livrarii (inseriere, containere, cisterne etc.), limitarea cantitativa, excluderea sau limitatea anumitor componente etc.
    Controlul la predare se desfasoara in conformitate cu pct.1.4, cap 1, anexa.2 din HG 128/2002, dupa cum se prezinta in paragrafele urmatoare.
    1.3.2.3 Predarea si receptia deseurilor periculoase
    ln general, deseurile sunt predate si receptionate urmand urmatoarele etape:
    verificarea documentelor insotitoare (copie a formularului de expeditie/ transport, documentul de caracterizare a deseului);
    determinarea cantitatii de deseuri; identificarea deseurilor predate; inspectie vizuala;
    prelevarea de probe reprezentative;
    analiza de control prin sondaj in vederea compararii cu datele transportatorului de deseuri;
    prelevarea unei probe si pastrarea ca dovada pentru orice actionare ulterioara in justitie; proba se pastreaza cel putin o luna dupa incinerare;
    eliberarea unei copii din documentul pentru transportul deseurilor care dovedeste predarea acestora;
    descarcarea vehiculului in zona de depozitare indicata.
    Efectuarea controalelor de predare prezentate se mentioneaza in jurnalul de functionare. Prelevarea si analiza probelor rerezentative necesare se efectueaza conform normelor tehnice corespunzatoare. Laboratorul care efectueaza analiza trebuie sa fie, din punct de vedere tehnic si al personalului, autorizat sa efectueze toate cercetarile necesare. ln afara de analiza din cadrul controlului la predare, este necesara cercetarea comportamentului de reactie a deseurilor intre ele in ce priveste pericolele la depozitare si determinarea datelor in vederea intocmirii programuluide incinerare. ln functie de fiecare tip de deseuri se poate tine cont de exemplu de urmatoarele criterii la intocmirea programului de incinerare:
    valoarea calorica; continutul de apa;
    continutul de halogeni (F, CI, Br, I); continutul de sulf si azot;
    continutul de metale grele;
    continutul de compusi organici termostabili (de ex. Hidrocarburi policiclice aromatice)
3. 1.3.3 Predarea namolurilor municipale

lncineratoarele pentru namolurile municipale (ca unica sursa) pot fi construite in zone descentralizate sau in vecinatatea statiilor de epurare a apelor uzate. O instalatie de incinerare a namolurilor deshidratate sau uscate care sa serveasca un numar de statii mici de epurare poate fi o solutie practica.

Autoritatile teritoriale cu una sau cu un numar mic de statii de epurare elimina in mod frecvent namolul neprelucrat in amplasamentul propriu sau in cel al unei alte statii de epurare.

La incineratoarele pentru namol neprelucrat, densitatea namolului aprovizionat trebuie sa fie cu o consistenta uniforma. Puterea calorica inferioara la namolurile netratate (nefermentate) poate fi de cca. 22.000 kJ/kg1L (IL - pierderea la calcinare), in relatie cu continutul in substanta organica din substanta uscata. Autosustinerea combustiei pentru namolul netratat se realizeaza de la o putere calorica inferioara mai mare de 4.800 kJ/kg.

ln ultimul timp, namolul municipal pre-deshidratat provenind din diferite statii descentralizate de epurare a apelor uzate este colectat intr-un buncar amplasat inainte de incinerator si stocat temporar. Namolul este introdus in instalatiile de deshidratare cu echipamente mecanice de amestecare.

1.4. Organizarea si functionarea incineratoarelor de deseuri
1. 1.4.1 Principii organizatorice de baza
  Organizarea incineratoarelor de deseuri depinde de tipul, cantitatea de deseuri si forma in care deseurile sunt livrate.
  ln cazul incineratoarelor pentru deseuri municipale, arderea pe gratare este folosita aproape in mod exclusiv.
  Pentru anumite deseuri periculoase, cum sunt ape uzate, namol sau deseuri rezultate din activitati de ocrotire a sanatatii poluate cu substante organice, se folosesc instalatii cu tehnologii speciale.
  Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase este tratata termic in cuptoare rotative. Aceasta instalatie tehnologica permite incinerarea simultana a deseurilor solide, lichide si pastoase si are echipamente pentru incarcarea deseurilor solide si, in special, a deseurilor ambalate, la peretele din spate al cuptorului, ca si pentru incarcarea deseurilor care sunt pompabile la nivelul arzatoarelor.
  Un incinerator de deseuri este alcatuit din:
  - - aparate de masura si control a cantitatilor de deseuri aduse pentru incinerare;
  - - statii de receptie si depozite temporare pentru deseuri;
  - - echipamente de incarcare;
  - - instalatia de incinerare (unitatea de incinerare);
  - - echipamente de recuperare a energiei;
  - - instalatii de tratare a apelor uzate si a gazelor uzate;
  - - depozite temporare si statii de receptie pentru reziduuri;
  - - alte utilitati (ex. rezervoare de inmagazinare a apei de stins incendii). Deseurile sunt primite in zona de receptie a incineratorului.
  Dupa inspectia vizuala, vehiculele sunt directionate catre statiile de manipulare, unde deseurile sunt descarcate in spatii de stocare temporara. □eseurile sunt incarcate in incinerator cu
  instalatii de incarcare in conformitate cu programul de incinerare. Pentru sistemul cu gratare, instalatia de incinerare este alcatuita, in principal, din gratare, cuptor si camera de postcombustie; in cazul cuptoarelor rotative, instalatia de incinerare este alcatuita din cuptorul rotativ si camera de postcombustie.
  Dupa instalatia de incinerare este amplasat un generator de aburi, in care energia din gazele uzate este convertita in energie recuperata. Dupa racire, gazele uzate sunt trecute in instalatii de epurare. Diferite procese sunt folosite pentru a separa pulberile si componentii gazosi din gazele de ardere. ln procesul folosit, in mod predominant de spalare a gazelor uzate, apa uzata generata este de asemenea recirculata in curent fierbinte de gaze reziduale si evaporata (evaporare directa) sau post epurata in instalatii speciale (evaporare indirecta sau epurare).
  Reziduurile obtinute in timpul procesului de incinerare, cum sunt pulberile, cenusile, pulberile de pe filtre si reziduurile din gazele uzate si cele rezultate din epurarea apelor uzate, sunt livrate ca materiale recuperabile sau eliminate.
  Ca o regula generala, un incinerator pentru tratarea termica a diferitelor fractiuni de deseuri trebuie proiectat cu precizie, astfel incat sa asigure functionarea fara probleme in conformitate cu legea.
  O importanta majora pentru stabilitatea si siguranta functionarii o are omogenitatea deseurilor introduse in incinerator si variatiile maxime a parametrilor deseurilor in unitatea de timp. lnstalatiile moderne sunt proiectate pentru un spectru larg de puteri calorice inferioare si de compozitii ale deseurilor. La etapa de proiectare a incineratorului este luata in considerare cresterea puterii calorice inferioare datorate unor anumite fractiuni ale deseurilor. Cu toate acestea, numai scurte fluctuatii in producerea de energie si poluanti pot fi contracarate in proiectarea instalatiilor de incinerare.
  Ca urmare, omogenizarea deseurilor pentru incinerare (amestecarea in buncar) are o mare importanta in functionarea incineratorului.
  Factorul decisiv pentru proiectarea, din punct de vedere termic, a unui incinerator este cantitatea de caldura produsa in mod continuu la functionarea la capacitate maxima (capacitatea termica proiectata). Chiar daca aceasta productie termica suplimentara este depasita numai pe scurta durata, are loc schimbarea profilelor temperaturilor in diferite puncte ale instalatiei la valori mai mari, ceea ce are ca efect producerea de deteriorari ireversibile materialelor de constructie folosite.
  Daca sunt incinerate in unul si acelasi incinerator deseuri cu diferente majore ale valorilor puterii calorifice inferioare, aceasta impune o variatie larga corespunzatoare a capacitatii termice a incineratorului. lncarcarea termica minima nu trebuie sa fie mai mica de 60% din incarcarea proiectata. Folosind sisteme moderne, cu gratare posibil racite, sisteme de aer controlabile primare si secundare si un control efectiv a capacitatii termice este posibil sa se respecte cerintele de functionare si legale.
  Tinta fundamentala trebuie sa fie dimensionarea cat mai exacta a incineratorului pentru folosirea actuala si anticipata si asigurarea ca deseurile sunt in totalitate omogenizate inainte de incinerare.
  La proiectarea unui incinerator pentru densitati de flux de mare caldura in cuptor, o importanta speciala se acorda dimensionarii incineratorului si alegerii unor parametrii de proces corespunzatori, precum si selectarii cu atentie a materialelor de captusire ale cuptorului care vin in contact cu gazele de ardere.
  O perioada mai lunga de exploatare s-a obtinut in cazul cuptoarelor captusite cu carbid siliconic si a conductelor din boiler protejate interior cu aliaj pe baza de nichel.
2. 1.4.2 Cerinte care trebuie respectate in functionare
  Cerintele care trebuie respectate in functionarea incineratoarelor de deseuri sunt cele prevazute in cap. 2, anexa 2 din HG nr.128/2002 privind incinerarea deseurilor. ln afara acesteia se respecta toate actele normative care reglementeaza activitatea de gestiune a deseurilor, si anume:
  - - Legea 426/2001 pentru aprobarea OUG 78/2000 privind regimul deseurilor;
  - - HG 1470/2004 privind aprobarea strategiei SNGD si a PNGD;
  - - Legea 426/2001 pentru aprobarea OUG 78/2000 privind regimul deseurilor;
  - - HG 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, completata si modificata de HG 441/2002;
  - - HG 1159/2003 pentru modificarea HG 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate;
  - - HG 1057/2001 (700/05.11.2001) privind regimul bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase;
  - - HG162/2002 privind depozitarea deseurilor;
  - - OM Apelor si Protectiei Mediului 867/2002 privind definirea criteriilor care trebuie indeplinite de deseuri pentru a se regasi pe lista specifica a unui depozit si lista nationala de deseuri acceptate in fiecare clasa de depozit de deseuri;
  - - OM Apelor si Protectiei Mediului 1147/2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri;
  - - HG 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje;
  - - OM 1190/2002 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje;
  - - HG 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiune si controlul PCB si a altor compusi similari;
  - - OM 279/2002 privind infiintarea Secretariatului tehnic pentru gestionarea si controlul compusilor desemnati in cadrul Directiei de gestiune a deseurilor si substantelor chimice periculoase;
  - - HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase;
  - - OM 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protectia mediului in special a solurilor, cand se utilizeaza namoluri de epurare in agricultura;
  - - HG 1357/2002 pentru stabilirea autoritatiilor publice responsabile de controlul si supravegherea importului, exportului si tranzitului de deseuri;
  - - HG 228/2004 privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase in vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului;
  - - Legea 6/1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora
  - - OUG 16/2001 privind gestionare deseurilor industriale reciclabile aprobata cu modificari prin legea 456/2001 si modificata prin OUG 61/2003;
  - - HG 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate;
  - - OM 2/211/118/05.01.2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei.

De asemenea, toate celelalte acte normative care reglementeaza activitatea de protectie a mediului trebuie respectate.

temperatura din camera frigorifica si timpul maxim de ambalare garantat de producatorul ambalajului.

Modul de lucru pentru descarcare si suprafetele de stocare a deseurilor medicale sunt astfel proiectate ca sa permita in orice moment aplicarea dezinfectantilor si a metodelor de dezinfectare optime.

Daca se folosesc pentru transport si livrare mijloace de transport de acelasi tip, trebuie prevazute echipamente de dezinfectie a acestora in cadrul utilitatilor statiei de incinerare. Apa uzata rezultata de la dezinfectie este colectata si tratata, astfel incat sa indeplineasca cerintele de dimensionare conform legislatiei in vigoare.

1.4.2. 7 Stocarea namolurilor

Logistica interioara - stocarea si manipularea - in amplasamentul statiei de epurare si a incineratorului trebuie deosebita de logistica exterioara - transportul intre statia de epurare a apelor uzate si incinerator. Echipamentele folosite depind de densitatea deseului (namol lichid, pastos, compact sau solid).

Echipamentele pentru logistica interioara a namolului sunt alcatuite din:

- echipamente de manipulare, cum sunt: pompe, transportatoare elicoidale, racleti, transportatoare cu banda, elevatoare cu cupe si trasportatoare pneumatice;
- constructii pentru stocare, cum sunt: buncare, silozuri si suprafete de stocare.
De la statia de epurare a apelor uzate la incinerator, namolul este transportat prin conducte sau cu autocisterne sau autobasculante cu rezervoare inchise, pe cale ferata sau naval.
Namolurile sunt stocate in containere sau in buncare. ln vecinatatea instalatiilor de stocare sunt amplasate mecanismele de transfer, cum sunt: turbosuflante, transportoare elicoidale, racleti si transportoare cu discuri.
Containerele si buncarele mobile sunt folosite pentru stocare si transport. In unele cazuri, namolul deshidratat si uscat este stocat in zone de stocare si transportat cu autovehicule.
Echipamentele pentru stocare trebuie sa asigure urmatoarele functionalitati:
- primirea namolului aprovizionat pentru tratare;
- stocarea namolului pentru indepartarea prin procesele de tratare;
- eliminarea inconvenientelor datorate prafului si mirosului in zonele invecinate.

1.4.3 lntalatiile de incarcare
1. 1.4.3.1 lnstalatii de incarcare pentru deseuri municipale
  □eseurile din buncarul de stocare sunt transferate cu un pod rulant la buncarul de alimentare. Podul rulant este echipat cu un cantar care face posibila identificarea separata si inregistarea volumelor de deseuri ce alimenteaza fiecare linie individuala tehnologica. Prin aceasta se asigura functionarea liniilor incineratorului cu volumele de deseuri pentru care incineratorul a fost proiectat. Suplimentar, este posibil sa se calculeze puterea calorica a deseurilor prin cantarirea volumelor de deseuri de catre cantarul macaralei si parametrii de functionare masurati.
  Capacitatile macaralei si a greiferului trebuie sa fie dimensionate astfel incat sa se asigure o
  continua alimentare a tuturor unitatilor incineratorului.
  Scopul instalatiilor de incarcare este sa contorizeze deseurile de la buncarul de incarcare pana la cuptor si, in acelasi timp, sa formeze o bariera, astfel incat sa previna o miscare in sens invers a deseurilor din cuptor in buncarul de alimentare. Materialele folosite pentru construirea buncarului de alimentare trebuie astfel alese, incat sa reziste la toata gama de temperaturi la care buncarul de alimentare poate fi expus.
  Viteza de alimentare a incineratorului poate fi controlata prin instalatiile de incarcare.
  Buncarul de alimentare este proiectat astfel incat volumele de deseuri sa nu ramana pe gratare si poate fi inchis cu o clapa sau usa glisanta.
  Daca se incinereaza si namolul rezultat din statia de epurare oraseneasca, incarcarea poate fi facuta in mai multe moduri:
  - - namolul uscat sau deshidratat este aprovizionat la buncar cu sau fara o amestecare speciala;
  - - namolul pompabil este amestecat cu deseurile intr-o moara (incinerarea pe gratare);
  - - namolul pompabil este injectat in cuptor. Viteza de alimentare este controlata in relatie directa cu temperatura din camera;
  - - namolul deshidratat este imprastiat in stratul de combustibil cu banda transportoare;
  - - namolul uscat este ars cu arzatoare cu combustibil pulverizat in cuptor deasupra gratarului.
2. 1.4.3.2 lnstalatii de incarcare pentru deseuri periculoase

□eseurile pastoase si lichide se alimenteaza continuu, de preferat, prin arzatoare si duze.

□eseurile sunt pulverizate cu un mediu auxiliar, ca: aerul, aburul sau azotul. De asemenea, pot

fi folosite discurile rotative si pulverizatoarele.

lnstalatiile de incarcare pentru lichide pot fi controlate in limite destul de largi, intr-un ecart destul de mare si sunt usor de curatat.

Substantele pastoase sunt alimentate prin peretele din spate al cuptorului rotativ. □eseurile

lichide pot fi incarcate prin peretele din spate sau direct in camera de combustie. lnstalatiile de incarcare pentru deseurile pompabile includ conducte de transfer si dispozitive de incarcare, cum sunt pompele si dispozitivele pentru alimentarea deseurilor prin transferarea cu un gaz

inert (azot).

□eseurile din buncare sunt transferate cu un pod rulant la buncarul de alimentare si, de aici,

introduse in camera incineratorului printr-un jgheab inclinat si un sistem de descarcare tip palnie.

Trebuie acordata atentia necesara, astfel incat capacitatile macaralei si ale greiferului sa fie dimensionate pentru a asigura o continua alimentare a tuturor unitatilor incineratorului.

Sistemul de descarcare tip palnie cantine clapete sau usi glisante pentru a forma o bariera, care sa previna o miscare in sens invers a deseurilor din cuptor in buncarul de alimentare.

Pentru incarcarea ambalajelor se folosesc sisteme de inchidere ermetice, o parte dintre acestea sunt prevazute cu dispozitive de deschidere, cum ar fi tamburul rotativ de alimentare.

Aerul de combustie este alimentat prin conducte conectate direct la cuptorul rotativ si camera de postcombustie si prin sisteme pentru fiecare arzator.

Fluxurile de aer pot fi reglate individual prin clapete sau ventilatoare.

Numarul si tipul instalatiilor de incarcare permit un control automatizat limitat al procesului de ardere. □eseurile care nu ard uniform, datorita incarcarii discontinue sau varietatii proprietatilor,

cauzeaza fluctuatii importante in volumul masei de abur, temperatura gazelor arse si concentratia oxigenului. Ca urmare, cantitatea de combustibil si debitul de aer volumetric nu pot fi definite cu suficienta acuratete pentru controlul automatizat. Mai mult, daca punctele de incarcare sunt exploatate in paralel, nu este posibila o atribuire clara a cauzei si a efectului. Raporturile fixe de deseuri pentru ardere sunt specificate in avans pentru a asigura sistemul de incarcare continua a deseurilor. Pentru sistemul de incarcare discontinua a deseurilor, debitul volumetric de aer de combustie este constant. Fluxul cantitatii de deseuri este, in acest caz, reglat ulterior, in functie de concentratia de oxigen si temperatura. Aceasta parte a procesului de incinerare poate fi automatizata.

l H?2?? Î

Extractor de cenusa

Aer de ar

Alimentarea deseurilor Evacuare gaze arse menaJere

Evacuare cenusa

Figura nr. 1 - Cuptor cu focar cu gratar

Scopul gratarelor incineratorului este sa transporte deseurile prin cuptor, sa intretina focul si sa alimenteze aerul de combustie, al carui sens este din partea inferioara prin spatii in gratar la stratul de combustibil, sa transporte cenusa la sistemul de extractie al cenusii si sa previna caderea materiei prin gratare.

Principalele caracteristici ale gratarelor incineratorului pentru deseurile municipale sunt:

- avand in vedere debitul masic total de aer, aerul primar este reglabil in mai multe zone independente una de alta cu scopul de a permite adaptarea distributiei aerului la procesul de combustie;
- procentul de alimentare al gratarelor este reglabil independent in diferitele sectiuni (ex. zona de aprindere, zona de combustie, zona de postcombustie), astfel incat dimensiunea peliculei de combustibil si pozitia zonei principale de combustie poate fi controlata;
- miscarea gratarelor are un efect bun in ceea ce priveste intretinerea focului si transferul deseurilor, ceea ce este esential pentru o buna ardere;
- fantele si orificiile pentru aer din invelisul gratarelor asigura o distributie uniforma de aer chiar sub incarcari mecanice si termice mai mici fata de cele proiectate;
- aerul de combustie alimentat prin gratare este folosit simultan si pentru racirea acestuia, cu o alegere corespunzatoare a materialelor si a circuitului aerului. Cerinta de aer de racire nu depaseste in nici o situatie de functionare cerinta de aer primara. ln sistemele proiectate special, gratarele pot fi racite cu apa, fiind astfel posibila eliminarea dependentei intre cerinta de aer de racire si cerinta de aer primar.

Aceste caracteristici sunt determinate de diferitele metode de proiectare a gratarelor. O distinctie poate fi facuta intre principiile de alimentare continua (gratare fixe, gratare mobile) si cele de alimentare discontinua (gratare supraincarcate).

1.4.4.1.2 Sistemul de alimentare cu aer de combustie
Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de combustie in timp si spatiu. Deoarece compozitia deseurilor variaza in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigura omogenizarea totala a deseurilor, miscarea gratarelor si masurarea aerului de combustie este mereu adaptata la situatia de functionare a cuptorului. Aceasta situatie este stabilita prin analizarea gazelor reziduale (CO, 02) si masurarea temperaturii.
Excesul de aer este mai mare decat cel pentru combustibili omogeni (carbuni).
Debitul volumetric al aerului de combustie este reglat pentru a optimiza continutul de monoxid de carbon din gazele reziduale si temperatura cuptorului. ln acest scop, trebuie sa fie posibila reglarea debitului volumetric de aer primar in diferite zone, folosind elemente de control corespunzatoare; reglarile pot fi inlesnite folosind senzori pentru curentii de aer.
Sistemele de aer dupa combustie si de aer secundar sunt folosite suplimentar pentru alimentarea cu aer. ln acest fel, aerul pentru oxidarea suplimentara este injectat in zonele unde gazele reziduale rezultate din arderea combustibilului nu au ars suficient.
Suplimentar, sistemele de aer secundar pot asigura, prin efectele lor de amestecare, arderea completa a gazelor reziduale.
Aerul secundar, este in mod normal, injectat prin duze cu o viteza mare de iesire. Se poate renunta la aprovizionarea cu aer secundar numai daca eficienta de ardere a gazului este asigurat cu alte mijloace (ex. introducerea de abur, recircularea gazelor reziduale etc.)
Datorita complexitatii acestor procese este recomandabila instalarea unui sistem de control automatizat al arderii. Prin valorile masurate ale debitului de gaze reziduale, temperaturii gazelor reziduale, continutului de oxigen si CO din gazele reziduale si debitului masic de abur este posibila stabilirea unui procent optim al distributiei si proportiei debitului aerului de combustie si stabilirea functionarii gratarelor cu un sistem integrat de control.
1.4.4.1.3 Camera de incinerare
Geometria cuptorului afecteaza traiectoria urmata de gazele reziduale si, prin aceasta, perioada de stationare a gazelor reziduale si a curentilor partiali de gaze reziduale in campul de temperatura. Trebuie facuta o distinctie intre sistemele in echicurent, incrucisat si contracurent, termenii depinzand de debitul de gaze reziduale in relatie cu directia de alimentare cu deseuri.
Sistemele de curent paralel prezinta avantajul ca o parte din gazele reziduale din zona de ardere au un timp de stationare mai lung si trebuie sa treaca prin zona de temperatura maxima. Poate fi necesar si folosirea de aer primar preincalzit pentru inlesnirea arderii daca deseurile au o valoare a puterii calorice scazuta.
ln sistemul in contracurent arderea deseurilor cu valori mici ale puterii calorifice inferioare se realizeaza efectiv datorita faptului ca uscarea si arderea deseurilor este imbunatatita de gazele reziduale fierbinti, care circula, in zona de ardere, in sens invers circuitului deseurilor.
O atentie speciala trebuie acordata, astfel incat odata cu evacuarea gazelor reziduale sa nu fie evacuati si curenti continand fragmente de deseuri nearse.
ln general, sistemele in contracurent necesita un aport suplimentar de aer secundar.
Sistemul de curent incrucisat reprezinta un compromis pentru un domeniu larg de valori calorice.
De asemenea, este important ca toate fractiunile de curenti de gaze reziduale sa fie bine amestecate cu ajutorul de profile generatoare de turbulenta sau/si introducerea de aer secundar.
Campul de temperatura din cuptor poate fi modificat prin proiectarea peretilor cuptorului. Exista structuri ale peretilor cu sau fara racire. Materialele folosite trebuie sa fie refractare la aderarea zgurii pe suprafata lor si suficient de rezistente la eroziune, iar daca este posibil sa previna difuzia compusilor sublimabili din gazele reziduale.
Racirea peretilor cuptorului este redusa intr-o asemenea masura, incat sa previna formarea turtelor de zgura, cu scopul de a permite temperaturi ridicate ca mijloc de a optimiza arderea.
1.4.4.1.4 Zona de postcombustie
Cuptorul este unit cu zona de postcombustie. Pentru a asigura la maxim arderea completa a gazelor reziduale cu amestecarea uniforma a gazelor de combustie cu aerul de combustie,
trebuie mentinute o temperatura minima adecvata, un timp de stationare in conformitate cu prevederile din pct. 2.1. si pct 2.2, cap. 2, anexa 2, H.G. nr. 128/2002.
1.4.4.1.5 lnstalatia de extractie a cenusii
Scopul instalatiei de extractie a cenusii este de a indeparta si raci reziduurile solide rezultate de la instalatia de incinerare si de a asigura o inchidere ermetica pentru gratare si cuptor.
ln mod obisnuit, sunt folosite instalatii cu extragerea umeda a cenusii (screpere si pompe de apa cu piston).
lnstalatia trebuie sa fie corespunzatoare pentru alimentarea cu cenusa fin granulata, la fel ca si cu obiectele voluminoase. De asemenea, sa asigure suficient aer pentru cuptor, o racire si amestecare a cenusii si o separare adecvata a apei folosite pentru racire de cenusa din materialul extras.
Vaporii de apa rezultati sunt reintrodusi in cuptor sau in boiler.
1.4.4.1.6 Arzatoare auxiliare

Pentru asigurarea conditiilor de incinerare minime in zona de postcombustie, conform pct. 2.1, cap.2, anexa 2 din HG 128/2002, fiecare linie a instalatiei de incinerare se echipeaza cu cel

putin un arzator auxiliar. Acest arzator trebuie pornit automat atunci cand temperatura gazelor de combustie dupa ultima injectare de aer de combustie scade sub 850°C sau 1.1oo0c, dupa caz. De asemenea, el trebuie folosit la pornirea si oprirea instalatiei, pentru a se asigura ca

temperatura de 850°C, respectiv de 1.1oo0c, dupa caz, este mentinuta permanent in timpul

acestor operatiuni si atata vreme cat exista deseuri nearse in camera de combustie.

ln cursul porniri sau opririi ori cand temperatura gazului de ardere scade sub 850°C sau sub 1.1oo0c, dupa caz, arzatoarele auxiliare nu trebuie alimentate cu combustibili care pot provoca

emisii mai mari decat cele rezultate prin arderea motorinei, gazului lichefiat sau a gazului natural. Este important ca acestea sa functioneze cu un nivel redus de emisii. Arzatoarele auxiliare trebuie sa fie puse in functiune, daca aceasta reprezinta singura posibilitate de mentinere a temperaturii minime impuse. Aceasta in cazul in care cantitatea de caldura introdusa (cantitatea de deseu multiplicata cu valoarea calorica inferioara) coboara sub limita minima proiectata.

La descarcarea instalatiei, deci si in urma ultimei alimentari cu deseuri, temperatura minima din zona de postcombustie trebuie mentinuta de arzatoarele auxiliare atata timp, pana cand nu se mai afla deloc deseuri neincinerate in zona de combustie. Pe durata procedeelor de alimentare si descarcare, arzatoarele auxiliare pot functiona ori cu combustibili uzuali (pacura definita conform Art.1, paragraf 1, Directiva europeana 75/716/CEE, gaz lichid, petrol) sau cu alte materiale cu valoare calorica ridicata (de ex. anumiti dizolvanti), a caror incinerare nu conduce la emisii mai mari decat incinerarea combustibililor uzuali mentionati. Emisii mai mari sunt de presupus de ex. atunci, cand combustibilii utilizati detin un continut mai mare de sulf, clor, azot, metale grele, cenusa etc.

1.4.4.2 Unitatea de incinerare pentru deseuri periculoase
Pentru incinerarea deseurilor periculoase pot fi folosite diferite sisteme de incinerare (vezi sectiunea 1.5.). Densitatea si compozitia deseurilor sunt factori determinanti in alegerea sistemului de incinerare. Cuptorul rotativ este cel mai corespunzator sistem pentru marea majoritate a deseurilor periculoase, deoarece pot fi incinerate deseuri solide, pastoase si solide.
ln instalatiile cu cuptor rotativ, echipamentul unitatii de incinerare cuprinde un cuptor rotativ si o camera de postcombustie. Din punct de vedere al combustiei trebuie facuta distinctia intre trei zone:
- - camera de incinerare;
- - zona de amestecare/camera de combustie;
- - zona postcombustie.
ln camera de incinerare sunt, de asemenea, incinerate deseuri formate din bucati mari, inerte. Daca deseurile sunt incarcate in mod discontinuu si caldura degajata este neuniforma, deseurile nu sunt arse complet. Pentru o ardere completa, acestea trec in zona de postcombustie. ln zona premergatoare camerei de postcombustie, zona de amestecare/camera de combustie, conditiile de reactie sunt imbunatatite prin amestecarea curentilor de gaz rezidual, ridicarea continutului in oxigen si, daca este necesar, ridicarea temperaturii.
1. 1.4.4.2.1 Camera de incinerare
  ln camera cuptorului rotativ, compusii organici ai deseurilor alimentati prin peretele din spate sunt oxidati la temperaturi de cca. 850° C. Timpul de stationare pentru deseuri periculoase solide si pentru zgura rezultata este determinat de catre pasul si viteza de rotatie a cuptorului rotativ. Timpul de stationare, in mod normal, depaseste 30 de minute.
  Zgura se scurge in stare uscata topita, in functie de compozitie si temperaturile de lucru. Temperaturile in camera de incinerare, in mod normal, variaza de la 850° C la 1200° C. Valoarea temperaturii influenteaza arderea completa a gazelor reziduale si zgurii. Din punctul de vedere al gazelor reziduale, procesele din camera de incinerare trebuie sa fie considerate cuplate cu cele din zona de postcombustie. ln camera de incinerare, temperaturi de functionare sub 850° C si fluctuatii marcabile ale temperaturii pot fi permise daca sunt mentinute conditiile de ardere completa in zona de postcombustie.
  Pentru cuptoare rotative echipate cu instalatii de incarcare, asa cum sunt descrise in sectiunea 1.4.3.2., au dovedit siguranta in exploatare urmatorii parametri de proiectare:
  - - diametrul interior 3-4 m;
  - - lungimea10-12m;
  - - incarcarea volumica< 1.0 GJ (m3 x h);
  - - incarcarea pe suprafata < 1.0 GJ (m3 x h);
  - - temperatura de incinerare - pana la 1300° C;
  - - camasa de otel cu protectie refractara 250-500 mm.
2. 1.4.4.2.2 Zona de amestec/camera de combustie
  lnaintea zonei de postcombustie este o zona de amestecare, in care curentii de gaze reziduale din camera de incinerare sunt dispersati si, daca este necesar, se mareste continutul de oxigen. Aceasta se poate realiza prin adaugarea de aer secundar, prin punerea in functiune a arzatoarelor si prin folosirea de elemente constructive care sa influenteze curentul.
  Continutul de oxigen poate fi marit prin introducerea de aer secundar. Temperatura gazelor reziduale poate fi ridicata suplimentar folosind arzatoarele. Zona de amestecare este apoi denumita o camera de combustie. Arzatoarele pot functiona cu deseuri gazoase, lichide si pulverizate si/sau combustibili suplimentari. Cand deseurile sunt introduse in camera de combustie, conditiile de functionare impuse in camera de postcombustie variaza tinand cont de tipul deseurilor incinerate.
  Fiecare camera de combustie este echipata cu arzatoare amplasate tangential sau poligonal unele fata de altele.
3. 1.4.4.2.3 Sistemul de extragere al zgurii
  Scopul sistemului de extragere al zgurii este sa indeparteze si sa raceasca reziduurile solide rezultate in cuptorul rotativ si de a asigura o inchidere ermetica intre cuptorul rotativ si camera de incinerare.
  ln mod obisnuit sunt folosite instalatii cu extragerea umeda a cenusii.
  lnstalatia trebuie sa fie corespunzatoare atat pentru zgura fin granulata, aglomerari de bulgari de zgura, cat si obiecte voluminoase. De asemenea, ea trebuie sa asigure suficient aer pentru camera de incinerare, o racire si amestecare a zgurei si o separare adecvata a apei folosite pentru racirea zgurei din materialul extras.
4. 1.4.4.2.4 Zona de postcombustie
  Zona de postcombustie incepe dupa ultimul punct de introducere a aerului secundar sau dupa ultimul arzator. Cerintele referitoare la conditiile de postcombustie rezulta din Cap.2, anexa 2,
  H.G. 128/2002.
  Temperatura gazului de incinerare care se genereaza in camera de postcombustie trebuie sa ramana cel putin timp de 2 secunde la temperatura de 850° C. Daca se incinereaza deseuri periculoase cu un continut de substante halogene organice (calculate drept cloruri) cu un procent de masa de peste 1%, temperatura trebuie sa fie de cel putin 1100° C.
  Zonele postcombustie pot avea sectiunea transversala circulara sau rectangulara. O sectiune transversala circulara poate intari protectia din caramida refractara.
1.4.4.3 Unitatea de incinerare pentru namolurile municipale

Pentru incinerarea numai a namolurilor de canalizare sunt folosite urmatoarele sisteme de incinerare: cuptoare cu pat fluidizat, cuptoare in trepte, cuptoare in trepte cu pat fluidizat.

Cuptoare cu pat fluidizat

Cuptoarele in pat fluidizat sunt alcatuite, in principal, dintr-o placa de distributie a aerului ovala cu combustie cilindrica sau o camera cu strat fluidizat deasupra cu o camera de postcombustie dedesubt. Patul fluidizat este alcatuit dintr-un strat de nisip cu inaltimea de aproximativ 1 m (marimea granulelor 0,5-3 mm).

Pentru functionare, in anumite situatii, aerul de combustie preincalzit este introdus prin placa de distributie a aerului in camera de combustie sau camera de pat fluidizat prin fluidizarea stratului de nisip si crearea stratului fluidizat adecvat.

Namolul de canalizare deshidratat este introdus la partea superioara a cuptorului si, in mod normal, distribuit peste sectiunea transversala a camerei de combustie. Namolul de canalizare este intai uscat si apoi degazeificat si gazeificat, iar in final oxidat si ars.

Gazele reziduale rezultate, continand produsi din degazeificare si gazeificare, ajung in camera de postcombustie, unde acesti componenti volatili sunt arsi. Temperatura in stratul fluidizat este de cca. 750° C si chiar mai mare. ln camera de post- combustie, temperatura trebuie sa depaseasca 850° C, iar timpul de stationare pentru gazele reziduale trebuie sa fie de cel putin 2 secunde.

Arderea are loc sub punctul de topire a cenusii. Schimbul de caldura si substante in stratul fluidizat este aproape ideal si se obtine o buna ardere completa.

Caldura gazelor reziduale poate fi folosita pentru generarea de abur in boilere. Caldura gazelor reziduale poate fi folosita pentru generarea de abur in boilere conventionale si, ulterior, pentru generarea de electricitate sau agent termic.

Partea necombustibila din namolul de canalizare - cenusa- este indepartata cu gazele reziduale si separata, in final, in unitati de filtrare.

ln conditii favorabile (nereducerea valorii calorifice datorate fermentarii, o buna preincalzire a aerului), o autosustinere a incinerarii namolului de canalizare este posibila fara combustibili suplimentari. Altfel, trebuie adaugati combustibili suplimentari (motorina sau gaze naturale).

Gaze de ardere epurate

e>--" •-..........--ic Intrare apa scruber

Scruber

Nisip

Combustibil auxiliar

Cuptoare in trepte

Deseuri menajere

Combustibil

Aer

Figura nr. 2 - Cuptor cu pat fluidizat

Cuptoarele in trepte se clasifica conform directiilor relative de deplasare a gazelor reziduale si a namolului de canalizare (contracurent sau paralel).

Cuptorul in trepte in contracurent este alcatuit dintr-un cilindru de otel vertical cu protectie refractara, care este compartimentat in mai multe trepte cu captuseala refractara.

Namolul circula din partea superioara spre partea inferioara si este transferat de la o treapta la urmatoarea cu ajutorul unor palete circulare. Aerul introdus in cuptor poate fi returnat in sistem ca aer de combustie preincalzit. Namolurile de canalizare sunt uscate in treptele superioare si incinerate la 850° C in treptele intermediare si descarcate la baza cuptorului ca cenusa. Aerul de combustie este alimentat prin arzatoarele si treptele de la baza cuptorului si este suplimentar preincalzit de cenusa fierbinte. Daca valoarea calorica a namolului este insuficienta pentru uscare si autosustinerea combustiei, aceasta situatie poate fi compensata cu arderea auxiliara de motorina sau gaze naturale sau prin amestecarea cu substante avand valori calorice superioare (praf de carbune).

ln cazul cuptoarelor in trepte in curent paralel, gazele reziduale din diferitele parti ale zonei de combustie sunt evacuate in afara cuptorului, in treapta superioara si introduse direct in zona de uscare.

Zonele de combustie si uscare sunt separate cu sisteme de blocare, ceea ce inseamna ca namolul uscat poate fi optional scos pentru alte folosinte.

Cuptor in trepte cu pat fluidizat

Cuptorul in trepte cu pat fluidizat este o combinatie intre un uscator in trepte montat intr-un cuptor in pat fluidizat, in scopul combinarii avantajelor ambelor sisteme. ln acest cuptor combinat, o parte din gazele de combustie fierbinti din cuptorul in pat fluidizat sunt transferate in uscator, evaporand astfel apa continuta in namolul alimentat. Vaporii rezultati sunt introdusi in zona de combustie impreuna cu aerul de combustie incalzit in timpul racirii arborelui tubular si astfel dezodorizat. Dupa ce sunt evacuate din cuptor, gazele reziduale incarcate cu cenusa la temperatura de 900° C sunt introduse intr-o camera de post-ardere, iar apoi intr-un schimbator de caldura urmand a fi refolosite.

Ca urmare a preuscarii namolului in cuptorul in trepte in pat fluidizat, suprafata stratului fluidizat si cea a sectiunii transversale a cuptorului poate fi mai mica decat cea a cuptorului conventional cu pat fluidizat.

1.4.5 Principii fundamentale
Maximul arderii complete trebuie sa fie realizat in unitatea de incinerare. Continutul de oxigen, temperatura si timpul de stationare in zona de postcombustie sunt folosite ca parametrii de referinta pentru calitatea gazelor reziduale arse complet. De asemenea, amestecarea este un parametru nu mai putin important. Parametrii sunt stabiliti in camera de incinerare si camera de combustie in functie de excesul de aer si nu pot fi reglati independent unul de celalalt. La o anumita capacitate termica, volumul mare de aer in exces produce un continut mare de oxigen la o temperatura mica a gazelor reziduale. Volume mici de aer reduc debitul volumetric de gaze reziduale si continutul in oxigen si mareste temperatura gazelor reziduale.
1.4.6 Evacuari de siguranta
Pentru a preveni pagubele in statie in cazul unui accident datorat greselior de exploatare se pot folosi ca evacuari de siguranta: un cos de urgenta, valva de control a presiunii sau o linie de by pass poate servi ca o evacuare de siguranta. Cosurile de urgenta sunt in general intalnite numai in statiile care incinereaza deseuri periculoase.
Un cos de urgenta amplasat deasupra zonei de post-ardere raspunde cu intarziere in caz de accident datorat varfurilor de presiune, dar permite descarcarea controlata a gazelor reziduale, separarea boilerului de zona de post-ardere in caz de accident.
Valvele de control a presiunii elimina rapid varfurile de presiune. ln functie de rezistenta curentului din sistemele de curatare a gazelor reziduale si tipul de curatare a gazelor reziduale (in particular sisteme catalitice cu temperaturi de functionare mai mari de 300° C}, liniile de by pass pot fi necesare pentru parti ale sistemului de curatare a gazelor reziduale, pentru a preveni arderea inversa la punctul de incarcare a combustibilului, acumularea de fum in camera boilerului si reactii nedorite pe perioada epurarii gazelor reziduale.
Timpii de deschidere a sistemelor in cazul unui accident vor fi redusi cat mai mult posibil prin masuri tehnice si organizatorice de asigurare a deschiderii evacuarilor de siguranta numai in caz de urgenta (pericol pentru angajati si risc de daune serioase statiei).
Zona de post-ardere si generatorul de ardere se proiecteaza astfel incat o scurta crestere a presiunii datorate incarcarii de materiale cu valori calorice foarte mari (ex. ambalaje) sa nu determine intrarea in functiune a evacuarii de siguranta.
Cand cosul de urgenta este deschis, incarcarea cu deseuri a incineratorului este intrerupta automat.
Evacuarile de siguranta sunt proiectate astfel incat sa asigure evacuarea in siguranta a gazelor reziduale. lnstalatiile de siguranta pentru deschiderea automata a cosului de urgenta trebuie sa fie alimentate cu energie electrica care poate fi din retea sau dintr-un generator de energie.
Deschiderea evacuarilor de siguranta si perioadele de deschidere a acestora sunt automat detectate si inregistrate.
1.4.7 Racirea gazelor reziduale si recuperarea caldurii

□eseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele energetice secundare reprezinta cantitatile de energie sub toate formele (inclusiv sub forma de deseuri combustibile), care contin inca un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termica, electroenergetica si combinata.

Recuperarea in directie termica are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de caldura, pentru alimentarea cu caldura a proceselor: tehnologice, de incalzire, ventilatie, climatizare, frig a unor consumatori industriali, cat si alimentarea cu apa calda menajera a consumatorilor urbani.

1.5 Alte tehnologii
ln afara incinerarii in cuptoare cu gratare sau rotative se cunosc sau se folosesc si alte tehnologii pentru tratarea termica a deseurilor solide.
Alegerea procesului pentru tratarea termica a deseurilor solide depinde de tipul deseului, de compatibilitatea cu protectia mediului si de eficienta economica. Procesele pot fi folosite pentru tratarea unui anumit tip de deseu sau pentru tratarea anumitor substante.
Conditiile specifice impuse unui anumit proces ales depind de tipul de tratare solicitat:
- - recuperarea materialelor reciclabile;
- - recuperarea energiei;
- - eliminare.
Desi incinerarea in cuptor rotativ continua sa fie folosita la scara industriala pentru eliminarea unei game largi de deseuri industriale exista totusi procese termice speciale care s-au dovedit a fi eficiente in recuperarea deseurilor refolosibile sau/si in eliminarea unor anumite substante.
Alte tehnologii sunt prezentate in anexa nr. 4 a prezentului normativ, pentru fiecare caz in parte impreuna cu diferitele nivele de dezvoltare si de aplicare in prezent.
1.6 Tratarea termica a deseurilor prin coincinerare
ln ultimul timp, deseurile si combustibilii alternativi sau combustibilii secundari produsi din acestea au fost acceptati ca surse de energie si folositi tot mai mult ca substituenti ai combustibililor traditionali in procesele industriale, in principal, in centralele electrice, fabricile de ciment si otelarii.
Deseurile municipale nu sunt, de regula, considerate materie prima pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi. Deseurile municipale pot fi folosite I utilizate numai informa prelucrata (sortare, separare fizica, uscare, etc).
Datorita densitatii lor, precum si a proprietatilor fizice si chimice, un mare numar de deseuri de productie sunt folosite, in special, in sistemele de ardere industriala. Un deseu des utilizat de centralele electrice si in fabricile de ciment este namolul municipal.
Sistemele de ardere industriala (coincinerare) nu sunt, in mod normal, proiectate pentru a asigura si controlul emisiilor de metale grele volatile (in special Hg). Ca urmare, folosirea deseurilor in procesul de coincinerare trebuie analizata de la caz la caz.
1. 1.6.1 Centrale electrice
  Centralele electrice ca uzine producatoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficienta a combustibililor conventionali. ln exploatare au fost puse in evidenta o serie de probleme cum ar fi degradarea si corodarea intalatiilor si echipamentelor datorita arderii acestor combustibili conventionali, probleme care tind a fi accentuate apoi prin utilizarea combustibililor alternativi.
  Folosirea deseurilor si a combustibililor derivati din deseuri este limitata de urmatoarele elemente:
  - - posibilitatile de stocare ale deseurilor in centralele electrice;
  - - cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o forma utilizabila sistemelor de ardere particulare in instalatiile de ardere folosite;
  - - comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea procesului de combustie prin depuneri care apar pe peretii cuptorului, aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor de ardere;
  - - efectele la nivelul emisiilor de poluanti in ceea ce priveste reziduurile din procesul de combustie si reziduurile din sistemele de epurare a gazelor reziduale.
    Stocarea deseurilor
    Deseurile si combustibilii inlocuitori folositi de centralele electrice trebuie stocati intr-un mod corespunzator atat pentru o buna functionare a centralelor, cat si pentru protectia mediului. Dificultatile reprezentate de stocarea deseurilor pot fi evitate prin planificarea aprovizionarii, dar si in aceste conditii sunt necesare silozuri, rezervoare si zone speciale de stocare.
    Pretratarea deseurilor
    Manipularea deseurilor lichide poate crea uneori probleme. De exemplu, namolul municipal trebuie sa fie de regula complet fermentat, din motive de securitate (risc de explozie).
    Combustibilii sub forma de pulbere pot fi incarcati direct in arzatorul principal si necesita un arzator special pentru solide. Combustibilii inlocuitori formati din bucati mari trebuie sa fie taiati sau/si macinati, in functie de sistemul de ardere.
    Gazeificarea este considerata ca o metoda potrivita de pretratare a deseurilor inainte de coincinerare. Degradarea termica a compusilor de carbon implica, din punct de vedere tehnic, o reactie de gazeificare si o reactie de oxidare, reactii care impreuna determina combustia.
    Cele mai folosite reactoare sunt tubul cilindric rotativ si patul fluidizat.
    Gazeificarea face posibila separarea poluantilor si a impuritatilor inaintea reactiei de oxidare. Din aceasta cauza, metalele sunt prezente de obicei sub forma aliajelor, in timp ce produsii organici reziduali pot fi returnati in reactor pentru o degradare completa.
    Gazele rezultate pot fi recuperate si inmagazinate in cantitati mai mari, insa limitat si pot fi folosite drept combustibil.
    Efectele asupra arderii
    Din punct de vedere teoretic capacitatea de topire a carbunelui reprezinta un factor important pentru alegerea si functionarea sistemelor de ardere.
    ln camera de topire a sistemului de ardere, schimbarile in capacitate a carbunelui pot provoca blocaje in dispozitivele de descarcare ale cuptorului si pot produce deteriorari datorate topirii captuselii refractare daca vascozitatea este redusa.
    Capacitatea de topire poate mari riscul de degradare al statiei, datorita aderarii particulelor de cenusa provenite din gaze pe suprafete din camera de topire si din sistemele de ardere uscata. Datorita acestor depuneri, functionarea sistemului de ardere cu pat fluidizat poate fi afectata.
    ln timpul incinerarii, componentele volatile anorganice sunt eliberate in mediul gazos. Continutul unor asemenea componente - in principal saruri - este de obicei semnificativ mai mare, datorita deseurilor decat datorita combusibililor conventionali. Cand aceste componente se condenseaza pe suprafete incalzite, produc de multe ori coroziune si degradare puternica, datorita tendintei lor de a adera la cavitati si pori.
    Efectele asupra sistemelor de epurare ale gazelor reziduale
    Continutul de compusi clorinati din deseurile utilizate drept combustibil este mai mare si mai diversificat decat cel din combustibilii conventionali. Compusii clorinati din gazele de ardere pot fi separati prin instalatii de desulfurare, dar numai pentru valori ale concentratiilor nu foarte ridicate.
    Necesitatea limitarii continutului de clor in deseurile introduse se impune deja din motive - ratiuni tehnice (limitarea pericolului de coroziune).
    De o importanta deosebita este continutul de metale grele din deseuri, in special, elementele volatile, cum ar fi mercurul, care nu pot fi fixate-inglobate in reziduurile finale din centralele termice (cenusa). Pentru evitarea poluarii aerului si pentru o eventuala valorificare a zgurii si cenusei din termocentrale este necesara o limitare a concentratiilor de metale grele din combustibilii alternativi (vezi proiect "Ghid pentru coincinerarea deseurilor in fabricile de ciment").
2. 1.6.2 Fabrici de ciment

Un aspect esential in fabricarea cimentului ii reprezinta producerea clincherului in cuptorul rotativ.

Materia prima pentru producerea clincherului din ciment este uscata si incalzita la cca 1450° C si, datorita reactiilor chimice ce au loc, se formeaza clincherul de ciment.

Producerea clincherului de cimentului se face de obicei in cuptoarele rotative, prin procedeul uscat cu shimbator de caldura in trepte (cu cicloane). Productia de clincher poate fi realizata, in anumite cazuri, folosind procedeul umed sau semiumed. Indiferent de metoda de fabricare, obtinerea clincherului este, de fapt, un proces de conversie in care materialele introduse in proces (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final.

Datorita temperaturilor inalte din cuptorul de ciment, continutul organic al deseurilor folosite ca si combustibili alternativi este distrus in totalitate. Caracteristicile tehnice ale procesului de fabricare a clincherului, in cazul folosirii combustibililor alternativi, sunt urmatoarele:

- timp de stationare al gazelor reziduale in cuptorul rotativ de cca. 5 secunde la temperaturi de peste 11oo0c;
- timp de stationare a gazelor reziduale in al doilea focar de ardere (in cazul cuptoarelor cu precalcinator) de minim 2 secunde la o temperatura de peste 850°C;
- absorbtia componentilor gazosi, cum ar fi HF, HCI si SO2 in materia prima alcalina si o puternica fixare a particulelor de metale grele la nivel de urme;
- cenusa rezultata in urma combustiei totale este inglobata ca parte componenta a clincherului format, rezultand simultan o recuperare atat materiala cat si energetica a deseurilor
- fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici (urme);

Pentru o dozare corespunzatoare la alimentarea in fluxul de fabricatie, caracteristicile combustibililor alternativi trebuie sa fie cat mai detaliat analizate, la fel ca si in cazul materiilor prime si combustibililor conventionali. ln anumite cazuri, aceasta necesita o etapa de procesare premergatoare procesului de introducere in fluxul de producere a cimentului. Scopurile etapei de procesare premergatoare procesului de producere a cimentului sunt indepartarea impuritatilor, cum ar fi metale, sticla, ceramica si alte substante minerale care pot dauna echipamentelor de producere a cimentului; in acelasi timp se obtine o reducere a poluarii;

imbunatatirea manipularii: transport, dozare,alimentare; marirea omogenitatii;

adaptarea la cerintele particulare ale procesului de coincinerare, de exemplu prin cresterea valorii calorifice sau a vitezei de reactie.

Deseurile cu continut organic pot fi introduse atat la combustia primara (arzator principal) cat si la cea secundara (calcinator, cap rece al cuptorului). Nu este posibila introducerea de deseuri cu continut organic ridicat (peste 5% masic) in alte etape ale fluxului de fabricatie, de exemplu in moara de materii prime, deoarece in baza principiului de «contracurent» dintre alimentarea cu materie prima si evacuarea gazelor reziduale arse pot fi evacuate gaze poluante nearse din schimbatorul de caldura direct in atmosfera. Deseurile care contin legaturi organice persistente in cantitati relevante (de exemplu uleiuri uzate cu continut ridicat de PCB) trebuie sa fie introduse exclusiv la combustia primara (arzator principal).

Efectele coincinerarii deseurilor asupra emisiilor de gaze poluante

Concinerarea deseurilor nu are efect asupra emisiilor de pulberi in timpul procesului de producere a clincherului. Emisiile de metale grele rezultate depind de comportamentul diferitelor metale grele in cuptorul rotativ, gradul de substitutie a combustibililor traditionali si eficienta separarii sistemului de desprafuire.

ln practica, coincinerarea deseurilor poate duce la o crestere nesemnificativa a cantitatii de metale grele introduse in cuptor. Datorita inglobarii eficiente a metalelor grele putin volatile (in special plumb) in clincher, efectul acestor elemente asupra emisiilor este redus. lnglobarea metalelor grele usor volatile (in special mercur) este insuficienta si duce de regula la emisii ridicate de metale grele. Din ratiuni de pastrare a puritatii aerului si evitarea unui continut prea mare de metale grele in «produsul final», continutul de metale grele din deseurile folosite trebuie, din principiu, limitat. Alte detalii referitoare la cerintele pentru deseurile folosite, sunt propusei in proiectul"Ghid pentru coincinerarea deseurilor in fabricile de ciment".

Compusii anorganici din gazele reziduale - NOx, HCI si HF nu sunt de regula influentati in mod semnificativ prin coinicinerarea deseurilor. Acelasi lucru este valabil, in principiu, si pentru alte elemente componente ale emisiilor, ex. SO2, CO si TOC, la folosirea deseurilor drept combustibil alternativ.

Coincinerarea in cuptorul rotativ asigura o concentratie scazuta de dioxine si furani in emisiile de gaze reziduale.

1.6.3. Otelarii

Spre deosebire de cele doua procese enumerate mai sus, combustibilul utilizat in industria otelului are atat functia de producere de caldura, cat si de a lega chimic oxigenul din minereu de carbonul prezent disponibil, rezultand astfel un efect reducator. De aceea folosirea deseurilor si a combustibililor secundari este considerata atat o valorificare termica cat si materiala.

ln otelarii deseul si combustibilul alternativ (de obicei deseuri din plastic) sunt incarcati impreuna cu uleiul de cocserie.

O parte din impuritatile si poluantii continuti de deseuri si combustibilii secundari este inglobata in produsul final (otel) si o alta parte evacuata in emisii si reziduuri. Aceste doua elemente definesc limitele utilizarii combustibilului alternativ .

2. MASURILE DE REDUCERE A EMISIILOR

2.1 Generalitati
Conditii favorabile de emisie se obtin prin adaptarea tehnologiilor si a modurilor de operare a instalatiilor la cantitatea si compozitia deseurilor ce trebuie eliminate si prin construirea si operarea optima a instalatiilor in concordanta cu informatiile continute in prezentul normativ.
Pentru deseurile periculoase trebuie elaborat un registru de functionare a instalatiilor de incinerare sau coincinerare in corelare cu tipurile de deseuri ce pot fi eliminate, in scopul prevenirii aparitiei emisiilor necontrolabile, ce depasesc limitele admise. ln registrul de functionare se specifica ordinea si tipurile de deseuri, pentru ca materialele introduse in instalatie sa poata fi omogenizate in functie de conditiile de ardere si emisie.
ln proiectarea si functionarea optima a sistemelor de control a emisiilor trebuie facuta o distinctie intre urmatoarele activitati:
- - acceptarea si depozitarea deseurilor;
- - arderea si recuperarea calciurii;
- - epurarea gazelor reziduale;
- - tratarea apei uzate - daca este cazul;
- - tratarea reziduurilor - daca este cazul.
2.2 Reducerea emisiilor la receptia si in timpul stocarii deseurilor
□eseurile stocate pot fi poluante pentru apa, sol si aer. Mai mult, ele pot cantine substante usor inflamabile sau combustibile. Proiectarea si operarea dispozitivelor de receptie si stocare a deseurilor trebuie sa tina cont de aceste proprietati fizice.
1. 2.2.1 Statiile de receptie si descarcare a deseurilor
  Statiile de receptie trebuie proiectate astfel incat sa asigure prelevarea in conditii de siguranta a probelor care urmeaza a fi analizate in laborator.
  Statiile de descarcare trebuie proiectate astfel incat sa asigure stocarea deseurilor in spatii deschise si/sau inchise, care sa corespunda conditiilor impuse de protectia muncii si a mediului inconjurator. ln ambele zone, solul trebuie impermeabilizat cu materiale rezistente la actiunea deseurilor stocate si cu sisteme de colectare si evacuare a lichidelor, iar spatiile deschise vor fi protejate impotriva precipitatiilor.
2. 2.2.2 Stocarea deseurilor solide in buncare
  Marimea spatiilor de stocare depinde de tipul si cantitatea deseurilor ce urmeaza a fi incinerate. ln cazul in care se aprovizioneaza statia de incinerare cu diferite tipuri de deseuri solide, trebuie prevazute spatii pentru stocare separata si pentru amestecarea deseurilor.
  Deseurile uscate si cele care nu contin solventi sunt stocate temporar in buncare inchise.
  Pentru evitarea emisiilor de miros si praf din aceste buncare, trebuie mentinuta o presiune redusa, prin evacuarea periodica a aerului din buncar. Cu acest aer se va alimenta arderea. Cand sistemul de ardere este oprit, emisiile pot fi prevenite prin redirijarea catre un alt sistem de ardere sau camera de postcombustie termica, utilizarea de filtre, descarcarea prin cosul de fum sau prevenirea emisiilor din buncar prin aplicarea unei strat de spuma.
  Daca la stocarea deseurilor periculoase nu se pot evita deseurile cu continut de solventi (ex. carpe imbibate cu produse petroliere) se vor lua masuri preventive pentru a evita aparitia unei atmosfere explozive. Interiorul buncarului pentru deseuri solide si zonele de acces-evacuare sunt considerate zone cu pericol de explozie. Pentru supravegherea aerului din buncar se monteaza instalatii de avertizare pentru gaz care, inainte de aparitia unei atmosfere explozive, sa declanseze alarma si alte masuri suplimentare de aerisire.
  Pentru buncarul de deseuri se iau masuri pentru recunoasterea, prevederea si combaterea incendiilor (ex. supravegherea vizuala permanenta, instalatii de stingere, camere mobile cu infrarosu, etc).
  La statiile de incinerare a deseurilor periculoase, camerele buncarelor sunt construite cu doi pereti (ex. un perete de beton cu strat de otel pentru protectie si unul din material impermeabil).
3. 2.2.3 Depozitele pentru deseurile pastoase
  Deseurile pastoase nepompabile sunt stocate in depozite pentru namol, construite astfel incat materialele lichide sa nu se scurga din depozite.
  Deseurile pastoase pompabile sunt stocate in tancuri sau containere inchise. Aerul rezidual contaminat trebuie colectat si incinerat sau epurat prin procedee chimice, fizice sau biologice.
  Trebuie asigurata atat o protectie contra incendiilor cu echipamente de stingere a focului (instalatii de stingere cu spuma, hidranti de apa pentru stingere a focului) cat si o protectie contra efectelor apelor meteorice.
4. 2.2.4 Stocarea deseurilor lichide
  Deseurile lichide se stocheaza in containere inchise, iar pe durata umplerii, trebuie folosite dispozitive de evacuare a gazelor, iar aerul evacuat este colectat. Statiile deschise de transfer trebuie echipate cu un extractor de aer. Gazele extrase si aerul evacuat sunt alimentate la un sistem de ardere sau la un sistem de epurare a gazelor reziduale.
  Cand sistemul de ardere este oprit, deseurile lichide pot fi acceptate doar intr-o statie deschisa de transfer (pentru deseurile livrate in butoaie) sau in rezervoare (pentru deseurile livrate cu autocisterne), daca sunt luate masurile de reducere a emisiilor (ex. masuri de evacuare a gazelor sau sistem de epurare a gazelor reziduale).
5. 2.2.5 Rezervoarele pentru deseuri periculoase
  Pe langa prevederile din sectiunea 2.2.3, se asigura, de asemenea, un echipament de evacuare a gazelor pe durata descarcarii deseurilor. Pentru anumite tipuri de deseuri, sunt necesare echipamente de descarcare a gazului inert in exces.
  Din motive de siguranta, pentru prevenirea formarii de amestecuri explozibile, stratul de lichid din rezervoarele de depozitare a solventilor trebuie acoperit cu azot.
6. 2.2.6 Containerele tanc pentru deseuri periculoase din statiile de transvazare
  Containerele tanc sunt, in general, folosite pentru manipularea lichidelor nemiscibile. Containerele tanc si statiile de golire trebuie sa fie etanse si prevazute cu sisteme de stingere a incendiilor, cu sisteme de colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale si cu substante de stingere.
  ln functie de tipurile de deseuri, materialele folosite trebuie sa fie din otel si protejate impotriva coroziunii si trebuie prevazuti hidranti si sisteme de golire a containerelor folosind gaze inerte.
7. 2.2.7 Stocarea si tratarea ambalajelor pentru deseuri periculoase
  Ambalajele pentru deseuri periculoase trebuie sa fie perfect etanse. ln zona de stocare trebuie prevazute sisteme de stingere a incendiilor, sisteme de colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale si substante de stingere.
  Daca deseurile lichide sunt mutate prin extragere, gazele rezultate trebuie incinerate sau
  introduse in sistemele de epurare a gazelor reziduale.
  □eseurile se stocheaza numai in ambalaje intacte si inchise. Din motive de prevenire a
  incendiilor si, in functie de echipamentele de stingere a focului folosite, ambalajele trebuie stocate separat (de exemplu: substante continand PCB-uri sau care reactioneaza cu apa si alte substante).
  De asemenea, trebuie prevazute toate echipamentele si instalatiile pentru protectia impotriva exploziilor.
  Daca deseurile solide ambalate nu pot fi introduse direct in cuptorul rotativ impreuna cu ambalajele, acestea trebuie tratate. ln cel mai simplu caz, asta presupune golirea ambalajelor cu ajutorul unui dispozitiv de ridicare de tip excavator si o tratare secundara a ambalajelor goale.
  Daca este posibil, ambalajele golite se curata si se reutilizeaza. Daca nu este posibila reutilizarea lor, acestea trebuie sa fie tratate termic pentru eliminarea substantelor contaminante ce au aderat pe suprafata interioara. Aceasta impune, in general, o reducere a volumului ambalajelor, mai ales in cazul butoaielor de 200 I (presarea cu presa hidraulica).
  Pentru reducerea volumului ambalajelor se foloseste din ce in ce mai mult taierea obisnuita. Pentru butoaiele goale sau pentru cele cu substante greu inflamabile se poate utiliza sistemul de taiere cu doua role hidraulice ce se rotesc in directii opuse. Bucatile de metal obtinute prin taiere sunt introduse in cuptor cu ajutorul unor macarele cu cupa prevazuta cu ghiare.
  Echipamentul special de protectie necesar pentru prevenirea si stingerea incendiilor este parte integranta a acestui sistem de taiere a ambalajelor.
8. 2.2.8 Programul de functionare si organizare a incinerarii deseurilor periculoase
  ln scopul evitarii situatiilor nedorite, deseurile periculoase pot fi stocate numai atunci cand se cunosc toate datele relevante despre ele si numai dupa procedura de identificare.
  Daca este necesar, deseurile sunt introduse in incinerator intr-un ritm controlat pentru a obtine o ardere uniforma si o incarcare uniforma a sistemului de epurare a gazelor reziduale. ln acest scop trebuie pregatit, periodic, pe baza datelor existente si tinand cont de limitele de performanta ale sistemului de epurare a gazelor reziduale, un program de functionare a incineratorului. Prin acest program se stabilesc materialele care urmeaza a fi incinerate, concentratia poluantilor si amestecul de deseuri periculoase ce urmeaza a fi incinerate etc.
  Materialele ce urmeaza a fi incinerate pot fi omogenizate printr-o amestecare controlata a diferitelor deseuri periculoase. La stabilirea programului de functionare a incineratorului trebuie sa se tina cont de urmatoarele caracteristici ale deseurilor:
  - - puterea calorifica;
  - - continutul de apa;
  - - continutul de halogeni {F, CI, Br, I);
  - - continutul de sulfuri si azot;
  - - continutul de metale grele;
  - - continutul de compusi organici stabili termic (compusi policlorinati aromatici);
  - - continutul de carbon fixat (cantitatea de carbon neevaporabil);
  - - miscibilitatea;
  - - stabilitatea termica.
  Procedura de stabilire a unui program de incinerare este obligatorie si in cazul incinerarii unor anumite tipuri de deseuri municipale.
2.3 Reducerea emisiei pe durata arderii si recuperarii caldurii
1. 2.3.1 lnstalatii de incarcare
  Toate instalatiile de incarcare trebuie proiectate astfel incat, pe timpul functionarii, cuptorul sa fie etansat retinand cat mai mult posibil gazele de ardere. lnstalatiile de alimentare trebuie sa permita dozarea deseurilor, astfel incat sa se evite situatiile nefavorabile procesului de combustie, cum ar fi lipsa de oxigen, temperatura sub minimul necesar sau fluctuatii importante de presiune si temperatura. Pentru incarcarea deseurilor periculoase semilichide, sistemul de alimentare a aerului trebuie astfel proiectat, incat sa faciliteze o amestecare intensa a deseurilor cu aerul de combustie. Lichidele si deseurile pastoase trebuie sa fie dispersate in cuptor prin atomizare sau amestecare mecanica.
  Exista situatii in care deseurile pastoase nu pot fi dispersate sau cand nu este avantajos sa fie dispersate, ca in cazul deseurilor al caror timp de ramanere in camera de incinerare dupa atomizare ar fi prea scurt datorita tendintei de aprindere.
  lnstalatiile de incarcare sunt prevazute cu inchizatori de siguranta pentru prevenirea emisiei de gaze de combustie si aparitia combustiei inverse.
2. 2.3.2 Camera de incinerare
  Pentru a se realiza o ardere completa, trebuie sa se asigure un contact puternic al deseurilor cu aerul de combustie, temperatura adecvata si un timp de postcombustie corespunzator. Anumite deseuri necesita un surplus mare de aer pentru a arde uniform. Cand carbonul fixat depaseste 150-200 kg/h, carbonul elementar poate fi extras cu zgura. ln cazul unei alimentari discontinue precum si in cazul aprinderii spontane a deseurilor periculoase, marimea camerei de incinerare impune nivelul de alimentare cu deseuri. ln tipul incinerarii cea mai mare parte a oxigenului din camera de ardere este folosit pentru oxidarea deseurilor, mai ales cand sunt incinerate deseuri solide si ambalaje.
  Proprietatile zgurei din camera de incinerare depind de conditiile de incinerare. Continutul organic rezidual este hotarator cand se evalueaza eficienta arderii totale a zgurei. ln cazul cuptoarelor rotative, arderea poate fi influentata de timpul de stationare si temperatura, in functie de tipul de deseuri.
3. 2.3.3 Zona de postcombustie
  Camera de postcombustie trebuie construita si exploatata astfel incat in zona de postcombustie:
  - - sa se mentina temperatura impusa prin programul de incinerare si o cantitate suficienta de oxigen;
  - - sa se evite, printr-o amestecare puternica, formarea curentilor de gaze la diferite temperaturi;
  - - timpul de stationare trebuie sa fie suficient pentru oxidarea completa a substantelor organice. Timpul necesar de stationare al gazelor reziduale in zona de postcombustie depinde de tipul de deseuri incinerate, de metoda de incarcare, de amestecarea cu aerul de combustie si de temperatura. Trebuie facute eforturi in vederea asigurarii unei distributii cat mai omogene a gazelor reziduale, precum si a timpului de stationare. Aceasta se poate realiza prin modificarea geometriei zonei de postcombustie, a aerului alimentat, etc.
  Urmatoarele cerinte rezulta din cap. 2, anexa 2, HG 128/2002.
  Temperatura minima ceruta in intreaga zona de postcombustie a incineratoarelor pentru deseurile municipale si a materialelor combustibile similare este de 850° C, cu un timp de stationare de 2 secunde. Temperatura minima de incinerare a deseurilor periculoase (deseuri
  ce necesita supraveghere speciala) cu continut de halogen din substantele organice halogenate avand mai mult de 1% masa, exprimate in cloruri, este de 11oo0c.
  ln timpul pornirii si opririi instalatiei, sau cand temperatura scade sub limita minima, pentru controlul proceselor, pot fi folosite doar gaze naturale, gaze lichefiate, combustibili lichizi usori sau alti combustibili lichizi al caror continut de substante poluante in gazele reziduale nu difera mult de cel al combustibililor usori.
  Formarea curentilor de gaze la diferite temperaturi in zona de potcombustie este de preferat a fi eliminata folosind o zona premergatoare de amestecare. Amestecul poate fi obtinut printr-o aranjare corespunzatoare a arzatoarelor pentru deseuri lichide, cu o adaugare corespunzatoare de aer secundar si prin masuri speciale (elemente de inducere de turbulente).
  ln cazul abaterii de la conditiile minime cerute in exploatare, autoritatile competente pot permite alte valori minime ale temperaturii si timpului de stationare, daca limitele conforme cu HG 128/2002 sunt respectate si daca nu apar cantitati mai mari de reziduuri, respectiv reziduuri cu continut organic mare (in conformitate cu pct 2.4, cap. 2, anexa 2 din HG 128/2002). ln cazul coincinerarii este posibila o exceptie doar daca se·respecta si limitele pentru CO si TOC din anexa 7, adica valorile valabile pentru incinerarea deseurilor. Cu toate acestea, in fabricile de ciment, aceste conditii nu pot fi atinse datorita emisiilor care depind de compozitia materiei prime.
  De exemplu, pot fi acceptate temperaturi mai jose de 11oo0c la incinerarea deseurilor cu un
  continut de substante halogenate cu peste 1% masa exprimate sub forma de cloruri, daca in urma unui program de masuratori cuprinzator se dovedeste respectarea cerintelor de mai sus. ln urma masuratorilor efectuate in numeroase instalatii de incinerare a deseurilor periculoase din Europa s-a putut dovedi ca emisiile de PAHS, PCB, PCDD si PCDF in zona de temperatura 900-1050°C nu sunt mai ridicate decat la 1100°c.
  Daca instalatia de incinerare a deseurilor periculoase are prevazuta o iesire de siguranta deasupra camerei de postcombustie, la deschiderea acestei iesiri, alimentarea cu deseuri este oprita automat.
  Convectia naturala prin iesirea de siguranta si temperaturile captuselii refractare a camerei de incinerare minimizeaza formarea monoxidului de carbon si a compusilor organici pe durata arderii totale finale a deseurilor solide in cuptorul rotativ.
  ln plus, trebuie luate masuri tehnice pentru ca iesirea de siguranta sa fie deschisa doar in cazuri de urgenta. ln cazul unei caderi de putere, tirajul indus al ventilatorului trebuie asigurat continuu, chiar la capacitate redusa, dintr-o sursa de energie suplimentara.
4. 2.3.4 Racirea gazelor reziduale si recuperarea caldurii
  Schimbatorului de caldura (exemplu: generatorul de aburi) trebuie sa aiba o capacitate suficienta pentru a echilibra temperatura si fluctuatiile de presiune din combustie. Temperatura admisa a gazelor reziduale inainte de intrarea in sistemul de epurare trebuie sa fie satisfacatoare.
  Echipamentul de curatare a suprafetei schimbatorului de caldura trebuie proiectat astfel incat temperatura specificata a gazelor reziduale a fie satisfacatoare, iar concentratiile pulberilor totale aditionale ale gazelor reziduale sa poata fi reduse in sistemele de epurare (precipitatoare electrostatice).

2.4 Reducerea emisiei prin epurarea gazelor reziduale

Gazele provenite din cuptor sau din instalatiile de racire a gazelor reziduale contin substante care pot fi clasificate, in functie de proprietatile lor fizice si chimice si de echipamentul folosit in procesul de separare a lor de gazele reziduale, astfel:

- pulberi ;
- alte gaze si vapori:
- ► monoxid de carbon si substante organice;
- ► acid clorhidric, acid fluorhidric, oxizi de sulf si compusi de mercur;
- ► oxizi de azot.

Statiile de epurare a gazelor reziduale pentru controlul emisiilor din incinerarea deseurilor cuprind un sistem de instalatii de reducere a pulberilor totale, vaporilor si substantelor gazoase din aceste gaze. ln functie de procesele de epurare folosite (fizice si/ sau chimice), instalatiile de separare folosite in epurarea gazelor reziduale pot fi diferentiate dupa cum urmeaza:

• reducerea emisiilor de pulberi :
- - separare gravitationala;
- - separare prin filtrare;
- - precipitare electrostatica;
- - precipitare prin metode umede.
• reducerea emisiilor de vapori si gaze
- - separare prin adsorbtie;
- - separare prin absorbtie;
- - separare prin procese catalitice.

ln multe statii de epurare a gazelor reziduale se utilizeaza simultan diferite procese de separare. ln incineratoarele de deseuri, instalatiile din statiile de epurare a gazelor reziduale folosite depind de compozitia acestor gaze, de valorile extreme estimate ale concentratiilor poluantilor si de fluctuatiile concentratiilor poluantilor.

Scopurile recuperarii si eliminarii deseurilor au o influenta importanta in alegerea proceselor optime de epurare a gazelor reziduale (vezi anexa nr. 4 in prezentul normativ). Statiile de incinerare a deseurilor municipale sunt echipate si cu alte instalatii (vezi paragraful 2.4.1.2.).

2.4.1 Echipamente si procese de reducere a emisiilor
Echipamentele si procesele pentru reducerea emisiilor sunt alcatuite din aparate si dispozitive folosite pentru reducerea individuala a emisiilor. Dotarea proprie a instalatiilor cu echipamente trebuie sa asigure incadrarea nivelului emisiilor in limitele admise.
1. 2.4.1.1 Reducerea emisiilor de particule
  Alegerea instalatiilor de precipitare a pulberilor din gazele reziduale se face, in principal, in functie de tipul pulberilor, de distributia diametrelor particulelor, dar mai poate depinde si de posibilitatile de exploatare a instalatiilor de precipitare si de stocare a reziduurilor.
  Concentratiile impuse pentru pulberile din gazele evacuate in atmosfera dupa epurare se pot obtine prin precipitarea electrostatica cu precipitatori electrostatici sau alte diferite sisteme de filtrare.
  -
  Precipitatorii electrostatici asigura o separare constanta a particulelor indiferent de marimea lor. Eficienta precipitatorilor electrostatici depinde, insa, in buna masura de resistenta electrica a pulberilor. Daca rezistenta specifica a stratului de praf creste pana la valori care depasesc 1011
  1012 0cm o separare satifacatoare a prafului va fi dificil de obtinut.
  Rezistenta specifica a pulberilor depinde printre altele de compozitia deseului. Ea se poate modifica rapid, in functie de compozitia deseului incinerat, in special in cazul deseurilor periculoase. De exemplu, sulfura ce se gaseste in deseuri, se transforma prin ardere in SO2, SO3 si se regaseste in gazele reziduale, ceea ce duce la reducea frecventa a rezistentei specifice a stratului de praf si faciliteaza astfel precipitarea in campul electric.
  Dispozitivele ce consolideaza actiunea campului electric prin formarea de picaturi in gazele reziduale (condensare in partea superioara si precipitatori electrostatici uscati, precipitatori electrostatici cu condensare, epurator Venturi, scruber "spray" ionizant etc), ajuta la precipitarea prafului foarte fin si a aerosolilor.
  Teoretic, filtrele au un grad de separare constant, indiferent de marimea particulelor. O conditie esentiala pentru obtinerea incadrarii concentratiilor legal admise in gazul rezidual dupa filtrare, o reprezinta alegerea unui filtru format din materiale compatibile cu pulberile separate, cu proprietatile fizice si chimice ale acestora si cu conditiile de functionare. Costurile pentru service, energie si intretinere a filtrelor depind atat de rezistenta mecanica si termica, cat si de eficienta metodei de epurare folosita. La functionarea continua, filtrele pot prezenta - indiferent de eficienta teoretica a epurarii - o scadere ferma a acesteia, datorita particulelor fine care sunt retinute si se inglobeaza ireversibil in materialul filtrului. Separarea uscata are doar utilizari limitate in cazul pulberilor care sunt higroscopice si devin lipicioase la temperatura cuprinsa intre 300-600° C.
  ln instalatia de separare, aceste pulberi formeaza depuneri care nu pot curatate prin tehnici de curatare uzuale, pe durata functionarii, ci se pot curata numai cu nisip de sablare. Exemple de astfel de prafuri: praf de polisaruri sau saruri complexe (din deseuri ce contin fosfor, sulf, silicon).
  Separatori umezi compatibili sunt scruberele Venturi sau rotative, cu o singura treapta sau mai multe trepte.
  Conform principiului de functionare, incarcatura de deseuri pulverulenta este antrenata intr-un lichid fin dispersat. Pulberile fine, in contact cu picaturile de lichid, se umezesc si se precipita cu lichidul.
  Scruberele umede pot functiona eficient doar daca particulele se pot umezi. Scruberele rotative au pierderi relativ scazute de presiune si functioneaza independent de fluctuatiile gazelor reziduale prelucrate in proces.
  Scruberele Venturi - in special daca se urmareste obtinea unei eficiente ridicate de separare a pulberilor foarte fine - au pierderi ridicate de presiune si reactioneaza semnificativ la fluctuatii. Aceste dezavantaje pot fi evitate printr-o proiectare corespunzatoare. La pierderile inalte de presiune, performanta separarii scruberelor Venturi o poate depasi pe cea a scruberelor rotative. ln separarea particulelor din gazele reziduale trebuie tinut cont de depunerea reziduurilor obtinute. Reziduurile obtinute prin separare uscata se recupereaza sau se depoziteaza la depozitul de deseuri.
  Apa uzata rezultata din separarea umeda este epurata.
2. 2.4.1.2 Reducerea emisiilor de HCI, HF si SOx si a compusilor de mercur
  Substantele gazoase sunt separate printr-un proces de adsorbtie pe un material solid sau printr un proces de absorbtie intr-un mediu lichid.
  ln general, materialele adsorbante vin in contact cu gazul rezidual si, in functie de proces, se obtin produsi de reactie sub forma de saruri dizolvate sau saruri uscate. ln procesele de adsorbtie uscata, adsorbantul (hidroxid de calciu, oxid de calciu sau carbonat de calciu) este introdus in reactor sub forma de pulbere. ln cele mai multe cazuri, fluctuatiile mari din compozitia gazului rezidual depind de compozitia deseului si pentru a contracara cresterile inevitabile de concentratie din gazul rezidual, cantitatea de adsorbant trebuie sa fie mai mare decat cantitatea calculata stoechiometric (de la 2 la 4 ori pentru substantele separate). Astfel, se pot respecta valorile de emisie admise si se obtine o cantitate marita de reziduuri. Particulele constituente ale gazului rezidual sunt de asemenea adsorbite. Lipsa unei separari preliminare determina o utilizare si o eliminare mai dificila a gazelor datorita compozitiei acestora .
  ln procesul de absorbtie prin pulverizare (absortie semiuscata), absorbantul este injectat intr-un reactor cu pulverizare in suspensie sau in solutie in curentul fierbinte de gaz rezidual. Acest proces foloseste caldura din gazul rezidual pentru a evapora solventul (apa) si ca urmare produce substante de reactie solide. Aceste substante, ca si pulberile din gazul rezidual, trebuie separate printr-un proces ulterior de separare. ln aceste procese este necesara supradozarea adsorbantului la factori stoechiometrici cuprinsi intre 1,5-2,5.
  ln cazul procedurii de absortie semiuscata, la concentratii foarte inalte de HCI, HF si SOx in gazele nearse, limitele de emisii conforme anexei 7 din HG 128/2002 nu mai pot fi intodeauna respectate. Din acest motiv instalatiile de incinerare a deseurilor periculoase din Europa sunt prevazute deseori cu instalatii de spalare a gazelor in mai multe trepte.
  Reducerea emisiilor de HCI, HF si SOx prin procesele de spalare a gazului rezidual se face prin absorbtie cu scrubere de diferite tipuri, cum ar fi: scrubere cu jet, scruber rotativ, scruber Venturi sau scruber cu coloana. ln acestea, un grad ridicat de separare a HCI, HF si a SO3 este obtinut cu apa sub forma de solutie de spalare. Aceasta este puternic acida, datorita acizilor formati pe durata procesului de separare. Separarea dioxidului de sulf este scazuta in acest mediu acid. O separare satisfacatoare se poate obtine intr-o faza usor alcalina de spalare a gazelor, in care hidroxidul de sodiu sau laptele de var sunt adaugate in lichidul de spalare. Din motive tehnice aceasta separare se face intr-o alta faza de spalare a gazelor de ardere, in care se continua separarea HCI si HF. Produsii din combustie ai unor elemente, precum clorul, bromul, iodul, fosforul, azotul si sulful pot forma aerosoli in gazele reziduale. Pentru deseurile cu continut de brom si iod, aceste elemente pot fi separate din curentul de gaze arse, daca se incinereaza simultan cu deseurile ce contin sulf. Rezulta compusi ce contin sulf, saruri de iod si saruri de brom solubile in apa care pot fi separate prin procese de epurare umeda a gazelor arse ce contin SO2.
  Separarea bromului si iodului poate fi imbunatatita prin utilizarea, in mod controlat, a fazelor reductive de spalare a gazelor (solutie de sulfit sau bisulfit). Este important de stiut de la inceput daca deseurile contin iod sau brom. Daca laptele de var este folosit ca agent de neutralizare in epurarea umeda a gazelor, sulfatii (gips, carbonati si fluoride) apar ca deseuri insolubile in apa. ln mod normal, continutul de saruri din apa uzata se poate reduce cu usurinta prin precipitarea particulelor solide. Sarurile insolubile cresc riscul de depunere in procesul de spalare in scruber. Acest risc nu apare daca se foloseste o solutie cu o concentratie mai mare de hidroxid de sodiu si cand produsii reactiei sunt solubili in apa. Scruberele cu hidroxid de sodiu sunt cele mai
  recomandate, iar costurile de intretinere sunt mai reduse. Daca se utilizeaza NaOH, CaCO3 se poate forma o solutie cu duritate mare care are ca efect aparitia de depuneri in scrubere. Aceste depuneri trebuie indepartate discontinuu prin corectie de pH (acidifiere). Pentru mentinerea performantelor scruberelor si prevenirea depunerilor in scrubere o parte din solutia de spalare trebuie indepartata din circuit. Aceasta parte din curentul de solutie trebuie supusa unui tratament special (neutralizare, precipitarea metalelor grele), inainte de satisfacerea cerintelor pentru evacuare. O atentie deosebita trebuie acordata mercurului. Compusii volatili de mercur, cum sunt HgCh, condenseaza cand gazul rezidual se raceste si se dizolva in apa de spalare, formand in prezenta compusilor de reducere (So/-}, mercur elementar. Acest proces poate avea ca efect aparitia fenomenului de coroziune, datorita amestecului format, in circuit si poate periclita sanatatea personalului ce opereaza curatarea si intretinerea scruberului.
  Mercurul dizolvat este transformat intr-o forma mai putin solubila cu substante chimice adecvate, ca de exemplu sulfit sau TMT 15 (trimercaptotriazin), pentru a contracara un atac reductiv.
3. 2.4.1.3 Reducerea emisiilor de NOx
  Pentru reducerea emisiilor de NOx se iau aceleasi masuri secundare, ca cele folosite in sistemele de ardere a combustibililor conventionali. Acestea sunt reducerea catalitica selectiva si reducerea necatalitica selectiva. Ca agenti de reductie se folosesc, in general, amoniacul sau ureea. ln cazul reducereii catalitice selective (RCS), catalizatorii pot fi amplasati in diverse sectiuni din sistemul de epurare a gazelor reziduale. Masuri de siguranta adecvate sunt necesare in toate cazurile, pentru protejarea catalizatorilor de reactii necontrolabile ce implica gaze inflamabile. Cand TiO2N2O5 - catalizatori ceramici supradozati sunt folositi dupa sistemul de epurare al gazelor arse, gazul rezidual trebuie reincalzit de la temperatura de saturare la 180-350° C si la 120-170° C daca se foloseste drept catalizator carbunele activ. Se poate combina procesul de RCS pentru reducerea oxidului de azot cu procesul de pat mobil/cocs activat sau cu catalizator de oxidare pentru reducerea dioxinelor, dar costurile de investitie si suprafetele necesare sunt foarte mari. De regula pentru respectarea valorilor limita de PCDD/PCDF este necesar sa se foloseasca ulterior procedura de spalare a gazelor in conformitate cu punctul 2.4.2. Sodiul (din scruberele de NaOH}, arseniul si alti compusi trebui mentionati ca fiind nocivi pentru catalizatori .
  Conform studiilor asupra incineratoarelor de deseuri periculoase, sodiul este periculos in situatiile in care catalizatorul este impregnat cu saruri solubile in apa, ce contin sodiu. Daca catalizatorul este mentinut uscat, dezactivarea ramane in limitele normale ale circuitului de epurare a gazelor. Nivelul inferior de functionare al unui astfel de catalizator in cadrul unitatilor de incinerare a deseurilor periculoase poate atinge un timp de functionare de 1O.OOO de ore, fara a se inregistra vreo descrestere semnificativa a activitatii din punct de vedere a eficientei. Producatorii de catalizatori ofera o durata de functionare cuprinsa intre 3-5 ani. Datorita temperaturii ridicate de functionare ceruta, gazele reziduale trebuie sa fie reincalzite dupa spalarea gazelor. Pentru aceasta se folosesc gazele arse, schimbatorii de caldura ai gazelor arse sau preincalzitorii de gaze regenerative. Se foloseste echipament rezistent la coroziune dupa spalarea umeda a gazelor arse, cand limita de temperatura a echipamentului este sub punctul de condensare. Gazul rezidual emis de catalizator constituie sursa de caldura. Pentru mentinerea temperaturii de lucru a catalizatorului se folosesc arzatoare cu gaz natural.
  La temperaturi scazute ale catalizatorului (sub 250° C) se pot folosi, de asemenea, instalatii de preincalzire cu aburi. Catalizatorii la temperatura scazuta tind sa devina material suport pentru depunerile de saruri si, in acest caz, sarurile trebuie curatate prin incalzire sau spalare. ln procesul de reducere selectiva necatalitica, amoniacul, solutia de amoniac sau alti compusi ce contin azot trivalent se injecteaza in curentul de gaz rezidual, la o temperatura cuprinsa intre
  850-900° C. Aceasta metoda impune un sistem special de amplasare al injectoarelor in boiler si un mod special de functionare al unitatii de incinerare. ln timpul functionarii pot apare probleme de siguranta in ceea ce priveste inmagazinarea amoniacului necesar pentru reducerea monoxidului de azot. Este bine ca acesta sa fie sub forma de solutie de amoniac, dar trebuie tinut cont de faptul ca solutia de amoniac se incadreaza in clasa a doua a substantelor periculoase.
  Metodele pentru reducerea emisiilor de monoxid de azot descrise mai sus nu sunt alternative sau echivalente si trebuie sa fie stabilite pentru fiecare caz in parte, in functie de conditiile specifice de aplicare (limitele de emisie a substantelor poluante, statie de incinerare noua sau deja existenta, suprafete de teren disponibile, modul de epurare a gazelor reziduale cu sau fara descarcare de apa uzata, depozitarea reziduurilor etc).
4. 2.4.1.4 Reducerea emisiilor de monoxid de carbon
  ln reducerea emisiilor de monoxid de carbon un efect important o au: eliminarea fortata, geometria cuptorului, aerul secundar alimentat si amestecarea gazului din sistemul de ardere cu gratar. La alimentarea continua cu deseuri a cuptorului, emisiile de monoxid de carbon din incineratoarele de deseuri periculoase sunt scazute si de aceea au o importanta redusa. lncarcarea discontinua a deseurilor cu o valoare calorica ridicata pot cauza cresteri mari de CO. ln functie de temperatura de lucru si reactivitatea materialelor folosite, procesele pentru o epurare completa folosind cocs/carbune activ duc la aparitia de monoxid de carbon suplimentar datorita reactiei cu carbonul de pe straturile filtrului.
5. 2.4.1.5 Reducerea emisiilor de compusi organici ai carbonului
  Compusii organici ai carbonului includ produsi ce apar doar in cantitati neglijabile, dar care solicita, totusi, o atentie speciala datorita toxicitatii si efectelor lor cancerigene.
  Gazele reziduale din incineratoarele de deseuri sunt analizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor in:
  - - hidrocarburi aromatice polihalogenate;
  - - hidrocarburi aromatice policiclice (PAH);
  - - benzen, toluen si xilen,
    Anumite substante din aceste grupe au efecte cancerigene.
    Dibenzodioxinele policlorurate (PCDD) si dibenzofuranii (PCDF) se pot forma din anumiti precursori dupa ardere. Acestia pot fi bifenili policlorurati (PCB), difenilimetani policlorurati (PCDM), clorobenzen si clorofenoli. PCDD si PCDF se formeaza si in reactiile carbonului sau compusilor de carbon cu compusi anorganici clorurati in prezenta oxizilor metalici (de ex. oxid de cupru, nou format sau de novosinteza). Aceste reactii au loc in special la pulberile in suspensie sau filtrele de praf la temperaturi cuprinse intre 200-400° C.
    Arderea totala eficienta a gazelor reziduale in statia de incinerare distruge acesti precursori si, ca urmare, se stopeaza formarea de PCDD/PCDF din precursori Din punct de vedere tehnic, eficienta arderii totale depinde de temperatura de combustie, timpul de stationare si turbulenta gazelor reziduale.
    Formarea carbonului si a compusilor acestuia din reactiile catalitice poate fi controlata printr-o buna ardere totala a pulberilor in suspensie si prin reducerea lor.
    Limita emisiei pentru dioxinele totale si furani este de O,1ngl-TEQ/m3 (factor international echivalent de toxicitate). Pentru atingerea acestei limite se folosesc procesele de adsorbtie (reactoare cu pat fix sau mobil) si catalizatorii de oxidare.
    Cateva dintre substantele mentionate mai sus au un potential cancerigen. Exemple sunt benzopirenul si dibenzoantracenul, a caror concentratie masica in gaze reziduale nu trebuie sa
    depaseasca O,1 ng/m3. Datorita potentialului de impact, concentratiile acestor substante in emisii trebuie minimizate. Emisiile de hidrocarburi pot fi de asemenea reduse nu doar prin procedeele descrise in sectiunea 2.4.2, ci si prin precipitarea prafului si aerosolilor, daca acestia sunt legati de pulberi (PCDD, PCDF, PAH) si printr-o condensare a gazelor reziduale.
2.4.2 Procese secundare de epurare
Procesele secundare de epurare sunt folosite atunci cand valorile limita ale emisiilor pentru dioxine, furani si mercur nu pot fi obtinute folosind procesele de control ale emisiei prezentate in sectiunea 2.4.1.
Exista trei procese tehnologice de baza pentru epurarea secundara, toate folosind adsorbtia substantelor poluante pe medii adsorbante:
- - procesul cu strat mobil de carbune/cocs activ, respectiv cu strat mobil de zeoliti;
- - procesul cu strat de antrenare cu aer (strat filtru) cu carbune activ sau zeoliti;
- - procesul cu strat si curenti turbionari de circulatie cu carbune activ sau zeoliti; Prin aceste procese se obtin eficiente de epurare de 93-99%.
1. 2.4.2.1 Procesul de adsorbtie pe strat mobil de carbune I cocs activ
  Compusii gazelor reziduale avand concentratii extrem de reduse pot fi separati foarte bine prin adsorbtie. Din motive tehnice si economice, cocsul din carbunele brun preparat prin metoda de cocsificare in vatra cuptorului poate fi folosit in procesele de adsorbtie cu strat mobil de carbune/ cocs activ. Gazele reziduale sunt trecute printr-un pat de carbune / cocs de vatra granular (carbune / cocs fin cu particule de dimensiuni intre 1,25-5 mm) si actiunea de separare a poluantilor pe carbunele / cocsul de vatra este bazata pe mecanismul de adsorbtie, chemosorbtie si filtrare. Toti compusii poluanti ai gazelor reziduale si, in special, reziduurile prezente sub forma de acid clorhidric, acid fluorhidric, oxid de sulf, metale grele (mercur) se pot separa, in anumite cazuri, sub limita de detectie.
  O caracteristica esentiala a tehnicii de adsorbtie pe strat mobil este gradul inalt de fiabilitate pasiva in relatie cu toate emisiile datorita masei mari de carbune / cocs puternic activate.
  Aceasta inseamna ca fluctuatiile legate de functionarea incineratorului inainte de curatarea gazelor reziduale nu pot avea efecte daunatoare.
  ln functie de gazele arse trecute prin patul de carbune / cocs de vatra se poate face o distinctie intre adsorbere functionand in echicurent si adsorbere functionand in curenti incrucisati.
  ln adsorberul functionand in echicurent, gazul evacuat este alimentat in stratul de carbune / cocs activat printr-un distribuitor disc echipat cu doua cosuri si fluxuri prin strat de jos in sus, in timp carbunele / cocsul trece prin adsorber de sus in jos.
  ln procesul de adsorbtie functionand in curenti incrucisati, curentul de gaze reziduale trece transveral prin pat, iar materialul adsorbant (carbunele / cocsul) are o miscare verticala. Stratul de carbune / cocs activat, atat la admisia, cat si la evacuarea gazului, trece prin ventilatie. Amenajat cu subdiviziuni verticale, stratul de carbune / cocs activat poate fi impartit in mai multe substraturi ce pot fi indepartate separat, in concordanta cu profilul de incarcare.
  Avantajele procesului de adsorbtie functionand in echicurent constau in:
  - - o distributie aproape ideala a gazelor reziduale prin sectiunea tranversala a adsorberului care produce curent puternic in pat si de aceea diminueaza riscul de aparitie a deficientelor de functionare datorate cresterilor de temperatura;
  - - o evacuare redusa a volumului de carbune / cocs activat prin utilizarea eficienta a capacitatii de adsorbtie;
  - - o viteza relativa mare de admisie, care permite o incarcare mai mare a materiei prime (gazele reziduale).
    Avantajele procesului de adsorbtie functionand in curenti incruciati constau in:
  - - subdivizarea stratului de material activat in mai multe substraturi permite prelevarea separata a materialului activat cu diferite grade de incarcare pentru eliminarea separata;
  - - descarcarea prafului de carbune / cocs activat este diminuata datorita miscarii patului. Intervalul de timp, scaderea de presiune si concentratiile de SOx si HCI in gazele epurate pot fi folosite ca variabile de referinta pentru controlul evacuarii de carbune / cocs. Carbunele / cocsul activat epuizat este evacuat semicontinuu din absorber si inlocuit cu o cantitate corespunzatoare de carbune / cocs proaspat. Carbunele / cocsul din vatra este un carbon continand material de proces care solicita o evaluare atenta din punct de vedere al sigurantei. Scopul conceptului de siguranta este de a preveni incendiile si exploziile.
  Deoarece carbunele / cocsul de vatra reactioneaza cu oxigenul din gazele reziduale pentru producerea monoxidului si dioxidului de carbon, o emisie suplimentara de CO de aproximativ 2- 5 mg/m3 este obisnuita la o functionare normala. ln acelasi timp, evolutia concentratiei de CO ajuta la monitorizarea functionarii in conditii de siguranta a absorberului.
2. 2.4.2.2 Procesul cu strat de antrenare cu aer
  ln procesul cu strat filtrant antrenat in epurare, un amestec de cocs de vatra (sau carbune activ) si un aditiv (de obicei var hidratat) este injectat in conducta de gaze reziduale iar compusii rezultati sunt separati prin filtrare folosind filtre tip saci.
  Temperatura gazelor reziduale este in general cuprinsa intre 90-150° C; proportia de cocs activat in amestec este cuprinsa intre 3-30%; performanta procesului de separare depinde in mare masura de formarea turtei de filtrare pe filtrul textil. ln mod normal, factorii importanti care conditioneaza eficienta procesului nu includ doar separarea prafului ci si distributia curentului, distributia adsorbantului si formarea, daca este posibil a unui strat de material filtrant de aceeasi grosime pentru a nu se sparge turta de material retinut.
  Recircularea unui volum de absorbant incomplet epuizat reduce cantitatea de reziduuri. Procesul cu strat filtrant antrenat poate fi utilizat in urmatoarele moduri:
  - - in combinatie cu separarea componentelor acide din gazele reziduale (HCI, HF, SOx) pe durata epurarii uscate a gazelor reziduale, dupa boiler;
  - - adaugarea carbunelui / cocsului epuizat in varul hidratat; in statiile existente, in special, cele care utilizeaza epurarea uscata a gazelor reziduale, aceasta masura permite o reducere rapida si ieftina a emisiilor de PCDD/PCDF;
  - - utilizarea de cocs activat in procesele de absorbtie-atomizare; cocsul este adaugat sub forma de pudra la laptele de var si atomizat uniform in absorberul atomizat;
  - - in cazul procedeelor uscate pentru separarea componentilor acizi de gaze reziduale, procesul este folosit in general ca o faza ulterioara epurarii gazelor reziduale; separarea componentilor acizi cu var hidratat si carbune / cocs activat este mai putin importanta in acest caz si dozajul suplimentar este folosit la indepartarea compusilor organici si a mercurului; daca reducerea concentratiilor de NOx este efectuata prin reductie catalitica selectiva, procesul poate fi folosit anterior sau ulterior proceselor de reductie catalitica selectiva.
    Masurile de siguranta sunt impuse in cadrul acestui proces si este esential sa fie prevenite exploziile prin eliminarea surselor de aprindere. ln anumite cazuri, aceasta poate insemna:
  - - eliminarea surselor de aprindere externe;
  - - prevenirea depunerilor de praf (aprinderi spontane periculoase);
  - - adaugarea de substante inerte (reducerea riscului de foc si prevenirea riscului de explozie). Rezultatele functionarii la scara industriala(incinerarea deseurilor municipale si incinerarea deseurilor periculoase) arata ca valorile concentratiilor substantelor poluante rezultate, in
  special pentru dioxine, furani si mercur, prin folosirea acestui proces, nu depasesc limita impusa.
3. 2.4.2.3 Procesul cu strat si curenti turbionari
  ln reactor, adsorbantul pulverizat este agitat de un curent ascendent al gazului rezidual. O data cu cresterea vitezei gazelor, stratul fluidizat se extinde pana cand substantele solide sunt distribuite in tot reactorul. Dupa o perioada de timp, substantele solide sunt descarcate de obicei in partea de sus a reactorului, separate intr-un fitru tip sac si recirculate catre reactor. Timpul de stationare al substantelor solide in reactor este de maxim 30 minute. Ca si in procesul cu strat filtrant, adsorbantul folosit conventional este un amestec de cocs de vatra cu compusi de calciu, cu un continut substantial mai ridicat de cocs de vatra. Cocsul de vatra separa dioxinele, furanii si metalele grele, in timp ce compusii de calciu sunt folositi, in principal, cu separarea reziduurilor de HCI si SO2 din gazele reziduale.
  O mica parte din adsorbantul epuizat este continuu tranferata din proces si inlocuita cu material proaspat. Adsorbantul epuizat este transferat in silozul de carbune / cocs rezidual si de acolo, in functie de conditiile locale existente, este fie tratat, fie depozitat.

2.4.3 lnstalatii pentru evacuarea in atmosfera a gazelor reziduale epurate

Gazele reziduale epurate sunt evacuate din instalatia de tratare in atmosfera, folosind un exhaustor, prin conducte de evacuare si cos de fum.

La iesirea din scruberul umed, gazele uzate sunt saturate in vapori de apa. Temperatura de saturatie este de 60-70° C. Atat instalatiile de scrubere, cat si conductele de gaze si cosul de fum trebuie proiectate astfel incat sa reziste la atacul coroziv al gazelor reziduale umede. lncalzirea gazelor reziduale nu este necesara dupa spalarea umeda si inainte de descarcarea intr-un cos de fum. Prin alegerea de materiale potrivite si a unei proiectari corepunzatoare este posibila atat controlarea coroziunii produsa de gazele reziduale umede cat si cea produsa de formarea si caderea de picaturi de la partea superioara a cosului de fum.

3 VALORILE LIMITA PENTRU EMISII

3.1 Valori limita pentru gaze reziduale la incinerarea deseurilor

Valorile limita pentru emisii pentru gazele reziduale din instalatiile de incinerare pentru deseuri sunt stabilite in anexa 7 din H.G. 128/2002. Valorile din anexa se bazeaza pe o cantitate de referinta de oxigen de 11 % 02 (respectiv 3 % daca se incinereaza numai uleiuri uzate) si gaze reziduale uscate in stare normala (temperatura 273 K, presiune 101,3 kPa). Valorile limita pentru valorile medii zilnice (VMZ) sunt prezentate in Tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4

Pulberi totale	10 mg/mj
Substante organice gazoase sau in stare de vapori, exprimate sub forma de carbon organic total	10 mg/m6
Acid clorhidric (HCI)	10 mg/m3
Acid fluorhidric (HF)	1 mg/m6
Bioxid de sulf (SO2)	50 mg/mj
Monoxid de azot (NO) si bioxid de azot (NO2), exprimati ca bioxid de azot pentru instalatiile de incinerare existente cu o	200 mg/m6*)

capacitate nominala de peste 6 tone pe ora sau pentru instalatiile de incinerare noi
Monoxid de azot (NO) si bioxid de azot (NO2), exprimati ca bioxid de azot pentru instalatiile de incinerare existente cu o capacitate nominala pana la 6 tone pe ora inclusiv	400 mg/m.j*)

*) Pana la data de 1 ianuarie 2007 si fara a prejudicia legislatia nationala relevanta valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplica pentru instalatiile care incinereaza doar deseuri periculoase.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului poate autoriza exceptii pentru NOx la instalatiile existente de incinerare:

- cu o capacitate nominala de pana la 6 tone pe ora inclusiv, cu conditia ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice nu depasesc 500 mg/m3 si aceasta pana la data de 1 ianuarie 2008;
- cu o capacitate nominala de peste 6 tone pe ora, dar pana la 16 tone pe ora inclusiv, cu conditia ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice sa nu depaseasca 400 mg/m3 si aceasta pana la data de 1 ianuarie 201O;
- cu o capacitate nominala de peste 16 tone pe ora, dar sub 25 tone pe ora inclusiv, si care nu produc deversari de apa, cu conditia ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice sa nu depaseasca 400 mg/m3 si aceasta pana la data de 1 ianuarie 2008.

Pana la data de 1 ianuarie 2008 exceptiile pentru pulberi pot fi autorizate de autoritatea competenta pentru protectia mediului la instalatiile existente de incinerare, cu conditia ca autorizatia sa prevada ca valorile medii zilnice sa nu depaseasca 20 mg/m3.

Valori limita pentru VMJ (incinerare deseuri)

Pentru valorile medii pe jumatate de ora (VMJ) exista doua valori limita. O valoare limita A care trebuie respectata de 100 % din VMJ si o valoare limita putin stricta B, care trebuie respectata numai de 97 % din totalul VMJ. Valorile limita pentru VMJ sunt prezentate in Tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5

	(100%) A	(97%) B
Pulberi totale	30 mg/mj	10 mg/mj
Substante organice gazoase si sub forma de vapori, exprimate sub forma de carbon organic total	20 mg/m.j	10 mg/m.j
Acid clorhidric (HCI)	60 mg/mj	10 mg/mj
Acid fluorhidric (HF)	4 mg/m.j	2 mg/m.j
Bioxid de sulf (SO2)	200 mg/mj	50 mg/mj
Monoxid de azot (NO) si bioxid de azot (NO2), masurati ca bioxid de azot pentru instalatiile de incinerare existente cu o capacitate nominala de peste6 tone pe ora sau pentru mstalatiile de incinerare noi	400 mg/m.j*)	200 mg/m.j*)

Pana la data de 1 ianuarie 201O exceptiile pentru NOx pot fi autorizate de autoritatea competenta pentru protectia mediului pentru instalatiile existente de incinerare cu o capacitate nominala intre 6 si 16 tone pe ora, cu conditia ca valorile medii la jumatate de ora sa nu depaseasca 600 mg/m3 pentru coloana A sau cel mult 400 mg/m3 pentru coloana B.

Valorile limita pentru metale grele si dioxine/furani sunt prezentate in tabelul urmator.

Toate valorile medii se bazeaza pe o durata de prelevare a probelor de cel putin 30 de minute si de cel mult 8 ore (metale grele), respectiv cel putin 6 si cel mult 8 ore (dioxine/furani).

Tabelul nr. 6

Cadmiu si compusii sai exprimati ca si Cadmiu (Cd)	0,05 mg/m::i	O,1 mg/m::i·J
Taliu si compusii sai exprimati ca Taliu (TI)	0,05 mg/m::i	O,1 mg/m::i·J
Mercur si compusii sai exprimati ca Mercur (Hg)	0,05 mg/m::i	O,1 mg/m::i·J
Suma Sb, As, Pb, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, V si compusii lor	0,5 mg/m0	1 mg/m0 ~i
Dioxine si furani	O,1 ng/m::i	-

*) Valorile medii valabile pana la data de 1 ianuarie 2007 pentru instalatiile existente, a caror aprobare de functionare a fost acordata inainte de data de 31 decembrie 2002 si care incinereaza exclusiv deseuri periculoase.

Aceste valori medii acopera, de asemenea, formele gazoase si in stare de vapori ale emisiilor relevante de metale grele, precum si combinatiile lor.

Valoarea limita de emisie este valabila pentru o concentratie totala de dioxine si furani, calculata folosindu-se notiunea de echivalent toxic in conformitate cu anexa nr. 3 a HG 128/2002.

3.2 Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare
Valorile limita ale emisiilor pentru gazele reziduale provenite din coincinerarea deseurilor sunt stabilite in anexa nr. 4 din H.G. 128/2002.
1. 3.2.1 Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in fabrici de ciment
  Valorile limita ale emisiilor la coincinerarea in fabricile de ciment sunt stabilite la punctele 11.1.1. si 11.1.2., anexa 4 din HG 128/2002.
  Pentru parametrii care trebuie monitorizati continuu: praf, HCI, HF, NOx, SO2 si TOC valorile limita din tabelele mentionate se refera numai la valorile medii zilnice. Valorile medii pe jumatate de ora sunt folosite exclusiv pentru calculul valorilor medii zilnice. Valorile limita se bazeaza pe o cantitate de referinta de oxigen de 1O % 02 si gaze reziduale uscate in stare normala (temperatura 273 K, presiune 101,3 kPa).
  Tabelul nr. 7
  Poluanti
  C (mg/Nm3)
  Pulberi totale
  30
  HCI
  10
  HF
  1
  NOx pentru instalatii existente NOx pentru instalatii noi
  800
  500*)
  Cd+TI
  0,05
  Hg
  0,05
  Sb+As+Pb+Cr+Co+Cu+ Mn+Ni+V
  0,5
  IIDioxine si furani 0,1 ng/Nm3
  *) Pentru aplicarea valorilor limita de emisie ale NOx cuptoarele de ciment in functiune si care dispun de o autorizatie conform reglementarilor legale existente si incep coincinerarea deseurilor dupa data mentionata la pct. 1O anexa nr. 1 a HG 128/2002 nu sunt considerate instalatii noi.
  Pana la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului exceptii pentru NOx pentru instalatiile existente de ciment cu proces umed sau cuptoare de ciment care ard mai putin de 3 tone deseuri pe ora, cu conditia ca autorizatia sa prevada o valoare limita de emisie totala la NOx sub 1.200 mg/Nm3.
  Pana la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza exceptii pentru pulberi totale de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului, pentru cuptoare de ciment care ard sub 3 tone de deseuri pe ora, cu conditia ca valoarea limita de emisie totala la pulberi, trecuta in autorizatie, sa fie sub 50 mg/Nm3.
  Valorile limita de emisie pentru monoxidul de carbon pot fi stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului.
  Valorile limita pentru dioxine si furani si pentru metale grele sunt identice cu cele pentru incinerarea deseurilor. Pentru valorile limita pentru SO2 (50 mg/m3) si carbon organic total (1O mg/m3) pot fi obtinute din partea autoritatilor competente derogari, daca emisiile nu provin din incinerarea deseurilor.
2. 3.2.2 Valori limita pentru gaze reziduale la coincinerare in instalatii de combustie
  Pentru coincinerarea in instalatii de combustie exista valori limita stabilite numai pentru metale grele si dioxine/furani (vezi pct. 11.2.2 din anexa 4 la H.G. 128/2002).Acestea sunt identice cu cele pentru incinerarea deseurilor, se bazeaza insa pe o cantitate de referinta de oxigen de 6 % 02 si gaze reziduale uscate in stare normala (temperatura 273 K, presiune 101,3 kPa). Celelalte valori limita decurg din formula de aditionare de la pct I. anexa 4 la HG 128/2002
  Aceasta formula este prezentata in ceea ce urmeaza intr-o forma simplificata.
  Vdeseuri X C deseuri + V procedura
  C=
  Vdeseuri + Vprocedura
  Vdeseuri : Volum gaze reziduale provenit de la incinerarea exclusiva a deseurilor (pe baza deseurilor cu cea mai mica putere calorica)
  Cdeseuri : Valori limita care trebuie respectate de instalatiile de incinerare
  Vprocedura : Volum gaze reziduale rezultate din arderea combustibilor conventionali (fara deseuri) pe baza continuturilor de referinta de oxigen
  Cprocedura: Valori limita conform tabelelor anexei 4 din H.G. 128/2002
  C: valoare limita pentru emisii totale in cazul coincinerarii ca urmare a formulei de aditionare; cu ajutorul aceleiasi formule se va calcula continutul total de oxigen, care va inlocui continutul de oxigen de referinta.
  Valoarea Cprocedura este "valoarea de plecare" pentru formula de aditionare, aceasta inseamna ca este vorba de valoarea limita in conditiile neutilizarii de deseuri. Valoarea Cdeseuri este valabila la utilizarea deseurilor in proportie de 100%. Intre cele doua valori rezulta un demers linear conform formulei de aditionare. Aceasta corelatie este explicata de reprezentarea grafica care urmeaza. Linia punctata este reglementarea pentru coincinerarea deseurilor periculoase conform punctului 3.2. din anexa 2 la H.G. 128/2002. Ca urmare instalatiile de coincinerare, la care mai mult de 40 % din cantitatea totala de caldura este produsa prin incinerarea deseurilor periculoase, vor respecta valorile limita valabile pentru instalatiile de incinerare.
  Valoare limita pentru emisii C
  Cprocedura
  Cdeseuri
  % deseuri utilizate
  40 100
  Figura nr. 4 - Reprezentare grafica a formulei de aditionare pentru coincinerare
  ăValorile de pornire" individuale pentru utilizarea formulei de aditionare in cazul instalatiilor de combustie care coincinereaza deseuri rezulta din punctul 11.2, anexa 4 la H.G. 128/2002. Aceste valori pentru Cprocedura sunt diferite in functie de tipul combustibilului (combustibili solizi, biomasa si combustibili lichizi).
3. 3.2.3 Valori limita pentru gaze reziduale pentru alte instalatii de coincinerare
  Pentru toate celelalte tipuri de instalatii industriale in care sunt coincinerate deseuri (de exemplu: instalatii ale industriei siderurgice, termocentrale, etc) sunt valabile, conform punctul
  11.3.1. din anexa 4 la H.G. 128/2002, urmatoarele valori limita pentru emisii:
  Tabelul nr. 8
  C exprimat in ng/Nm3. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 6 ore si maximum 8 ore.
  Poluanti
  C
  Dioxine si furani
  0,1
  Tabelul nr. 9
  C exprimat in mg/Nm3. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 30 de minute si maximum 8 ore:
  Poluanti
  C
  Cd+TI
  0,05
  Hg
  0,05
  Toate celelalte valori limita (pentru NOx) rezulta din aplicarea formulei de aditionare prezentata mai sus. Exista insa o diferenta importanta fata de reglementarile cu privire la instalatiile de combustie. Pentru instalatii de ex. ale industriei siderurgice nu exista "valori de pornire" stabilite pentru Cprocedura- Formula de aditionare va include ca valori de pornire valorile limita pentru emisii stabilite prin reglementari legislative nationale. Valorile respective sunt stabilite prin OM 421/1993. Pentru parametrii care nu se regasesc in documentele susmentionate, se va porni de la precizarile existente in autorizatiile de functionare. Daca nici acestea nu exista, atunci va trebui sa se stabileasca prin intermediul asa-numitelor "masuratori zero" concentratiile masice din gazele reziduale provenite de la instalatie fara coincinerare, iar acestea vor putea fi folosite ca valori de pornire pentru formula de aditionare. Aceasta metoda poate duce la valori limita pentru coincinerare foarte diferite, daca se folosesc diferite "valori de pornire" pentru coincinerarea in instalatii similare. Aceasta corelatie este reprezentata grafic in figura urmatoare pentru doua "valori de pornire" diferite (Cprocedura, 1 si Cprocedura, 2).
  Valoare limita pentru emisii C
  Cprocedura,1
  Cprocedura,2
  40 100
  0/4 deseori utilizate
  Figura nr. 5 - Problematica formulei de aditionare pentru ăvalori de pornire" Cprocedura diferite
3.3 Valorile limita pentru emisiile in apa

Valorile limita de emisie pentru poluantii din apele uzate de la spalarea gazelor de ardere la deversarea din instalatiile de incinerare sau coincinerare sunt cele stabilite in anexa nr. 6 la

H.G. nr.128/2002. Valorile limita pentru indicatorii normati din apele uzate rezultate de la spalarea gazelor de ardere trebuie sa respecte valorile stabilite prin H.G nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate (NTPA 001 si NTPA 002).

4. CONTROLUL METROLOGIC AL ECHIPAMENTELOR PENTRU MASURAREA EMISIILOR SI CONDITIILOR MINIME DE INCINERARE

4.1 Cadrul juridic

ln anexa nr. 5 a prezentului normativ sunt prezentate listele cu standardele europene si internationale care sunt preluate, pana la data de 31.10.2004 , in Romania.

4.1.1 Principii de baza

Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste, dupa caz, necesitatea introducerii unor valori limita de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alti poluanti.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste perioadele de masurare acolo unde au fost precizate valori limita de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alti poluanti.

ln conformitate cu Directiva europeana 2000/76/CE, transpusa in legislatia romaneasca prin

H.G. 128/2002, emisiile din aerul si apele uzate trebuie masurate continuu si discontinuu, pentru a demonstra respectarea pragurilor limita. Trebuie controlata respectarea conditiilor minime de incinerare (timp minim de stationare si temperatura minima).

Masuratorile concentratiilor de poluanti pentru apa si aer trebuie sa fie reprezentative. Pregatirea, desfasurarea si evaluarea trebuie facuta conform normelor CEN, daca acestea exista, sau conform altor norme internationale care sa asigure o calitate unitara stiintifica. O privire de ansamblu a normelor relevante (internationale, europene si romane) este prezentata, pentru aer in Tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 1O Norme internationale, europene si nationale existente in prezent pentru calitatea aerului
Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se asigure ca aplica variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica unitara. Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta standarde de referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.
Parametrii	Procedura		Norme europene/int.	Norme nationale din state membre	Norme romanesti
Parametrii	continua	discontinua***	Norme europene/int.	Norme nationale din state membre	Norme romanesti
Norme Qenerale
Calibrare (asigurarea calitatii masuratorii continue)			EN 14181 din 2004	VDl3950	SR-ISO 10396/2001
Planificare masuratoare/prelevare probe			ISO 10396, EN 13284**	VOI 2066**
Cerinte metrologice pentru pentru echipamente			ISO 10780
					SREN 13284-1/2002
Pulberi	X		EN 13824-2:2003-1		SREN 13284-1/2002
Pulberi		X	EN 13284-1:2002-4		STAS 11103/1978
Metale grele*		X	EN 14181 din 2004		SREN 13211/2002
Hg		X	EN 13211:2001-06
SO 2 + SO3	X		ISO 7935
SO 2 + SO3		X	ISO 11632 / ISO 7934
NOX	X		ISO 10849
co	X			VOI 2459-1: 2003 -11	SREN 12619/2002 si SREN 13526/2002
TOC	X		EN 12619:1990-09		SREN 1911-1,2,3/2002
HCI		X	EN 1911-1,2,3: 1998- 07
HF		X		VOI 2470 -10: 1975 -10	SREN 1948-1,2,3/2003
PCDD/PCDF		X	EN 1948-1,2,3: 1997 - 05
02	X		EN 14789:2003-12
Umiditate	X		EN 14790:2003-12
Crom hexavalent		X	EN 11885		STAS 12731/1989
rsen		X	EN 11885		STAS 10931/1977
Cadmiu		X	EN 11885		STAS 12731/1989
Plumb		X	EN 11885		SR-ISO 9855/1999
Mangan		X	EN 11885		STAS 10815/1985

* Metodele de masurare se aplica atit pentru emisii cit si pentru imisii

** Normele pentru. masurarea pulberilor contin si cerinte de baza pentru prelevarea de probe

*** Normele de masurare contin partial si informatii pt. masuratori continue - de ex. masuratori de referinta pentru calibrari

Masuratorile se efectueaza in baza tuturor normelor existente, atata timp cat acestea asigura calitatea unitara stiintifica.

Respectarea cerintelor metrologice este asigurata de conditiile din autorizatia de mediu. Corectitudinea masuratorilor se bazeaza pe o buna cunoastere si o experienta suficienta a metrologilor din oficiul de masurare insarcinat. Un sistem corespunzator de notificare si supraveghere a institutelor de verificare este in Remania inca in curs de dezvoltare. Prevederi europene se regasesc in EN ISO/IEC 17205.

4.2 Masuratori continue in aer

Conform pct. 7.2, cap. 7, anexa 2 din H.G. 128/2002 se mascara continuu urmatorii parametri: Pulberi,

- COT
NOX
- SO2 HCI HF
- co

Masurarea serveste controlului respectarii pragurilor limita stabilite la cap. 3 anexa 4 a H.G.

128/2002.

Se mascara continuu si parametrii de referinta temperatura, oxigen, presiune, umiditate, flux volumetric. Cerintele metrologice (dispozitive adecvate, montare corecta, calibrare si control functional) se stabilesc de autoritatea de certificare in procedura de certificare/ avizul de aprobare.

ln conformitate cu pct 6.3, cap. 6, anexa 2 din HG 128/2002 se prevede ca la fiecare 3 ani sa se faca o calibrare pentru instalatia de masurare continua si anual sa se realizeze o verificare a functionarii aparaturii. ln anul cand se realizeaza calibrarea nu mai este necesara o verificare suplimentara a functionarii aparaturii.

Primul an de functionare	Calibrare si verificarea functionarii
Al 2-lea an de functionare	Verificarea functionarii
Al 3-lea an de functionare	Verificarea functionarii
Al 4-lea an de functionare	Calibrare si verificarea functionarii
Si asa mai departe

Cerintele concrete privind calibrarea si verificarea functionarii aparaturii se fac conform normelor prezente in tabelul nr. 1O din prezentul normativ. Institutele autorizate pentru calibrare/verificare in Remania vor fi numite ulterior. Institutele autorizate trebuie sa garanteze implementarea normelor europene pentru asigurarea calitatii instalatiilor de masurare continua pana pe 31.12.2005.

O practica unitara a supravegherii continue a emisiilor se poate asigura numai de un sistem adecvat de asigurare a calitatii. Bazele juridice se regasesc in H.G. 128/2002 si in normele europene secundare (de ex. EN ISO/IEC 17205).

Aparatele folosite la masurarea continua trebuie sa fie adecvate fiecarei masuratori. De aceea in diverse tari (de ex. Anglia, Germania, SUA) se certifica aparatele de masura pentru masurari continue a emisiilor. De exemplu in Germania, in cadrul verificarii gradului de adecvare, se asigura urmatoarele cerinte de calitate: influenta conditiilor imprejurimilor asupra semnalului de masura, linearitatea semnalului de masura, sensibilitatea diagonala, stabilitatea pe termen lung, capacitatea de functionare in conditii de utilizare reale, stabilirea intervalelor de intretinere, limitari de utilizare etc. ln majoritatea statelor membre, lista aparatelor de masura certificate sunt publicate pe internet. Atata timp cat in Romania nu exista un sistem corespunzator de certificare a aparatelor de masura adecvate, se poate apela in practica administrativa (de exemplu, in cerintele din actele de reglementare) la aparatele admise in alte tari.

ln conformitate cu pct 7.4, cap 7, anexa 2 din HG 128/2002 masurarea continua a HF poate fi inlocuita de masuratori discontinue, daca exista o instalatie de purificare a gazelor reziduale incit sa garanteze respectarea pragului de HCI. Acest lucru se realizeaza de regula prin spalatori de gaz rezidual suficient dimensionati sau instalatii de absorbtie uscata si o monitorizare continua a emisiilor de HCI. Deoarece aceste cerinte rezulta oricum din reglementarile HG 128/2002 in ce priveste obligatiile de masurare si limitele de emisie, se poate de regula renunta la masurarea continua a HF.

ln conformitate cu pct 7.6, cap 7, anexa 2 din HG 128/2002 poate fi acordata o exceptare de la masurarea continua a HCI, SO2 si HF daca nu poate aparea sub nici o forma o depasire a limitelor corespunzatoare. Acest fapt se poate proba, cel putin in cazul deseurilor cu componenta fluctuanta, numai foarte greu. ln acest scop ar trebui, de exemplu, adusa proba unei masuratori continue limitate pe o durata suficient de lunga (de exemplu 6 luni) sau sa se aplice o limitare la anumite deseuri cu componenta predefinita.

4.3 Masuratori discontinue in aer
ln conformitate cu pct 7.2, cap 7, anexa 2 din HG 128/2002, se impune masurarea discontinua a urmatorilor parametri:
- - compusi pulberi;
- - metale grele: Suma TI, Cd;
- - mercur (Hg);
- - suma Sb, As, Pb, Cr. Cu, Mn, Ni, V;
- - dioxine/furani.
Limitele de emisie sunt descrise si explicate la cap. 3 al prezentului normativ. Ele se refera la o durata de prelevare a probelor de cel putin 30 de minute si de cel mult 8 ore (metale grele), respectiv cel putin 6 si cel mult 8 ore (dioxine/furani).
Frecventa masuratorilor, in conformitate cu pct 7.2.c, cap 7, anexa 2 din HG 128/2002, este de 2 masuratori pe an, iar in primul an de functionare cel putino data la 3 luni.
Normele aplicabile sunt listate in Tabelul nr. 1O al prezentului normativ.
4.4 Particularitati la masuratorile aerului rezidual in instalatii de coincinerare
Ca urmare a modului de functionare diferit in fabricile de ciment (functionare directa, respectiv functionare in sistem cuptor - moara) sau din alte motive de tehnica procedurala, o parte a gazului de ardere poate fi evacuata si in afara cursului normal al gazului rezidual. De exemplu, in anumite instalatii, o parte din gazele de ardere este extrasa din cuptorul rotativ si deviata separat (de exemplu utilizata la uscarea materiilor prime). ln functie de fluxul volumetric,
autoritatea competenta trebuie sa decida in fiecare caz particular, daca pentru fluxurile partiale poate avea loc numai o masuratoare discontinua in locul uneia continue. Emisia de poluanti din sursa suplimentara trebuie determinata continuu, daca ea este parte relevanta a poluarii intregii instalatii. O sursa este relevanta atunci cand poluantii din gazele evacuate deviate prin ea, reprezinta peste 20 % din fluxul de masa total al fiecarui poluant din gazelor evacuate din instalatie. Pentru stabilirea fluxului de masa sunt decisive prevederile autorizatiei de mediu.
4.5 Controlul conditiilor minime de incinerare
ln conformitate cu pct. 2.1, cap. 2, anexa nr. 2 la HG 128/2002, se respecta un timp de stationare de 2 secunde si o temperatura minima de 850°C respectiv 1100°C, dupa ultima adaugare de aer de ardere.
ln conformitate cu pct. 7.3, cap 7, anexa nr. 2 la HG 128/2002 respectarea conditiilor minime de incinerare (CMI) "trebuie controlata in mod adecvat". Directiva europeana nu specifica si nu reglementeaza modalitatile concrete de control. Deoarece, pana in prezent nu exista o experienta relevanta in monitorizarea conditiilor de ardere la incineratoarele de deseuri, pentru reglementarea acestei activitati se apeleaza la norme internationale si europene.
La interpretarea acestei reglementari se poate apela, de exemplu, la norme europene privind practica unitara in monotorizarea conditiilor de ardere la incineratoare de deseuri. Marea majoritate a aspectelor tehnice prevazute in normele europene se regasesc in legislatia nationala, in cadrul OM 462/1993 pentru aprobarea conditiilor tehnice privind protectia atmosferei si normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare.
Conform normelor europene se poate face o masurare concomitenta a temperaturii la 2 nivele. Considerind o evolutie liniara a temperaturii, numai asa se poate determina coeficientul de modificare termica in spatiul de postcombustie. Prin spatiul de postcombustie se intelege zona de tranzitie de la spatiul de ardere pina la primul cazan. Coeficientul este necesar pentru determinarea timpului de stationare si a sfirstului spatiului de postcombustie, iar acest sfirsit se defineste ca fiind nivelul in care timpul de stationare este de exact 2 secunde.
Masurarea la cele 2 nivele se face sub forma unei masurari tip grila. Ca valoare orientativa se poate porni de la 1 punct de masura/2 mp. Un nivel de masura trebuie sa fie stabilit la sfirsitul spatiului de postcombustie. Stabilirea se face pe baza indicatiilor producatorului. Nu conteaza daca sfirsitul exact al spatiului de postcombustie se afla inr-un alt loc. Al doilea nivel se afla la inceputul spatiului. El se stabileste pe baza datelor furnizate de producator in legatura cu ultima admisie de aer. Pe acest nivel se poate vorbi de un amestec uniform al gazelor de ardere si a a oxigenului. Orificiile pentru masurarea tip grila trebuie sa aiba de regula un diametru minim de 100 mm. Pentru masurarea temperaturii se vor folosi termoelemnte absorbante cu racire pe baza de apa. Acestea vor determina temperaura gazului fara a lua in considerare caldura radiata. Pentru a evita contaminarea cu caldura radiata termoelementele sint izolate de tevi de protectie din ceramica. Timpul de stationare se calculeaza matematic cu variabilele flux volumetric, coeficient de modificare termica si dispunerea geometrica a spatiului de postcombustie. Fluxul se calculeaza din motive ce tin de tehnica fluxurilor de regula in gazul pur. Acesta trebuie deci corectat in ceea ce priveste parametrii oxigen, continut de abur, temperatura si presiune.
Ţ - _
8
_ _·- _ _ _ masurarea continua a temperaturii
T NBZ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
T2 --------------------
Sp.\ postcomb.
admisie deseuri
sfirsitul sp. de postcombustie nivelul 2 de masura
nivelul 1 de masura
inceputul spatiului de postcombustie
Zgura
Figura nr. 6 - Masurarea temperaturii de ex. intr-un incinerator cu gratare
Cerintele din normele europene nu pot fi utilizate direct in concretizarea cerintelor de la pct 7.3, cap 7, anexa 2 din HG 128/2002.
Pentru practica administrativa in procedurile de autorizare si supraveghere se recomanda doar orientarea dupa principiile normelor europene. Se poate tine cont de urmatoarele principii:
- - La instalatiile noi trebuie prevazuta, inca din faza de proiectare, obligativitatea existentei unui numar suficient de orificii pentru introducerea sondelor pe cele doua nivele. O amplasare ulterioara a acestor orificii este dificila din cauza acoperirii cu pereti (la incineratoarele pentru deseuri periculoase) respectiv din cauza peretilor raciti cu apa (incineratoare pentru deseuri municipale). Prin planificarea unui numar suficient de orificii de masurare la instalatiile noi atat operatorul cat si autoritatea pot oricand controla conditiile minime de incinerare cu destula siguranta.
- - La instalatiile cu camere mari de postcombustie se poate conveni, de comun acord intre producator, operator, autoritate si institutul metrologic, un program redus care sa acopere doar
  ½ din camera de postcombustie.
- - La instatiile existente ar trebui, avind in vedere efortul imens aferent, sa se poata face o exceptie de la normele privind amplasarea orificiilor de masurare. ln astfel de cazuri se poate admite o masuratoare cu numai un punct de masurare pe fiecare suprafata de masurare. Daca nici o asemena masuratoare simplificata nu se poate executa, din cauza efortului mare, atunci respectarea conditiilor minime de coincinerare se vor proba prin calcule teoretice.
  Se va tine cont de particularitatile de tehnica procedurala in cadrul cerintelor de la controlul conditiilor minime de incinerare. De exemplu, in cazul coincinerarii deseurilor in fabricile de ciment se poate tine cont de urmatoarele :
- - la ardere primara - nu este necesar un control, deorece conditiile tehnice (timp de stationare cca. 7-8 s, temperatura cca.1400°) asigura respectarea conditiilor minime de incinerare;
- - la ardere secundara - este necesara stabilirea unui plan de masurare simplificat de la caz la caz.
Masurarea continua a temperaturii se face conform pct. 7.2 b, cap. 7, anexa 2 la H.G. 128/2002
,,....in proximitatea peretelui interior sau intr-un alt loc reprezentativ al camerii de ardere aprobat de autoritatea competenta".
La planificarea masurarii continue de temperatura trebuie considerate conditiile agresive in spatiul de evacuare, care necesita utilizarea de senzori rezistenti de masurare. ln practica, termoelementele cu carcasa ceramica protectoare s-au dovedit eficiente. Pentru masurare se instaleaza cel putin doua dispozitive de masura. Media dintre masuratori se inregistreaza. "Locul reprezentativ" adecvat cuprinde peretii laterali ai spatiului de postcombustie pana inclusiv la plafonul cazanului. Deoarece termoelementele trebuie inlocuite destul de des functie de condiiile de exploatare, locurile destinate masuratorilor trebuie sa fie usor accesibile. Este de preferat ca dispozitivele de masura sa fie montate in peretii laterali
O masurare relevanta a temperaturii este asigurata numai cand instrumentul de masurare continua este calibrat la fiecare 3 ani conform pct. 6.3, cap. 6, anexa 2 din H.G. 128/2002.
Calibrarea are loc la fel ca prima verificare a conditiilor minime de incinerare in zona de postcombustie, insa cu efort mult mai redus. Astfel, de regula, sunt de ajuns cateva puncte de masurare in primul plan de masurare. Cerintele concrete se stabilesc in acord cu autoritatea de mediu.
4.6 Masurarea emisiilor din apele uzate

Limitele emisiilor pentru introducerea poluantilor prin apa reziduala din epurarea gazelor sunt stabilite in anexa 5 la HG 128/2002 (vezi explicatiile din cap. 3).

Apa reziduala rezultata in urma spalarii gazelor se face inainte de amestecul cu alte ape industriale uzate.

ln cazul tratarii in comun a mai multor ape industriale uzate, masuratorile se efectueaza separat pe fiecare din aceste fluxuri, atat la punctul final de deversare in emisar cat si la punctele de intrare a apelor industriale uzate in statia de epurare. Apoi se calculeaza, prin bilant de masa, aportul fiecarui flux de poluanti cat si fluxul de masa total al poluantilor la locul de deversare in emisar. Din acest flux se calculeaza concentratia relevanta de poluanti la locul de deversare in emisar.

La locul de deversare se mascara urmatorii parametri: pH;

temperatura; debitul;

materii in suspensie;

metale grele (Hg, Cd, îl, As, Pb, Cr, Cu, Ni, Zn); dioxine si furani (PCDD/PCDF).

Se mascara continuu valorile indicatorilor pH, debit si temperatura. Valorile concentratiilor indicatorului materii solide totale in suspensie se mascara zilnic. Metalele grele se mascara cel putin o data pe luna. Valorile concentratiilor de dioxine si furani trebuie masurate cel putin la jumatate de an. ln primul an de functionare, valorile concentratiilor de dioxine si furani trebuie sa se mascare cel putin o data la fiecare 3 luni.

Procedeele de masurare si prelevare se face in conformitate cu normele din Tabelul nr. 11.

Tabelul nr. 11	Norme internationale, europene si nationale existente in prezent pentru calitatea apei
Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice si ghiduri care sunt in vigoare la momentul elaborarii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie sa se asigure ca aplica variantele in vigoare, asigurand astfel o calitate stiintifica unitara. Standardele mentionate in prezentul Normativ tehnic reprezinta standarde de referinta pentru cerintele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

Parametrii	Procedura		Norme europene/int.	Norme nationale din state membre	Norme romanesti
Parametrii	continua	discontinua	Norme europene/int.	Norme nationale din state membre	Norme romanesti
pH	X		ISO 10523		6324/1961 - AP; SR-ISO 10593/1997
Temperatura	X			VOI 3511-2
Debit	X		ISO 5167-1/EN 29104		SR-ISO 5667-10/1994
Prelevare		X	EN-ISO 5667-10 (proiect)		STAS 6953/1981
					STAS 8045/1979 / SREN-ISO 13506/2002 I
materii in suspensie		X	EN-ISO 11923		SREN 1483/2003
Hg		X	EN 1483		SR-ISO 8288/2001 /SREN-ISO 5961/2002
Cd		X	EN-ISO 11885
îl		X	EN-ISO 11885		SR-ISO 6595/1997
s		X	EN-ISO 11885		SR-ISO 8288/2001 / SREN 12673/2003
Pb		X	EN-ISO 11885		SR-ISO 9174/1998 I SR-ISO 11083/1998
Cr		X	EN-ISO 11885		SR-ISO 8288/2001
Cu		X	EN-ISO 11885		SR-ISO 8288/2001
Ni		X	EN-ISO 11885		SR-ISO 8288/2001
Zn		X	EN-ISO 11885
PCDD/PCDF		X	EN 1948-1-3

5 VALORIFICAREA 51 ELIMINAREA REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA DESEURILOR
1. 5.1 Elemente generale
  Scopul tratarii termice a deseurilor este, in afara de reducerea cantitatii si volumului deseurilor, acela de a distruge termic componentele nocive. Componentele nocive, care nu pot fi distruse (de ex. metalele grele) trebuie supraconcentrate si inertizate prin transformarea in alte forme de compusi.
  Cantitatea si nocivitatea reziduurilor din functionarea instalatiilor de incinerare sau coincinerare se reduc la minimum conform pct. 5.1, cap. 5, anexa 2 din HG 128/2002.
  Reziduurile trebuie valorificate pe cat posibil, respectand prevederile juridice explicite in acest sens.
  ln afara de emisiile sub forma de gaz si particule, la incinerare mai apar si urmatoarele reziduuri solide si lichide:
  - - cenusa/zgura;
  - - praf din sistemul de epurare a gazelor;
  - - produsi de reactie din sistemul de epurare a gazelor;
  - - materiale adsorbante epuizate;
  - - mase catalitice epuizate;
  - - apa uzata;
  - - alte reziduuri.
  Compozitia si cantitatea reziduurilor variaza foarte mult in functie de tipul deseurilor incinerate. Suplimentar exista o relatie foarte stransa intre masurile tehnice pentru epurarea gazelor, concentratia finala in poluanti a gazelor epurate si cantitatea de reziduuri rezultata.
  Procesul de epurare a gazelor reziduale trebuie ales astfel incat sa genereze cantitati cat mai mici de reziduuri ale caror caracteristici sa permita recuperarea maxima a materialelor recuperabile, si pe cat posibil o eliminare in conditii de siguranta maxima pentru mediul inconjurator.
  Apele de proces diferite trebuie epurate, pentru a putea fi reutilizate. ln functie de continutul de materialele nocive si de situatia pe piata, anumite reziduuri se pot valorifica material (de exemplu cenusa reziduala provenita din incinerarea deseurilor menajere, reziduurile feroase, sarurile provenite din tratarea apei uzate). Adsorbantii incarcati cu un continut ridicat de carbon (de exemplu. huila activa) sunt readusi de regula la ardere. ln tabelul urmator sunt prezentate ca exemplu cantitatile de reziduuri dintr-o instalatie de incinerare a deseurilor municipale (deprafuire, spalare umeda, neutralizarea varului, transformarea apei uzate in aburi).
  Tabelul nr. 12
  Unitati
  Cenusa reziduala sicenusa
  Praf provenit din purificarea cazanelor si a gazului rezidual
  Saruri provenite din transformarea apei uzate in abur
  Cantitati in kg/t la 1 t deseuri
  200- 350
  25-40
  30- 50
  lnainte ca reziduurile rezultate din tratarea termica sa fie predate valorificarii sau eliminarii, conform pct. 5.1, cap. 5, anexa 2 din HG 128/2002, se determina proprietatile fizice si chimice ale reziduurilor provenite din incinerare prin analize adecvate. Analizele se refera la intreaga
  fractiune dizolvabila si la fractiunea dizolvabila a metalelor grele. ln functie de rezultatele cercetarii se stabileste tipul valorificarii sau eliminarii reziduurilor.
2. 5.2 Zgura/Cenusa
  1. 5.2.1 Cerinte de la arderea cenusii reziduale si a cenusii
    Reziduurile solide provenite din procesul de incinerare apar la scoaterea din furnal in forma lichida la topire sub forma de cenusa reziduala, in rest sub forma de cenusa. ln afara de o elutie cat se poate de redusa, cota de componente neincinerate trebuie mentinuta cat se poate de redusa, deoarece ea reprezinta masura distrugerii urmarite a componentelor organice.
    Conform pct. 2.1, cap. 2, anexa 2 din HG 128/2002, cenusa reziduala si cenusa de rugina trebuie sa respecte un continut de carbon total organic din compusi (COT) de mai putin de 3 % sau o pierdere la incandescenta de mai putin de 5 % din greutatea uscata a materialului incinerat.
    Pentru respectarea acestor cerinte se apeleaza la tehnici adecvate ale pretratarii deseurilor (de exemplu tocare si macinare).
  2. 5.2.2 Cenusa reziduala si cenusa din instalatiile de incinerare a deseurilor municipale
    Zgura rezultata din incinerarea deseurilor muncipale se compune, in principal, din parti minerale (de exemplu: sticla, nisip, ceramica), materii feroase si neferoase si parti neincinerate ale deseurilor. Prin sinterizarea deseurilor, in conditiile unei bune arderi, se reduce continutul in suspensii fine si eluabile din zgura, ceea ce asigura o buna recuperare si un tratament mecanic usor a zgurii.
    Scopul tratarii zgurii este recuperarea substantelor care pot fi reincluse in circuitul comercial (de exemplu: material pentru construirea de strazi si deseuri). lntrebarea daca si sub ce forma se poate refolosi cenusa de gratar aparuta, depinde de aspecte economice, tehnice si de tehnica a protectiei mediului.
    Atata timp cat din considerente economice nu este posibila refolosirea zgurii/cenusii, reziduurile trebuie sa corespunda cerintelor legale pentru depozitare. Daca este posibila refolosirea, sistemul de tratare trebuie proiectat si echipat incat sa sigure atat tratarea (depozitarea pe o perioada de minim 3 luni, separarea pe granulatie - 0-16mm, 16-32 mm, 6-32 mm, micsorarea granulatiei, amestecare conform retetei, depozitare in vederea transportului), cat si incadrarea in conditiile de protectie a mediului.
  3. 5.2.3 Zgura si cenusa din instalatiile de incinerare a deseurilor periculoase
    De regula, valorificarea nu este posibila deoarece calitatea zgurii in ce priveste granulatia si compozitia chimica variaza puternic. Acest lucru este o urmare a gamei largi de deseuri utilizate.
3. 5.3 Pulberile de la incinerarea deseurilor
  Pulberile apar la incinerarea deseurilor in cuptor si in instalatiile de deprafuire (pulberi din filtre). Aceste reziduuri contin de regula multe saruri dizolvabile, metale grele antrenabile si hidrocarburi aromatice polihalogenate. De aceea, de regula, astfel de reziduuri se depoziteaza in subteran. Eliminarea finala pe depozite conforme (depozit pentru deseurile speciale,
  monodepozit sau zona speciala pe un depozit de deseuri menajere) poate fi luata in considerare numai cand se respecta criteriile de acceptare la depozitare stabilite prin O.M. nr. 867/2002.
4. 5.4 Apa reziduala si produse de reactie din purificarea umeda a gazului rezidual
  Volumele de ape uzate rezultate din incinerarea deseurilor pot fi reduse prin folosirea de sisteme uscate de epurare a gazelor reziduale. ln cazul sistemelor umede de epurare a gazelor reziduale se folosesc doua trepte de spalare (scrubere) pentru eliminarea separata a HCI (pH<1) si a SO2 (pH de la 2 la 3). Deoarece apele sunt recirculate, ele se incarca in poluanti si pentru asigurarea unei eficiente functionari a treptelor de spalare, periodic volume de apa sunt evacuate din sistem si trimise la instalatia de tratare a apei uzate. Scopul epurarii este separarea metalelor grele prin neutralizare si precipitare. Apele uzate sunt poluate, in principal, cu:
  - - compusi halogeni (fluor, iod, clor, brom);
  - - sulfati, sulfuri sub forma de saruri sau acizi;
  - - metale grele;
  - - fosfor.
  Nivelul de epurare solicitat depinde de destinatia prevazuta pentru apa uzata si de "calitatea" impusa prin sistemului de eliminare ce urmeaza a fi folosit.
  Se pot realiza multiple combinatii de procese tehnologice pentru epurare, iar dintre acestea se prezinta in continuare cele folosite in mod curent.
  Tratarea apei uzate, rezultata din treptele de spalare (scrubere) a gazului rezidual, se face prin introducere in fluxul gazului rezidual in echipamente speciale, de ex. intr-un uscator cu stropire, unde are loc o evaporare. Aceasta metoda se numeste metoda cu vaporizator integrat in flux. Apa este tratata anterior in etape de neutralizare cu solutie de hidroxid de sodiu sau lapte de var, urmata de precipitarea metalelor grele cu un agent precipitator sulfidic. ln aceasta etapa, o importanta deosebita o are precipitarea suficienta a mercurului si reformarea compusilor volatili de mercur in uscatorul cu stropire.
  ln cadrul acestei tehnici procedurale apar de regula saruri din neutralizare si compusi de metale grele sub forma de reziduuri solide, care se pot elimina impreuna. Reziduurile se elimina ulterior prin depozitare.
  Tratarea apei uzate, rezultata din treptele de spalare (scrubere) a gazului rezidual, se poate face si prin introducerea ei intr-un vaporizator separat (instalatie de cristalizare). Anterior, purificarea apei de spalare are loc, de asemenea, prin intermediul etapelor de neutralizare si precipitare a metalelor grele. ln cazul in care procedura este executata corespunzator, saruri neutre si compusi de metale grele se pot obtine sub forma de reziduuri separate cu puritate mare. Obtinerea sarurilor valorificabile necesita insa costuri mari si din punct de vedere economic nu ar putea fi reprezentativa ca regula de tratare a apei uzate. Ca urmare a sanselor de comercializare reduse, aceste reziduuri sunt de obicei depozitate.
  Alegerea reactivului de precipitare si a conditiilor de desfasurare a procesului de epurare (valoarea pH, temperatura) trebuie astfel stabilite si intretinute pentru a se preveni formarea inversa de compusi volatili de mercur in uscator.
  Din tehnologiile prezentate mai sus (vaporizator integrat in flux sau vaporizator separat) nu rezulta apa uzata la tratarea gazelor reziduale. Daca insa apa uzata, rezultata la purificarea umeda a gazelor reziduale, se deverseaza direct sau indirect intr-un emisar, atunci se vor respecta limitele de emisie conform anexei 6 la HG 128/2002. Acest lucru ii poate realiza numai o instalatie corespunzatoare de tratare a apei uzate. Tratarea consta in neutralizare, precipitarea metalelor grele si filtrare. De regula sunt necesare masuri suplimentare de scadere
  a temperaturii. ln cazul deversarii directe sunt necesare masuri de aerare, de eliminare a sulfatilor si florurilor. Conform pct. 7.14.a, cap. 7 anexa 2 din HG 128/2002, se vor inregistra continuu cel putin urmatorii parametrii: pH, temperatura si debit. Se vor amenaja locuri speciale de prelevare de probe in vederea efectuarii masuratorilor discontinue, necesare conform pct.
  7.14 b}, cap. 7, anexa 2 din HG 128/2002 (vezi cap. 4 al prezentului normativ).
5. 5.5 Adsorbanti, catalizatori
  Adsorbantii, cum ar fi carbune activ (partial cu materii suplimentare, cum ar fi varul etc.), se utilizeaza la eliminarea compusilor organici la nivel de urme (de exemplu: dioxine, furani) si a metalelor grele aflate in faza gazoasa (de exemplu: Hg). Adsorbantii epuizati se elimina prin reintroduce in incinerator, unde poluantii organici adsorbiti sunt distrusi la o temperatura inalta. Pentru toti ceilalti poluanti, in special pentru metalele usor volatile (de exemplu: Hg), trebuie sa existe un punct de extragere din circuit, deoarece in caz contrar poluantii se acumuleaza in circuitul existent intre incinerare si purificarea gazului rezidual. Pentru mercur si compusii sai, un punct de extractie eficient ii reprezinta etapa de spalare umeda acida. Daca adsorbantii epuizati nu pot fi reintrodusi la ardere din motivele mentionate, exista numai solutia unei depozitari subterane.
6. 5.6 Alte reziduuri

Alte tipuri de reziduuri se genereaza in statia de incinerare la intervale diferite de timp si in diferite componente ale instalatiei:

namol din instalatia de extractie a cenusii din boiler, care este tratat in statia de epurare si apoi depozitat sau incinerat;

ape uzate poluate cu produse petroliere de la spalarea rezervoarelor si a autovehiculelor; materiale refractare de la repararea cuptorului si a camerei de postcombustie care pot fi depozitate controlat sau refolosite in industria materialelor de constructie;

materiale care au fost folosite la curatirea suprafetelor cuptorului si boilerului si care trebuie tratate si depozitate controlat.

6. AUTORIZAREA
Fata de condiţiile generale prevăzute de legislatia nationala care reglementeaza din punct de vedere al protectiei mediului activitatile cu impact asupra mediului, in normativ se prezinta cerinte specifice pentru continutul documentatiei ce se inainteaza autoritatii competente pentru protectia mediului in vederea construirii unui incinerator, conform prevederilor Directivei 2000/76/CE, transpusa prin HG 128/2002:
- • Se va urmari in primul rand incadrarea proiectului propus in Planul National pentru Gestionarea □eseurilor.
- • Stabilirea amplasamentului instalatiei de incinerare
  Amplasamentul instalatiei de incinerare se va face tinand cont de modelarea matematica a dispersiei poluantilor in aer realizat in conditiile de functionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai putin de 500 m de zona locuita.
- • Documentatia tehnica
  - • Documentatia va prezenta proiectul care trebuie sa garanteze ca instalatia este proiectata, echipata si va functiona astfel incat prevederile din HG 128/2002 sa fie respectate intrutotul.
  - • Fundamentarea din punct de vedere al cantitatilor si tipurilor deseurilor (conform codurilor deseurilor conform HG 856/2002) ce urmeaza a fi introduse in instalatie, capacitatea de incinerare a instalatiei, implicatiile energetice si implicatiile din punct de vedere a protectiei mediului.

Descrierea instalatiilor

• se vor descrie instalatiile de ardere folosite, se va specifica motivul pentru care a fost ales incineratorul, respectiv coincineratorul, si modul de functionare a acestuia
• se vor descrie depozitele de combustibili traditionali (conventionali) (ex. carbune, combustibil lichid, gaze naturale) - amplasament in cadrul platformei, volume, materiale de constructie, masuri de siguranta in exploatare, modul de aprovizionare si manipulare etc.
• se vor descrie depozitele in care vor fi stocate deseurile - amplasament in cadrul platformei, volume, materiale de constructie, masuri de siguranta in exploatare, modul de aprovizionare si manipulare, etc. si depozitele pentru "deseurile finale", rezultate in urma incinerarii, acolo unde este cazul.
• se vor descrie utilitatile platfomei - drumuri de acces, drumuri interioare, reteaua de alimentare cu apa, reteaua de canalizare, alimentarea cu energie electrica, retelele de conducte de abur si energie termica interioare si exterioare, sistemul de iluminare, cladirile, sistemele de protectie impotriva incendiilor, sistemele de siguranta functionarii instalatiilor si siguranta personalului de exploatare.
• se vor descrie instalatiile pentru protectia mediului pe fiecare factor de mediu: aer, apa de suprafata si subterana, sol, zgomot si vibratii, etc;
• echipamente de masurare si control a proceselor ;
• alte instalatii si echipamente.
Descrierea proceselor tehnologice
• Modul de functionare a instalatiilor .
• Modul de aprovizionare si manipulare a deseurilor inainte de depozitare (transport, verificarea categoriilor de deseuri intrate pe platforma, modul de stabilire a cantitatilor intrate in platforma, etc).
• Procedurile de receptie si control a categoriilor de deseuri ce se vor incinera, modul de depozitare si supraveghere inainte de incinerare. Se vor specifica in functie de tipul incineratorului categoriile de deseuri care nu vor fi folosite. ln cazul obtinerii de "deseuri finale" se vor specifica cantitatile si compozitia acestora pentru a se putea stabili modul de depozitare finala.

Protectia si igiena muncii. Prevenirea si stingerea incendiilor.

Modul de asigurare a securitatii zonei platformei si in special a depozitelor de deseuri. Prevederi pentru monitorizarea mediului

Se vor descrie dotarile si masurile prevazute pentru controlul emisiilor de poluanti in mediu, supravegherea calitatii factorilor de mediu si monitorizarea activitatilor destinate protectiei mediului.

ANEXA Nr. 1

la normativul tehnic

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DEȘEURILOR SOLIDE

SCHEMA PROCESELOR TEHNOLOGICE A POSIBILITĂfiILOR DE ELIMINARE A DEȘEURILOR PERICULOASE

ANEXA Nr. 3

la normativul tehnic

PRINCIPIILE PROCESELOR DE TRATARE TERMICĂ A DEȘEURILOR

PREZENTAREA ALTOR TEHNOLOGII PENTRU TRATAREA TERMICĂ A DEȘEURILOR

		trepte	superioara la cea inferioara a cuptorului prin mai multe trepte si sunt astfel uscate.	I arderea namolurilor.	Se asigura separarea zonei de uscare de cea de ardere prin controlul reactiilor. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deseuri care prin incalzire devin cleioase si nici pentru cele de forma cilindrica (tip bara). Domeniul de temperatura este limitat pentru ca partile solide sa nu se topeasca.
6.	Incinerare	Reactor de mare turbulenta	lntr-un astfel de reactor gazele de lnstatii experimentale ardere se introduc pe la partea pentru arderea deseurilor inferioara iar deseurile pe la partea periculoase. superioara, arderea avand loc la tem.12.eraturi de 1200-1600 °C.		Amestecare rapida si intensa datorita conditiilor de curenti turbulenti. Nu se foloseste pentru deseuri lichide si pastoase. Marimea particulelor trebuie sa fie de maxim 1 mm.
7.	Piroliza/	Tambur de carbonizare	Piroliza deseurilor se face laISunt in functiune la scara		Volum redus de gaze reziduale.
	Incinerare	la temperatura scazuta.	temperatura scazuta intr-un tambur industriala.		Necesita separarea substantelor minerale si
			de carbonizare cu un curent		metalice
			descendent de curatare si tratare a		Rezulta produsi vitrificati.
			gazului de carbonificare.		Deseurile trebuie maruntite inainte de introducere
					in proces.
					Este necesara depozitarea cocsului de piroliza
					rezultat.
		Carbonizare la	Piroliza deseurilor la temperatura A fost realizat la scara		Volum redus de gaze reziduale.
		temperatura scazuta cu	scazuta intr-un tambur de industriala, dar nu a fost		Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deseuri
		camera de combustie	carbonizare cu o combustie in sens adoptat pentru eliminarea		cleioase si de forma cilindrica (tip bara) sau pentru
		in curent descendent.	descendent a gazelor de piroliza si o deseurilor.		deseuri care au punctul de topire la temperatura de
		Gratare de piroliza cu	combustie aditionala a cocsului de		piroliza.
		tub rotativ in curent	piroliza dupa separarea de		Alegerea materialelor de constructie este dificila.
		descendent.	substantele inerte.		Duce la mobilizarea de metale grele volatile.
					Necesita separarea substantelor minerale si
					metalice
					Rezulta produsi vitrificati.
					Deseurile trebuie maruntite inainte de introducere
					in proces.
					Este necesara depozitarea cocsului de piroliza
					rezultat.
		Piroliza pe gratare cu	Piroliza deseurilor intr-o camera cu Realizat la scara		Volum redus de gaze reziduale.
		camera de combustie	gratare o combustie in sens industriala, dar ca statie		Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deseuri
		in curent descendent si	descendent a gazelor de piroliza si o experimentala.		cleioase si de forma cilindrica (tip bara) sau pentru
		reactor de topire cu	combustie aditionala a cocsului de		deseuri care au punctul de topire la temperatura de
		oxigen suplimentar	piroliza intr-un reactor de topire.		piroliza.
		pentru toate procesele			Alegerea materialelor de constructie este dificila.
		de incinerare.			Duce la mobilizarea de metale grele volatile.
					Necesita se.12.ararea substantelor minerale si

				metalice Rezulta produsi vitrificati. Deseurile trebuie maruntite inainte de introducere in proces. Are loc separarea cuprului si fierului in sarja.
8.	Procese de gazeificare	Tambur de carbonizare Pe perioada pirolizei cu un la temperatura scazuta gazeificator introdus in curent cu gazeificator in descendent, gazul de piroliza si curent descendent. cocsul de piroliza sunt convertiti in Reactor cu pat fix. gaz de combustie cu adaugarea controlata de aer, in timp ce procesul de conversie este realizat cu adaugarea controlata de aer intr-un reactor cu strat incarcat sub presiune. Pentru deseuri periculoase cu granulatie fina procesul de conversie se realizeaza numai in reactor.	A fost realizat pentru cocsificare si verificat numai experimental pentru deseuri si namol.	Volum redus de gaze reziduale. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deseuri cleioase si de forma cilindrica (tip bara) sau pentru deseuri care au punctul de topire la temperatura de piroliza. Alegerea materialelor de constructie este dificila. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Necesita separarea substantelor minerale si metalice Rezulta produsi vitrificati. Deseurile trebuie maruntite inainte de introducere in proces. Sinteza aditionala a metanolului in procesul de recuperare a energiei.
		Gazeificator cu strat fix Gazeificarea materialelor brichetate sau sub forma de bulgari (deseuri amestecate cu carbune) cu oxigen intr-un reactor tip coloana proiectat ca un gazificator presurizat cu strat fix.	Realizat la scara industriala si aflat in exploatare pentru gazeificarea amestecurilor deseuri/carbune.	Numai volume mici de gaze reziduale necesita epurarea (gazul de sinteza). Gazul de sinteza este folosit ca o sursa de energie si de metanol de sinteza. Este necesara brichetarea deseurilor. Este necesara separarea substantelor minerale si metalice. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Rezulta produsi vitrificati.
		Gazeificator cu strat inIGazeificarea deseurilor lichide si miscare pastoase (uleiuri, slamuri, gudroane) in reactor sub presiune.	Este realizat la scara industriala si folosit pentru gazeificarea deseurilor lichide si pastoase.	Numai volume mici de gaze reziduale necesita epurarea (gazul de sinteza). Gazul de sinteza este folosit ca o sursa de energie si de metanol de sinteza. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Rezulta produsi vitrificati.
9.	Piroliza/Gazeifi I care/Incinerare	Canal de degazeificare, Compactarea materialelor cu o presa, reactor de gazeificare uscare suplimentara si degazeificare partiala intr-un canal rectangular si gazificare cu adaugarea de oxigen intr-un reactor tip coloana. Omogenizarea zgurii.	Se foloseste pentru tratarea deseurilor menajere si comerciale.	Se asigura degazeificarea, combustia si topirea in cadrul unui proces inchis. Volume mai mici de gaze reziduale decat in cazul incinerarii necesita epurarea. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Rezulta produsi vitrificati.
10.	Procesul de hidrogenare	Reactor de hidrogenare Hidrogenarea termica a materialelor are loc la temperatura de 700-1400	Realizat pentru rafinarea reziduurilor si	Recuperarea de materii prime. Nu se poate folosi pentru deseuri municipale

				°C folosind hidrogenul sau butanul ca agent de reducere; hidrogenarea catalitica are loc la o temperatura de 250-450 °C si o presiune de peste 300 barr.	experimental pentruI deseuri individuale.	netratate in mod special. Necesita consum energetic mare. Alegerea materialelor de constructie este dificila.
11.	Procese topire	de	Echipamente de topire Cuptor de topire	Substantele solide sunt topite in cuptoare de topire electrice cu incalzire electrica sau in cuptor-vana pentru topirea sticlei folosind combustibili conventionali.	Realizat experimental in industria otelului si a sticlei pentru tratarea de deseuri/reziduuri.	Rezulta produsi vitrificati. Este necesara adaugarea de energie sau combustibil. Este necesara, in unele cazuri, adaugarea de aditivi. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Nu poate fi folosit pentru deseuri municipale netratate in mod sgecial.
			Cuptor de topire cu manta dubla	Materialele sunt introduse intr-un canal circular amplasat intre mantaua exterioara si cilindrul interior unde suprafata lor este topita cu arzatoare.	Sunt in functiune instalatii pentru cenusa, zgura si deseuri din plastic.	Rezulta produsi vitrificati. Este necesara adaugarea de energie sau combustibil. Este necesara, in unele cazuri, adaugarea de aditivi. Duce la mobilizarea de metale grele. Nu poate fi folosit pentru deseuri municipale netratate in mod sgecial.
			Cuptor-vana pentru topirea sticlei	Materialele sunt introduse in cuptor la temperatura de 1200 °C si substantele nevolatile sunt topite.	A fost realizat experimental, pentru incinerarea deseurilor periculoase	Rezulta produsi vitrificati. Este necesara adaugarea de energie sau combustibil. Are loc vitrificarea zgurii. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Nu poate fi folosit pentru deseuri municipale netratate in mod s_E)_ecial.
12.	Procese plasma	in	Cuptoare in plasma	Are loc generarea de plasma la temperaturi foarte ridicate (10000 °C care atomizeaza substantele volatile si topesc substantele solide.	A fost realizata in scop experimental pentru incinerarea deseurilor periculoase.	Rezulta produsi vitrificati. Este necesara adaugarea de energie sau combustibil. Are loc vitrificarea zgurii. Duce la mobilizarea de metale grele. Nu poate fi folosit pentru deseuri municipale netratate in mod sgecial.
13.	Procesul piroliza	de	Cuptor cu strat circulant	ln cuptor materialele sunt amestecate cu un reactiv alcalin intr-o atmosfera de gaz inert.	Realizat experimental pentru incinerarea hidrocarburilor hidrogenate.	Nu poate fi folosit pentru deseuri municipale netratate in mod special. Alegerea materialelor de constructie este dificila.

I I

ANEXA Nr. 5

la normativul tehnic

10. SR-EN 12176:2000: Caracterizarea namolurilor. Determinarea valorii pH.
Preluat prin andorsare
11. SR-CR13097:2002: Caracterizarea namolurilor. Buna practica pentru utilizarea in agricultura. Preluat prin andorsare

DESEURI

1. SR-ENV 12506:2002: Caracterizarea deseurilor. Analiza eluatelor. Determinarea pH-ului, As, Cd, Cr, VI, Cu, Ni, Pb, Zn, CI, NO, SO. Preluat prin traducere.
2. SR-ENV 12920:2002: Caracterizarea deseurilor. Metodologie pentru determinarea comportarii la levigare a unui deseu in conditii specificate. Preluat prin traducere
3. SR-ENV 13370:2002: Caracterizarea deseurilor. Analiza chimica a eluatilor. Determinarea: N amoniacal, AOX, Conductivitatii, Hg, "indicelui fenol", COT, CN- usor eliberabil, F.Preluat prin andorsare
4. SR-EN 13137:2002: Caracterizarea deseurilor. Determinarea carbonului organic total (COT) in deseuri, namoluri si sedimente. Preluat prin andorsare
5. SR-EN 12457-1:2003: Caracterizarea deseurilor. Levigare. Test de verificare a conformitatii pentru levigarea deseurilor granulare si a namolurilor.

Partea 1 - Test cu o etapa pe sarja la un raport lichid-solid de 2 I/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.

Partea 2 - Test cu o etapa pe sarja la un raport lichid-solid de 1O I/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.

Partea 3 - Test cu doua etape pe sarja la un raport lichid-solid de 2 I/kg si 8 I/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm .

Partea 4 - Test cu o etapa pe sarja la un raport lichid-solid de 1O I/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei sub 1O mm.

MINISTERUL MEDIULUI ȘI GOSPODĂRIRII APELOR

O R D I N

pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor*)

În temeiul prevederilor art. 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001, al art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul mediului și gospodăririi apelor emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă Normativul tehnic privind depozitarea deșeurilor, prevăzut în anexa**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Normativul tehnic prevăzut la art. 1 va fi revizuit în funcție de modificările cerințelor legislative naționale și europene și ale condițiilor tehnico-economice.

Art. 3. — Direcția gestiunea deșeurilor și substanțelor chimice periculoase din cadrul autorității centrale pentru protecția mediului și agențiile competente pentru protecția mediului duc la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 4. — Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apelor și protecției mediului nr. 1.147/2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor — construirea, exploatarea, monitorizarea și închiderea depozitelor de deșeuri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 și 150 bis din 7 martie 2003. Art. 5. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I, și intră în vigoare la 30 de zile de la publicare.

Ministrul mediului și gospodăririi apelor,

Speranța Maria Ianculescu

București, 26 noiembrie 2004.

Nr. 757.

*) Ordinul nr. 757/2004 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 26 ianuarie 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexa este reprodusă în facsimil.

ANEXĂ

N O R M A T I V T E H N I C

privind depozitarea deșeurilor

2 DEFINITU
Semnificatia termenilor utilizati, m sensul prezentului Normativ tehnic, este prezentata m cele ce urmeaza.
Impermeabilizarea bazei
Bariera geologica - structura a subsolului care indeplineste m mod natural cerintele de impermeabilizare specifice pentru fiecare clasa de depozit de deseuri
Bariera construita - straturi de impermeabilizare constituite din materiale naturale sau sintetice prin care se completeaza structura naturala a subsolului in scopul îndeplinirii cerintelor de impermeabilizare specifice pentru fiecare clasa de depozit de deseuri
Camp de testare - amenajare la scara pilot, care simuleaza conditiile specifice unui depozit, st cu ajutorul careia se determina parametri de lucru concreti, in functie de tipul materialelor utilizate
Sistemul de colectare si tratare a levigatului
Levigat - deseu lichid generat in timpul activitatilor de depozitare a deseurilor solide prin: patrunderea / percolarea apelor meteorice în/ prin corpul depozitului, separarea apei continute în deseurile depozitate si descompunerea deseurilor biodegradabile depozitate
Sistem de colectare a levigatului - totalitatea instalatiilor prin care levigatul este colectat la baza depozitului si transportat catre instalatia de transport / tratare
Strat de drenaj pentru levigat - pietris spalat cu continut de carbonat de calciu de maximum 1O %
Conducta de drenaj pentru levigat - conducta perforata confectionata din polietilena de înalta densitate
(PEHD)
Conducta de colectare pentru levigat - conducta care face legatura intre conductele de drenaj pentru levigat si camine, respectiv intre camine si statia de pompare si / sau rezervorul de stocare
Camin pentru levigat - incapere subterana construita pe traseul conductelor de colectare, respectiv de eliminare pentru levigat in punctele de racordare si / sau schimbare a directiei, respectiv a pantei acestora
Statie de pompare pentru levigat - camin pentru levigat în interiorul caruia este instalata o pompa pentru evacuarea levigatului în rezervorul de stocare si / sau în conducta de eliminare
Rezervor pentru levigat- rezervor închis pentru stocarea levigatului, amplasat subteran sau suprateran
Conducta de eliminare pentru levigat - conducta prin care levigatul este transportat catre instalatia de tratare aferenta depozitului sau catre instalatia de transvazare
Instalatie de transvazare pentru levigat - incapere supraterana in interiorul careia este amplasata o pompa pentru transvazarea levigatului din rezervorul de stocare în cisternele de transport catre o alta instalatie de eliminare
Sisteme de control pentru detectarea scurgerilor de levigat - sisteme de protectie pentru cazurile in care apar deteriorari ale conductelor / bazinelor pentru levigat, constand in pereti dubli pentru rezervoarele si conductele subterane, respectiv bazine de beton pentru rezervoarele supraterane
Tratarea levigatului - procesul sau succesiunea de procese fizico-chimice si biologice prin care valorile indicatorilor caracteristici levigatului sunt aduse in limite care sa permita evacuarea acestuia in canalizare sau receptori naturali
Instalatia pentru tratarea levigatului - totalitatea utilajelor si a echipamentelor in care se desfasoara procesele de tratare fizico-chimica si / sau biologica
Sistemul de colectare si tratare a gazului
Gaz de depozit - amestec de metan, bioxid de carbon si gaze de descompunere; (în mod normal gazul de depozit cantine: 45-60 % voi. CH4 si 40-55 % voi. CO2)
Degazare activa - degazare realizata prin aspirarea gazului în urma generarii unor presiuni scazute în corpul depozitului
Degazare pasiva - degazare realizata dupa faza activa de formare a gazului de depozit, prin migrarea acestuia prin stratul de drenaj al apei din precipitatii si dispersarea uniforma in stratul de recultivare
Prognoza producerii gazului de depozit - estimarea întregii cantitati de gaz de depozit produs; se poate determina prin calcul, distributia pe fiecare an de exploatare depinzand de:
cantitatea totala de deseuri si continutul procentual al componentelor organice biodegradabile din deseuri (grasimi, proteine, hidrati de carbon, celuloza etc)
gradul de compactare si de tasare al deseurilor depozitate durata de operare
temperatura din interiorul depozitului continutul de apa combinata chimic sau libera
Test de aspirare a gazului - masuratori ale volumului si compozitiei gazului generat in depozitele existente; se utilizeaza pentru dimensionarea instalatiei de degazare
Sistem de colectare a gazului - totalitatea instalatiilor si echipamentelor prin care circula gazul de depozit, din corpul depozitului pana la exhaustor
Put de extractie a gazului pe perioada de operare - putul de colectare a gazului construit treptat, o data cu cresterea nivelului corpului depozitului
Put forat de extractie a gazului - putui de colectare a gazului executat prin forare dupa atingerea cotei finale de depozitare (dupa sistarea activitatii de depozitare)
Material de drenaj - material granular permeabil din jurul conductelor perforate verticale ale puturilor de captare a gazului din corpul depozitului, constand din pietris spalat 16-32 mm, cu continut de carbonati < 10%
Conducta de drenaj - conducta din interiorul putului de extractie, confectionata din PEHD si prevazuta cu perforatii rotunde (8-12 mm diametru), prin care gazul de depozit este absorbit din corpul depozitului
Conducta de captare a gazului - conducta dintre puturile de colectare (provizorii sau definitive) s1 statia de colectare a gazului
Statia de colectare a gazului - instalatie care cuprinde cilindrul de colectare si echipamente de masura si prelevare a probelor
Conducta de eliminare - conducta de transport intre statia de colectare a gazului si exhaustor, respectiv intre exhaustor si instalatia de tratare/valorificare a gazului de depozit
Conducta principala de eliminare (conducta perimetrala de gaz) - conducta circulara care asigura transportul gazului intre statiile de colectare si exhaustor
Cilindru de colectare - echipament cu ajutorul caruia mai multe conducte de captare a gazului sunt unite intr-o conducta de eliminare
Condensat - vaporii de apa din gazul de depozit, care condenseaza din cauza diferentei de temperatura dintre corpul depozitului si spatiul exterior
Separator de condensat - echipament de colectare si separare a apei condensate din gazul de depozit
Exhaustor - echipament cu ajutorul caruia este generata presiune scazuta, in vederea extragerii gazului de depozit din corpul depozitului
Filtru biologic - echipament pentru tratarea gazului de depozit (oxidarea metanului si eliminarea altor compusi volatili); el cantine materiale organice - biologice speciale, asemenea compostului si scoartei de copac
Instalatie de ardere controlata a gazului de depozit - instalatie de ardere a gazului de depozit la o temperatura de 1100° C pe o durata > 0,3 secunde
Instalatie de producere a energiei electrice - sistem de motoare cu combustie interna cu gaz ce actioneaza generatoare de energie electrica
Operare
Analiza de declaratie - buletin de analiza care cantine in mod obligatoriu urmatorii indicatori caracteristici unui deseu, altul decat deseul municipal: umiditate, continut de substante minerale, carbon organic total, indicatori caracteristici eluatului
Analiza de control - analiza efectuata in cadrul procedurii de acceptare a deseurilor la depozitare, in cazul in care apar indoieli cu privire la conformarea transportului de deseuri
Analiza rapida - analiza de control efectuata pentru deseuri nepericuloase, cu echipamente de testare rapida
Analiza completa - analiza de control efectuata pentru deseuri periculoase, m cadrul laboratorului propriu al depozitului
Acoperire temporara - strat de acoperire, din folii de material plastic sau tesaturi fibroase, care se utilizeaza atunci cand suprafata respectiva de depozitare nu este folosita pentru o anumita perioada de timp; acoperirea temporara se indeparteaza inainte de inceperea redepozitarii deseurilor
Inchidere si monitorizare post-inchidere
Acoperire provizorie - strat de acoperire care se aplica peste deseurile depozitate in primii ani
Acoperire finala - strat de acoperire realizat conform cerintelor de impermeabilizare a suprafetei specifice fiecarei clasa de depozit

3 CERINTE CONSTRUCTIVE

3.1 Cerinte impuse terenului de fundare si impermeabilizarii bazei depozitului

Cerintele impuse terenului de fundare si impermeabilizarii bazei depozitului se pot imparti m trei categorii:

cerinte privind proprietatile fizice, cerinte privind proprietatile chimice, cerinte de ordin biologic.

In figura 3.1.1 sunt prezentate principalele solicitari din mediul inconjurator asupra depozitului, pe toata durata sa de viata.

Figura 3.1.1

Tipuri de solicitari asupra unui depozit de deseuri, pe intreaga sa durata de viata

Plante,

înaltă Căi rutiere, circulaţie

....

Condiţii

•••• o*

meteo

- Temperatură
- Precipitaţii
- Radiatie solara

-Vânt •

lncărcare hidrodinamică

Construcţii indi•viduale

vegetaţie Ape din precipitaţii

Modificări ale structurii prin solicitări hidraulice

Apăsare Tensiuni de întindere Tasări, deformări din încărcare, tectonica, seismicitate

3.1.1 Reglementari tehnice conexe
La aplicarea prezentului Normativ tehnic se au in vedere urmatoarele reglementari tehnice:
Legea 10/1995 GT 035/2002
NP 074/2002
NP 075/2002 STAS 3950-81 STAS 1242/3-87 STAS 1242/4-85 STAS 1245/5-88 STAS 1243-88
Lege privind calitatea in constructii
Ghid privind modul de intocmire si verificare a documentatiilor geotehnice pentru constructii
Normativ privind principiile, exigentele si metodele cercetarii geotehnice a terenului de fundare
Normativ pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrarile de constructii Geotehnica. Terminologie, simboluri si unitati de masura
Cercetari prin sondaje deschise
Cercetari geotehnice prin foraje executate in pamanturi Cercetarea terenului prin penetrare dinamica standard în foraj Clasificarea si identificarea pamanturilor
STAS 7107/1-76 STAS 7107/3-74 STAS 1913/1-82 STAS 1913/2-76 STAS 1913/3-76 STAS 1913/4-86 STAS 1913/5-85 STAS 1913/6-76 STAS 1913/12-88
STAS 1913/13-83 STAS 1913/15-75 STAS 8942/1-89 STAS 8942/2-82
STAS 8942/3-84 STAS 6054-77
STAS 2914-84
STAS 9850-89
XXX
Determinarea materiilor organice Determinarea continutului in carbonati Determinarea umiditatii
Determinarea densitatii scheletului pamanturilor Determinarea densitatii pamanturilor Determinarea limitelor de plasticitate Determinarea granulozitatii
Determinarea permeabilitatii in laborator
Determinarea caracteristicilor fizice si mecanice ale pamanturilor cu umflari si contractii mari
Determinarea caracteristicilor de compactare. Incercarea Proctor Determinarea greutatii volumice pe teren
Determinarea compresibilitatii pamanturilor prin incercarea in edometru Determinarea rezistentei pamanturilor la forfecare, prin încercarea de forfecare directa
Determinarea modului de deformatie liniara prin incercari pe teren cu placa Adancimi maxime de inghet. Zonarea teritoriului Romaniei
Terasamente. Conditii tehnice generale de calitate Verificarea compactarii terasamentelor
proiect de Ghid pentru proiectarea depozitelor de deseuri cu materiale geosintetice
3.1.2 Cerinte privind proprietatile fizice
1. 3.1.2.1 Omogenitatea terenului de fundare
  Materialul din care este constituit terenul de fundare trebuie sa fie omogen. Terenul de fundare este investigat in prealabil prin studii de teren si determinari geotehnice de laborator, in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.
2. 3.1.2.2 Capacitatea portanta si stabilitatea terenului de fundare
  Terenul de fundare trebuie sa fie stabil. Calculul terenului de fundare se face tinand cont de reglementarile tehnice in vigoare si in concordanta cu:
  STAS 3300/1-85 Principii generale de calcul,
  STAS 3300/2-85 Calculul terenului de fundare in cazul fundarii directe.
  Stabilitatea terenului de fundare si a taluzelor se calculeaza de catre proiectanti luand in considerare incarcarile date de grosimea finala a stratului de deseuri depozitate si sarcina provenita din acoperirea finala a depozitului.
3. 3.1.2.3 Pozitia panzei freatice in amplasamentul depozitului
  Distanta dintre nivelul hidrostatic cel mai ridicat al apei subterane si cel mai de jos punct al suprafetei inferioare a stratului de izolare a bazei depozitului, nu trebuie sa fie mai mica de 1,00m.
  Tasarile rezultate din incarcarea data de corpul deseurilor precum si capilaritatea pamanturilor ce constituie terenul de fundare, trebuie sa fie luate in considerare.
3.1.3 Cerinte privind chimismul terenului de fundare
1. 3.1.3.1 Continutul de carbonati pentru materialul argilos ce constituie barierele geologice, (naturala si construita) a depozitului trebuie sa fie mai mic de 10% (masa).
2. 3.1.3.2 Continutul de materii organice pentru materialul argilos ce const1tu1e bariera geologica, (naturala si construita), a depozitului trebuie sa fie mai mic de 5% (masa).
3.1.4 Cerinte de ordin biologic
Este necesar a se lua masuri de protectie a barierelor construite, impotriva eventualelor degradari produse de actiunea radacinilor plantelor, animalelor si microorganismelor. Protectia împotriva animalelor rozatoare se face prin acoperirea barierelor cu un strat de pietris grosier.
3.1.5 Mineralogia terenului de fundare
Bariera naturala geologica, precum si cea construita prin compactarea in straturi succesive a materialelor, trebuie sa fie constituita din pamanturi cu continut de argila,
bariera naturala: continut de minimum 15% (masa) minerale argiloase cu d < 0,002 mm; bariera construita: continut de minimum 20% (masa) minerale argiloase cu d < 0,002 mm.
Atat bariera naturala, cat si cea construita, trebuie sa aiba un continut de maximum 40 % (masa) nisip si pietris cu diametrul particulelor cuprins intre 0,06 si 63 mm.
Argila trebuie sa contina, in proportie mai mare de 10%, minerale cu potential ridicat de retinere a particulelor poluante din levigat si cu capacitate mare de umflare (cum sunt mineralele smectice - illit, montmorilonit etc.).

3.1.6 Cerinte privind impermeabilizarea bazei depozitului

3.1.6.1 Bariera geologica naturala
Bariera geologica naturala trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
Categoria
Cerinta
Depozite pentru deseuri inerte
Depozite pentru deseuri nepericuloase
Depozite pentru deseuri periculoase
Permeabilitatea [m/s]
::=;10-/
:s;l 0-9
:s;l 0-9
Grosimea [m]
2':1,00
2':1,00
2':5,00
Daca locatia depozitului de deseuri nu indeplineste aceste cerinte, se realizeaza calcule de hidraulica subterana care sa stea la baza proiectarii solutiilor alternative; in consecinta in amplasament trebuie sa se execute o bariera geologica construita. Aceste bariere geologice construite sunt proiectate tinand cont de conditiile geologice locale si de recomandarile generale din acest normativ.

3.1.6.2 Bariera construita

Inainte de inceperea construirii impermeabilizarii bazei, trebuie sa se demonstreze ca materialele care urmeaza a fi utilizate sunt conforme cu cerintele legale in vigoare. Acest lucru se realizeaza prin testarea comportarii materialelor utilizate in campuri de testare in care sunt simulate conditiile specifice dintr-un depozit.

Modul de realizare a campului de testare este prezentat in Anexa 1. Bariera construita trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele de mai jos.

	Depozite pentru deseuri inerte	Depozite pentru deseuri nepericuloase	Depozite pentru deseuri periculoase
Grosime geomembrana PEHD	-	2,0mm	2,5mm
Permeabilitate strat (m/s)	10-	10-Y	10-IU
Grosime strat (m)	2':0,5	2':0,5	2':1,5

Sunt acceptate variantele prezentate in figurile urmatoare.

Figura 3.1.2

Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deseuri periculoase (clasa a)

Strat de drenaj (pietris 16/32 mm, d=0,50 m,

Teren de fundare Dpr;,: 95%

DN = Diametrul nominal

de = Diametrul exterior al conductei

con inu! carbonat de calciu ,;; 10°

	"-.,,		"-.,,	"-.,, "-.,, "-.,, "-.,,
"-.,,	Geotextil ;,: 200 grtm2	"-.,,		Conducta de drenaj din PEHD DN=250 "-.,, "-.,,	"-.,,
	Folie PEHD d ;,:2,5 mm			Strat de egalizare din material coeziv,
"-.,,	Impermeabilizare minerală în 6 straturi de O 25 m k ,;; 1 x10-1O m/s	"-.,,		fără pietriş (amestec nisip-bentonită) "--' "-.,, "-.,,	"-.,,
	Geomembrană ;,:1 mm			Geotextil ;,:20oogrtm2

Figura 3.1.3 (a)

Conducta rezistenta, perforată

DN 250, pantă 1%

:e2dc

Folie izolantă PEHD grosime 1 mm ,

Geotextil protecţie folie G :e:1000gr/m2 Folie PEHD :e:2,0mm-----

-·-----+ ---.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

,:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--

Strat drenaj din pietriş 16/32 carbonat de calciu <30%, d 50cm Criblură sau pietriş granulat spălat

3x25cm impermeabilizare minerală (compactat la Dpr 92%,

kr:S: 1.1o·9mts, porozitate :S:5%)

Folie ;e 2 mm PEHD care trebuie continuu sudată

de= diametrul exterior al conductei

Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deseuri nepericuloase (clasa b)

Bariera naturala

17mis

Dpr 95%

Distanţa intre cel mai de jos punct

al bazei depozitului si freatic 1m

Mărime rambleu2,00m

Figura 3.1.3 (b)

Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deseuri nepericuloase (clasa b)

Calotarea 2.00 m

Strat drenant d

kţ 3m/s, conţinut

de carbonat de calciu <10%

¼-

Strat nisip/ bentonită

Pietriş 2000 gr/m2

¼- >3%-+

- ■ - - - - ■ - - - - ■ - - - - - - - -
- - ■ - - - - ■ - - - - ■ - - - - ■ - -

de = diametrul exterior al conductei

Impermeabilizare minerală

4 str turi a 0,25 m

kf 1.10-9 m/s

Folie PEHD

Distanţa freatic 1,0m

Mărime rambleu

2xdc

I□O

3.1.6.3 Straturi de etansare din materiale sintetice si drenajele aferente (a se vedea figurile 3.1.2 s1 3.1.3)

a) Cerinte de ordin general
Straturile de etansare executate din materiale sintetice prefabricate sunt construite in concordanta cu tabelul urmator:
Categoria
Depozite pentru deseuri inerte
Depozite pentru deseuri nepericuloase
Depozite pentru deseuri periculoase
Etansare sintetica
Nu se cere
Se cere
Se cere
Strat de drenaj
Nu se cere
Se cere
Se cere
Etansarile din materiale sintetice trebuie sa fie construite cu geomembrane din polietilena de înalta densitate (PEHD), de grosime mai mare sau egala cu 2,5 mm pentru depozitele de clasa a, respectiv 2,0 mm pentru depozitele de clasa b.
Se accepta solutii tehnice alternative de etansare cu ajutorul altor materiale , numai claca acestea respecta conditiile necesare privind protectia subsolului si apei subterane, in mod echivalent cu etansarile cu geomembrane.
Caracteristicile fizice, mecanice, hidraulice si de durabilitate a geomembranelor se determina in conformitate cu prevederile "Normativului pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrarile de constructii" indicativ, NP 075-02.
Caracteristicile impuse pentru utilizarea geomembranelor la depozitele de deseuri trebuie sa fie in conformitate cu SR EN 13257:2001.

b) Cerinte speciale pentru geomembranele PEHD

b.1) Cerinte privind proprietatile fizice ale geomembranelor

Proprietatea fizica	Metoda de determinare	Valori minime admise
Grosimea (mm)	SR EN 964-1 :1999 SR EN ISO 9863-2:1996 prEN 1849-2	2,5 mm (clasa a) 2,0 mm (clasa b)
Densitatea (kg/dmj)	STAS 5886-68 ISO R 1183 prEN 1849-2	0,95 kg/mj
Masa pe unitatea de suprafata (g/m2)	STAS 5886-68 prEN 1849-2	2500 g/m2

b.2) Cerinte privind rezistentele mecanice ale geomembranelor

• Rezistenta la întindere

Rezistenta la intindere a geomembranelor se determina prin:

solicitare la întindere monoaxiala pe esantioane de forma in dublu T de latime constanta in conditii de solicitare tridimensionala.

In tabelul urmator sunt date cateva valori orientative ale rezistentei la intindere a geomembranelor din PEHD.

Teste Deformatii	U.M.	Testul dublu T	Testul cu latime constanta		Testul tridimensional
Teste Deformatii	U.M.	l= 6,3mm	1 =25mm	1 = 200mm	= 610mm
Efortul maxim la cedare	MPa	22	21	19	16
Deformatia maxima	%	11	13	15	47
Efortul ultim	MPa	28	24	21	16
Deformatia ultima	%	700	600	> 500	47

Determinarea rezistentei la întindere se face in conformitate cu ISO R 527.

• Rezistenta la impact (soc)
Geomembranele sunt foarte sensibile la degradare ca urmare a actiunilor mecanice cum ar fi caderea unor obiecte grele.
Rezistenta la impact se determina prin metoda Spencer, care consta prin caderea pe o mostra de geomembrana a unui pendul prevazut la un capat cu un con, masurandu-se energia la care se produce
penetrarea. In tabelul urmator sunt prezentate rezistentele la impact ale unei geomembrane PEHD de grosime g = 1 mm, in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare .
Unghiul conului (0)
15
30
45
60
90
Rezistenta la im act Goule)
7,6
9,3
11,2
11,2
8,7
• Rezistenta la poansonare statica
Pentru determinarea rezistentei la poansonare a geomembranelor se utilizeaza o mostra circulara fixata pe un inel, care este solicitata static la compresiune inregistrandu-se forta la care se produce ruperea.
Determinarea se efectueaza în conformitate cu EN 12730:2001.
Pentru geomembrane groase, forta la care se produce ruperea este de cca. 22OON.

• Unghiul de frecare la interfata dintre geomembranele netede PEHD si alte materiale

Rezistenta la forfecare exprimata prin unghiul de frecare la interfata dintre geomembranele PEHD si diverse materiale este exemplificata in tabelul urmator:

Materialul cu care geomembrana vine in contact	Unghiul de frecare
Nisip grosier( = 30°)	18°
Nisip fin ( = 26°)	17°
Geotextil netesut impaslit	80
Geotextil netesut termosudat	11o
Geotextil netesut monofilament	60
Geotextil tesut din benzi	10°

Determinarea unghiului de forfecare se face in conformitate cu prEN 12957-1

• Rezistenta la sfasiere
Rezistenta la sfasiere se determina pe probe de forma trapezoidala cu taietura de initiere sau pe probe de tip despicate. Valorile rezistentelor la sfasiere variaza intre 2ON si 13ON pentru epruvetele trapezoidale confectionate din geomembrane subtiri si respectiv intre 9ON si 45ON pentru geomembranele groase testate pe probe despicate.
Determinarea rezistentei la sfasiere se face conform
- • STAS 6127/87
- • STAS 4030-1/79
- • EN 12310-2:2002
• Rezistenta imbinarilor sudate
Testarea rezistentei sudurilor de îmbinare a geomembranelor se face in conformitate cu
- • EN 12316-2:2000
- • EN 12317-2:2000

c) Cerinte privind stabilitatea si durabilitatea geomembranelor
1. c.1) Cerinte privind rezistenta la degradare chimica
  Geomembranele PEHD se testeaza prin imersare in diverse substante chimice pe o perioada cuprinsa intre 30 si 120 de zile. Dupa aceasta perioada se repeta testele pentru determinarea caracteristicilor fizice si de rezistenta ale geomembranei.
  Rezistenta la degradare sub actiunea agentilor chimici se determina in conformitate cu
  - • STAS 6339/80
  - • EN ISO 14030:2001
  - • EN 1847:2001
  - • EN ISO 175:2000
2. c.2) Rezistenta la degradarea termica si prin oxidare (rezistenta la imbatranire)
  Geomembranele sunt sensibile la variatiile mari de temperatura precum si la actiunea radicalilor de tip hidroperoxid, care trec in structura moleculara a polietilenei. Pentru combaterea acestor efecte se recomanda acoperirea cat mai rapida a geomembranei puse in opera.
  Determinarea rezistentei la degradare termica si prin oxidare (imbatranire) a geomembranelor se face in conformitate cu:
  - • EN 1107-2:2001
  - • EN 1296:2000
  - • prEN 495-5
  - • ASTM D 5885-97
  - • ENV ISO 1438:1999
  - • ENV 12224
  - • prEN ISO 13438
3. c.3) Rezistenta la degradare prin actiunea factorilor biologici

Degradarea biologica se datoreaza in principal actiunii bacteriilor, ciupercilor si animalelor. Geomembranele trebuiesc protejate impotriva actiunii factorilor biologici atat in perioada de executie cat si in perioada de exploatare a depozitului de deseuri.

3.2 Cerinte constructive pentru bariera, impermeabilizare si sistemul de drenaj pentru levigat
1. 3.2.1 Terenul de pozare al etansarii sintetice
  Stratul de baza pe care se aseaza stratul sintetic de etansare trebuie sa aiba toleranta la planeitate de maximum 2cm / 4,0m.
2. 3.2.2 Pantele bazei depozitului
  Baza depozitului se proiecteaza si se construieste astfel incat,
3. 3.2.3 Protectia mecanica a etansarii sintetice
  Geomembranele PEHD din stratul de etansare de la baza depozitului se protejeaza împotriva penetrarii mecanice provenite din incarcarea data de corpul deseurilor. Stratul de protectie poate fi constituit din geotextile si/sau dintr-un strat de nisip mediu - fin (conform STAS 1913/5-85).
  Geotextilele trebuie sa fie fabricate din fibre noi de polietilena sau polipropilena. Caracteristicile fizice, mecanice, hidraulice si de durabilitate a geotextilelor se determina in conformitate cu prevederile "Normativului pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrarile de constructii", NP 075-02.
4. 3.2.4 Stratul de drenaj aferent etansarii sintetice
  Stratul de drenaj este constituit din pietris spalat cu continut de carbonat de calciu ::S 10%. Dispunerea acestuia trebuie sa fie proiectata pe baza principiului filtrelor inverse in asa fel incat sa nu fie posibila colmatarea acestuia cu particule provenite din corpul deseurilor. Grosimea stratului mineral de drenaj nu trebuie sa fie mai mica de 50cm, iar permeabilitatea acestuia:::,: 10-3 m/s. Grosimea stratului de drenaj deasupra generatoarei superioare a conductelor de drenaj, trebuie sa fie cel putin egala cu doua diametre nominale a conductei, (g:::,: 2 DN), dar nu mai mica de 50 cm.
5. 3.2.5 Conducte de drenaj pentru levigat (a se vedea figurile 3.1.2 si 3.1.3)
  Reteaua de conducte de drenaj se construieste deasupra sistemului de etansare a bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN) nu trebuie sa fie mai mic de 250 mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilena de înalta densitate (PEHD). Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj se proiecteaza in functie de diametrul particulelor materialului de filtru in care acestea sunt inglobate. Conductele trebuie sa aiba perforatii numai pe 2/3 din sectiunea transversala, ramanand la partea inferioara 1/3 din sectiunea transversala neperforata, pentru a fi asigurata astfel si functia de transport a levigatului (figura 3.2.1). Lungimea maxima a unei conducte ce constituie o ramura a retelei de drenaj este de 200 m.
  Pantele finale, tinand cont de greutatea corpului depozitului si de tasarea subsolului, trebuie sa fie de minimum 1% de-a lungul conductelor de drenaj si de minimum 3 % in sectiune transversala, de-o parte si de alta a conductelor.
  Figura 3.2.1
  ••
  Straturi geosintetice de impermeabilizare si pozitionarea conductelor de levigat
  Conductă drenaj PEHD
  l
  Folie d Z-1,5 mm
  Geotextil ca protecţie pentru folie
  G 2000 gr/m2
  Sudură aplicată
  L_
  0,2m
  Geotextil 400 gr/m2
  Geotextil G 2000 gr/m2 -
  Folie
  clasa a - 2,5 mm clasa b - 2,0 mm
6. 3.2.6 Cerinte privind primul strat de deseuri depozitate
  Primul strat de deseuri de deasupra stratului de drenaj, in grosime de lm, se depune cu atentie, fara compactare si cu evitarea circulatiei excesive a mijloacelor de transport pe acesta. Compactarea deseurilor depozitate începe numai
  3.2. 7 Cerinte privind constructia barierelor
  Constructia barierelor din material argilos necesita urmatoarele conditii si etape de lucru:
  conditii climatice corespunzatoare, fara soare puternic, ploaie si temperaturi mai mici de 5°C, respectiv mai mari de 28°C;
  materialul necesita un continut de apa conform cu ecuatia WorR ::S w ::S w95%orr; acest continut de apa se corecteaza prin uscare, respectiv udare, in urma testelor efectuate cu echipamente speciale; compactarea materialului argilos se face cu un compactor picior de oaie; la sfarsitul unei zile de lucru, gaurile ramase in urma trecerii cu compactorul picior de oaie se acopera cu ajutorul unui compactor obisnuit utilizat in constructii (compactor cu role).
  Numarul de treceri ale compactorului, continutul de apa, grosimea necesara pentru stratul necompactat se testeaza in-situ, conform prevederilor Anexei 1.
3.3 Colectarea levigatului
1. 3.3.1 Cerinte generale
  Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat, conductele de drenaj pentru levigat, conductele de colectare pentru levigat, caminele, statia de pompare, rezervorul de stocare, conducta de eliminare pentru levigat, instalatia de transvazare - in cazul tratarii pe un alt amplasament (figura 3.3.1).
  Figura 3.3.1
  Schema sistemului de colectare a levigatului
  4
  3% 3%
  -----. +-
  Spre tratare
  
  7
  6
  6a
  1
  unde: 1 - bariera geologica
  1. 2 - impermeabilizare
  2. 3 - strat de drenaj pentru levigat
  3. 4 - conducta de drenaj pentru levigat
  4. 5 - camin pentru levigat
  5. 6 - conducta de colectare pentru levigat
    6a - zona in care se amplaseaza sistemele de control al scurgerilor
  6. 7 - statie de pompare pentru levigat
  7. 8 - rezervor pentru levigat
  8. 9 - conducta de eliminare pentru levigat
  1O - instalatie de transvazare pentru levigat
  1. 3.3.1.1 Stratul de drenaj pentru levigat si conductele de drenaj se construiesc conform cerintelor de la
    3.2.4 si 3.2.5.
  2. 3.3.1.2 Conductele de colectare pentru levigat trebuie sa fie confectionate din PEHD s1 sa aiba un diametru nominal DN 200 mm.
  3. 3.3.1.3 Caminele pentru levigat se amplaseaza în afara suprafetei impermeabilizate de depozitare si se construiesc din PEHD sau beton captusit la interior cu un strat de protectie impotriva actiunii corozive a levigatului. Diametrul interior al caminelor pentru levigat trebuie sa fie de minimum 1 m, iar instalatiile se amplaseaza astfel incat sa permita controlarea si curatarea conductelor de colectare si a celor de eliminare.
  4. 3.3.1.4 Statiile de pompare pentru levigat trebuie sa indeplineasca aceleasi cerinte ca si caminele pentru levigat.Pompele pentru levigat trebuie sa fie confectionate din materiale rezistente la actiunea coroziva a levigatului.
  5. 3.3.1.5 Rezervoarele subterane se confectioneaza din PEHD sau beton, cele de beton se captusesc la interior cu un strat de protectie rezistent la actiunea coroziva a levigatului. Rezervoarele supraterane se confectioneaza din beton sau otel si se captusesc la interior cu un strat de protectie rezistent la actiunea coroziva a levigatului. Rezervoarele supraterane se izoleaza la exterior împotriva inghetului. Rezervoarele pentru levigat se dimensioneaza astfel incat sa aiba capacitate suficienta pentru stocarea unui volum de levigat egal cu diferenta dintre volumul maxim de levigat generat si capacitatea instalatiei de tratare / transvazare.
  6. 3.3.1.6 Conductele de eliminare pentru levigat trebuie sa fie confectionate din PEHD s1 sa aiba un diametru nominal DN 200 mm.
  7. 3.3.1.7 Instalatia de transvazare pentru levigat se realizeaza din beton captusit la interior cu un strat de protectie rezistent la actiunea coroziva a levigatului.
    Pompa de transvazare se confectioneaza dintr-un material rezistent la actiunea coroziva a levigatului.
  8. 3.3.1.8 Sistemele de control pentru detectarea scurgerilor de levigat sunt necesare, in cazul depozitelor de deseuri periculoase si nepericuloase (clasa a, respectiv b), pentru a preveni scurgerea levigatului din instalatiile aflate în afara zonei impermeabilizate. Ele trebuie amplasate în zonele în care, din cauza sarcinilor statice, exista riscul cel mai mare de rupere a conductelor (a se vedea figura 3.3.1).
2. 3.3.2 Cerinte privind dimensionarea sistemului de colectare a levigatului
  Sistemul de colectare a levigatului are rolul de a asigura mentinerea levigatului in corpul depozitului la un nivel minim.
  Sistemul de colectare a levigatului se proiecteaza si se dimesioneaza conform cu: prognoza de generare a levigatului;
  tehnica de gestionare a acestuia: tratare într-o instalatie proprie sau evacuare catre o alta instalatie de tratare.
  Dimensionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a levigatului se realizeaza pornind de la o valoare medie a volumului de levigat generat, recomandat de 6 1/s.ha. Aceasta valoare este acoperitoare pentru dimensionarea conductelor de drenaj atat din punct de vedere hidraulic, cat si static. Celelalte componente (pompele, conductele de colectare, rezervorul de stocare etc.) se dimensioneaza tinand cont de valoarea mentionata anterior si de dimensiunile depozitului.
  Cantitatea de levigat se calculeaza pentru toate fazele de operare, astfel incat sa se determine valorile critice necesare pentru dimensionare.

3.4 Tratarea levigatului

3.4.1 Scop
Pentru deversarea în influentul unei statii de epurare orasenesti, respectiv într-un receptor natural, valorile indicatorilor caracteristici levigatului trebuie sa se încadreze in limitele stabilite de legislatia in vigoare privind protectia calitatii apelor.
In functie de conditiile locale specifice, caracteristicile levigatului si de receptorul in care se evacueaza acesta, tratarea levigatuluise poate realiza in doua tipuri de instalatii, si anume:
instalatie de tratare proprie depozitului care sa permita evacuarea levigatului direct în receptorul natural cu respectarea legislatiei in domeniu privind valoarea indicatorilor de calitate a efluentului; instalatie de preepurare a levigatului pentru a fi evacuat intr-o statie de epurare a apelor uzate orasenesti, cu respectarea valorilor indicatorilor de calitate a efluentului.
Este interzisa recircularea levigatului in corpul depozitului.

3.4.2 Procedee de tratare a levigatului

Dimensionarea instalatiei de tratare se realizeaza conform 3.3.2 s1 m functie de caracteristicile sistemului de colectare (volumul rezervorului de stocare).

Instalatia de tratare trebuie sa asigure desfasurarea proceselor corespunzatoare pentru reducerea valorilor concentratiilor la urmatorii indicatori:

materii solide în suspensie consum chimic de oxigen consum biochimic de oxigen amomu

nitrati sulfuri cloruri metale grele

Principalele procedee utilizate pentru tratarea levigatului, precum st aplicabilitatea acestora, sunt sintetizate în tabelul 3.4.1.

Tabelul 3.4.1 Procedee de tratare a levigatului

Procedeu de tratare	Aplicabilitate (compusi care sunt indepartati)
Procedee biologice aerobe	Substante organice biodegradabile
Oxidare chimica	Substante organice greu degradabile
Adsorbtie	AOX si substante organice nepolare
Precipitare	Metale grele
Coagulare-floculare	Suspensii coloidale
Procedee de membrana	Substante organice si anorganice dizolvate
Evaporare si uscare	Saruri minerale si compusi greu volatili
Stripare	Substante volatile

Procedeele de tratare prezentate anterior sunt alese si combinate in functie de specificul fiecarui caz in parte, astfel incat sa se realizeze o tratare optima a levigatului, din punct de vedere tehnic si economic. Combinatia de procedee de tratare aplicata trebuie sa asigure indepartarea urmatorilor poluanti:

azot amoniacal

substante organice biodegradabile si nebiodegradabile substante organice clorurate

saruri minerale

Procedeele de tratare trebuie alese astfel incat sa se asigure si eliminarea corespunzatoare a reziduurilor de la tratarea levigatului.

Tratarea levigatului se realizeaza cu ajutorul echipamentelor speciale, modulare, care se aleg în functie de specificul fiecarui caz in parte.

3.4.3 Recomandari privind materialele din care sunt confectionate echipamentele de tratare

Materialele din care sunt confectionate echipamentele si instalatiile, precum si caracteristicile acestora trebuie alese astfel incat ele sa faca fata la tipurile de solicitari la care sunt supuse, si anume:

solicitari chimice solicitari mecanice solicitari termice

Proiectarea trebuie sa tina cont atat de solicitarile maxime, cat si de efectele sinergice care pot aparea.

In general, echipamentele si instalatiile se confectioneaza din:

beton si beton armat captusit cu strat de protectie împotriva actiunii corozive a levigatului st a produsilor rezultati din procesele de tratare;

oteluri inoxidabile si oteluri inalt aliate, rezistente la coroziune; materiale plastice.

Recomandarile specifice pentru fiecare procedeu de tratare sunt prezentate in tabelul 3.4.2.

Tabelul 3.4.2 Materiale recomandate pentru confectionarea echipamentelor

Procedeu de tratare	Âf.!resivitatea mediului	Materiale recomandate
Tratare biologica aeroba	medie	beton protejat anticoroziv otel inox material plastic
Oxidare chimica	mare	otel inox aluminiu material plastic (PTFE, PVDF, PVC-U, PE) sticla
Adsorbtie	medie I mare (abrazivitate)	beton protejat anticoroziv otel inox material plastic
Precipitare	medie I mare (abrazivitate)	beton protejat anticoroziv otel inox material plastic
Coagulare-floculare	medie I mare (abrazivitate)	beton protejat anticoroziv otel inox material plastic
Procedee de membrana	medie	otel inox material plastic (PVC, PE, PP)
Evaporare / uscare	mare	otel protejat anticoroziv otel înalt aliat material plastic grafit
Stripare	medie I mare (abrazivitate)	beton protejat anticoroziv otel inoxidabil material plastic

Pompele care intra in componenta instalatiilor de tratare se confectioneaza din otel inox sau materiale plastice (polipropilena, polietilena).

3.4.4 Recomandari privind controlul proceselor si intretinerea instalatiilor
1. 3.4.4.1 Desfasurarea proceselor de tratare a levigatului se controleaza prin masuratori fizico-chimice si biologice specifice, in scopul stabilirii urmatoarelor aspecte:
  crearea si mentinerea conditiilor de reactie corespunzatoare; dozarea reactivilor;
  consumul de energie electrica;
  calitatea levigatului tratat
2. 3.4.4.2 Pentru fiecare procedeu de tratare trebuie respectate cerintele specifice corespunzatoare proceselor de epurare a apelor uzate menajere si industriale.
3. 3.4.4.3 Intretinerea instalatiilor si a echipamentelor componente se realizeaza conform cu normele in vigoare aplicabile pentru instalatiile de epurare a apelor uzate menajere si industriale.

3.5 Sistemul de colectare a gazului
1. 3.5.1 Cerinte generale
  Pricipalul scop al degazarii la depozitele care accepta deseuri biodegradabile este de a preveni emisia de gaz in atmosfera datorita consecintelor ei negative asupra mediului (gaz cu efect de sera).
  Dimensionarea instalatiei de degazare se face pe baza prognozei producerii gazului de depozit. Pentru depozitele existente, este necesara efectuarea testelor de aspirare, iar rezultatele acestora se coreleaza cu prognoza teoretica, in masura in care aceasta poate fi realizata.
  Sistemul de degazare trebuie sa fie construit astfel incat sa se garanteze siguranta costructiei si sanatatea personalului de operare. Intregul sistem de colectare a gazului trebuie construit perfect etans fata de mediul exterior si trebuie sa fie amplasat izolat fata de sistemele de drenaj si evacuare a levigatului, respectiv a apelor din precipitatii.
  Pozitionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a gazului nu trebuie sa afecteze functionarea celorlalte echipamente, a stratului de baza ori a sistemului de acoperire al depozitului.
  Materialele din care sunt construite instalatiile trebuie sa fie rezistente împotriva actiunilor agresive generate de:
  temperatura ridicata din corpul depozitului (pana la 70° C);
  incarcarea provenita din greutatea corpului deseurilor, a acoperirii de suprafata a depozitului, si cea provenita din traficul utilajelor (compactorul, camioane etc.);
  levigat si condensat;
  microorganisme, animale sau ciuperci.
  Sistemul de colectare si transport al gazului trebuie amplasat astfel incat sa nu obstructioneze operarea depozitului .
  O instalatie activa de extractie, colectare si tratare a gazului este alcatuita din urmatoarele componente (figura 3.5.1):
  put de extractie a gazului, cuprinzand conducte de drenaj conducte de captare a gazului
  statii de colectare a gazului
  conducte de eliminare si conducta principala de eliminare a gazului separator de condensat
  instalatie de ardere controlata a gazului / instalatie pentru valorificarea gazului - instalatie de siguranta pentru arderea controlata
  componente de siguranta
  Figura 3.5.1
  Schema sistemului de colectare a gazului de depozit
  Put de extractie si conducta de drenaj
  Corpul depozitului (baza impermeabilizata)
  Exhaustor
  / Ardere controlata
  Valorificare
  Conducta principala de eliminare
  Conducta de captare
  r Conducta de eliminare
  Statie de colectare
  Cilindru de colectare
2. 3.5.2 Cerinte tehnice pentru o instalatie activa de colectare si tratare a gazului
  La proiectarea, constructia si operarea instalatiei trebuie respectate urmatoarele cerinte tehnice:
  1. 3.5.2.1 Puturi pentru extractia gazului
    Puturile pentru extractia gazului trebuie sa fie pozitionate in mod uniform in masa de deseuri care genereaza gaz. Puturile de gaz se amplaseaza pe cat posibil simetric si la distanta egala intre ele (recomandat, de circa 50 m). Puturile se amplaseaza cat mai aproape de herme si de caile de circulatie, iar distanta de la puturi pana la limita exterioara a corpului depozitului trebuie sa fie > 40 m, pentru a cuprinde în zona de aspirare si marginea depozitului.
    Puturile de gaz trebuie sa fie etanse, pentru a nu permite patrunderea aerului în interior; ele trebuie sa fie rezistente, pentru a suporta tasarea corpului depozitului si, de asemenea, sa poata fi usor reparate si controlate.
    Putui de gaz este alcatuit dintr-un filtru vertical cu diametrul > 80 cm, pozitionat în interiorul corpului depozitului, realizat din pietris sau criblura, si in care este inglobata conducta de drenaj cu diametrul interior de minimum 200 mm. Aceasta dispunere a elementelor asigura o extractie uniforma a gazului generat în corpul depozitului cu o suprapresiune de aproximativ 40 hPa. Pentru a acoperi un volum suficient din corpul depozitului si pentru a putea dirija gazul captat in directia dorita este necesara generarea unei subpresiuni efective de 30 hPa la capatul superior al putului de gaz (figura 3.5.2 a) Pentru calcularea numarului de puturi de gaz se tine seama de faptul ca 1 metru de conducta filtranta cu o sectiune minima de >250 cm2 capteaza aprox. 2m3 de gaz pe ora.
    Peretii conductelor filtrante trebuie sa fie perforati, diametrul perforatiilor depinde de dimensiunile granulelor din filtrul cu pietris sau criblura. Deoarece permeabilitatea materialului filtrant trebuie sa fie de cel putin 1x10-3 m/s, se foloseste un material cu d=16-32 mm. Diametrul perforatiilor trebuie sa fie mai mic de 0,5xd, adica 8-12 mm. Se utilizeaza conducte cu perforatii rotunde, deoarece au rezistenta mai mare la deformare, sunt mai stabile fata de fortele rezultate din procesele de tasare in corpul depozitului si rezista mai bine la fortele de forfecare. Conductele trebuie sa fie prevazute cu sisteme de infiletare, pentru a asigura prelungirea putului de gaz pe perioada de operare a depozitului.
    In timpul operarii, la suprafata depozitului, constructia putului consta dintr-o instalatie speciala (figura 3.5.2 a). Acest sistem de constructie este necesar pentru a putea suporta tasarile din corpul depozitului fara deteriorarea putului de gaz si a sistemului de impermeabilizare la suprafata depozitului.
    Dupa închidere, trebuie sa se evite atat patrunderea aerului si a apei din precipitatii în corpul depozitului în jurul puturilor de extractie a gazului, cat si emisiile de gaz în stratul de recultivare. La extremitatea superioara a putului de gaz se aplica o conducta etansa peste conducta filtranta. Conducta etansa trebuie sa aiba un capac cu sistem de infiletare, pentru a se asigura controlul conductei filtrante, care se scurteaza periodic, corespunzator tasarilor din corpul depozitului. Capacul este prevazut cu o instalatie pentru prelevarea probelor de gaz si masurarea temperaturii (figura 3.5.2 b).
    In forma sa finala putul de gaz este prevazut cu un dispozitiv de acoperire si închidere, pentru evitarea influentelor climatice si a manipularilor nepermise ale instalatiilor de siguranta.
    In cazul depozitelor nou construite se incepe instalarea puturilor de gaz
    Figura 3.5.2 (a)
    Put de gaz
    Furtun oţel inoxidabil realizat
    prin împletire (manşon)
    Robinet
    lnşuruba\gam tura lI] I
    Orificiu cu filet pentru închidere. Probe de gaz
    9 JI \ >,--+
    Urechi de prindere
    Conductă captare gaz
    DN>90
    . D
    - • Q "
    IJ-
    IJ-
    Con"duc
    . perforaţii
    ..,. c;i
    ·Do.,.
    (I Q (I
    "
    ,
    Figura 3.5.2 (b)
    Teavăflexibilă
    Stratrecultivare şiacoperire
    ---- J _! l] aj aP'l din precipitatii
    Nisip de
    protecţie
    // jJ!E_
    I I
    0C2o,5nu0lride-arg3i,l8ăm / /_/_//
    /
    I I
    200 - 220
    I I II
    I I -
    /i''/
    I I
    /
    j_
    --+--+-- --· S
    co
    Partea superioara a unui put de gaz intr-un depozit acoperit
    >800
    Strat drenaj din pietriş
    Figura 3.5.2 (c)
    Etape de constructie a partii superioare a unui put de gaz
    
    Stadiul montajului Poziţionarea ţevii filtrante Poziţionarea capului de tragere
    
    Plotriş
    Stabilitatea capului de tragere prin umplere Umplerea cu deşeuri lndepătarea capului de tragere
  2. 3.5.2.2 Conducte de captare a gazului
    Fiecare put de extractie a gazului trebuie sa fie conectat la una dintre statiile de colectare a gazului prin intermediul unei conducte de captare.
    In cazul în care o conducta de captare a gazului nu mai functioneaza, ea se inlocuieste cu o noua conducta, pentru a se asigura o extractie continua si a se evita efectele negative ale gazului de depozit asupra sanatatii personalului de operare a depozitului.
    Conductele de captare a gazului se instaleaza cu o panta de cel putin 5% fata de statia de colectare a gazului, pentru a se evacua apa provenita din condens în interiorul conductei. Se recomanda pantele mai mari, pentru a suporta eventualele tasari si surpari din corpul depozitului, fara a provoca deteriorari ale conductelor.
    Trebuie sa se evite acumularile de apa în conductele de captare a gazului. Aceste conducte trebuie sa fie prevazute cu sisteme flexibile de conectare la puturile de extractie, la capatul superior definitiv al putului si la statiile de colectare a gazului, pentru a se minimiza deteriorarile prin tasari, forte de presiune, forte transversale si forte de torsiune. Conductele si conexiunile flexibile trebuie sa fie asigurate împotriva incarcarii cu electricitate statica, sau sa fie executate din material cu conductibilitate electrica (de ex. PE cu conductibilitate electrica). Calitatea materialului din care sunt facute conductele trebuie sa asigure o rezistenta la presiune PN 6.
    Diametrul conductei de captare trebuie sa fie 90 mm. Conductele de colectare a gazului trebuie sa poata fi inchise ermetic cu ajutorul unor sisteme de inchidere prin culisare, pentru a se putea efectua reparatii la conducte fara riscul emanatiilor necontrolate de gaz.
    Conductele trebuie sa fie acoperite si protejate de inghet la suprafata depozitului, printr-un strat de pamant sau deseuri cu o grosime > 80 cm, pentru a evita inghetarea apei provenite din condensat care poate duce la deteriorarea armaturilor si a echipamentelor, si la deformarea sau obturarea sectiunii conductei.
  3. 3.5.2.3 Statii de colectare a gazului
    ln statiile de colectare a gazului conductele individuale de colectare sunt conectate la conducta de eliminare a gazului.
    Numarul statiilor de colectare se stabileste în functie de dimensiunea depozitului, numarul puturilor de colectare si distributia lor.
    In incinta statiilor de colectare a gazului, fiecare conducta de colectare trebuie sa fie prevazuta cu o portiune speciala pentru prelevarea probelor. Aceasta portiune se realizeaza din teava cu diametrul de DN 50, pentru a asigura o viteza constanta de circulatie a gazului > 2 m/s; viteza optima a gazului este de aprox. 6-8 m/s. Lungimea acestei tevi trebuie sa fie 1O x DN inainte de stutul de masurare, respectiv 5 x DN dupa stutul de masurare. Intre zona de masurare si cilindrul de colectare (în care se termina conductele de captare individuale) se amplaseaza un dispozitiv culisant pentru închidere si reglare, cu pozitionare verticala pe sectiunea conductei, pentru a se evita depunerile pe lagarele sistemului de rotatie. Intre cilindrul de colectare si conducta principala de eliminare se monteaza un dispozitiv culisant de închidere.
    Constructiile care constituie statiile de colectare a gazului trebuie sa fie complet inchise, prevazute cu spatii de aerisire (în pereti se monteaza cel putin 2 gratare de aerisire cu dimensiunile 50 x 50 cm) si asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate.
    In zona statiilor de colectare a gazului se monteaza panouri de avertizare asupra pericolelor legate de prezenta gazului de depozit, pe care se mentioneaza si interdictiile legate de fumat si de foc.
    La proiectarea si constructia statiilor de colectare a gazului trebuie sa se tina seama de faptul ca acestea trebuie sa fie intotdeauna in afara zonei impermeabilizate a bazei, respectiv suprafetei depozitului si trebuie sa fie accesibile direct de pe drumul perimetral. Rigolele pentru colectarea apei din precipitatii se amplaseaza intre corpul depozitului si statiile de colectare.
  4. 3.5.2.4 Conducta principala de eliminare a gazului (conducta perimetrala de gaz)
    Statiile de colectare a gazului sunt conectate intre ele printr-o conducta principala de eliminare a gazului (conducta perimetrala).
    Conducta principala de eliminare trebuie sa poata fi reglata de la caminele in care sunt amplasate separatoarele de condensat, pentru a putea interveni in cazul in care apar defectiuni. Panta conductei principale de eliminare trebuie sa fie de cel putin 0,5%, pentru a putea evacua particulele minerale din condensat. Diametrul nominal al conductei (DN) trebuie sa fie de cel putin 200 mm. La cantitati mai mari de gaz(> 750 m3/h) si conducte mai lungi (> 1OOO m) diametrul minim trebuie sa fie> 250 mm, deoarece se formeaza mai mult condensat.
    Toate conductele se instaleaza la adancimi mai mari decat adancimea de inghet specifica zonei, dar nu la mai putin de 80 cm. La proiectare trebuie sa se tina seama de pozitionarea sistemelor de impermeabilizare, a drumurilor de acces si a instalatiilor de drenaj. Conducta principala de eliminare a gazului trebuie sa fie amplasata in afara zonei de impermeabilizare a suprafetei, si in nici un caz pe sub instalatii de colectare a apei din precipitatii (rigole) si pe sub drumurile de acces (din cauza sarcinilor dinamice si statice care apar in aceste zone).
  5. 3.5.2.5 Separatorul de condensat/colectarea condensatului
    Gazul de depozit saturat cu vapori de apa duce la formarea de condensat in sistemul de conducte. Ca baza de calcul pentru cantitatea de condensat se considera cantitatea de apa care se formeaza la racirea de la 55°C la 20°C. Aceasta înseamna aprox. 100 ml de condensat la fiecare m3 de gaz de depozit. De aceea in conducta principala de eliminare a gazului se instaleaza, in punctele cele mai joase, in camine subterane cu acces, separatoare de condensat. Caminele de separare a condensatului, precum si toate instalatiile din interior care pot veni in contact cu condensatul, se confectioneaza din materiale rezistente la coroziune. Caminele trebuie sa fie impermeabile fata de apa freatica si sa fie calculate static pentru a fi rezistente la fortele care le-ar putea deplasa.
    Condensatul se evacueaza printr-un dispozitiv tip sifon, într-un recipient care trebuie sa fie întotdeauna plin cu condensat, pentru evitarea patrunderii aerului in conducta principala de gaz, atunci cand se pompeaza condensatul (figura 3.5.3). Distanta intre separatorul de condensat si rezervorul de condensat trebuie calculata astfel incat sa se asigure ca vacuumul din conducta principala de eliminarea a gazului nu determina absorbtia condensatului înapoi in sistemul de conducte. Caminele trebuie sa poata fi controlate in orice moment, pentru a supraveghea nivelul condensatului.
    Condensatul se evacueaza intr-un rezervor la care sunt conectate toate separatoarele de condensat, sau direct in statia de tratare a levigatului. Este interzisa recircularea condensatului in corpul depozitului.
    Daca topografia depozitului permite, condensatul poate fi evacuat si prin cadere libera direct într-un separator de condensat amplasat la capatul conductei principale de eliminare a gazului.
    Rezervorul pentru condensat trebuie sa fie calculat pentru a cuprinde cel putin cantitatea de condensat care se aduna in 14 zile, si sa fie impermeabil si rezistent pe termen lung, astfel incat sa se evite patrunderea condensatului in sol sau in apa freatica. Rezervorul trebuie sa fie prevazut cu un indicator de preaplin.
    Figura 3.5.3
    Separator de condensat
    Dispozitiv optic pentru citirea nivelului
    Conducta de condensat
    Robinet
    Conducta pentru extragerea condensatului
    Conducta pentru eliminarea condensatului
    Robinet
    Pompa submersibila
    Stut pentru umplerea
  6. 3.5.2.6 Tehnici de siguranta
    1. a) Zonele de explozie
      In functie de prezenta gazului de depozit, pot fi identificate trei zone, si anume:zona 1 - in interiorul conductelor de gaz, zona 2 - în apropierea conductelor de gaz si zona 3 - la distanta de conductele de gaz, unde gazul poate ajunge numai accidental.
    2. b) Materialul conductelor
      Materialul din care sunt confectionate conductele care se monteaza la suprafata (suprateran) si care traverseaza zone cu potential ridicat de explozie trebuie sa aiba o rezistenta electrica < 109 Ohmi (otel sau PEHD cu conductibilitate electrica).
      Deoarece apa provenita din condensat poate cantine substante corozive, toate conductele, armaturile si sistemele de siguranta ale instalatiei de colectare a gazului se confectioneaza din materiale rezistente la coroziune (de ex. PEHD, inox).
    3. c) Sistem de avertizare gaz
      Pentru a proteja personalul angajat si echipamentele aferente sistemului de ardere/valorificare a gazului, sunt necesare sisteme de avertizare asupra prezentei gazului. Sistemul de avertizare asupra prezentei gazului comanda închiderea sistemului de alimentare cu gaz oprind exhaustorul, daca anumite valori limita de metan si/sau oxigen sunt atinse. De aceea se impune o monitorizare permanenta a acestora.
      Metan(%)
      Oxigen(%)
      Valoare avarie gaz
      < 30
      >3
      Valoare închidere sistem alimentare gaz
      <25
      >6
    4. d) Concentratia maxima de gaz la locurile de munca
      Inainte si în timpul activitatii personalului la sistemul de degazare, în spatii închise (camine, statii de colectare etc.) trebuie sa fie masurate concentratia oxigenului, a metanului, si a dioxidului de carbon. Toate spatiile închise trebuie sa fie prevazute cu ventilatie cu tiraj natural. De asemenea, trebuie sa se
      respecte normele legale in vigoare, referitoare la desfasurarea activitatilor in aceste tipuri de locuri de munca.
    5. e) Inflamabilitate/Domeniul de explozie pentru amestecuri gaz de depozit - aer
    Gazul de depozit in sine nu este explozibil; el poate forma, însa, împreuna cu aerul un amestec explozibil.
    Pentru a se ajunge la formarea unui amestec explozibil, concentratiile metanului si aerului trebuie sa fie într-o anumita proportie. Dioxidul de carbon existent in gazul de depozit si azotul introdus o data cu aerul, avand caracter inert, diminueaza caracterul exploziv al amestecului.
    Figura 3.5.4
    Diagrama de amestec metan - aer - gaz inert
    0 100
    10 90
    80
    70
    °o
    \
    \
    '-J
    60
    ro
    40
    30
    20
    IO
    o
    40 50 60 70 80 90 100
    Metan(%)
    50 50 V
    In baza diagramei prezentate in figura 3.5.4 se pot stabili concentratiile volumice relevante din punct de vedere al tehnicilor de siguranta, pentru fiecare componenta in parte. In aceasta diagrama pentru amestecuri de metan-aer-CO2, respectiv metan-aer-N2, sunt trasate zonele de explozie in functie de proportia de gaz inert (N2, CO2). Astfel, la un amestec cu o concentratie volumica a aerului sub 58 % (ceea ce corespunde unui continut de oxigen de 11,6 %) nu se poate declansa nici o explozie, indiferent care sunt concentratiile de metan, respectiv de gaz inert.
    Astfel se pot intocmi limite de siguranta exacte ale relatiilor volumice pentru gazul de depozit, cand nu se pot forma amestecuri explozibile:
    sub 11,6 % oxigen peste 15 % metan peste 35 % gaz inert
3.6 Tratarea, arderea controlata, valorificarea gazului de depozit
1. 3.6.1 Generalitati
  Gazul de depozit generat in urma descompunerii deseurilor municipale trebuie colectat si tratat intr-un mod care sa conduca la diminuarea efectelor negative pe care acesta le poate avea asupra mediului inconjurator si la reducerea potentialului de periculozitate al componentelor principale metan (pericol de explozie) si dioxid de carbon (pericol de sufocare). Tratarea gazului se face in functie de tehnica de captare utilizata - activa sau pasiva.
  Tehnicile de tratare, respectiv valorificare a gazului se aleg in functie de concentratia de metan. Principalele posibilitati de tratare sau valorificare a gazului, in functie de continutul de metan, sunt prezentate in figura 3.6.1.
  Figura 3.6.1
  Posibilitati de tratare a gazului de depozit in functie de concentratia metanului
  o
  1,5
  2,5
  3,5
  4,5
  o
  15
  25
  35
  45
  Valoare energetica (kWh/m')
  Concentratia de metan (% vol)
  Gaz "slab" Gaz "mediu" Gaz "tare" Gaz "bogat"
  Filtrare biologica
  Ardere controlata
  Generare abur
  Generare energie electrica
  Cantitatea de gaz care poate fi captata pentru o perioada de timp determinata, precum si continutul de metan al acestuia se determina conform cu prognoza de generare a gazului si cu rezultatele experimentale. In baza rezultatelor se decide tipul tratarii gazului. Deoarece valorificarea energetica completa a puterii calorice a gazului de depozit este posibila numai atunci cand concentratia aerului (oxigen 02, azot N2) este foarte mica, functionarea instalatiei de degazare trebuie sa aiba loc astfel incat in sistem sa nu patrunda aer (oxigen).
  Dupa ultimul camin de separare a condensatului se instaleaza exhaustorul si instalatia de ardere sau de valorificare a gazului.
  Aceste instalatii se calculeaza si se construiesc in functie de posibilitatile de obtinere a energiei electrice sau a energiei termice. In conditii normale de operare se poate conta pe o concentratie volumica a metanului de 35-55 %. Puterea calorica este in mod corespunzator 3,5 la 5,5 kWh/m3.
  La arderea controlata a gazului trebuie sa se ia in calcul întreaga cantitate de gaz care poate fi obtinuta de pe depozit; daca este cazul, poate fi proiectata construirea mai multor instalatii de ardere controlata. La arderea controlata a gazului se tine cont de cerintele legale referitoare la nivelul emisiilor si protectia calitatii aerului.
  O instalatie de valorificare a gazului trebuie sa cantina si o instalatie de siguranta pentru arderea controlata, pentru a asigura arderea gazului in eventualitatea aparitiei unei defectiuni la instalatia de valorificare. In acest caz instalatia de ardere controlata se dimensioneaza la 60% din cantitatea de gaz captata de pe depozit.
  Gazul de depozit cantine, in plus fata de componentele principale (CH4 si CO2). urme de compusi halogenati, sulf, fosfor etc. Aceste componente pot distruge instalatiile de valorificare si tratare a gazului, ele influentand si calitatea emisiilor. Indepartarea acestor elemente se poate face prin intermediul unor filtre biologice sau cu carbune activ, respectiv prin spalare sau oxidare catalitica a gazului.
2. 3.6.2 Degazarea pasiva I oxidarea metanului

Depozitele la care s-a finalizat faza activa de formare a gazului, acesta nemaiputand fi valorificat, tratat sau ars controlat, trebuie degazate pasiv, pentru a împiedica acumularea gazului în depozit. La un continut de metan mai mic de 20 % sau la o cantitate de gaz captat < 100 m3/h, gazul de depozit se poate devia prin stratul de recultivare. Gazul de depozit trebuie sa se poata imprastia in stratul de drenare a apei din precipitatii, prin conducte perforate sau direct în salteaua drenanta.

Puturile de gaz existente se pot utiliza la degazarea pasiva. Trebuie sa existe posibilitatea masurarii gazului in locurile in care acesta este evacuat.

Distributia gazului trebuie sa fie proiectata astfel incat sa nu se depaseasca o valoare de 2 litri de gaz/ora x m2. Apa din stratul drenant nu trebuie sa patrunda în tevile perforate sau în puturile de gaz.

Evacuarea gazului se face in stratul de recultivare, care trebuie sa aiba o permeabilitate corespunzatoare si o vegetatie bogata.

3. 7 Sistemul de impermeabilizare a suprafetei

Scopul unui sistem de impermeabilizare a suprafetei este protectie de durata si constanta împotriva: formarii de mirosuri si praf,

imprastierii de catre vant a deseurilor usoare (hartie, plastic), patrunderii apei din precipitatii în corpul depozitului, scurgerii poluantilor în apa subterana,

migrarii gazului in atmosfera, aparitiei incendiilor pe depozite,

deteriorarii stratului de vegetatie de la suprafata din cauza gazului de depozit, inmultirii pasarilor si altor animale.

In plus trebuie sa se realizeze integrarea zonei depozitului in peisajul inconjurator.

Intregul sistem de impermeabilizare trebuie sa prezinte o constructie adecvata fiecarei clase de depozit si sa prezinte anumite caracterisitici.

De asemenea, trebuie sa se asigure posibilitatea de a executa controale, reparatii si o intretinere ulterioara a unui depozit sau a unei celule timp de 30 de ani dupa receptia finala a lucrarilor de închidere.

3.7.1 Cerinte pentru inchiderea depozitelor de deseuri periculoase (clasa a)
Dupa umplerea unei celule, se aplica un sistem de impermeabilizare pe suprafata nivelata, conform alternativelor prezentate in figura 3.7.1.
Sistemul de impermeabilizare trebuie sa asigure o protectie de durata a masei de deseuri împotriva patrunderii apei provenite din precipitatii. Sistemul trebuie sa fie rezistent pe termen lung împotriva eroziunii, inundarii, influentelor gerului, deteriorarilor de catre animale si plante (inradacinare ). Trebuie sa se asigure posibilitatea de circulatie pe depozit si posibilitatea controlului si reparatiei suprafetei.
Figura 3.7.1 (a)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri periculoase (clasa a)
I::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::_1
Gazon, vegetaţie rezistentă la eroziune Sol d
Strat din pământ argilos cu nisip/pietriş,
j·: •: •: •: •: •: •: •: •:•:•:•: •:•:•:.:.:.:.: •:1 d
i::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
i·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
:! :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: ::
::.:1 Strat geosintetic permeabil
!·.:·.:·.:·.:·.:·.:·.:·.:·.:·.:·.:·.:·:···..·.•.·..·..".". ""I Drena·J d '·,1<. 3 m/s
!·:·:·:·:·:·:·:·•·• ••'" " ;; ;; ;; ;; ;; ;; ;; pietriş sau balast. Alternativ saltea
!:·:•• •:. ;, ;, ,; :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: ::' drenantă cu filtru pe ambele părţi şi
folie protecţie.
Geotextil protecţiegrtm2*
Impermeabilizare sintetică, d
(2 straturi a câte 25cm), kt :!: 5.10-10mts,
porozitate :!:5%, Dpr
Strat portant d
constructie natural sau deşeuri minerale, modul de elasticitate 2, Dpr
·
I * Nu este necesar dacă se utilizează
o saltea drenantă cu 2 straturi de protecţie
Nota: Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt geocompozit cu protectie similara
Figura 3.7.1 (b)
Strat de închidere pentru depozite de deseuri periculoase (clasa a)
. . . Gazon, vegetaţie rezistentă la eroziune
.·.·,,.·:·.:.·:.·.:·:r- Sol d 15 cm
I
·1
: : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :-:- t a i ::i \ f cu nisip/pietriş,
i·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:·:1
i::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:-.1
Saltea drenantă permeabilă 400 grim2
Strat drenaj d :?:30 cm, kţ :?:1.10-3 m/s pietriş sau balast. Alternativ saltea
drenantă cu filtru pe ambele părţi şi folie protecţie 600 grim2
Geotexlil protecţie 600 grim2* Impermeabilizare sintetică, PEHD 2.5mm
Impermeabilizare cu geocompozit kp;; 1.10-12mis, G 6000 grim2
Strat portant, d 50 cm, material de constructie
- • • • • • • • • natural sau deşeu mineral,
: :: : : :: : : :: :: : : • • • • Î'- : modulul de elasticitate:?: 30MNim2
-::--·· Q L--1
- • j U --;-- Corp depozit
: • Nu este necesar dacă se utilizează o saltea drenantă cu 2 straturi de protecţie
Nota: Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt geocompozit cu protectie similara
La planificarea si realizarea sistemului trebuie respectate cel putin urmatoarele cerinte:
1. 3.7.1.1 Stratul de sustinere
  Pe suprafata nivelata a corpului de deseuri se aplica un strat de sustinere cu o grosime minima de 50 cm.
  Stratul de sustinere preia sarcinile statice si dinamice care apar în timpul si dupa aplicarea straturilor de închidere. Modulul de elasticitate la suprafata stratului de sustinere trebuie sa fie de minim 40 MN/m2. Densitatea Proctor trebuie sa fie> 95%.
  Drept material pentru stratul de sustinere se poate utiliza molozul, excavarile de pamant, cenusa reziduala, deseurile minerale adecvate sau materialele naturale. Deseurile minerale nu trebuie sa cantina componente de lemn, plastic, hartie, materie organica, sticla si fier. Marimea maxima a granulelor materialului nu trebuie sa depaseasca O,1O m. Nu se poate utiliza namol, nisip si materiale coezive. Stratul de sustinere trebuie sa fie omogen si cu capacitate portanta constanta; suprafata rezultata trebuie sa fie neteda si nivelata. Continutul de deseuri periculoase din deseurile utilizate pentru realizarea stratului de sustinere nu poate fi mai mare decat cel din deseurile admise la depozitare.
  Se poate renunta la stratul de sustinere, daca stratul de deseuri nivelat respecta cerintele minime.
2. 3.7.1.2 Stratul de impermeabilizare mineral
  Stratul de impermeabilizare minerala a suprafetei trebuie sa aiba o grosime minima de 0,50 m si un coeficient de permeabilitate < 5 x 10-9 m/s. Continutul de carbonat de calciu trebuie sa fie mai mic de 10 % (masa), continutul de argila cu diametrul granulelor< 0,005 mm trebuie sa fie de minim 20 % (masa). Marimea maxima a granulelor din materialul de impermeabilizare minerala este limitata la 63
  mm. Cota de componente organice din materialul argilos este limitata la maxim 5 % (masa), iar componentele lemnoase (radacini, crengi etc.) nu sunt permise.
  Impermeabilizarea cu material argilos se aplica in doua straturi si se compacteaza cu compactor cu role. Stratul de etansare mineral trebuie sa aiba toleranta la planeitate de maximum 2cm / 4,0m. Densitatea Proctor trebuie sa fie 2: 92%.
  Alternativ se poate realiza o impermeabilizare echivalenta (figura 3.7.1 b). Caracteristicile materialelor, rezistenta lor pe termen lung si gradul în care sunt echivalente trebuie dovedite autoritatii competente înainte de realizarea etansarii.
3. 3.7.1.3 Stratul de impermeabilizare artificial
  Deasupra stratului de impermeabilizare mineral se aplica o impermeabilizare artificiala, constand dintr o folie PEHD de 2,0 mm.
  Sunt valabile cerintele de la capitolul 3.1.6.3.
4. 3.7.1.4 Geotextile ca strat protector pentru geomembrana
  Geotextilele utilizate sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena de înalta densitate (PEHD), cu masa pe unitatea de suprafata > 600 g/m2. Geotextilele trebuie sa respecte cerintele de calitate prevazute de standardele în vigoare.
  Nu este permisa utilizarea materialelor reciclate.
5. 3.7.1.5 Stratul de drenaj pentru apa din precipitatii
  Stratul de drenaj se realizeaza cu o grosime minima de 0,30 m. Valoarea permeabilitatii trebuie sa fie 2: 1 x 10-3 m/s. Continutul de carbonat de calciu nu trebuie sa depaseasca 10 % (masa). Marimea granulelor trebuie sa fie cuprinsa intre 4 mm si 32 mm. Procentul de granule superioare si inferioare nu poate depasi 3 % (masa). Lemnele, metalele, materialele plastice sau alte componente straine nu
  trebuie sa fie continute in materialul de drenare. Stratul de drenare trebuie sa aiba toleranta la planeitate de maximum 2cm / 4,0m.
  Pentru taluzuri trebuie efectuat un calcul de siguranta a stabilitatii. Pentru taluzurile abrupte (1 : 3) se utilizeaza agregate concasate.
  La utilizarea straturilor artificiale de drenaj trebuie sa se dovedeasca functionalitatea hidraulica s1 rezistenta pe termen lung a materialului.
6. 3.7.1.6 Geotextilele ca strat separator
  Pentru a evita colmatarea stratului de drenaj prin patrunderea materialelor solului din stratul de recultivare, se aplica geotextile deasupra stratului de drenaj.
  Geotextilele utilizate trebuie sa fie confectionate din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena (PE), cu masa pe unitatea de suprafata de minim 400 g/m2.
  Geotextilele trebuie sa fie permeabile si sa respecte cerintele de calitate conform standardelor in vigoare.
  Nu este permisa utilizarea materialelor reciclate.
7. 3.7.1.7 Stratul de recultivare
  Stratul de recultivare se realizeaza peste stratul de drenaj si trebuie sa aiba o grosime (inaltime totala) de minim 1,00 m.
  Stratul de recultivare consta din: strat de pamant cu caracteristici de retinerea apei (d 0,85 m), strat de sol vegetal (d 0,15 m), vegetatia plantata.
  Materialul pentru stratul de retinere a apei consta din material usor coeziv care împiedica uscarea
  stratului, asigurand astfel umiditatea necesara pentru radacinile plantelor (patrunderea radacinilor in stratul de drenaj este astfel împiedicata).
  Peste stratul de retinere a apei se aplica stratul de sol vegetal, care este plantat complet si uniform cu gazon.
  Nu se planteaza tufisuri si copaci, deoarece radacinile acestora pot afecta stratul de drenaj.
  Circulatia pe suprafata depozitului, in vederea realizarii straturilor, poate avea loc numai cu utilaje cu transmisie pe lanturi si numai pe caile de circulatie construite in acest scop, din moloz sau pietris. Drumurile utilizate in timpul constructiei pot fi utilizate in final drept drumuri de circulatie, claca in proiect este prevazut astfel.
3.7.2 Cerinte pentru incltiderea depozitelor pentru deseuri nepericuloase I municipale (clasa b)
Imediat
Sistemul de impermeabilizare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie rezistent pe termen lung si etans fata de gazul de depozit,
sa retina si sa asigure scurgerea apei din precipitatii,
sa formeze o baza stabila si rezistenta pentru vegetatie,
sa prezinte siguranta împotriva deteriorarilor provocate de eroziuni,
sa fie rezistent la variatii mari de temperatura (inghet, temperaturi ridicate), sa impiedice inmultirea animalelor (soareci, cartite),
sa fie circulabil,
sa fie usor de intretinut.
Asezarea ultimului strat al sistemului de impermeabilizare la suprafata se realizeaza numai atunci cand tasarile corpului depozitului sunt într-un stadiu la care nu mai pot determina deteriorarea acestui
sistem. In perioada principala de tasare se poate realiza o acoperire temporara conform cu 4.2.2.2. Capul putului de gaz trebuie insa demontat conform figurii 3.5.2 b. Conductele de gaz trebuie sa fie confectionate dintr-un material rezistent la inghet, si sa fie pozitionate sub un strat de pamant cu grosime cel putin egala cu adancimea maxima de inghet, dar nu mai mica de 80 cm.
La proiectarea si realizarea sistemului trebuie sa se respecte cerintele minime prevazute m cele ce urmeaza.
Figura 3.7.2 (a)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri nepericuloase
Gazon, vegetaţie rezistentă la eroziune Sol d 15 cm
I::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::_1_Strat din pământ argilos cu nisip/pietriş,
j•:- :- :- :- :- :- :- :- :- :-:- :- :- :- :- :- :- :-:-:1 d 85cm, necompactat
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
- ■ - - - - ■ - - - ■ - - - ■ - - - - -
i·:·:·:-:·:·:·:-:·:-:·:-:·:·:·:·:-:·:·:•:1
i·:·:·:-:·:·:·:-:·:-:·:-:·:·:·:·:-:·:·:-:1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,:::::::::::::::::::::::::::::::::::::-::--.1..--Geosinteticl permeabil
!-:-:-:-:-:-:-:-:-:-:-:-:-:-·-· •.. ""
!:::::::::::::-:-:-·-:.;,,,;;:: Strat de drenaj d 30 cm, k? 1.1o-3 m/s
pietriş sau balastru. Alternativ saltea drenantă cu filtru pe ambele părţi şi folie protecţie.
Geotextil protecţie 400 grtm2
Impermeabilizare argilă d 50cm (2 straturi a câte 25cm), k-r1.10-9mts,
porozitate < 5%, Dp? 92%
Strat de drenaj pentru gaz
k-r 1.1o-4 m/s, d 50cm,
modulul de elasticitate 45MN/m2,
conţinut calcar 10% masă
Nota: Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt geocompozit cu protectie similara
Figura 3.7.2 (b)
Strat de inchidere pentru depozite de deseuri nepericuloase
""---r--- Gazon, vegetaţie rezistentă la eroziune Sold 15 cm
i::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::_1 Strat de pământ argilos, nisip şi pietriş,
j-: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -: -:1 d 85cm, necompactat
i--:--:-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-■:--:-:■ --:-:■ 1
i--:--:-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-■:--:-■:--:-:■ 1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1
,-:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:-:--:--:--:--:--:--:--1.
Geotextil permeabil
Strat drenaj d 30 cm, kt 1.10-3 m/s pietriş sau balastru. Alternativ saltea drenantă cu filtru pe ambele părţi.
Geotextil protecţie 1000 gr/m2* Impermeabilizare sintetică, PEHD 2.0mm
Strat de drenaj pentru gaz
kt 1.10-4 m/s, d 30cm,
·
nisip, deşeuri de construcţie mărunţite, conţinut carbonat de calciu 1% masă
----.-- Corp depozit
I * Nu este necesar dacă se utilizează o saltea drenantă cu 2 straturi de protecţie
Nota: Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt geocompozit cu protectie similara
Figura 3.7.2 (c)
Strat de închidere pentru depozite de deseuri nepericuloase
"" ,,..-- Gazon, vegetaţie rezistentă la eroziune
.-.-:-:::::::r- Sol d 15cm
.-.-:-::::::::::·::·::_::-::1
Strat drenaj d 30 cm, kf 1.10-3 m/s pietriş. Alternativ saltea drenanta cu filtru pe ambele părţi şi folie protecţie
Impermeabilizare cu eocompozit Greutate 6000 gr/m
Strat de drenaj pentru gaz
kt 1.10-4 m/s, d 30cm,
nisip grosier, deşeuri construcţie
·
mărunţite, conţinut carbonat de caciu 10% masă Corp depozit
I
Nota: Saltea drenanta cu filtru pe ambele parti si folie de protectie sau alt geocompozit cu protectie similara
1. 3.7.2.1 Stratul de sustinere
  Pe suprafata nivelata a deseurilor se aplica un strat de sustinere cu o grosime minima de 50 cm si o grosime maxima de 1,00 m, care se niveleaza. Stratul de sustinere trebuie sa permita patrunderea gazului, iar valoarea coeficientului de permeabilitate trebuie sa fie 1 x 10-4 m/s. Stratul trebuie sa asigure preluarea sarcinilor statice si dinamice, care apar o data cu realizarea sistemului de impermeabilizare. Modulul de elasticitate la suprafata trebuie sa fie de minim 40 MN/m2.
  Ca material pentru stratul de sustinere se pot utiliza deseurile din constructii si demolari, pamantul excavat, cenusa , deseurile minerale adecvate sau materiale naturale. Continutul de carbonat de calciu nu poate depasi 1O % (masa). Stratul de sustinere nu are voie sa cantina componente organice (lemn), materiale plastice, asfalt cu continut de gudron, fier / otel si metale. Marimea maxima a granulelor materialului nu poate depasi 1O cm. Stratul de sustinere trebuie sa fie omogen si rezistent la eforturi in mod uniform, suprafata trebuie sa fie plana si nivelata. Nu se poate utiliza material coeziv.
2. 3.7.2.2 Colectarea gazului de depozit
  Pe stratul de sustinere se aplica un strat de drenare a gazului cu o grosime 2: 0,30 m. Suprafata trebuie sa fie nivelata.
  Materialul de drenare trebuie sa aiba un coeficient de permeabilitate de minim 1 x 10-4 m/s. Marimea granulelor nu trebuie sa fie mai mare de 32 mm, domeniul optim al diametrului granulelor este intre 8 si 32 mm. Procentul de granule superioare si inferioare nu poate depasi 5 %. Continutul de carbonat de calciu trebuie sa fie mai mic de 1 O% (masa).
  Siguranta la sufoziune fata de stratul de sustinere trebuie sa fie asigurata.
  La utilizarea materialelor de drenare artificiale trebuie dovedita atat rezistenta acestora fata de apa din condens si gazul de depozit, precum si rezistenta pe termen lung la eforturile pe care le preia stratul de drenaj.
3. 3.7.2.3 Stratul de impermeabilizare mineral
  Stratul de impermeabilizare minerala a suprafetei trebuie sa aiba o grosime minima de 0,50 m si un coeficient de permeabilitate < 5 x 10-9 m/s. Continutul de carbonat de calciu trebuie sa fie mai mic de 1 O % (masa), continutul de argila cu diametrul granulelor < 0,005 mm sa fie minim 20 % (masa). Marimea maxima a granulelor este limitata la 63 mm. Continutul de componente organice din argila este limitat la maxim 5 % (masa), iar componentele din lemn (radacini, crengi etc.) nu sunt permise.
  Impermeabilizarea cu material argilos se aplica in 2 straturi compactate cu compactorul cu role. Stratul de impermeabilizare trebuie sa aiba toleranta la planeitate de maximum 2cm / 4,0m. Densitatea Proctor trebuie sa fie 2: 92%.
  Alternativ se poate utiliza o impermeabilizare echivalenta. Caracteristicile materialului, rezistenta acestora pe termen lung si gradul de echivalenta trebuie dovedite autoritatii competente înainte de aplicare.
4. 3.7.2.4 Stratul de drenaj pentru apa din precipitatii
  Stratul de drenaj se realizeaza cu o grosime minima de 0,30 m. Coeficientul de permeabilitate trebuie sa fie> 1 x 10-3 m/s, proportia de carbonat de calciu nu poate depasi 10 % (masa). Materialul de drenare trebuie sa fie stabil pe taluzuri si sa se aplice uniform pe întreaga suprafata a depozitului.
  Marimea granulelor materialului de drenare trebuie sa fie cuprinsa intre 4 mm si 32 mm.
  La utilizarea materialelor de drenare artificiale trebuie sa se probeze functionalitatea hidraulica s1 rezistenta pe termen lung a materialului.
5. 3.7.2.5 Geotextilele ca strat separator
  Pe stratul de drenaj pentru apa din precipitatii se aplica un strat separator, pentru a împiedica patrunderea componentelor din stratul de recultivare in stratul de drenaj. Geotextilele utilizate sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena de inalta densitate (PEHD), cu masa pe unitatea de suprafata 2 400 gr/m2.
  Geotextilele trebuie sa permita patrunderea apei si sa respecte cerintele de calitate conform prevederilor standardelor în vigoare.
  Nu este permisa utilizarea materialelor reciclate.
  Se poate renunta la utilizarea stratului de separare, daca este probata siguranta la sufoziune.
6. 3.7.2.6 Stratul de recultivare
  Stratul de recultivare se realizeaza cu o grosime totala 2 1,00 m. La realizarea stratului de recultivare, utilajele pot circula numai pe caile de circulatie amenajate în acest scop. Stratul de recultivare nu se compacteaza.
  Stratul de recultivare consta dintr-un strat de retinerea apei (d 2 85 cm), din stratul de sol vegetal (d 2
  15 cm), precum si din vegetatie (gazon).
  Plantarea tufisurilor este permisa numai
  Materialul pentru stratul de retinere a apei consta din nisip usor coeziv si din pietris.
3.7.3 Cerinte pentru depozitele de deseuri inerte (clasa c)
Imediat
Peste stratul de acoperire se aplica un strat de cca. 15 cm sol fertil, pe care se planteaza imediat gazon. Deteriorarile produse de eroziune trebuie reparate imediat.
Figura 3.7.3
Strat de închidere pentru depozitele de deseuri inerte (clasa c)
Gazon, vegetaţie rezistentă la eroziune Sol d 15 cm
- -.-.-·.·-.·-.1.
- - - - - - -.-.•-.•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:•-:1.
i·:·:······
"I
::1 Ultimul strat de deşeuri aflat sub acoperire, d 1,00m
u
D---.-- Deşeuri
I
I
3.7.4 Nivelarea depozitelor

Nivelarea ultimului strat de deseuri, inainte de aplicarea sistemului de impermeabilizare a suprafetei, trebuie sa se realizeze in conformitate cu proiectul aprobat.

Pentru a evita aparitia deteriorarilor stratului de impermeabilizare, pe o adancime de 1 m sub stratul de sustinere nu se depun deseuri de namol, deseuri voluminoase sau de materiale dure (lemn, fier, pietre dure cu dimensiuni mai mari de 10cm).

Panta minima a suprafetei deseurilor nivelate trebuie sa fie calculata în functie de marimea prognozata a tasarilor, astfel incat panta finala, dupa stingerea tasarilor, sa fie minimum 5%.

Pe suprafetele realizate cu panta minima se prevad numai santuri scurte de scurgere pentru apa din precipitatii, de circa 50 - 80 m. Daca se realizeaza santuri mai lungi pentru scurgerea apei din precipitatii, atunci trebuie prevazuta o rigola din masa plastica, pentru a proteja stratul de impermeabilizare impotriva eroziunii.

Panta maxima a suprafetelor de depozit este 1 : 3 (33%). Impermeabilizarea, stratul de drenaj pentru apa din precipitatii si stratul de recultivare se realizeaza asigurand posibilitatea de circulare pe suprafata in vederea controlului si posibilitatea de reparare a taluzurilor si tinand cont de aspectele specifice protectiei municii (alunecari, utilaje care lucreaza pe pante etc.).

Depozitele cu inclinari ale taluzului intre 1:3 si 1:5 trebuie sa prezinte berme speciale în vederea realizarii drumurilor de acces. Bermele se proiecteaza conform figurii 3.7.4 si se construiesc la fiecare 10 metri inaltime si executate cu o panta de 2,5 - 3% inspre interiorul corpului depozitului, pentru a preintampina posibile accidente.

Inspre partea exterioara a bermelor se aplica o delimitare din pietre sau o banda de limitare si atentionare vizibila (in rosu / alb). Latimea minima a bermelor este de 5m; pe berme se circula numai într-o singura directie (sens unic), deoarece intalnirea utilajelor unele cu altele este permisa numai la o latime mai mare a caii de circulatie. Drumurile bermelor trebuie sa prezinte pante în directia de mers

de maxim 8%, iar panta minima nu poate fi mai mica de 1,5% (pentru a asigura scurgerea apei din precipitatii).

Figura 3.7.4

Model de constructie pentru herme

Lăţime bermi în corpul de1=euri minimum 5,50m

Lăţimea rigolei

după calcul

hidra.ulic Protecţia

Strat protecţie

> 100 cm Strat de acoperire si recultivare
> 30 cm Strat drenaj apa din precipitatii 50 cm lmpermeabiliiare

3.8 Colectarea apelor de pe suprafetele acoperite
1. 3.8.1 Prevederi generale
  Apa provenita din precipitatii trebuie sa fie colectata si evacuata cat mai repede de pe suprafata impermeabilizata a depozitului, pentru a evita toate efectelor negative.
  Apa din precipitatii trebuie sa fie readusa in circuitul natural prin intermediul unor instalatii de drenaj si colectare a apei, care se proiecteaza si se construiesc in conformitate cu normele specifice pentru construirea sistemelor de colectare si evacuare a apelor din precipitatii.
  Apa provenita din precipitatii poate fi redata circuitului natural in cursuri de apa (parauri si rauri), in ape statatoare (lacuri si balti). Apa din precipitatii evacuata in apele naturale, indiferent de natura lor, trebuie sa fie nepoluata, cu caracteristici similare apelor naturale si trebuie analizata inainte de evacuarea in apele naturale.
  Sistemul de colectare a apei provenite din precipitatii se compune din: strat de drenaj deasupra stratului de impermeabilizare
  rigole pe marginea interioara a hermelor rigola perimetrala la baza taluzului decantor
  bazin de colectare a apei din precipitatii rigola de evacuare
  punct de evacuare in apa de suprafata
  In cazul in care autorizatia de gopodarire a apelor impune un anumit debit de evacuare, trebuie sa fie prevazut un echipament pentru masurarea debitului evacuat.
  Toate instalatiile de colectare a apei trebuie sa fie construite in asa fel incat lucrarile de intretinere si control necesare sa fie minime. Trebuie sa fie evitate pagubele care pot aparea din cauza materialelor de constructie necorespunzatoare sau a erorilor de proiectare.
  Rigolele, bazinele de colectare, instalatiile de scurgere in apa freatica si punctele de evacuare in apele de suprafata trebuie sa fie construite pe cat posibil din materiale naturale. Foliile din materiale plastice si materialele artificiale pentru drenaj trebuie sa fie rezistente in timp.
  Conductele de pe corpul depozitului trebuie sa fie din materiale usoare (ex: polietilena). Nu sunt permise conductele din beton, din cauza greutatii si a caracteristicilor de tasare necorespunzatoare.
2. 3.8.2 Drenajul pe stratul de impermeabilizare de suprafata
  Pentru colectarea si evacuarea rapida a apei din precipitatii infiltrata prin stratul de recultivare, este absolut necesara amenajarea unui strat de drenaj. Stratul mineral de drenaj trebuie sa aiba o grosime uniforma minima de 30 cm, pe toata suprafata corpului depozitului. Acest strat de drenaj se aplica direct peste geotextilul de protectie de deasupra stratului de impermeabilizare minerala sau de deasupra stratului sintetic de impermeabilizare (PEHD).
  Pe durata constructiei trebuie sa se tina seama ca straturile de impermeabilizare sa nu fie deteriorate prin trecerea cu masini peste ele. Amenajarea se face prin intermediul unor drumuri de acces special amenajate si cu utilaje usoare, cu senile.
  Permeabilitatea stratului mineral de drenaj trebuie sa aiba valoarea de cel putin lxl0-3 m/s. Materialul pentru stratul de drenaj este alcatuit din pietris 8 - 32 mm sau criblura. Continutul de granule < 8mm este limitat la 5 % (masa). Continutul de carbonat de calciu nu trebuie sa fie mai mare de 10% (masa). Panta stratului de drenaj trebuie sa fie de cel putin 5%, panta maxima admisa este de 33%. La o panta mai mare de 10% trebuie sa fie prezentata dovada stabilitatii stratului in functie de caracteristicile efective ale materialelor din care este alcatuit.
  Nu este permisa instalarea de conducte de colectare a gazului in interiorul stratului de drenaj pentru apa din precipitatii. Acoperisurile puturilor de gaz trebuie sa fie instalate deasupra stratului de drenaj.
  Stratul de drenaj se amenajeaza pana la marginea rigolei perimetrale a sistemului de colectare a apei de la baza depozitului (figura 3.8.1). In cazul depozitelor cu suprafata mare, panta mica si timp lung de scurgere a apei din precipitatii, se amenajeaza conducte de scurgere in stratul de drenaj, pentru ca apa sa poata fi evacuata direct in rigola perimetrala. Panta conductelor de scurgere trebuie sa fie >1,5%,
  Figura 3.8.1
  Strat de acoperire respectiv recultivare
  Drum
  Modul de aplicare a stratului de drenaj pentru apa din precipitatii
  Alternativ la stratul mineral de drenaj se poate folosi o un strat geosintetic de drenaj. Acesta trebuie sa fie alcatuita din materiale PEHD si sa fie rezistent in timp la presiunea exercitata de stratul de recultivare si de drumurile de acces pe depozit. Geotextilul de filtrare trebuie sa fie microbiologic rezistent, conform EN 12225, si corespunzator pentru folosirea in instalatii de drenaj, conform EN 13252.
3. 3.8.3 Rigole perimetrale
  Pentru o evacuare rapida si fara efecte negative a apei provenite din precipitatii din stratul de drenaj si de pe suprafata depozitului se amenajeaza în jurul întregului depozit o rigola perimetrala. Profilul si dimensiunile rigolei se calculeaza în functie de indicele de ploaie maxima într-un interval de 5 ani.
  Rigola poate fi amenajata din criblura sau pietris rezistent la eroziune, sau sub forma unei rigole dalate sau pereate. Trebuie sa fie evitate pe termen lung eventualele antrenari ale materialului de constructie a rigolei prin actiunea apei. Zona de actiune a apei de deasupra rigolei trebuie sa fie de asemenea rezistenta la eroziune. In acest scop se pot folosi criblura sau dale de piatra fixate in gazon. (figura 3.8.1). Pe rigolele perimetrale nu este permisa recultivarea; acestea trebuie sa fie permanent in stare de operare. De asemenea trebuie sa fie rezistente la inghet.
  Rigolele perimetrale trebuie sa fie prevazute cu o izolatie la baza. Izolatia poate fi alcatuita dintr-o folie de polietilena cu grosimea> 1,0 mm, acoperita cu un strat de criblura sau pietris rezistent la eroziune.
  Panta rigolelor perimetrale trebuie sa fie de cel putin 1,5%, luand în considerare si tasarea corpului depozitului. Trebuie sa se evite pante > 8%, pentru a nu permite aparitia unor forte de eroziune prea man.
  Spatiile prevazute pentru conducte pe sub drumurile de acces pe corpul depozitului se dimensioneaza luand în considerare cantitatile de apa calculate, si trebuie sa fie destul de rezistente pentru a evita antrenarea materialului de constructie prin actiunea apei. La amenajarea conductelor se realizeaza calcule statice.
4. 3.8.4 Decantor
  In cazul în care este necesara amenajarea unui decantor înainte de punctul de evacuare sau înainte de bazinul de colectare a apei, dimensiunile si planurile tehnice ale acestui decantor se stabilesc de comun acord cu autoritatea competenta.
  In primii 5 ani de la realizarea sistemului de impermeabilizare la suprafata si in special dupa ploi abundente, decantorul trebuie verificat si curatat în mod regulat pentru asigurarea unei functionari corecte. In imediata vecinatate a decantorului nu trebuie sa existe tufisuri sau copaci, pentru a evita acumularea de frunze in instalatia de colectare si evacuare a apei.
5. 3.8.5 Evacuarea intr-o apa de suprafata
  Inaintea proiectarii instalatiilor de colectare a apei trebuie verificat daca apa provenita din precipitatii urmeaza a fi evacuata într-o apa de suprafata (lac, parau, rau, balta). Trebuie sa se verifice daca este necesara amenajarea unui decantor si a unui bazin de colectare a apei din precipitatii inainte de punctul de evacuare a apei. Toate aceste aspecte trebuie sa fie mentionate in avizul/ autorizatia de gospodarire a apelor emisa de autoritatea competenta.
  Daca nu exista ape de suprafata in apropiere, apa provenita din precipitatii poate fi evacuata in bazine de evaporare.
6. 3.8.6 Evacuarile in apele de suprafata
  Evacuarile in apele de suprafata trebuie sa fie rezistente pe timp indelungat la fortele de eroziune. O constructie cu materiale naturale este de preferat fata de o constructie din beton. Cota minima a sectiunii de evacuare trebuie sa fie amplasata deasupra nivelului maxim al apei de suprafata, pentru a se evita acumularile de apa in sistemul de colectare a apei pe corpul depozitului.
  3.8. 7 Bazin de colectare a apei din precipitatii
  Daca apa provenita din precipitatii nu poate fi evacuata direct într-o apa naturala, deoarece autorizatia de gospodarire a apei stabileste restrictii la cantitatea de apa evacuata, trebuie sa se planifice si sa se amenajeze un decantor si un bazin de colectare a apei din precipitatii.
  Bazinul de colectare se dimensioneaza pe baza indicelui de ploaie maxima într-un interval de 5 am; detaliile tehnice de constructie a bazinului se stabilesc de comun acord cu autoritatea competenta.
  Plantarea de copaci si tufisuri se face incepand de la o distanta mai mare de 1O m de bazin, pentru a se evita acumularea de frunze în instalatia de colectare si evacuare a apei. Marginile si fundul bazinului de colectare trebuie sa fie consolidate cu piatra cubica sau cu dale de piatra perforata.
  3.8.8 Instalatii de scurgere in panza de apa freatica
  Daca nu exista nici o apa naturala de suprafata in care sa se evacueze apa din precipitatii, aceasta poate fi evacuata direct in panza de apa freatica. In acest caz este obligatoriu ca apa provenita din precipitatii sa fie evacuata în apa freatica printr-un strat filtrant din nisip si pietris. Fundul bazinului de scurgere în apa freatica trebuie sa aiba un coeficient de permeabilitate de cel putin lxl0-4 m/s. Intre apa freatica si bazinul de scurgere nu trebuie sa existe nici un strat de sol impermeabil. In bazinul de scurgere in apa freatica nu trebuie sa se acumuleze frunze din tufisuri sau copaci. Este interzisa de asemenea înierbarea bazinului. Marginile bazinului de scurgere se fixeaza cu piatra cubica sau cu dale de piatra perforata. Sunt interzise constructiile din beton cu pereti verticali. Zona de acces a apei in bazinul de scurgere trebuie sa fie bine intarita, pentru a se asigura rezistenta pe termen lung. Trebuie sa se asigure in permanenta scurgerea apei provenite din precipitatii.
3.9 Instalatii pentru monitorizare
Operatorul depozitului este obligat ca înainte de punerea în functiune a depozitului sa asigure o minima dotare cu instrumente si aparatura de masura si control, care la intervale regulate sa determine starea de functionare a depozitului prin:
1. 1) Sistem de monitorizare a apei freatice, care sa contina cel putin un foraj (put) in amonte si minimum 2 foraje in aval, amplasate in perimetrul aferent depozitului;
2. 2) Instalatii de monitorizare a tasarilor si deformarilor sitemului de izolare a bazei depozitului, precum si a corpului depozitului. Se pot obtine informatii si prin observatii realizate din avion sau satelit;
3. 3) Instalatii de monitorizare a levigatului, a apelor acumulate la suprafata depozitului si a precipitatiilor.
4. 4) Instalatii de monitorizare a datelor meteorologice:
  1. a. Instalatii de monitorizare a precipitatiilor,
  2. b. Instalatii de masurare a temperaturii,
  3. c. Instalatii de masurare a vantului,
  4. d. Instalatii de masurare a evaporarii apei.
Daca la un depozit de deseuri se constata emisii de gaze, trebuie prevazute instalatii de captare a acestuia si sisteme de monitorizare în acest sens.
3.10 Cerinte pentru instalatiile din dotare
In vederea unei functionari corespunzatoare a unm depozit, sunt necesare urmatoarele instalatii s1 echipamente principale:
zona de acces, zona de stationare, gard
cantar si echipament de înregistrare a cantitatii de deseuri, birou de intrare, zona de livrare a cantitatilor mici de deseuri
echipamente de verificare si prelevare a probelor de deseuri, laborator; drumuri ale depozitului;
garaje, ateliere si locuri de parcare pentru utilaje; echipament de curatare a rotilor utilajelor de transport; birouri administrative, vestiare si grupuri sanitare.
Toate echipamentele si facilitatile trebuie sa fie calculate si amenajate in functie de clasa de depozit, marimea, durata de functionare stabilita, cantitatea de deseuri / zi, frecventa de transport si de alte cerinte legale, astfel incat sa asigure o functionare corespunzatoare.
1. 3.10.1 Zona de acces, zona de stationare, gardul
  1. 3.10.1.1 Proiectarea si construirea caii principale de acces catre depozit dinspre drumul public, precum si a intregii zone de acces, se realizeaza in functie de:
    numarul de utilaje care transporta deseuri frecventa cu care acestea intra în depozit marimea si tipul utilajelor.
    Trebuie sa fie respectate cerintele si normele specifice pentru proiectarea si construirea drumurilor.
  2. 3.10.1.2 Accesul pe depozit se marcheaza printr-un panou amplasat la intrarea dinspre drumul public. Daca intrarea pe depozit este in imediata vecinatate a unui drum public, atunci pe terenul depozitului se amenajeaza o zona de stationare pentru utilaje, pentru a preveni blocarea circulatiei pe drumul public.
  3. 3.10.1.3 Pentru a corela estetic impresia completa a unui depozit cu peisajul, pe toate suprafetele din interiorul amplasamentului depozitului, acolo unde nu exista instalatii de functionare, se recomanda plantarea spatiilor verzi (gazon sau tufisuri si copaci), precum si a copacilor de-o parte si de alta a caii principale de acces catre depozit.
  4. 3.10.1.4 Sistemul de supraveghere trebuie sa fie compus din urmatoarele componente:
    ingradirea completa a amplasamentului depozitului. Ingradirea trebuie sa se realizeze din: gard din plasa de otel (marimea ochiurilor plasei < 40 x 40 mm) sau o executie similara. Inaltimea gardului trebuie sa fie de cel putin 2 m. Atata timp cat conditiile solului permit, gardurile se înfig 20 cm in pamant, pentru ca animalele salbatice sa nu poata trece pe sub gard;
    porti de aceeasi inaltime cu gardul, prevazute cu sisteme de inchidere si asigurare;
    instalatii de alarma in caz de acces neautorizat (numai pentru depozitele pentru deseuri periculoase
    - clasa a).
2. 3.10.2 Cantarul si echipamentul de inregistrare a cantitatii de deseuri, biroul de intrare
  1. 3.10.2.1 Depozitul trebuie dotat cu un echipament de cantarire atat pentru utilajele incarcate, care intra pe depozit, cat si pentru cele descarcate, care parasesc depozitul.
    Toate utilajele care transporta deseuri trebuie sa poata fi cantarite în totalitate (sa aiba destul loc pe cantarul de intrare si iesire). Cantarul trebuie sa fie accesibil, în siguranta, indiferent de conditiile meteorologice. Cantarele trebuie sa dispuna de destula rezistenta si capacitate de cantarire. Utilajele trebuie sa fie dirijate obligatoriu catre cantare (prin marcarea traseului, garduri, panouri, bariere). Cantarele trebuie conectate la un sistem de înregistrare a cantitatii de deseuri care intra în depozit
    Calibrarea cantarului trebuie realizata in conformitate cu normele metrologice in vigoare .
  2. 3.10.2.2 Imediat langa cantar se amenajeaza cabina operatorului responsabil cu preluarea deseurilor. Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele sarcini:
    directionarea utilajelor catre cantarul de intrare si iesire (actionarea barierelor sau a semaforului), controlul cantaririi complete a utilajelor (cu ajutorul unei camere video sau al unei oglinzi), primirea documentelor de insotire a transportului si verificarea acestora,
    verificarea organoleptica a deseurilor (control vizual si al mirosului),
    dirijarea transportului de deseuri catre zona de descarcare (zona de livrare a cantitatilor mici sau zona de depozitare),
    controlul utilajelor care parasesc depozitul (descarcare completa; aprobarea de la locul de
    descarcare in vederea parasirii depozitului),
    contactul prin statie de emisie-receptie cu operatorul din zona de depozitare a deseurilor.
  3. 3.10.2.3 Pentru preluarea cantitatilor mai mici de deseuri (maxim 1m3), in zona de acces se amenajeaza un spatiu special destinat acestui scop. Deseurile livrate in cantitati mici sunt sortate si descarcate in containerele amplasate in zona special amenajata. Aceste operatiuni sunt coordonate de personal specializat.
    Containerele pline se cantaresc si se inregistreaza separat înainte de descarcarea pe depozit.
    Deseurile periculoase se colecteaza separat, in recipienti special destinati acestui scop, si se transporta pentru eliminare in instalatii pentru deseuri periculoase.
    Deseurile de echipamente electrice si electronice se colecteaza in recipienti separati, protejati de patrunderea apei, si se elimina conform cerintelor specifice.
3. 3.10.3 Echipament de verificare si control al deseurilor, laborator, zona de securitate
  1. 3.10.3.1 Pentru a putea efectua controlul de receptie, in zona de acces, imediat
    Pentru prelevarea probelor se utilizeaza recipienti si ustensile speciale, precum si echipament pentru protectia muncii.
  2. 3.10.3.2 Depozitele pentru deseuri periculoase (clasa a) trebuie sa amenajeze un laborator pentru controlul chimic si fizic al deseurilor care sunt acceptate pe depozit. Laboratorul trebuie sa fie amenajat conform prevederilor specifice in domeniu si sa fie condus si operat de personal specializat.
  3. 3.10.3.3 Depozitele care nu accepta deseuri periculoase din industrie si din constructii si demolari (clasele b si c) trebuie sa dispuna de un echipament de testare rapida.
    Deseurile nepericuloase din industrie si din constructii si demolari se analizeaza prin sondaj, prin procedee de testare rapida a urmatorilor indicatori:
    valoarea pH temperatura continut de apa
    continut de gudroane conductibilitate.
    Probele deseurilor analizate se pastreaza minimum 1 luna.
  4. 3.10.3.4 Imediat
  5. 3.10.3.5 Zona de securitate se echipeaza
    depozite de clasa a: - suprafata betonata 200m2 cu margini de beton, rampa de intrare si acoperis, colectarea apei din precipitatii într-un recipient separat (V= 500 litri),
    depozite de clasa b si c: - suprafata betonata 200m2 cu margini de beton, rampa de intrare si acoperis, colectarea apei din precipitatii intr-un recipient separat (V= 500 litri) sau suprafata intarita cu pietris si containere închise pentru depozitare si transport.
  6. 3.10.3.6 Apele din precipitatii colectate de pe suprafata zonei de securitate sunt dirijate catre o instalatie de epurare, in functie de caracteristicile specifice amplasamentului si de cerintele avizului/ autorizatiei de gospodarire a apelor emise de autoritatea competenta.
4. 3.10.4 Drumurile in incinta depozitului/ Drumurile pentrufunctionare
  Drumurile din incinta depozitului se realizeaza conform cerintelor specifice s1 trebuie mentinute permanent in stare de functionare.
  1. 3.10.4.1 La o distanta suficienta de limita zonei de depozitare se amenajeaza un drum perimetral. Distanta necesara se stabileste in functie de panta taluzurilor, latimea rigolelor pentru colectarea apei din precipitatii, situarea statiilor de colectare a gazului etc.

Drumul perimetral asigura:

accesul catre celulele care se construiesc, pe timpul amenajarii depozitului accesul pe timpul functionarii catre celulele de depozitare

controlul gardului

controlul si intretinerea rigolei perimetrale de colectare a apei din precipitatii controlul taluzului final al depozitului

controlul si intretinerea statiilor de colectare a gazului

controlul si intretinerea puturilor pentru gaz de pe taluzurile inferioare controlul si intretinerea conductelor pentru levigat.

Drumul perimetral poate fi cu sens unic sau cu dublu sens. Latimea minima a drumului este de 3 m pentru functionarea cu o banda si de 5,75 m pentru dublu sens.

Drumul perimetral se realizeaza conform cu cerintele specifice pentru constructia de drumuri, astfel incat sa fie rezistent la toate tipurile de eforturi care pot aparea. De asemenea, pe partile laterale ale drumului perimetral se prevad rigole pentru colectarea apelor din precipitatii.

3.1 O.4.2 Drumul de acces intre poarta si zona de acces se construieste cu dublu sens, cu respectarea cerintelor specifice pentru drumurile cu trafic greu.

3.10.4.3 Zonele de circulatie intre cantar, zona de control si zona de livrare a cantitatilor mici de deseuri se stabilizeaza cu beton sau bitum.
Apa de precipitatii colectata de pe suprafata drumurilor este gestionata conform cu cerintele autorizatiei de gospodarire a apelor emisa de autoritatea competenta
3.10.4.4 Accesul catre zona de depozitare se realizeaza prin drumuri cu dublu sens, cu o latime minima de 5,5 m. Se pot utiliza moloz, pietris sau placi de beton in vederea stabilizarii. La realizarea cailor de acces se pot utiliza numai deseuri necontaminate din constructii si demolari.
3.10.4.5 Drumul pentru compactor si alte utilaje cu senile se realizeaza separat, din pietris sau deseuri necontaminate din constructii si demolari. Acest drum trebuie sa fie lat de minimum 5 m, iar stabilitatea sa este controlata cu regularitate.
3.10.4.6 Zona atelierelor de intretinere si reparatii, depozitul de combustibil, locul de parcare pentru utilaje se amenajeaza conform cu normele legale în vigoare, tinand seama de cerintele specifice determinate de tipul utilajelor care lucreaza pe un depozit de deseuri.
3.10.4.7 Pentru perioada construirii depozitului se asigura o distanta minima de rulare (150 m) pe drumul de acces, în vederea curatarii anvelopelor utilajelor înainte de intrarea pe drumurile publice.
Pe timpul functionarii depozitului sunt necesare amenajari care sa impiedice murdarirea cu deseuri a spatiilor din afara zonei de depozitare.
Aceasta se poate realiza prin:
asigurarea unei distante de rulare de minimum 150 m realizata din pietris dur sau deseuri din constructii si demolari, intre zona de depozitare si drumul de iesire din depozit;
dotarea cu un echipament pentru spalarea anvelopelor, amplasat intre zona de depozitare si drumul de iesire din depozit; instalatia de spalare poate fi fixa sau mobila.
Depozitele pentru deseuri periculoase (clasa a) trebuie sa fie dotate, obligatoriu, cu instalatii pentru spalarea rotilor utilajelor.
Apele uzate de la instalatia de spalare se gestioneaza conform cerintelor autorizatiei de gospodarire a apelor.
3.10.4.8 Pentru functionarea corespunzatoare a unui depozit sunt necesare urmatoarele utilaje pentru tratarea si depozitarea deseurilor si pentru functionarea depozitului:
buldozer: distribuirea deseurilor, aplicarea straturilor de acoperire, nivelarea suprafetei depozitului, realizarea drumurilor
incarcator: distribuirea deseurilor, preluarea deseurilor neacceptate, lucrari mici de nivelare, curatarea drumurilor, realizarea drumurilor
compactor picior de oaie: compactarea deseurilor menajere si a celor voluminoase, maruntirea deseurilor
compactor cu role: compactarea deseurilor minerale, maruntirea deseurilor
scraper: distribuirea deseurilor minerale in cantitati mari, realizarea drumurilor, realizarea straturilor minerale ale sistemelor de impermeabilizare la baza si la suprafata
excavator hidraulic: realizarea bazei depozitului, realizarea drumurilor si instalatiilor de drenaj, realizarea impermeabilizarii suprafetei
tocator: tocarea deseurilor voluminoase, cum ar fi lemn si plastic dur, deseuri provenite din gradini (crengi, tufisuri etc.)
Trebuie sa se asigure un numar suficient din fiecare tip de utilaj, tinand cont si de riscurile de defectare a acestora.
3.10.4.9 Depozitele de deseuri trebuie sa fie echipate cu birouri administrative si spatii sociale, cum ar fi:

vestiare,

cabinet de prim ajutor, camera de odihna,

grupuri sanitare (inclusiv dusuri).

Spatiile sociale si birourile se amenajeaza si se intretin in conformitate cu cerintele specifice privind protectia muncii.

4 OPERARE SI MONITORIZARE
1. 4.1 Documente I Registru de functionare
  Toate documentele, informatiile si instructiunile care se refora la activitatile de la un depozit (incepand cu faza de proiect pana la reconstructia ecologica) se pastreaza într-un registru de functionare. Registrul consta din:
  1. a) documentele de aprobare
  2. b) planul organizatoric
  3. c) instructiunile de functionare
  4. d) manualul de functionare
  5. e) jurnalul de functionare
  6. f) planul de interventie
  7. g) planul de functionare / de depozitare
  8. h) planul starii de fapt
  Registrul de functionare se realizeaza în forma scrisa si în forma electronica si se prezinta, la cerere, autoritatii competente pentru protectia mediului.
  Documentele registrului se completeaza în timp. Documentele mentionate mai sus trebuie sa cantina urmatoarele date:
  1. a) documentele de aprobare
    La depozit trebuie sa existe un exemplar complet si autentificat al documentelor care au stat la baza obtinerii tuturor autorizatiilor si aprobarilor.
  2. b) planul organizatoric
    Organizarea activitatii in cadrul depozitului de deseuri este prezentata intr-un plan organizatoric, care cantine numele si responsabilitatile fiecarei persoane. La inlocuirea persoanelor se actualizeaza planul organizatoric.
  3. c) instructiunile de functionare
    Instructiunile de functionare contin prevederile relevante pentru siguranta si ordine. Ele reglementeaza întregul proces de functionare de la depozit si sunt valabile pentru toti utilizatorii. De aceea ele se afiseaza la loc vizibil, in zona de acces. In instructiunile de functionare se includ si reglementari de manipulare a deseurilor de la transportatorii de cantitati mici. De asemenea, se prevede interzicerea fumatului în incinta depozitului.
  4. d) manualul de functionare
    In manualul de functionare se stabilesc toate masurile pentru functionarea în stare normala, pentru intretinere si pentru cazuri anormale de functionare. Masurile necesare in cazurile neobisnuite se coreleaza cu planul de interventie.
    Sarcinile si domeniile de responsabilitate ale personalului conform pct. b), instructiunile de lucru, masurile de control si intretinere, obligatiile de informare, documentare si pastrare a documentelor se stabilesc in manualul de functionare.
  5. e) jurnalul de functionare
    Jurnalul de functionare cantine toate datele importante pentru functionarea zilnica a depozitului, in special:
    date despre deseurile preluate (determinarea greutatii, stabilirea tipului de deseuri inclusiv codul deseurilor, rezultatele controalelor vizuale si ale analizelor efectuate),
    formularul de inregistrare (confimarea de primire) pentru receptia deseurilor,
    cazurile de neacceptare a deseurilor la depozitare, inclusiv cauzele si masurile intreprinse, rezultatele controalelor proprii si a celor efectuate de autoritati,
    evenimente deosebite, in special defectiuni de functionare, inclusiv cauzele si masurile intreprinse, programul de functionare al depozitului,
    rezultatele programului de monitorizare.
    Jurnalul de functionare se realizeaza in forma electronica si trebuie sa fie asigurat împotriva accesului neautorizat. Jurnalul trebuie sa fie controlat periodic de conducatorul depozitului, pana la sfarsitul perioadei de monitorizare post-închidere.
  6. f) planul de interventie
    Pentru fiecare depozit se intocmeste un plan de interventie care descrie toate masurile in cazuri de incendiu, accidente, poluarile accidentale produse pe raza de activitate a depozitului si alte situatii de necesitate. In planul de interventie se mentioneaza persoanele responsabile si sunt descrise masurile care trebuie luate. In planul de interventie se mentioneaza si datele de contact pentru urmatoarele institutii: pompieri, salvare, aparare civila. Planul de interventie trebuie sa fie cunoscut de toti angajatii si sa fie afisat într-un loc vizibil. Planul de interventie se intocmeste in acord cu toate autoritatile implicate, iar un exemplar se preda autoritatii competente pentru protectia mediului.
  7. g) planul de functionare I de depozitare
    Se intocmeste un plan de functionare, care contine toate reglementarile importante despre: procedura de acceptare si control al deseurilor,
    modul de depozitare si realizare a corpului depozitului, gestionarea levigatului,
    gestionarea gazului de depozit,
    colectarea si gestionarea apei din precipitatii, colectarea si gestionarea apelor uzate menajere.
    Planul de functionare contine un plan referitor la modul de depozitare, inclusiv impartirea celulelor de depozitare in zone de maximum 2500 m2. Marimea celulelor de depozitare trebuie sa fie cat se poate de mica, pentru a reduce cantitatea de levigat formata. Daca se depoziteaza tipuri de deseuri diferite (nepericuloase, periculoase tratate, deseuri cu azbest etc.), atunci aceste informatii trebuie sa fie cuprinse in planul de depozitare.
    Planul de functionare / de depozitare pentru depozitele de deseuri periculoase (clasa a) trebuie sa tina cont si de faptul ca in timpul constructiei corpului depozitului, trebuie respectate urmatoarele cerinte:
    sa fie exclusa o reactie a deseurilor intre ele,
    deseurile prafoase sau care genereaza mirosuri sa fie livrate si depozitate numai sub forma ambalata,
    temperatura deseurilor la reactia cu apa sau alte deseuri sa nu depaseasca 25° C, levigatul din corpul de depozit sa se scurga in siguranta catre baza depozitului, gazele sa poata fi eliminate,
    stabilitatea interna si externa a corpului de depozit sa fie asigurata,
    apa din precipitatii de pe suprafetele necontaminate sa nu poata ajunge in celulele in functionare, tasarile corpului depozitului sa fie reduse cat mai mult posibil.
  8. h) planul starii de fapt
  Dupa incheierea umplerii unei celule de depozit se intocmeste un plan al starii de fapt. Planul se prezinta intr-un raster de 60 m x 60 m sila o scara adecvata (M = 1:500).
  Planul starii de fapt se inainteaza autoritatii competente, la cel tarziu 6 luni
  Pentru depozitele pe care se depoziteaza un singur tip de deseuri (depozite de deseuri municipale, depozite pentru un anumit tip de deseuri de productie), cerintele de continut pentru jurnalul de functionare si pentru planul de functionare se pot reduce
2. 4.2 Acceptarea si depunerea deseurilor
  1. 4.2.1 Procedura de acceptare a deseurilor la depozitare
    Procedura de acceptare a deseurilor in vederea depozitarii consta din mai multe faze.
    1. 4.2.1.1 Deseurile care pot fi depozitate pe un anumit amplasament trebuie sa se regaseasca in autorizatia de mediu a depozitului, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
    2. 4.2.1.2 Deseurile periculoase stabilizate sunt acceptate pe depozitele pentru deseurile nepericuloase, claca îndeplinesc criteriile specifice corespunzatoare prevederilor legale si claca pot fi depozitate in celule separate fata de deseurile biodegradabile.
    3. 4.2.1.3 Operatorul depozitului trebuie sa asigure toate masurile necesare pentru ca deseurile pe care le preia in vederea depozitarii sa respecte conditiile prevazute in autorizatia de mediu.
      Deseurile acceptate la depozitare trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:
      sa se regaseasca in lista deseurilor acceptate pe depozitul respectiv, conform autorizatiei de mediu, sa fie livrate numai de transportatori autorizati, cu exceptia transportatorilor particulari, care aduc deseuri in cantitati mici,
      sa fie insotite de documentele necesare, conform prezentului normativ tehnic si criteriilor de receptie prevazute de operatorul depozitului.
    4. 4.2.1.4 Documentele care insotesc un transport de deseuri trebuie sa cuprinda cel putin:
      tipul deseurilor (denumirea si codul, conform HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea Listei deseurilor, inclusiv a deseurilor periculoase),
      sursa de provenienta si cantitatea transportata,
      analiza de declaratie, vizata de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care sa dovedeasca faptul ca deseurile respective îndeplinesc criteriile de acceptare pe depozitul respectiv,
      autorizatia de transport al deseurilor, in cazul deseurilor periculoase.
    5. 4.2.1.5 La primirea transportului de deseuri se efectueaza un control de receptie. Controlul de receptie poate fi efectuat numai de persoane specializate si consta in :
      verificarea documentelor care insotesc transportul de deseuri: cantitatea, caracteristicile, sursa de provenienta si natura deseurilor, conformarea cu analiza de declaratie, date despre transportator, inspectia vizuala, in vederea controlului starii de agregare a deseurilor (namolul de la epurarea apelor uzate poate avea o umiditate de cel mult 65 %) si pentru verificarea conformarii deseurilor transportate cu documentele insotitoare,
      cantarirea deseurilor,
      prelevarea probelor, claca este cazul, si efectuarea analizei de control (rapida pentru deseurile nepericuloase, respectiv completa pentru deseurile periculoase), claca este cazul.
      Toate rezultatele controalelor de receptie se inregistreaza in jurnalul de functionare (in forma electronica sau scrisa).
    6. 4.2.1.6 Daca in urma controlului de receptie rezulta ca sunt respectate toate cerintele de acceptare, operatorul dirijeaza transportul de deseuri catre zona de depozitare. Controlul vizual se repeta si la descarcarea deseurilor.
    7. 4.2.1.7 Daca in urma controlului vizual apar îndoieli cu pnvtre la respectarea cerintelor pentru depozitare sau se constata ca exista diferente intre documentele insotitoare si deseurile livrate, atunci se efectueaza o analiza de control, parametrii analizati fiind stabiliti in functie de tipul si aspectul
      deseurilor. In cazurile în care se efectueaza analize de control, se preleveaza si probe martor, care trebuie pastrate minimum 1 luna.
    8. 4.2.1.8 Daca deseurile nu sunt acceptate la depozitare, operatorul depozitului informeaza imediat generatorul si autoritatea competenta, aceasta din urma stabilind masurile care trebuie luate. Pana la aplicarea masurilor decise, deseurile raman in zona de securitate. Toate aceste cazuri se inregistreaza in jurnalul de functionare.
    9. 4.2.1.9 Daca deseurile livrate nu corespund cu documentele insotitoare, insa ele se incadreaza in cerintele de acceptare si sunt acceptate la depozitare, atunci acest lucru se mentioneaza in jurnalul de functionare. Generatorul deseurilor si autoritatea competenta trebuie sa fie informate despre aceasta.
      pentru deseuri periculoase, conform formularului de expeditie / transport prevazut în Ordinul pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei, Anexa 2 (MAPAM - 2/2004, MTCT - 211/2004, MEC - 118/2004)
      pentru deseuri nepericuloase si inerte, conform formularului de înregistrare a transportului de deseuri prevazut în Ordinul pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei, Anexa 3 (MAPAM - 2/2004, MTCT - 211/2004, MEC - 118/2004)
      Se întocmesc doua exemplare, unul pentru transportatorul de deseuri si unul pentru operatorul depozitului.
      4.2.1.11 Operatorii depozitelor proprii pentru deseuri de productie, pe care nu se depoziteaza decat deseurile proprii, pot solicita autoritatii competente aprobarea pentru o forma simplificata a procedurii de acceptare a deseurilor la depozitare.
  2. 4.2.2 Depunerea deseurilor
    Deseurile se depun astfel incat pe timpul întregii perioade de functionare sa aiba numai influente reduse asupra omului si mediului inconjurator. Modul de depunere depinde de fiecare tip de deseu în parte (namol, deseuri minerale sau biologice, deseuri voluminoase etc.), precum si de conditiile meteorologice si de forma si dimensiunile depozitului.
    1. 4.2.2.1 Cerinte de depozitare/ Metode de depozitare
      Celulele de depozitare trebuie umplute repede, pentru a se putea aplica impermeabilizarea suprafetei, evitand astfel formarea levigatului.
      Deseurile se depun si se distribuie in straturi cat se poate de subtiri: clasa b - max. 1 m, clasa c - max. 50 cm, apoi se compacteaza. Densitatea de compactare pentru deseurile menajere trebuie sa fie de minim 0,8 tone/m3.
      Deseurile care pot ridica probleme din punct de vedere al stabilitatii se depun in amestec cu deseuri stabile.
      Deseurile nepericuloase care nu provin din gospodarii (namol, deseuri prafoase, deseuri industriale, deseuri voluminoase) se depun pe depozitele de clasa b numai amestecate cu deseuri menajere. Namolul se depoziteaza amestecat cu deseuri menajere in proportie de 1:1O.
      La viteze mai mari ale vantului, cand gardurile de protectie nu sunt suficiente (clasa b), iar deseurile pot fi imprastiate, precum si în cazul deseurilor prafoase (clasele a si c), se construiesc pe marginile zonei de depozitare suprainaltari din pamant cu o inaltime > 2 m peste nivelul deseurilor, pentru a construi celula de depozitare.
      Deseurile pot fi descarcate numai
      Pot fi dirijate catre zona de depozitare numai atatea utilaje care transporta deseuri, incat acestea sa nu reprezinte un pericol pentru personal, iar toate deseurile descarcate sa poata fi distribuite, controlate si
      compactate imediat.
      In zona de depozitare trebuie sa existe suficiente compactoare si utilaje cu senila (clasa b) respectiv incarcatoare sau utilaje cu senila care sa realizeze compactarea (clasele a si c).
      La descarcarea deseurilor prafoase, acestea se umezesc si se acopera imediat cu alte deseuri sau cu materiale minerale (este valabil numai pentru clasele b sic).
      Toate deseurile se controleaza vizual sila descarcare (a se vedea si 4.2.1.5). Deseurile periculoase prafoase pot fi livrate si descarcate numai în forma ambalata.
      Descarcarea unui transport de deseuri este supravegheata si controlata de o persoana instruita in acest scop. Daca apar dubii in ce priveste caracteristicile deseurilor si acceptarea lor pe depozit, atunci conducerea depozitului trebuie sa fie imediat informata asupra acestui fapt, astfel incat ea sa poata lua masurile necesare (retinere in zona de securitate sau o noua verificare).
      Operatorii din zona de descarcare trebuie sa poarte echipament de protectie colorat, usor de recunoscut. In zona de descarcare se monteaza panouri pentru interzicerea fumatului.
    2. 4.2.2.2 Acoperirea deseurilor / a celulelor de depozitare
      Deseurile descarcate si compactate pe depozitele de clasa b se acopera periodic, in functie de conditiile de operare si de prevederile autorizatiei de mediu, pentru a evita mirosurile, imprastierea de vant a deseurilor usoare si aparitia insectelor si a pasarilor. Acoperirea are ca scop si imbunatatirea aspectului depozitului. Drept material pentru acoperire se pot utiliza deseuri solide minerale, cum ar fi sol, deseuri din constructii si demolari, cenusa, compost. Deseurile prafoase nu pot fi utilizate.
      Utilizarea altor tipuri de materiale de acoperire, cum ar fi foliile plastice si tesaturile fibroase, trebuie aprobata în fiecare caz de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului. Aceste tipuri de acoperiri se indeparteaza inainte de continuarea depozitarii, ele putand fi reutilizate.
      Autorizatia de mediu trebuie sa cantina date despre tipul si grosimea stratului de acoperire. Tipul si grosimea stratului de acoperire se stabilesc în functie de:
      criterii referitoare la permeabilitatea pentru gazul de depozit si apa din precipitatii, criterii referitoare la volumul pe care il ocupa stratul de acoperire.
      O acoperire a deseurilor menajere nu este necesara, daca în ziua urmatoare se continua depozitarea. Acest lucru este valabil numai pentru acele celule de depozitare care au fost proiectate la dimensiuni cat se poate de mici. Proiectarea dimensiunilor celulei în operare tine cont de cantitatile de deseuri livrate zilnic.
      Dupa umplerea completa si nivelarea unei celule de depozit, stratul de impermeabilizare a suprafetei se aplica imediat. Depozitele de deseuri menajere sunt prevazute mai intai cu o acoperire provizorie, din pamant, in perioada in care au loc cele mai mari tasari (3 - 5 ani). Stratul de pamant pentru acoperire trebuie sa aiba o grosime de 30 - 50 cm; pe el se planteaza gazon.
3. 4.3 Protectia muncii si prevenirea incendiilor pe depozitele de deseuri
  1. 4.3.1 Toate activitatile de administrare a unui depozit de deseuri se executa in baza prevederilor legale referitoare la protectia muncii si prevenirea incendiilor.
  2. 4.3.2 Toate persoanele care desfasoara o activitate pe depozit trebuie sa fie instruite corespunzator in ceea ce priveste prevenirea incendiilor si protectia muncii. Instruirea trebuie sa se realizeze pentru urmatoarele aspecte:
    drepturile, obligatiile si responsabilitatile personalului in ceea ce priveste protectia muncii si prevenirea incendiilor pentru fiecare loc de munca în parte,
    cerintele de protectia muncii si prevenirea incendiilor pe timpul tuturor fazelor de functionare ale depozitului, atat pentru functionarea normala cat si pentru accidente sau cazuri de urgenta, echipamentul de protectie necesar,
    amplasarea mijloacelor de combatere a incendiilor; masurile de prim-ajutor,
    alte cerinte specifice fiecarui loc de munca (utilaje, cantar, curatarea anvelopelor, laborator etc.).
    Personalul angajat trebuie sa fie instruit anual in urmatoarele domenii si sa fie informat imediat la aparitia de noi legi, aprobari si reglementari legate de functionarea depozitului:
    organizarea activitatilor pe depozit (planul de functionare, instructiuni de functionare, planul de alarma etc.)
    modificarea obligatiilor si responsabilitatilor fiecarui angajat, în vederea asigurarii conditiilor de protectie a mediului;
    modul de comportare si actiune in caz de accidente si in cazuri de urgenta.
  3. 4.3.3 Constructiile si instalatiile, în special cele pentru depozitarea si/sau utilizarea combustibililor, se proiecteaza, amenajeaza, functioneaza si se verifica conform normelor legale si standardelor tehnice pentru prevenirea incendiilor.
  4. 4.3.4 In functie de tipul deseurilor acceptate si de marimea depozitului, si conform prevederilor legale, administratorul depozitului asigura functionarea in incinta depozitului a unei unitati PSI.
  5. 4.3.5 Pe depozitele unde este permisa depozitarea deseurilor cu risc de autoaprindere (clasa a si b), trebuie sa existe o rezerva de minimum 200 m3 de pamant, pentru stingerea eventualelor incendii.
4. 4.4 Monitorizarea depozitelor de deseuri in timpul exploatarii
  Monitorizarea depozitelor de deseuri in timpul exploatarii este reglementata prin prevederile HG 162/2002 privind depozitarea deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare si ale Anexei 2 din prezentul Normativ tehnic.
  Operatorul are obligatia sa monitorizeze depozitul pe întreaga sa perioada de exploatare.
  Auto-monitorizarea emisiilor in faza de exploatare a unui depozit de deseuri are ca scop verificarea conformarii cu conditiile impuse de autoritatile competente (autorizatia de mediu, autorizatia de gospodarire a apelor etc.).
  In anumite cazuri pot fi necesare verificari suplimentare. Acest lucru este recomandat mai ales in caz de accidente sau utilizare necorespunzatoarea a instalatiilor. Controalele suplimentare care se impun (exemplu: sol, mirosuri grele) trebuie stabilite de autoritatile competente.
  Este necesara obtinerea autorizatiiei de gospodarirea apelor de la autoritatea competenta pentru gospodarirea apelor, în scopul asigurarii respectarii cerintelor legale în vigoare privind protectia calitatii apelor.
  Lista standardelor conform carora se efectueaza determinarea indicatorilor specifici levigatului, apelor de suprafata si subterane, precum si a emisiilor în atmosfera este prezentata în Anexa 3.
  Valorile obtinute pentru fiecare factor de mediu se compara cu cele prevazute de normele legislative in vigoare.
  Analizele si determinarile necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor si controlul calitatii factorilor de mediu se realizeaza conform cu cerintele legale în vigoare, iar rezultatele se inregistreaza / pastreaza pe toata perioada de monitorizare.
  Operatorul depozitului de deseuri este obligat sa raporteze catre autoritatea de mediu competenta rezultatele activitatii de auto-monitoring, dupa cum urmeaza:
  anual pentru depozitele construite conform prevederilor HG 162/2002 privind depozitarea deseurilor;
  semestrial pentru depozitele supuse unui program de conformare.
  Orice efect negativ inregistrat prin programul de auto-monitoring se raporteaza catre autoritatea de mediu competenta în maximum 12 ore.
5 INCHIDERE SI MONITORIZARE POST-INCHIDERE
1. 5.1 Incltiderea depozitului
  Inchiderea incepe o data cu incetarea exploatarii depozitului (incetarea depozitarii deseurilor) pe o anumita suprafata a depozitului.
  Inchiderea depozitelor de deseuri se realizeaza conform cerintelor HG 162/2002 privind depozitarea deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare. Suprafata pe care s-a sistat depozitarea trebuie impermeabilizata conform punctului 3.7 si se instaleaza dispozitivele de monitorizare conform punctului 3.9.
  Autoritatea competenta trebuie sa efectueze la finalul fazei de închidere avizarea acestei închideri st apoi sa ia in considerare urmatoarele:
  1. a) declaratia anuala cu privire la starea depozitului,
  2. b) evaluarea anuala a controalelor,
  3. c) capacitatea de functionare a sistemelor de etantare din cadrul depozitului st a instalatiilor de monitorizare,
  4. d) planuri de functionare si planuri de situatie conform punctului 4.1.
  Utilizarea ulterioara a amplasamentului se face tinand seama de conditiile si restrictiile specifice impuse de existenta depozitului acoperit, in functie de stabilitatea terenului si de gradul de risc pe care acesta il poate prezenta pentru mediu si sanatatea umana.
2. 5.2 Monitorizarea post-incltidere

Monitorizarea post-închidere a depozitelor de deseuri este reglementata prin prevederile HG 162/2002 privind depozitarea deseurilor cu modificarile si completarile ulterioare si ale Anexei 2 din prezentul Normativ tehnic.

Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat sa efectueze monitorizarea post inchidere, pe o perioada stabilita de catre autoritatea de mediu competenta (minimum 30 ani). Aceasta perioada poate fi prelungita daca in cursul derularii programului de monitorizare se constata ca depozitul nu este inca stabil si poate prezenta riscuri pentru factorii de mediu si sanatatea umana.

Este necesara obtinerea autorizatiei de gospodarirea apelor de la autoritatea competenta pentru gospodarirea apelor, in scopul asigurarii respectarii cerintelor legale in vigoare privind protectia calitatii apelor.

In cazul in care se constata efecte negative asupra mediului, operatorul depozitului de deseuri este obligat sa informeze autoritatea de mediu competenta in mod operativ.

Valorile obtinute pentru fiecare factor de mediu se compara cu cele prevazute de normele legislative in vigoare.

Analizele si determinarile necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor si controlul calitatii factorilor de mediu se realizeaza conform cu cerintele legale in vigoare, iar rezultatele se inregistreaza I pastreaza pe toata perioada de monitorizare.

Operatorul depozitului de deseuri este obligat sa raporteze rezultatele activitatii de auto-monitoring catre autoritatea de mediu competenta, la cererea acesteia.

ANEXA Nr. 1

la normativul tehnic

Câmp de testare pentru impermeabilizare minerală la suprafaţă cu secţiune orizontală şi la o înclinaţie de 1:3 (panta)

-- Platformă pregătită modul de elasticitate 45 MNtm2

Câmp de testare

2 straturi, impermeabilizate-compactate 25cm } Clasa a+ b 50cm

a) Secţiune de bază sau proiecţie orizontală
B --I
A
_1
A
t
I. 10,00m ·I
b) Secţiune A-A I. 7.00m I•
c) Secţiune 8-8

B --.

a,oom E

I .oorrl

' ,,.• ' _J_o

- i

ANEXA Nr. 2

la normativul tehnic

3.2.2 Deformarea sistemului de etansare la suprafata al depozitului de deseuri
Deformarea sistemului de etansare la suprafata al depozitului de deseuri se determina la intervale de un an.
3.2.3 Gestionarea apei din precipitatii colectate de pe suprafetele acoperite
Cantitatea de apa colectata prin sistemul de impermeabilizare a suprafetei depozitului si intensitatea evaporarii de pe depozit se reprezinta in cadrul programului de masurare conform tabelului 1 al prezentei anexe. Se intocmeste balanta apei in sistem.
3.2.4 Alte masuri de asigurare pe termen lung

La intervale de jumatate de an se executa inspectii ale depozitului scos din functiune. Se urmaresc in special urmatoarele:

a) Starea stratului vegetal
Eventualele deteriorari provenite in urma eroziunii trebuie indepartate. Sistemul de drenare de pe depozitele inchise trebuie sa fie intretinut permanent (se elibereaza de plantele ce au prins radacini si care impiedica scurgerea apei).
b) Starea sistemului de drenaj
Daca apar baltiri sau scurgeri de apa pe rambleu, sistemul de drenaj se controleaza si se remediaza.
c) Destinatia post-închidere

Trebuie sa se asigura faptul ca vegetatia si utilizarea ulterioara corespund celor admise in documentele de autorizare.

Tabelul 1

Nr.crt.	Parametru	Faza de functionare	Faza post-inchidere

1	Date meteorolo2ice
1.1	Cantitatea de precipitatii	zilnic, suma zilnica	zilnic, medie lunara
1.2	Temperatura (Min., Max.,la ora 15:00)	zilnic	medie lunara
1.3	Directia si viteza vantului dominant	zilnic	nu este necesar
1.4	Evaporare direct cu lisimetrul sau prin stabilirea umiditatii aerului (la ora 15:00) si determinarea prin calcul a evaporarii	zilnic	zilnic, suma lunara
1.5	Umiditatea aerului (ora 15:00)	zilnic	lunar, medie lunara
2	Date despre emisii
2.1	Cantitatea de levigat<7J	lunar (I),<3>	la 6 luni<3>
2.2	Compozitia levigatului <2>,U!	trimestrial (JJ	la 6 luni (JJ
2.3	Nivelul levigatului in corpul depozitului	zilnic	la 6 lun{.iJ
2.4	Cantitatea de apa colectata de pe suprafetele acoperite	trimestrial (JJ	la 6 luni (JJ
2.5	Compozitia apei colectate de pe suprafete acoperite<2J	trimestrial\-'!	la 6 luni
2.6	Calitatea apei de suprafata din vecinatatea depozitului claca este	la 6 luni<3J	la 6 Iun{')

	cazul
2.7	Emisii difuze de gaz (detector FID)	la 6 luni	la 6 lun{1J
2.8	Posibile emisii de gaz si presiunea atmosferica C4)(G)	lunar ,_i!. ()J	la 6 luni (JJl)J
3	Date despre apa subterana
3.1	Nivelul apei subterane	la 6 luni(8J	la 6 luni (8)
3.2	Compozitia apei subterane	specific (amplasamentului) (9), (10)	specific (amplasamentului) (YJ, (10)
4	Date despre corpul depozitului
4.1	Constructia si compozitia corpului depozitului (I I)	anual	nu este necesar
4.2	Tasarea corpului depozitului	anual	anual

(!)Frecventa prelevarii probelor poate fi adaptata conform morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.). Acest lucru se stabileste in autorizatia de mediu.

C2lParametrii analizati variaza in functie de compozitia deseurilor depozitate. Ei trebuie stabiliti in autorizatia de mediu si trebuie sa reflecte caracteristicile eluatului deseurilor.

(3l Atata timp cat din evaluarea datelor se pot trage concluzii echivalente asupra unor intervale mai mari de timp, analizele se pot extinde la intervale mai mari, in urma deciziei autoritatii competente pentru protectia mediului. In cazul levigatului, conductivitatea se masoara cel putin anual.

(4l Aceste masuratori se refora in primul rand la continutul de materiale organice din deseuri.

C5l CH CO 0 HS, H , N

regulat; alte gaze - dupa necesitati, in functie de compozitia deseurilor

, , -

4 2 2 2 2

depozitate.

( ) Eficienta sistemului de colectare a gazului trebuie verificata regulat.

C l Pe baza caracteristicilor amplasamentului depozitului, autoritatea competenta poate decide daca aceste masuratori sunt sau nu sunt necesare, 2.1, 2.2 si 2.3 sunt valabile numai daca exista colectarea levigatului.

(S) Acolo unde nivelul apei freatice variaza, se mareste frecventa prelevarii probelor.

C l Frecventa se stabileste astfel incat sa fie posibile actiuni de remediere intre doua determinari atunci cand se atinge un prag de alerta (frecventa se stabileste pe baza experientei si a evaluarii vitezei apei subterane).

(JO) Cand prin determinarile efectuate pe probele prelevate se constata atingerea unui prag de alerta, se repeta prelevarea si se reiau determinarile efectuate. Daca nivelul de poluare este confirmat, trebuie urmat planul de operare specificat in autorizatia de mediu.

(ll) Date pentru planul de situatie al depozitului: suprafata ocupata de deseuri, volumul si compozitia

deseurilor, metodele de depozitare, momentul si durata depozitarii, calculul capacitatii libere de depozitare.

4. Evaluare ( comparatie cu tabel actualizat)
Datele determinate conform nr. 2 si 3 si tabelului 1 din prezenta anexa se evalueaza lunar si anual / semestrial pentru depozitele vechi pe timpul fazei de functionare si anual pe timpul fazei post-închidere. La evaluarea datelor se tine cont de urmatoarele criterii minime.
1. a) Evaluarea lunara cantine in special:
  - - determinarea valorilor sumei saptamanale pentru precipitatii, emisii, levigat, ape subterane
  - - graficul de monitorizare a precipitatiilor, emisiilor, levigatului si nivelelor apei subterane.
2. b) Evaluarea anuala/ semestriala pentru depozitele vechi
La evaluarea anuala/ semestriala pentru depozitele vechi, datele masurate se evalueaza si statistic. Se acorda atentie in special urmatoarelor relatii dintre:
cantitatea de levigat - cantitatea precipitatiilor - cantitatea scurgerilor de pe suprafata acoperita - cantitatea evaporata - procedeele de depozitare
compozitia levigatului
tasarea corpului depozitului - metodele de depozitare
compozitia apei subterane - capacitatea de functionare a sistemelor de impermeabilizare a depozitului.
5. Praguri de alerta

(1) Daca dupa realizarea evaluarilor de la pct. 4 operatorul constata modificarea semnificativa a compozitiei apei subterane si depasirea pragurilor de alerta specificate in autorizatia de mediu, atunci el este obligat sa informeze de urgenta autoritatea competenta.
(2) Autoritatea competenta are obligatia ca, pe baza planului de masuri prezentat de operator, sa stabileasca pasii care sunt necesari pentru prevenirea deteriorarii starii mediului in zona.

ANEXA Nr. 3

la normativul tehnic

P R E fi U R I L E

publicațiilor legislative pentru anul 2005

— pe suport tradițional —

Valoarea Valoarea

crt. anual — lei —

Nr. Denumirea publicației abonamentului abonamentului trimestrial

	— lei —	Trim. I	Trim. II	Trim. III	Trim. IV
1. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română	12.340.000	3.085.000	3.085.000	3.085.000	3.085.000
2. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română, numere bis*)	2.135.000	—	—	—	—
3. Monitorul Oficial, Partea I, în limba maghiară	9.480.000	2.370.000	2.370.000	2.370.000	2.370.000
4. Monitorul Oficial, Partea a II-a	15.000.000	3.750.000	3.750.000	3.750.000	3.750.000
5. Monitorul Oficial, Partea a III-a	3.040.000	760.000	760.000	760.000	760.000
6. Monitorul Oficial, Partea a IV-a	12.820.000	3.205.000	3.205.000	3.205.000	3.205.000
7. Monitorul Oficial, Partea a VI-a	11.820.000	2.955.000	2.955.000	2.955.000	2.955.000
8. Colecția Legislația României	3.130.000	782.500	782.500	782.500	782.500
9. Colecția de hotărâri ale Guvernului și alte acte normative	5.190.000	1.297.500	1.297.500	1.297.500	1.297.500
10. Repertoriul actelor normative	800.000	—	—	—	—
11. Decizii ale Curții Constituționale	565.000	—	—	—	—
12. Ediții trilingve	3.000.000	—	—	—	—

*) Cu excepția numerelor bis în care se publică acte cu un volum extins și care interesează doar un număr restrâns de utilizatori.

Toate publicațiile Regiei Autonome îMonitorul Oficial“ sunt purtătoare de T.V.A. în cotă de 9%, aceasta fiind inclusă în prețul de abonament.

Pentru siguranța clienților, abonamentele la publicațiile Regiei Autonome îMonitorul Oficial“ se pot efectua prin următorii difuzori:

u COMPANIA NAfiIONALĂ îPOȘTA ROMÂNĂ“ — S.A. — prin oficiile sale poștale

u RODIPET — S.A. — prin toate filialele

u INTERPRESS SPORT — S.R.L. — București, str. Hristo Botev nr. 6 (telefon/fax: 313.85.07; 313.85.08; 313.85.09)

u PRESS EXPRES — S.R.L. — Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 221.05.37; 0745.133.712)

u M.T. PRESS IMPEX — S.R.L. — București, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 255.48.15; 255.48.16)

u INFO EUROTRADING — S.A. — București, Splaiul Independenței nr. 202A (telefon/fax: 212.73.54)

u ACTA LEGIS — S.R.L. — București, str. Banul Udrea nr. 10, (telefon/fax: 411.91.79)

u CURIER PRESS — S.A. — Brașov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/47.05.96)

u MIMPEX — S.R.L. — Hunedoara, str. Ion Creangă nr. 2, bl. 2, ap. 1 (telefon/fax: 0254/71.92.43)

u CALLIOPE — S.R.L. — Ploiești, str. Candiano Popescu nr. 36 (telefon/fax: 0244/51.40.52, 0244/51.48.01)

u ASTOR-MED — S.R.L. — Iași, str. Sucidava nr. 2, bl. U2, sc. C, ap. 2 (telefon/fax: 0232/27.91.76, 0232/25.84.27)

u ART ADVERTISING — S.R.L. — Râmnicu Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7, bl. C1, sc. C, mezanin II

(tel. 0250/73.54.75, 0744.50.90.99)

u ZIRKON MEDIA — S.R.L. — București, str. Călin Ottoi nr. 29

(tel. 250.52.77, 250.22.94, fax 250.56.30)

Portal Legislativ

Meniu

Cuprins

T NBZ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

i--:--:-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-■:--:-:■ --:-:■ 1

i--:--:-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-- :-■:--:-■:--:-:■ 1

,::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::1

,-:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:--:-:--:--:--:--:--:--:--1.

Poluanti	C (mg/Nm3)
Pulberi totale	30
HCI	10
HF	1
NOx pentru instalatii existente NOx pentru instalatii noi	800 500*)
Cd+TI	0,05
Hg	0,05
Sb+As+Pb+Cr+Co+Cu+ Mn+Ni+V	0,5

Unitati	Cenusa reziduala sicenusa	Praf provenit din purificarea cazanelor si a gazului rezidual	Saruri provenite din transformarea apei uzate in abur
Cantitati in kg/t la 1 t deseuri	200- 350	25-40	30- 50

Categoria	Depozite pentru deseuri inerte	Depozite pentru deseuri nepericuloase	Depozite pentru deseuri periculoase
Etansare sintetica	Nu se cere	Se cere	Se cere
Strat de drenaj	Nu se cere	Se cere	Se cere

	Metan(%)	Oxigen(%)
Valoare avarie gaz	< 30	>3
Valoare închidere sistem alimentare gaz	<25	>6

o	1,5	2,5	3,5	4,5
o	15	25	35	45